Categorie: Uncategorized

De ce?

Să ne întoarcem în timp la secolul trecut. Se apropia anul 1936 şi organizarea Jocurilor Olimpice de vară a fost încredinţată oraşului Berlin. Nazismul era în plină ascensiune şi evenimentul era extrem de potrivit pentru a legitima regimul lui Hitler întâi, şi apoi pentru a demonstra superioritatea rasei ariene, o teorie neghioabă a căpeteniilor naziste. Acestea au alocat sume imense pentru pregătirea sportivilor germani, care urmau să exceleze în raport cu ceilalţi sportivi.Toate au decurs conform planului, propaganda nazistă era turată la maximum, până în momentul în care a apărut buturuga cea mică, excepţionalul atlet american de culoare, Jesse Owens. Patru medalii de aur a câştigat acesta: 100 m, 200 m, ştafeta 4×100 . şi săritura în lungime, spulberând visul de mărire a naziştilor, care au amuţit consternaţi.

Istoria se repetă oarecum în Australia. Cel mai bun tenismen al lumii, Novak Djokovic, a îndrăznit să nu se supună baalului oculţilor, să nu primească stigmatele diavolului în corpul său. Şi pe deasupra e şi ortodox! Cum să-i îngăduie să participe, existând riscul major de a-şi apăra titlul precedent? Australopitecul (să nu mă suspectaţi de convingeri evoluţioniste!), cocoţat în fotolilu de prim-ministru, l-a arestat imediat şi l-a ţinut în izolare. Nole n-a cedat, s-a adresat justiţiei şi a avut câştig de cauză. Pe moment, deoarece antihriştii vaccinişti vor găsi o modalitate să-i bareze calea spre al 21-lea titlu de grand sleam. Dacă nu o vor face, Novak al nostru va câştiga la pas turneul şi propaganda morţii va rămânea mută, la fel ca în 1936.

Vom vedea al Australian Open abandonuri ca niciodată în istoria competiţiei. De-ar fi numai acestea, încă n-ar fi rău… Mă tem că ne pândeşte un rău şi mai mare, judecând după victimele pe care le-a făcut serul ucigaş în rândul sportivilor de pe tot mapamondul. În competiţia feminină, vom vedea în ce punct se situează cele trei românce: Simona Halep, Ema Răducanu şi Bianca Andreescu, toate trei vaccinate. Oricum, câştigătoare va fi aceea care va reuşi să rămână în picioare până la sfârşit. Tenisul a intrat într-o perioadă de descompunere. Marile valori vaccinate se vor pierde încet-încet. Păcat.

Presbiter Ioviţa Vasile

În vremea lui Ceauşescu, circula un catren care suna aşa: Stă la masa judecăţii / CULTUL personalităţii / Şi e mare tevatură: / De unde CULT? Din inCULTură.

Vârful puterii politice din România este alcătuit din erudiţi, temeinic şcoliţi, adevărate caractere, patrioţi cum rar s-au văzut în cursul istoriei noastre. Unii dintre ei au jurat că-şi vor dărui întreaga putere pentru propăşirea neamului românesc. Sunt multilateral dezvoltaţi, sunt capabili să ofere răspunsuri şi soluţii în cele mai diverse domenii. Să-l luăm, de pildă, pe căprarul Gheorghiţă Valeriu.

A făcut ce-a făcut, şi iată-l, tinerel cum e, purtând uniforma impecabilă de colonel cu care ne ia ochii în orice apariţie publică. Asta înseamnă că a fost mereu avansat la excepţional, având merite pe care, din modestie, nu le face publice. Alţii servesc patria o viaţă întreagă şi n-ajung la un asemenea grad. Pentru mine rămâne la nivelul unui căprar (caporal).

Când a fost vorba să impulsioneze procesul de zisă vaccinare, dumnealui şi-a dezvăluit capacităţile de sanscritolog, adresându-se romilor într-o ţigănească academică​. Convingeţi-vă: „Na dara! Na-i chanci nasul, hai te cheras o vaccino!”

Gheorghiţă al nostru are capacităţi nebănuite de latinist şi e chiar inovativ, astfel că a făcut furori cu acel ad labam (nu e vorba de labe!). Dânsul a vrut să spună ad libitum, dar ce mai contează, noi oricum am înţeles ce era de înţeles.

Nu ne-a rămas dator nici în domeniul medicinei şi a descoperit ceea ce niciun medic din lumea aceasta n-a reuşit. Ne-a spus cu nonşalanţă că miocardita afectează cu deosebire două organe, inima şi cordul! Ei, asta da descoperire. Aş propune să-i fie decernat premiul Nobel pentru medicină, numai că propunerile mele nu le ia nimeni în seamă, aşa că e sigur că nu se va număra printre laureaţi. Sunt convins că Gheorghiţă a trecut prin Facultatea de medicină precum Alexandru Rafila senior, cel intrat în cartea recordurilor prin faptul că a sărit din clasa a IV-a direct pe băncile Facultăţii amintite, pe care a şi absolvit-o şi doctor s-a numit până la moarte şi doctor a rămas şi post-mortem.

Presbiter Ioviţa Vasile

Este, după definiţia DEX-ului, un animal patruped. Dictionarul a fost alcătuit în vremea comuniştilor, iar autorii au avut proasta inspiraţie să extindă acest apelativ şi la oameni, mai exact la cei lipsiţi de inteligenţă şi de bun-simţ. Mare greşeală! Ştim bine că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu şi e chemat să ajungă la asemănare cu El. E adevărat că şi-n vremea Psalmistului David, situaţia era cam aceaşi, ceea ce l-a şi făcut pe rege să scrie: ,,Şi�omul, în�cinste fiind,�n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor’’(Psalmul 48, 12). Acum n-aş merge până-ntr-acolo încât să-l dezaprob pe Psalmist, dar aş atrage atenţia să nu folosim vocabula ,,dobitoc’’, oricât de lipsit de inteligenţă şi de bun-simţ ar fi un om. Avem suficiente eufemisme, ca să ne exprimăm mai elegant.

Aşa bunăoară, Miron Scorobete pune nişte întrebări de bun simţ-unuia lipsit tocmai de bun-simţ: ,,Deci măștile de până acum au fost inutile sau dăunătoare? Și am fost obligați de către cine să le purtăm? De ministrul care acum ne poruncește să nu ne mai prindă cu ele’’. Vedeţi că nu sare imediat să-l catalogheze drept ,,dobitoc’’ pe respectivul ministru, pe Alexandru Rafila, despre care Gigi Becali spunea că ar fi deosebit de credincios. Eu am mari îndoieli. Scrie în continuare Miron Scorobete: ,,Ministrul Rafila ne-a ordonat să nu mai purtăm măști textile. N-am înțeles: pentru că sunt nocive sau doar inutile. Asta înseamnă că timp de doi ani noi le-am purtat permanent, nu puteam intra nicăieri, în prăvălii, în instituții, la slujbă, la biserică, fără niște cârpe care sunt de fapt sau inutile sau dăunătoare’’.

Domnule ministru Rafila! Fiu de criminal comunist, tu însuţi autor şi părtaş la crimele ce se săvârşesc în România. Ne crezi atât de idioţi încât să-ţi acceptăm toate tâmpeniile tale fără crâcnire? Aţi terorizat poporul cu măştile voastre textile şi-acum ziceţi că nu mai sunt bune. Le inlocuiţi cu noile măşti, impregnate cu oxid de grafen şi Dumnezeu ştie ce alte substatanţe toxice, sub ameninţarea unor sancţiuni draconice. Noi ştim că voi minţiţi, voi ştiţi că minţiţi, voi ştiţi că noi ştim că minţiţi. Şi totuşi, continuaţi să minţiţi! Iar minciunile voastre curmă vieţi omeneşti, şi pentru asta nu vă va ierta Dumnezeul Adevărului, Cel pe Care voi Îl tăgăduiţi.

Vedeţi că se poate şi altfel, nu apelând numaidecât la cuvinte dure şi jignitoare. Că nişte mocofani occidentali ne-au spus că suntem idioţii Europei, e altă poveste. Aceşti senili au intrat de mult în menopauză, sau andropauză şi nu mai pot rămâne însărcinaţi. Nici măcar prin fertilizare in vitro.

Presbiter Ioviţa Vasile

Dumnezeu le ştie pe toate. El este Stăpânul lumii, Stăpânul Bisericii. El le are sub puterea Sa pe toate şi ştie când sunt războaie şi când nu sunt, cine face și cine nu face. Ştie toate absurdităţile care circulă astăzi, toate curentele care există şi toate pericolele. Pe toate le ştie Dumnezeu şi pe toate poate să le controleze. Pe toate le are în mâinile Sale şi pe omul Său îl va păzi. Dacă îl lasă pe om, o face ca să păţească un lucru sau altul, să se frământe, deoarece altfel nu-şi va învăţa lecţia.

Am spus şi altă dată că omul se va mântui dacă va conştientiza limitele slăbiciunii lui, capătul slăbiciunii lui, adică exact faptul că nu se poate mântui. Trebuie să ajungă exact la această conştiinţă. Dacă nu conştientizează acest adevăr şi nu se smereşte, nu poate să se mântuiască. Şi toate cele cu care ne confruntăm în fiecare zi, cu care ne întâlnim în fiecare zi, sunt cele date omului pentru a se smeri. Ca şi monahul care, dacă nu învaţă această lecţie, nu se mântuieşte.

Să mi se îngăduie aici să spun, fără să condamn pe cineva, că cei dintre monahi merg şi găsesc un părinte duhovnicesc care îi învaţă lecţia smereniei şi a ascultării se pricopsesc. Câţi însă dintre ei nu merg la un părinte duhovnicesc ca să-i ajute, deşi vor să fugă de lume, oricât ni s-ar părea de ciudat, continuă să cultive mândria, încrederea în sine, îndreptăţirea de sine, şi devin batjocura diavolului. Se joacă diavolul cu ei cum se joacă şi cu noi, atunci când credem că dacă am ascultat câteva lucruri, dacă am citit câteva lucruri, ne-am înălţat la nori. În astfel de cazuri te lasă Dumnezeu să cazi, să te zdrobeşti şi, mai mult, să devii batjocura diavolului şi să înveţi să te smereşti şi să ai încredere în harul şi în ajutorul lui Dumnezeu şi nu în puterile şi în virtuţile noastre.

Al doilea lucru, căruia trebuie să-i dăm atenţie este să ne smerim. Este de neconceput ca cineva să cugete smerit, să înveţe lecţia smereniei şi în acelaşi timp să nu se roage, să nu se încreadă în Dumnezeu sau să nu nădăjduiască, sau, căzând, să nu se scoale iarăşi. Este de neconceput, la fel cum este şi să înveţe cineva lecţia pe care o are de învăţat, istoria, de exemplu, fără să deschidă cartea. Cum să înveţe lecţia fără să deschidă cartea? Smerenia are manifestările ei. Cel smerit nu se încrede în sine, ci se încrede în Dumnezeu.

Ce înseamnă aceasta: neîncetat cere mila lui Dumnezeu – ca să ne întoarcem la tema noastră generală, rugăciunea minţii, pe care o poate spune omul oriunde şi oricând. Aşa cum spune Avva Isaac, totul este ca omul să conştientizeze „propria neputinţă, propria slăbiciune”. Asta îl face pe om să strige continuu „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” cu credinţă şi nădejde în Dumnezeu şi nu de o manieră fatalistă sau deznădăjduit.
Dacă cumva zice cineva rugăciunea de o manieră fatalistă, cade şi mai mult.

Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!, de două ori şi omul începe să se învioreze. Lucrul acesta se vede și aici în lume.

(Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, Despre patimi și rugăciunea minții, Editura Bizantină, 2017).

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

„În vremurile antihristului, locul idolilor va fi luat de stăpânire, care va cere închinare pentru sine, iar cel ce va respecta legile civice ale societăţii, deşi fără a aduce direct vreo atingere credinţei, va fi părtaş al acestei stăpâniri. Atunci se va face despărţirea celor buni de cei răi, potrivit voii lui Dumnezeu, a urmaşilor lui Hristos de slugile lui antihrist.

Adevăraţii credincioşi din împărăţia antihristului – societatea vremurilor din urmă – vor vieţui în singurătate, departe de lume. Ei nu se vor supune nici unor legi civice ale societăţii, nu vor avea niciun fel de obligaţii civice. Cei ce vor recunoaşte legile societăţii şi se vor supune, chiar cu neplăcere, se vor face părtaşi antihristului prin aceasta şi vor fi lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu.

În timpul stăpânirii antihristului va fi minte satanicească, ce va acţiona politiceşte, fără să se atingă de credinţă în chip brutal. Tuturor li se vor acorda drepturi egale, toate sectele vor avea deplină libertate, deşi, în cele din urmă, stăpânirea antihristului va combate toate sectele şi religiile. Va acţiona din punct de vedere moral şi va căuta să convingă şi să se vatăme de moarte sufletele oamenilor.

Dreptul la propovăduire şi la săvârşirea „legală” a slujbelor bisericeşti îl vor avea numai cei ce respectă legile statului şi nu încalcă „disciplina”. Lăcaşurile de închinăciune vor fi sub strictă supraveghere şi în ele va dicta aceeaşi ocârmuire, ea fiind capul în locul lui Hristos şi nu vor sluji lui Hristos, ci antihristului. Dar creştinii orbiţi nu vor observa nimic, deşi acest lucru l-ar putea înţelege şi un prunc mic. Stăpânirea antihristului îi va lua aşadar pe toţi sub un control riguros, ca să ştie cine se supune şi cine nu; după cum scrie şi părintele Lavrentie de la Cernigov: „Atunci te vor mâna cu de-a sila la biserică”.

Totuşi unii nu vor fi prigoniţi de la început, pentru a păstra aparenţele în legătură cu libertatea conştiinţei. Abia spre sfârşit, când toţi se vor găsi anihilaţi în staulul Babilonului şi mânia lui Dumnezeu va fi aproape, stăpânirea va da ordin să fie nimiciţi ca nişte criminali înrăiţi cei ce se răzvrătesc „împotriva umanităţii”, iar în acele vremuri decăzute, întreg poporul va primi cu entuziasm măsurile luate de stat.”

(Tâlcuire la Apocalipsă – Sfântul Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului şi Siberiei, asasinat de bolşevici în 1918)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Semnal de alarmă. Fiţi vegilenţi în cel mai înalt grad. Refuzaţi vaccinul antigtipal.Vedeți că medicii de familie vaccinează fără acordul pacientului. Spun că e vaccin anti-gripal, dar poate fi vaccinul satanic anti-covid!

Claudiu

Cât de mare este compătimirea lui Dumnezeu față de starea noastră nenorocită, adică față de neatenția noastră pentru purtarea Lui de grijă, când Dumnezeu spune: Iată, stau la ușă și bat!, înțelegând prin ușă cursul vieții noastre, încă neînchisă de moarte… În ce te voi afla, în aceea te voi judeca, zice Domnul. Vai, de ne va afla El împovărați cu grijile și întristările acestei vieți, fiindcă cine va putea să stea înaintea chipului mâniei Lui! Iată de ce s-a zis: Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită, adică să nu vă lipsiți de Duhul Sfânt, fiindcă privegherea și rugăciunea ne aduc harul Său. Desigur, orice faptă bună făcută întru Hristos ne aduce harul Duhului Sfânt, dar mai mult decât oricare, ne aduce rugăciunea, pentru că ea este întotdeauna oarecum la îndemâna noastră, ca o armă pentru dobândirea Duhului Sfânt.

Ai vrea, de pildă, să mergi la biserică și fie nu e niciuna prin preajmă, fie s-a terminat slujba. Ai vrea să miluiești pe vreun sărac, și nu-i nici unul sau n-ai pe moment ce să-i dai. Ai vrea să-ți păzești fecioria, dar n-ai putere să îndeplinești asta din cauza firii tale slabe sau din cauza uneltirilor vrămașe. Ai vrea să faci și altă oarecare faptă bună pentru Hristos și, la fel, ești lipsit de putere sau nu găsești prilej. Dar toate acestea nu împiedică rugăciunea; de ea oricine și oriunde se poate folosi – și bogatul și săracul, și cel nobil și cel simplu, și cel puternic și cel slab, și cel sănătos și cel bolnav, și cel drept și cel păcătos.

Cât de mare este puterea rugăciunii, chiar și a omului păcătos, când este înălțată din tot sufletul, putem judeca după următoarea, când la cererea unei mame disperate, care-și pierduse ultimul fiu, o femeie prostituată, întâlnită în drumul ei și încă necurățită de păcatul ei, mișcată de durerea acestei mame, a strigat către Domnul: Nu pentru mine, care sunt o păcătoasă blestemată, ci pentru lacrimile acestei mame care plânge pentru fiul ei, crezând cu tărie în milostivirea și atotputernicia Ta, Iisuse Hristoase, înviază, Doamne, pe fiul ei!… și Domnul L-a înviat.”

(Extras din convorbirea Sfântului Serafim cu M. A. Motovilov, în Viața, învățăturile și profețiile Sfântului Serafim de Sarov, traducere de Arhimandritul Paulin Lecca, Editura Schimbarea la Față, pp. 164-165)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Iubite cititorule! Astăzi în bisericile de pe faţa pământului se cinsteşte acela care s-a învrednicit a boteza pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului. Soborul despre care se arată în calendare este adunarea poporului dreptcredincios în biserici pentru a cânta şi a slăvi pe Dumnezeu Cel Atotputernic şi pentru cinstea şi lauda Sfântului Ioan.

,,Că el este acela despre care s-a scris: Iată Eu trimit, înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta. Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, împărăţia cerurilor se ia prin stăruinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea’’(Matei 11, 10-12). Aceste cuvinte au fost rostite de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Faptul că Sfântul Ioan Botezătorul este numit ,,înger’’, arată vieţuirea lui înaltă întru împlinirea misiunii sale încredinţate de Dumnezeu. Îngerii sunt făpturicreate de Dumnezeu având o stare înaltă de sfinţenie, fiindcă nu cunosc păcatul. Asemenea lor a trăit şi Sfântul Ioan, ca înger în trup, vieţuind în pustie ,,până în ziua arătării lui către Israel’’(Luca 1, 80), hrănindu-se cu ceea ce i-a dat Dumnezeu, ,,lăcuste şi miere sălbatică’’(Marcu 1, 6).

 Mare a fost Sfântul Ioan Botezătorul nu pentru că ar fi deţinut oarecari demnităţi omeneşti în Israel, nici pentru ca ar fi provenit dintr-o familie regală, nici pentru că s-ar fi numărat între cei mai de seamă ai poporului, nici pentru că ar fi avut o statură impozantă. A fost mare pentru desăvârşita sa ascultare faţă de Dumnezeu; a fost mare pentru smerenia sa în faţa măreţiei Dumnezeieşti a Mântuitorului. Citiţi mărturia pe care a rostit-o Sfântul lui Dumnezeu în faţa poporului: ,,Vine în urma mea Cel Care este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor’’(Marcu 1, 7). A fost mare pentru că  dobândit sfinţenia, cu harul lui Dumnezeu, a trăit ca pustnic, a propovăduit fără teamă, a avut darul proorociei, a fost Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, şi-a sfârşit viaţa ca Mucenic, pentru că a ales să înfrunte, fără menajamente, pe Irod, pentru fărădelegile sale.

Pentru rugăciunile Sfântului Ioan Botezătorul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

Presbiter Ioviţa Vasile

„S-a deschis cerul, şi S-a coborât Duhul Sfânt… în chip trupesc, ca un porumbel” peste Fiul lui Dumnezeu, Care stătea în Iordan. Şi glasul lui Dumnezeu-Tatăl s-a auzit din cer: „Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit” (Luca 3, 21-22; Mc. l, 11; Matei 3, 17). Deschis este şi astăzi cerul, şi din nou Duhul Sfânt Se pogoară deasupra apelor şi Dumnezeu îl mărturiseşte pe Fiul Său.

O, de s-ar deschide şi ochii noştri sufleteşti! O, de-ar putea urechile noastre să audă glăsuirile cereşti! Am vedea că cerurile sunt deschise deasupra noastră. L-am vedea pe Fiul lui Dumnezeu stând printre noi şi pe Duhul Sfânt plutind deasupra noastră şi am auzi glasul lui Dumnezeu vestind dumnezeirea Mântuitorului lumii. Am simţi cum Duhul Sfânt Se coboară deasupra apelor, cum le redă bunătatea pe care au avut-o la facerea lumii şi le dăruieşte puteri tămăduitoare, cu care să renască natura căzută. Noi înşine ne-am acoperi de lumină, gurile noastre s-ar umple de duh şi L-ar cânta cu bucurie pe Cel ce ne-a întărit pe noi pe piatra credinţei. Dar numai cei curaţi cu inima văd cele Dumnezeieşti. Cei întunecaţi de păcat văzând nu văd şi auzind nu aud.

Oamenii au văzut cerul în timpul Botezului Domnului, dar numai Ioan Botezătorul a văzut că cerul era deschis. Mulţi L-au văzut pe Domnul Iisus Hristos când a venit la Iordan, dar Ioan a fost singurul care a simţit că El era Fiul lui Dumnezeu întrupat, iar ceilalţi îl vedeau ca pe un om obişnuit, un dulgher şi un fiu de dulgher. Se poate ca nu doar Ioan să-L fi văzut pe Duhul Sfânt pogorât deasupra Lui în chip de porumbel, dar numai el a priceput că Acela este Duhul Sfânt, în timp ce ceilalţi l-au luat drept un simplu porumbel în zbor. Poate că mulţi au auzit la Iordan glasul lui Dumnezeu-Tatăl, dar numai Ioan a desluşit pe deplin mărturia lui Dumnezeu despre Fiul Său, în timp ce celorlalţi li s-a părut că aud un tunet deasupra apelor, la fel ca şi mai târziu, când oamenii au luat drept tunet răspunsul din cer al lui Dumnezeu-Tatăl la rugăciunea Fiului Său (Ioan 12, 28-29). La fel şi astăzi, vedem norii acoperind cerul, dar nu vedem că cerul este deschis, inspirăm aerul, dar nu simţim Duhul Sfânt pogorât asupra noastră şi a apelor, auzim cuvintele cântărilor bisericeşti, dar nu le pricepem puterea dumnezeiască.

Dar cu adevărat Se află între noi Cel ce a spus: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”(Matei 18, 20). Cu adevărat cerurile sunt acum deschise şi Ziditorul lor îl mărturiseşte acum pe Cuvântul Cel împreună-veşnic cu El, şi acum Se va pogorî Duhul Sfânt peste ape şi le va sfinţi. Prin harul lui Dumnezeu, apa va deveni izvor de sănătate sufletească şi trupească, izvor de sfinţire, a noastră, a caselor noastre şi a întregii naturi şi se va păstra nestricată vreme de mulţi ani, făcându-se un fel de glas al lui Dumnezeu, care vesteşte că Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu pogorât pe pământ ca să ne renască spre nestricăciune şi să ne aducă în Biserica cerească.
Să ne deschidem inimile prin credinţă şi, deschizându-ne gurile spre slavoslovire, să strigăm din adâncul inimii: „Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns pentru a lăuda minunile Tale!”.

(Sfântul Ioan Maximovici, Predici şi Îndrumări Duhovniceşti, Ed. Sophia, Bucureşti, 2006)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Troparul de la Sărbătoarea Botezului Domnului

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.

Sfânta Evanghelie de la Botezul Domnului

In vremea aceea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii si S-a botezat in Iordan, de catre Ioan. Si, indata, iesind din apa, a vazut cerurile deschise si Duhul ca un porumbel coborandu-Se peste El. Si glas s-a facut din ceruri: Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit.        

,,Cel Care în Iordan de la Ioan a primit a Se boteza, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor’’. Amin.

Pentru cei care nu stiu cine a iesit de fapt din Biserica prin ecumenism va prezint cuvintele Sf.Mitropolit Filaret Voznesenski:
„,Cât despre comentariile aparţinând acelor indivizi ,,intelectuali”, trebuie să spun că nu Biserica este cea care a rămas în urma vremurilor, ci ei sunt cei care au fugit cine ştie pe unde!”

,,La ce nebunie a ajuns acum omenirea! Nu e greu să tragi această concluzie dacă observi ce se petrece în lume. A existat o relatare de presă de curând care spunea că organizaţia aşa-numitului Consiliu Mondial al Bisericilor – care include aproape toate confesiunile creştine şi Bisericile Ortodoxe, cu excepţia uneia – adică a Bisericii Ruse din Afara Graniţelor – a primit ca membru cu drepturi depline un nou ordin religios care slujeşte lui satana! Satanismul a fost îmbrăţişat în interiorul Consiliului Mondial al Bisericilor!

Prin urmare, aceasta înseamnă că nefericita persoană care este la cârmuirea acestei învăţături înspăimântătoare şi nelegiuite – satanismul, va fi aşezată la aceeaşi masă cu reprezentanţii credinţelor creştine, ajutând la formularea credinţei şi a slujbelor ecumenice care vor trebui să nu deranjeze pe nimeni! Aceasta înseamnă că CMB şi-a asigurat un nou tovarăş de arme, un nou coleg – cârmuitorul acestui satanism dement.

Dealtfel, în treacăt fie spus, după cum am afirmat anterior, aproape toate Bisericile Ortodoxe s-au alăturat Consiliului Mondial al Bisericilor, cea mai recentă fiind intrarea parţială cea a Bisericii roşii americane de factură sovietică care există deja de ceva ani.

Toate aceste evoluţii ne fac să ne întrebăm negreşit – şi acum încotro? La asemenea nebunie a ajuns omenirea! Şi se tot plâng că Biserica nu poate ţine pasul cu ei. Dar cu ce să ţină pasul? Vă repet – nu Biserica este cea care a rămas în urma vremurilor, ci aceşti oameni şi-au născocit noul lor stil de viaţă. Ei sunt cei care au fugit din Biserică cine ştie pe unde iar sfârşitul lor va fi înspăimântător!”

 Text selectat de Ioan Delabucureşti

Până la urmă, tot smerenia este vârful tuturor virtuţilor. Dacă cineva are fapte bune şi n-are smerenie, se răstoarnă din căruţă; este în primejdie. Unii n-au fapte bune, dar au smerenie, căinţă, păreri de rău, pe aceia îi mântuieşte Bunul Dumnezeu mai mult ca pe aceia care au fapte bune şi li se pare că au ceva.

Un bătrân s-a rugat Bunului Dumnezeu întrebând ce fapte să mai facă, ca să se mântuiască. Şi i s-a arătat îngerul şi i-a zis: „Aşa să te mântuieşti, dacă cugeţi astea: nimica sunt, nimica pot, nimica am”. Şi aceste cuvinte, tot un cuvânt sunt: smerenia. Şi cine se smereşte, caută să fugă de tulburări… În viaţa de obşte, de tulburări nu poţi fugi; numai atâta: să ţii gura închisă, să zici: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul…”, şi să răspunzi numai strictul necesar; cât este nevoie.

Atâta am sporit în mănăstire: cât am ascultat de altul.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie şi pocăinţă, Editura Agaton, p. 44 )

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Dumnezeu a înzestrat voia noastră cu o perfecţiune aşa de mare şi o putere aşa de covârşitoare încât, chiar de s-ar înarma împotriva ei toate simţurile, toţi demonii şi toată lumea, şi ar lupta în contra ei cu putere, totuşi, voinţa noastră poate, cu toată libertatea să le dispreţuiască.

Iar dacă uneori mintea născocitoare a vrăjmaşilor şi pofta ta iraţională te asediază cu aşa putere încât ţi se pare că nu eşti în stare să faci nici o lucrare spirituală împotriva lor, ca să ieşi la biruinţă, te sfătuiesc, nu te teme. Nu te descuraja în astfel de împrejurări şi nu lepăda armele, ci întreprinde această expediţie curajoasă împotriva lor şi zi vrăjmaşilor (nu mă retrag din luptă, nu părăsesc bătălia), că „Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?” (Psalmi 26, 1).

Deci, dacă cineva care are vrăjmaşi care-l apasă şi, nefiind în stare a-l lovi de-a dreptul, îl atacă pe la spate ori dintr-o parte ca să poată fi capabil a-l lovi şi din faţă, tot aşa fă şi tu: adună-ţi gândurile şi recunoaşte că eşti nimic şi că nu poţi nimic; şi tu, alergând către Dumnezeu Cel atotputernic, cheamă-L cu nădejde tare şi cu lacrimi fierbinţi, împotriva patimilor care se luptă cu tine, zicând:
„Doamne ajută-mi, Dumnezeul meu, fii mie ajutor, Iisus al meu, ajută-mi; judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine. Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu.Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc (Psalmul 34, 1-3). Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi a nu fi robit de vrăjmaşi”.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 44)

Selecţie şi editare: Dr Gabriela Naghi

La mulți ani, fraților!

A început un nou an de lupte cu sistemul antihristic… Cu Dumnezeu înainte!

Pentru acest început de an, am alcătuit un scurt ghid al luptătorului ortodox naționalist.

GHIDUL ORTODOXULUI NAȚIONALIST

1- Să iubești în această ordine: Dumnezeu, Țara, Familia, ceilalți oameni.

2- Să cunoști Ortodoxia (Creștinismul) și să știi că aceasta este singura credință mântuitoare, iar toate celelalte sunt religii și credințe greșite.

3- Să știi că ai datoria să aperi Credința Ortodoxă, având ca reper Sfânta Scriptură (Biblia), canoanele Sfintelor Sinoade ortodoxe și scrierile Sfinților Părinți.

4- Să-ți aperi Țara și integritatea statului român luptând pentru recuperarea acestuia din mâinile globaliștilor sataniști.

5- Să aperi valorile, tradițiile și demnitatea neamului românesc.

6- Să ai ca lege fundamentală, din punct de vedere juridic, Constituția României, după Sfânta Scriptură, canoane și scrierile Sfinților Părinți.

7- Să NU renunți la libertatea pe care ți-a dat-o Dumnezeu și pe care ți-o garantează Constituția, Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate internaționale.

8- Să NU te vaccinezi cu vaccinurile globaliștilor sataniști, căci sunt făcute pentru reducerea populației lumii și pentru alterarea structurii genetice a omului, iar în plan spiritual constituie, din mai multe puncte de vedere, LEPĂDARE de Hristos Dumnezeu.

9- Să NU accepți codul QR (așa-numitul certificat verde/covid), să Nu-l ceri sau să Nu-l folosești, căci conține numărul fiarei de care se vorbește în capitolul 13 din Apocalispă (sfârșitul Noului Testament). Cele 3 pătrate din colțuri sunt citite de sistemul informatic ca 666. Folosirea codului QR sau acceptarea lui pentru a reprezenta persoana umană în relațiile de vânzare-cumpărare, accesul la diferite servicii sau pentru a circula reprezintă supunere în fața sistemului antihristic și LEPĂDARE de Hristos.

10- Să nu accepți să fii termoscanat, căci acesta este un „antrenament” pentru obișnuirea oamenilor  să le fie scanat codul QR sau eventualul cip implantat sub piele.

11- Să nu accepți testarea, mai ales prin metote invazive (în nas care pot dăuna sănătății), întrucât toate testele existente pe piață pot da erori și prin contabilizarea frauduloasă a rezultatelor întrețin plandemia sataniștilor globaliști.

12- Să nu accepți masca, măcar în fața lui Dumnezeu, la biserică. Să nu cazi în apostazie și iconoclasm „sărutând” icoanele sau sfintele moaște cu acest instrument al sclaviei pe față.

13- Să folosești, pe cât posibil, doar bani lichizi, știut fiind faptul că acceptarea cardurilor bancare reprezintă încurajarea sistemului antihristic să implementeze digitalizarea totală a societății și includerea banilor (deveniți doar electronici), identității și a altor informații personale într-un cod QR, cip implantat, tatuaj electronic sau alt fel de pecete antihristică.

14- Să nu accepți acte de identitate cu cip electronic, căci și acestea conțin numărul fiarei și reprezintă persoana în realațiile cu diverse instituții și fac parte din același plan de digitalizare și control total al omenirii.

15- Să-ți îmbunătățești imunitatea prin consumul de alimente, vitamine și suplimente naturale.

16- Să folosești medicamente alternative în caz că te îmbolnăvești de vreo formă a așa-zisei boli Covid, cât mai repede în faza incipientă a bolii și să eviți internarea în spitalele morții controlate de sistem.

17- Să nu dai crezare presei oficiale plătite cu bani grei pentru a face reclamă vaccinurilor satanice și cifrelor mincinoase privind îmbolnăvirile sau morții din cauză de așa-zis Covid.

18- Să te rogi cât mai mult, să te spovedești și să te împărtășești cât mai des la un preot ortodox.

19- Să fii pregătit oricând de moarte, iar dacă rânduiește Dumnezeu să mori, să te străduiești SĂ MORI ÎN LUPTĂ cu păcatul și cu sistemul antihristic.

20- SĂ LUPȚI CONTINUU, dacă îți dă Dumnezeu zile, pentru Ortodoxie, Țară/Neam, Familie, împotriva păcatului și a sistemului antihristic!

Daniel Vla

-Părinte, se poate ca unul să trăiască în nepă­sare, dar cu toate acestea, să mărturisească (pe Hristos) cu curaj atunci când i se dă prilejul?

-Pentru ca un om să facă aceasta, trebuie ca ini­ma lui să aibă bunătate, duh de jertfă. De aceea am spus să se cultive noblețea, duhul jertfei. Unul să se jertfească pentru celălalt.
Vă aduceți aminte de Sfân­tul Bonifatie și de Sfânta Aglaida? Sfântul Bonifatie era robul nobilei Aglaida, dar și robit de dragostea stăpânei lui. Duceau în Roma acea viață vrednică de plâns (păcătuiau trupește împreună), dar când stăteau să mă­nânce, mintea lor mergea la săraci. Alergau să dea mai întâi mâncare la săraci și după aceea mâncau și ei. Cu toate că erau stăpâniți de patimi, aveau bunătate și îi durea inima pentru săraci. Aveau duh de jertfă, de aceea Dumnezeu i-a ajutat. Și Aglaida, deși trăia o viață păcătoasă, îi iubea pe Sfinții Mucenici și se interesa de sfintele moaște. I-a spus lui Bonifatie să meargă cu alți slujitori ai ei în Asia Mică, ca să adune și să cumpere sfinte moaște ale Mucenicilor și să le aducă la Roma. Iar acela i-a spus zâmbind: „Dar dacă-ți vor aduce și moaștele mele, le vei primi?”. „Nu glumi cu acestea”, îi spune aceea.

Când a ajuns în Tars și s-a dus în arenă ca să cumpere sfintele moaș­te, privea la muceniciile creștinilor și îndată a fost mișcat de statornicia lor. A alergat, a sărutat legătu­rile și rănile lor și le-a cerut să se roage ca să-l întă­rească Hristos și pe el să mărturisească în public că este creștin. Așadar, a mărturisit și el în arenă, a pri­mit nevoință mucenicească, iar însoțitorii lui i-au cumpărat moaștele și le-au adus la Roma, unde înge­rul Domnului a înștiințat-o pe Aglaida de întâmplare. Astfel s-a împlinit ceea ce prorocise Bonifatie zâm­bind, înainte de a pleca din Roma. Apoi, femeia, după ce și-a împărțit averea, a trăit în nevoință și sărăcie încă 15 ani și s-a sfințit (pomenirea lor se prăznuiește la 19 decembrie). Vedeți, nu fuseseră ajutați, de aceea mai înainte fuseseră atrași spre rău și apucaseră pe o cale greșită.
Însă aveau duh de jertfă și de aceea Dumnezeu nu i-a lăsat până în sfârșit.

(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 257-258).

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Precum fără Credință e cu neputință să ne mântuim, la fel și fără smerenie. Dar și credința și toate celelalte lucrări bune nu sunt de folos fără smerenie. Căci până și diavolii cred și se înfricoșează, mărturisesc că Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat, dar nu le e de folos pentru că nu au smerenie. Omul care are smerenie are lucrări bune, Îl are în el pe Dumnezeu, Duhul Sfânt, cum zice autorul Proverbelor: În inima smerită Se odihnește cu blândețe Duhul Domnului. În inima tulburată (a celui mândru), locuiește diavolul.

Proorocul David, după ce din mândrie a căzut în cele două păcate de moarte, preacurvia și uciderea, și s-a pocăit, a plâns, a privegheat, a postit, nu a spus că a fost izbăvit de Domnul pentru că s-a pocăit, a plâns și a postit, ci a spus: M-am smerit și Domnul m-a izbăvit. Cine nu se smerește, nici nu se pocăiește. Cel mândru nu se pocăiește niciodată, dar și dacă se pocăiește, pocăința lui nu este reală, adevărată, sinceră, ci este mincinoasă. Dacă se roagă și postește sau face vreun bine, pe toate le face cu falsitate, cu prefăcătorie, ca și fariseii, ca să-l vadă ceilalți oameni…

Deoarece smerenia este o virtute atât de mare și fără ea nu putem să ne mântuim, să aruncăm cu toții mândria cea diavolească și să dobândim dumnezeiasca smerenie, pe care înțeleptul Isaac Sirul o numește veșmânt dumnezeiesc, întrucât cu aceasta s-a îmbrăcat Unul-Născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl, coborând din Ceruri pe pământ pentru mântuirea noastră.

(Părintele Filotei Zervakos, Mărturisirea credinței ortodoxe, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 34)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi