Categorie: Uncategorized

        �În vremurile străvechi exista undeva în Asia o cetate deosebit de mare, îţi trebuiau trei zile ca s-o străbaţi, ai cărei locuitori s-au împovărat de grele păcate. Dumnezeu n-a voit însă pierderea acestor păcătoşi, de aceea a ales pe Proorocul Iona şi i-a dat această poruncă: ,,Scolă-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în faţa Mea!’’ Fie că s-a simţit nevrednic, fie că misiunea acesta l-a copleşit, fapt este că Iona, în naivitatea lui, a încercat să fugă de la faţa Domnului. A plecat spre Iope, iar de-acolo s-a urcat pe o corabie cu gândul de a trece marea în Tarsis unde, credea el, va fi departe de Dumnezeu şi va scăpa de misiunea  încredinţată. Pe mare, cum ştim, Dumnezeu a stârnit o furtună puternică, înfricoşând de moarte pe cei de pe corabie, în vreme ce Proorocul Domnului dormea. Trezit fiind, el şi-a mărturisit vina şi a cerut să fie aruncat în mare. ,,Dumnezeu a dat poruncă unui peşte mare să înghită pe Iona. Şi astat Iona în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi”. Acolo s-a rugat lui Dumnezeu din adâncul fiinţei sale. După trecerea acestei vremi, Dumnezeu a poruncit peştelui şi l-a aruncat pe Prooroc pe ţărm iar apoi i-a repetat porunca. De data aceasta Iona s-a îndreptat spre Ninive şi a început să strige pe uliţele ei: ,,Patruzeci de zile mai sunt şi cetatea va fi distrusă!” Ceea ce a urmat este descris în Cartea lui Iona:,,Atunci ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici. Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă’’. Porunca ce a urmat a fost pentru toţi locuitorii cetăţii: să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi să strige către Dumnezeu pentru a le cruţa vieţile. ,,Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors de la căile lor cele rele.Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care le făcuse şi nu le-a împlinit’’.

          V-am relatat acest episode biblic pentru că este foarte elocvent spre a ne face să înţelegem adevărata pocăinţă pe care o aşteaptă Dumnezeu de la noi, în aceste vremuri când diavolul a născocit, prin slujitorii lui, o pocăinţă falsă ce se propovăduieşte astăzi de toate sectele, de oameni rătăciţi care se autointitulează ,,pocăiţi’’. Aceştia, sub masca înşelătoare a ,,pocăinţei’’ lor, ademenesc sufletele nestatornice şi le pregătesc cu asiduitate pentru ,,învierea osândei’’ (Ioan 5, 29).

          După cum ne relatează Sfânta Evanghelie a acestei Duminici, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după Sfântul Său Botez, a început propovăduirea cu aceste cuvinte: ,,Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor’’ (Mat. 4, 17). Cu exact aceleaşi cuvinte i-a pregătit pe oameni Sfântul Ioan Botezătorul pentru a-L primi pe Fiul lui Dumnezeu (Matei 3, 2). Când i-a chemat la dreapta pocăinţă, fiecare a răspuns în felul său. Cei sinceri şi dornici de mântuire ,,se botezau de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele’’(Matei 3,6). Cei făţarnici, fariseii şi saducheii, dimpotrivă, veneau să primească Botezul Sfântului Ioan, fără gând de pocăinţă adevărată, crezând, şi atunci ca şi-n zilele noastre, că botezându-se numai, vor dobândi împărăţia cerurilor. Pe aceştia i-a mustrat Sfântul Ioan cu cuvinte grele: ,,Pui de vipere, cine v-a arătat că veţi scăpa de mânia ce va să fie? Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţă. Şi să nu credeţi că puteţi zice, în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fiii lui Avraam’’ (Mat. 7, 9). Este mai mult decât evident că adevărata pocăinţă se face prin roade vrednice de pocăinţă,ceea ce nu înţelegeau şi nu înţeleg nici în vremea noastră fariseii şi saducheii. Cu multă uşurinţă se crede că o etichetă falsă, ,,pocăinţa’’, este suficientă pentru a intra în impărăţia cea veşnică. Dacă te-ai botezat şi ai părăsit Biserica, eşti pocăit, iar dacă eşti pocăit, te vei mântui. Aşa este gândirea strâmbă a celor rătăciţi. Un sfânt al Bisericii noastre scria cu totul astfel: ,,Vederea păcatului nostru şi pocăinţa pe care o naşte, acestea sunt lucrări care nu au sfârşit pe pământ; vederea păcatului nostru stârneşte pocăinţa; prin pocăinţă se dobândeşte curăţirea; ochiul minţii, curăţindu-se treptat, începe să vadă în întreaga fire omenească neajunsuri şi vătămări pe care nu le băga nicicum de seamă înainte’’ (Sfântul Ignatie Brianceaninov, Despre înşelare, p. 124).

          Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne arată premiza pocăinţei, felul cum trebuie să ne pocăim de păcate şi roada ape care o aduce în vieţile noastre: ,,Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi’’ (I Ioan 1, 8-10). Iată dar că şi aici se accentuează necesitatea mărturisirii păcatelorpentru o pocăinţă sinceră şi adevărată. Aceasta se poate face numai în Sfânta Taină a Spovedaniei, la duhovnicul nostru. Când ne spovedim şi am primit dezlegare şi canonul pentru păcate, suntem în taina lui Hristos, spunea Părintele Cleopa.

          La începuturile sale, Biserica era crunt prigonită de Saul din Tars (Fapte 8, 1-3; 9, 1-2). Pe drumul Damascului s-a petrecut minunea Dumnezeiască prin care Saul devine Sfântul Apostol Pavel, mare luptător pentru binele Bisericii. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: când era pocăit acesta, atunci când persecuta Biserica, sau când o slujea din toate puterile sale? Cine era pocăit, Saul din Tars sau Sfântul Apostol Pavel?Răspunsul se impune de la sine, prin urmare pocăinţa sinceră şi adevărată o putem face numai în Taina Sfintei Biserici, în Spovedanie adică. Să ne pocăim toată viaţa noastră, în fiecare zi ,,fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua aceea’’ (Evrei 10, 25). Părăsind Sfânta Biserică, şi luptând împotriva ei, cu fapta şi cuvântul, nu vom fi decât nişte Sauli persecutori ai lui Hristos, nişte falşi pocăiţi puşi în slujba satanei. Doamne, ferşte-ne să nu ajungem în acea stare! Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile                       9 ianuarie 2021

…şi ne-au vândut. Întâi au scos pe tarabă Sfânta Credinţă Ortodoxă, în Creta. Acum împing Turma Cuvântătoare spre vaccinul ucigaş.

Documentul pe care vi-l prezentăm mai jos nu e destinat publicităţii. Având un circuit intern, s-a voit a fi ţinut secret. A ajuns, totuşi, să ne fie cunoscut. Stupefiant! Domnul Daniel Ciobotea a bătut iar palma cu autorităţile atee şi antihristice şi s-a angajat cu toată fiinţa în a susţine campania de vaccinare, cu toate că zilnic se înregistrează victime ale acestui diabolic vaccin. A preluat, fără o minimă analiză, tot ce i-a furnizat propaganda mincinoasă şi a transmis în teritoriu, până la ultima unitate administrativă a Bisericii noastre. Putea să le pună măcar o întrebare de bun simţ, privitoare la prezenţa în soluţia vaccinală a celulelor de embrioni umani. N-a făcut-o, şi ştie dumnealui de ce.

În câteva rânduri, am cerut pseudo-ierarhilor români să plece din scaunele pe care cu dezonoare le ocupă, fără a-mi face iluzia că vor da curs cererii unui neînsemnat slujitor al Bisericii, şi în locul lor vor veni ierarhi cu adevărat iubitori de Hristos şi de Biserică. Oamenii aceştia nu mai au nicio legitimitate, admiţând că ar fi avut cândva. Au, în schimb, un extraordinar potenţial de a face rău Bisericii. Şi-l vor face, în continuare. ,,Cu dragoste în Hristos, voluntar şi sigur’’.

Presbiter Ioviţa Vasile

Antet. Nr. 33/ 8 ianuarie 2021

Înaltpreasfinţia Voastră,

Cu dragoste în Hristos, Vă comunicăm faptul că, luni 14 decembrie 2020, Secretariatul de Stat pentru Culte a organizat o întâlnire, în format videoconferinţă, la care au participat reprezentanţi ai autorităţilor publice cu atribuţii în combaterea răspândirii virusului SARS-CoV-2 şi reprezentanţii cultelor religioase recunoscute în România.

Între altele, în cadrul întâlnirii amintite, s-a hotărât ca, pentru o bună informare privind Campania de vaccinare împotriva virusului SARS-CoV-2, domnul colonel dr.VALERIU GHEORGHIŢĂ, PRESEDINTELE Consiliului naţional pentru coordonarea activităţilor de vaccinare împotriva SARS-CoV-2, să pună la dispoziţia cultelor un material informativ.

În data de 4 ianuaie 2021, Secretariatul de Stat pentru Culte a transmis la Cancelaria Sfântului Sinod materialul informativ intitulat Vaccinarea împotriva Covid-19 în România. Gratuită, Voluntară, Sigură, o broşură format din 18 pagini, care clarifică din punct de vedere medical mai multe aspecte cu privire la subiectul vaccinării cetăţenilor împotriva virusului SARS-CoV-2.

Întrucât, potrivit Strategiei de vaccinare împotriva Covid-19, în etapa a doua de vaccinare este inclus şi personalul clerical care desfăşoară activităţi cu risc crescut de expunere la infecţia cu SARS-CoV, Vă transmitem, Înaltpreasfinţia Voastră, broşura informativă Vaccinarea împotriva Covid-19 în România. Gratuită, Voluntară, Sigură, împreună cu solicitarea de a transmite acest material informativ către personalul clerical şi neclerical din eparhie (ierarhi, preoţi, diaconi, cântăreţi bisericeşti, vânzători/gestionari, asistenţi sociali etc., de la centrul eparhial, parohii şi mănăstiri), asfel încât aceştia să aibă acces în cel mai scurt timp la informaţiile şi clarificările oferite de specialişti pentru a putea decide în cunoştinţă de cauză dacă doresc să se vaccineze.

Cu binecuvântare şi dragoste în Hristos

DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe

                     Pr. Ionuţ-Gabriel Corduneanu, Vicar Administrativ Patriarhal

Înalt-Preasfinţia Voastră,

Eu preotul pensionar Ioviţa Vasile din Sânmihaiu Almaşului, nr. 55, judeţul Sălaj, am citit cu stupoare cuvintele pe care le-aţi rostit, consemnate în următoarea informaţie:

 După ce a creionat în câteva cuvinte perioada pe care o traversăm, drept o „nebunie informațională” fără precedent în istorie, datorită mijloacelor mass-media și a rețelelor sociale, Parintele Calinic i-a îndemnat pe credincioși să aibă încredere în vaccin. „Nu și-a propus nimeni să ne omoare așa, ca pe muște, să pierim grămadă…” Și ierarhul a făcut și o profeție: „Vom face în fiecare an câte-un vaccin, trebuie să ne obișnuim cu asta…” (Ziarul Argeşul).

Ca nevrednic mădular al Bisericii Mântuitorului Hristos, mă simt dator să fac câteva observaţii:

1.Există un plan diabolic de exterminare a 2/3 din populaţia planetei. Vor să ne omoare nu ca pe muşte, cum ziceţi, ci ca pe nişte fiinţe care nu merită să trăiască. În caz că aveţi îndoieli, sunt dispus să vă pun la dispoziţie numeroase şi diverse materiale credibile care atestă acest fapt. Ce dovezi pot fi mai concludente decât ,,pandemia’’ deliberat creată şi vaccinul ucigaş ce urmează să ne fie inoculat?

2.Nu cred că sunteţi un ignorant, aveţi informaţii de prima mână, şi cu toate acestea îndemnaţi credincioşii să aibă încredere în vaccin. Greu răspuns veţi da la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos!

Sănătate să vă dea Dumnezeu.

Presbiter Ioviţa Vasile                                 8 ianuarie 2021

Notă: Am încercat să expediez această scrisoare folosind cele două e-mail-uri de pe site-ul Arhiepiscopiei. N-a fost posibil, probabil e-mail-urile sunt intenţionat scrise eronat. Daca cineva stie o modalitate rapida de trimitere a acestei scrisori in numele meu, il rog s-o faca.

Intre timp, am vazut si filmul absolut autentic in care domnul Calinic perora despre vaccin. Va rog sa-l urmariti cu atentie si Dumneavoastra si veti vedea ca domnul cu pricina era beat. Fara exagerare! Era dupa Sfanta Liturghie si asta inseamna ca inainte de a incepe slujba, s-a cinstit temeinic. ,,Sa primiti vaccinul cu credinta”-zicea omul. Nu vreau sa mai adaug nimic. Doamne Dumnezeule, cat de indelunga e rabdarea Ta?

Medicul Hristos Pilalis, în vârstă de 54 de ani, director adjunct al Spitalului Thriasio din Elefsina, din suburbiile Atenei,  afectat grav după ce a fost injectat în urmă cu o săptămână cu vaccinul Pfizer-BioNTech distribuit și în România. Hristos Pilalis, în vârstă de 54 de ani, a făcut vaccinul anti-coronavirus pe 28 decembrie. A doua zi a dezvoltat mari dificultăți de respirație. Medicii l-au considerat un caz suspect și au așteptat rezultatul testului Covid, dar acesta a ieșit negativ, informează News.gr. Dintr-o dată, starea lui s-a înrăutățit brusc și a făcut un tip de pneumonie. A fost intubat și a intrat la Terapie Intensivă. Toate testele ulterioare au ieșit negative.

Starea de anxietate a personalului spitalului și apropiaților continuă. Medicul infecționist Sotiris Tsiodras, responsabil de campania anti-Covid din Grecia este, de asemenea, implicat personal în acest caz, scrie sursa citată. Ministerul Sănătății sugerează că nu există nici o legătură între vaccin și situația gravă în care se află acum directorul adjunct al Spitalului Thriasio,dar soția sa, intervievată în direct la o emisiune TV, a descris altfel suferința prin care trec: „Nu are Covid-19, nici gripă, nici vreun alt microb, căci i s-au facut toate aceste teste. Un medic infecționist ne-a spus că există posibilitatea de a fi al cincilea om din întreaga Europă care a manifestat un efect advers al vaccinului sub forma unui sindrom sever de reacție imunitară. Mă tem… deoarece compania Pfizer menționează pe situl ei că pentru a se înregistra oficial un efect advers, acesta trebuie să se fi manifestat la mai mult de cinci persoane. De aceea tare mă tem că se încearcă să se ascundă faptul că este o reacție adversă, fiind vorba despre o reacție adversă gravă a vaccinului.”, spune soția medicului în discuția cu o foarte cunoscută jurnalistă din Grecia, Tatiana Stefanidou, de la NewsIt.gr.

„Este teribil de dificil să obții un diagnostic. Indiferent de analiza pe care o fac în orice laborator am fost, la Pasteur, la Spital, în Attica… Covid nu este, dar ceea ce ei văd, să zicem, este o radiografie ca radiografia bolnavilor cu Covid”, explică soția sa în intervenția TV redată de Olympia.gr.

Directorul adjunct era într-o stare fizică foarte bună, nu era fumător și nu lua medicamente. Nu are nici diabet și nici probleme cardiace, nu este supraponderal, făcându-și anual control cardiac . El a suferit o operație la inimă în 2014, dar de atunci nu a mai avut nicio problemă. Probabil ar trebui să ne obișnuim de-acum înainte cu ideea că dacă adevărul real e ștampilat drept „fals”, „adevărul” oficial este de fapt o mare minciună propagată de soldățeii minciunii.

Următoarele două zile i s-au făcut toate testele posibile, pentru gripă, viruși, microbi, bacterii, dar nu s-a găsit nimic relevant. Un medic infecționist i-a spus însă soției că poate fi al cincilea caz cunoscut din Europa care prezintă în urma administrării acestui vaccin un sindrom rar de reacție imunitară pe care Pfizer îl prezintă pe site-ul său oficial și care pentru a fi înscris între efectele adverse ale vaccinului anticovid, trebuie să fie identificat la cel puțin 5 pacienți în întreaga Europă, acesta ar fi al cincilea caz de acest gen. ,,Tare mă tem, spune soția medicului, că autoritățile caută să ascundă acestă reacție adversă ca fiind cauzată de vaccin, și să dea vina pe o altă cauză secundară care până la ora aceasta nu au găsit nici o dovadă în istoricul medical al pacientului sau în analizele multiple și repetate făcute de-a lungul acestor câteva zile’’.Aceasta, deși, destui medici care au analizat datele cazului susțin să probabilitatea să fie vorba de acest sindrom de reacție imunitară este deosebit de mare. Starea bolnavului rămâne încă critică, reușindu-se doar stabilizarea sa pentru moment.

Dr. Gabriela Naghi

Iubite cititorule! Astăzi în toate bisericile de pe faţa pământului se cinsteşte acela care s-a învrednicit a boteza pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului. Soborul despre care se arată în calendare este adunarea poporului dreptcredincios în biserici pentru a cânta şi a slăvi pe Dumnezeu Cel Atotputernic şi pentru cinstea şi lauda Sfântului Ioan.

          ,,Că el este acela despre care s-a scris: Iată Eu trimit, înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta. Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, împărăţia cerurilor se ia prin stăruinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea’’(Matei 11, 10-12). Aceste cuvinte au fost rostite de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Faptul că Sfântul Ioan Botezătorul este numit ,,înger’’, arată vieţuirea lui înaltă întru împlinirea misiunii sale încredinţate de Dumnezeu. Îngerii sunt făpturicreate de Dumnezeu având o stare înaltă de sfinţenie, fiindcă nu cunosc păcatul. Asemenea lor a trăit şi Sfântul Ioan, ca înger în trup, vieţuind în pustie ,,până în ziua arătării lui către Israel’’(Luca 1, 80), hrănindu-se cu ceea ce i-a dat Dumnezeu, ,,lăcuste şi miere sălbatică’’(Marcu 1, 6).

 Mare a fost Sfântul Ioan Botezătorul nu pentru că ar fi deţinut oarecari demnităţi omeneşti în Israel, nici pentru ca ar fi provenit dintr-o familie regală, nici pentru că s-ar fi numărat între cei mai de seamă ai poporului, nici pentru că ar fi avut o statură impozantă. A fost mare pentru desăvârşita sa ascultare faţă de Dumnezeu; a fost mare pentru smerenia sa în faţa măreţiei Dumnezeieşti a Mântuitorului. Citiţi mărturia pe care a rostit-o Sfântul lui Dumnezeu în faţa poporului: ,,Vine în urma mea Cel Care este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor’’(Marcu 1, 7). A fost mare pentru că  dobândit sfinţenia, cu harul lui Dumnezeu, a trăit ca pustnic, a propovăduit fără teamă, a avut darul proorociei, a fost Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, şi-a sfârşit viaţa ca Mucenic, pentru că a ales să înfrunte, fără menajamente, pe Irod, pentru fărădelegile sale.

          Pentru rugăciunile Sfântului Ioan Botezătorul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

Presbiter Ioviţa Vasile

Oricât s-ar strădui antihriştii să-şi disimuleze ticăloşiile, în cele din urmă acestea ne apar în toată goliciunea şi urâţenia lor, după cum ne încredinţează Mântuitorul nostru Iisus Hristos: ,,Deci�nu vă temeţi de ei, căci�nimic nu este acoperit care�să nu iasă la iveală şi�nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut’’ (Matei 10, 26).

1.Circulă un film scurt, care ne-o prezintă pe vicepreşedinta SUA, Kamala Harris, în vreme ce vrea să ne convingă cu câtă abnegaţie primeşte ea să fie vaccinată. Am scris cu ceva timp în urmă că vaccinul e pentru vulg, nu pentru cei ce se pretind a fi elitele lumii. Şi aşa este. Filmul cu pricina prezintă un simulacru de vaccinare. Urmăriţi cu atenţie acest film. Medicul sau asistenta se apropie, ţinând în mână seringa anume pregătită. Cu mâna stângă o maschează la început, apoi se preface că injectează serul, numai că în momentul în care îndepărtează seringa, se vede clar că aşa zisul ac este într-o poziţie nefirească, îndoit, ceea ce ne arată că acesta n-a penetrat corpul nobil al vicepreşedintei. Mai mult, asistenta caută cu multă neîndemânare să aducă aşa zisul ac în poziţie firească, folosindu-se de braţul fotoliului. Se pare că protecţia a ceea ce ar fi trebuit să fie acul, nici n-a fost scoasă. În orice caz, este mai mult decât evident că acea parte a seringii era  flexibilă, se îndoia cu uşurinţă, vrând să dea impresia că a fost introdusă în corp. Observaţi cum pretinsul ac este mascat de haina vicepreşedintei. Între timp, vicepreşdinta bălmăjeşte un fel de onomatopee şi operaţiunea trucată grosolan se încheie.

Vă rog să trageţi Dumneavoastră concluziile.

2.Vă aduceţi cum ni se spunea că vaccinul cu pricina trebuie transportat şi păstrat în containere speciale, în condiţii excepţionale, la -80 de grade (alţii ziceau la 70, nici aici nu s-au pus de acord), cu avioane, sub protecţia strictă a armatei. Pe alocuri, au întins şi covorul roşu, chipurile, pentru solemnitatea momentului. Mă, neputincioşilor, v-aţi ieşit din minţi?

3.Aflăm la ştirile din seara zilei de 5 ianuarie că la un spital oarecare n-au fost doritori să se vaccineze, şi atunci vaccinul a fost trimis în altă parte, într-o cutie de… pizza. Ca să dreagă busuiocul, un oarecare mare mahăr, slab de minte, iese şi ne spune că, de fapt, nu e chiar cum s-a spus la început, că serul se poate păstra şi în frigider, chiar şi în mediul ambiant şi numai într-un târziu îşi pierde eficienţa. De tot râsul lumii!

4.Încă o constatare: Andrei Mărgăritescu, fostul jucător de fotbal al lui Dinamo Bucureşti: ,,L-a cunoscut pe Dumnezeu, pe cel adevărat, al Scripturii, pe Creator’’. Ştiţi pe cine a cunoscut A. Măgăritescu? Pe un pastor neo-protestant care i-a băgat în cap o sumă de erezii şi tâmpenii pe care fostul fotbalist le-a primit cu braţele deschise.,,Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. Am văzut prin câte persecuţii a trecut Biblia (nu Biserica lui Dumnezeu?)… am văzut că Biblia a fost interzisă, am văzut că Biblia nu s-a dorit a fi tradusă. Aăă… Biserica a vrut să manipuleze cu Biblia, prin a interpreta cuvântul după propriul plac, cum mulţi şi astăzi fac, dar cuvântul lui Dumnezeu…’’

Dacă cineva-l ştie pe A. Mărgăritescu, să-i spună că e un înşelat şi drumul lui glorios se va sfârşi…nici nu vreau să mai spun unde. Aşa pierde diavolul sufletele în gheena.

5.Am înţeles că porunca ieşită de la casta zişilor episcopi români a fost ca Aghiasma Mare să se facă în 5 ianuarie, nu în 6, cum spune Sfânta Tradiţie a Bisericii noastre, şi apoi aghiasma să se distribuie credincioşilor. Primul pas spre desfiinţarea Slujbei Aghiasmei Mari a fost făcut. Despre aceasta, vom vorbi mai târziu. Nu prea târziu, nădăjduim.

Presbiter Ioviţa Vasile

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie(Troparul Praznicului).

În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicînd: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzînd, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezîndu-se Iisus, îndată ce a ieşit din apă, iată cerurile I s-au deschis şi şi el a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorîndu-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri care a zis: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit”(Sfânta Evanghelie după Matei 3, 13-17).

,,Cel Care în Iordan de la Ioan a primit a Se boteza, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor’’(Otpustul Sfintei Liturghii).

Fiecare slujire a Bisericii și de fiecare dată când mergem la biserică în timpul pandemiei este o Mărturisire de Credință, potrivit Înalt-Preasfinției Sale, Mitropolitul Neofit din Morphou, al Bisericii Ortodoxe din Cipru.

În timpul unei slujbe în Biserica Sfântul Serafim de Sarov din Skouriotis, Cipru, în ziua sărbătorii sale din 2 ianuarie, Mitropoltul Neofit a predicat că „fiecare slujbă care are loc acum, fie că este solemnă, ca și astăzi, sau o simplă slujbă doar cu un cântăreț, preotul și doi credincioși, este foarte importantă”, relatează Romfea. Potrivit ÎPS Sale, „fiecare slujire și de fiecare dată când mergi la biserică, fie în interiorul, fie în afara bisericii, este o Mărturisire de Credință. De fiecare dată când te împărtășești în modul tradițional, stabilit de Biserica Mamă de-a lungul veacurilor, este o Mărturisire de Credință. Vă rog să continuați acest lucru în umila noastră eparhie. Lăsați legea să facă ceea ce ar trebui să facă, iar oamenii credincioși să facă ceea ce ar trebui să facă ”, a îndemnat ÎPS Sa.

„Trăim nu numai pentru pământ, ci și pentru cer. Când cerul ne vorbește despre altceva decât pământul, preferăm cerul. Voi merge de o mie de ori la închisoare, dar voi fi cu Marele Rege și voi sluji Liturghia. Voi co-liturghisi împreună cu Sfântul Serafim. De o mie de ori, într-o mie de închisori, nu doar într-una. O mie!” a spus Mitropolitul Neofit.

În concluzie, Mitropolitul Neofit a spus: „Amintiți-vă că ne apropiem de o sărbătoare foarte mare. Părinții spun că Sărbătoarea Teofaniei este egală cu Paștele. Să nu lipsească nimănui Liturghia Bobotezei ”.
Cu puțin timp în urmă, ÎPS Sa a declarat că nu va respecta ordinul statului de a închide biserici, explicând că legea lui Dumnezeu este mai presus de legea statului. De asemenea, Înaltul Ierarh de Morphou a declarat recent că nu va accepta vaccinul COVID. „Nu voi deveni un produs mutant al Noii Ordini a lucrurilor”, a subliniat ÎPS Sa.

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Am pășit cu speranțe de mai bine în anul 2021. Nu mă gândesc la un bine�lumesc,ci la acel bine�pe care ni-l poate da Hristos, la acea pace sufletească prin care El ne arată că e în inimile noastre.

Deși afară nu e zăpadă, fiind luna ianuarie, mă gândesc cu drag la Părintele Arsenie, Acuzatul ,,ZEC – 18376”, un sfânt în lagărele comuniste din Rusia. (Asta în caz că se va începe o nouă prigoană împotriva creștinilor.) Acest Părinte a fost condamnat la carceră pentru 48 de ore, împreună cu un alt deținut necredincios, la o temperatură de minus 30 de grade Celsius! Aceasta echivala cu o condamnare la moarte! Deprins fiind cu păstrarea păcii sufletești și cu rugăciunea, Părintele s-a gândit că a sosit pentru el un prilej bun de a se ruga cu voce tare! După ce au trecut cele 48 de ore, fiind găsit în viață, a mărturisit că l-a salvat credința în Dumnezeu și rugăciunea! În plus, prin puterea exemplului, a salvat și sufletul camaradului său care, speriat de iminența morții, a început să se roage.

Mă gândesc, de asemenea, și la Irod care nu încetează a-L prigoni pe Hristos! Pentru o parte a lumii, Irod a creat comunismul ca să-L nege cu vehemență. Dar Hristos a învins prin cei care L-au mărturisit și, astfel, o oștire de Sfinți s-a ridicat spre Cer și se roagă acum pentru noi.  Pentru o altă parte a  lumii, Irod a luptat în mod mai viclean, prin promovarea păcatului, care-L îndepărtează pe Hristos de inima omului. Păcatul și patimile au atras lumea în secte și erezii și au dat drepturi necuratului asupra lumii. Omului i s-a creat mai întâi iluzia că este independent, că se poate descurca și fără Dumnezeu! Însă știm cât de mult se ostenește necuratul să câștige suflete de partea lui! Dacă în sufletul omului nu e Hristos, locul acela nu rămâne liber, ci este ocupat de necuratul! De aceea, în ciuda oricăror provocări, trebuie să dorim ca Hristos să învingă în sufletele noastre!

În același timp, observ cum necuratul din nou își ascute săbiile pentru a aduce alte provocări creștinilor! Provocări mai mari decât toate cele de până acum. De când își dorește Irod să controleze mintea creștinilor și să-i facă inapți pentru mântuire!!! Dacă Hristos a dat posibilitatea oricărui păcătos să devină Sfânt, Irod vrea acum să-i ia această posibilitate. Prea puțini știu că, prin  vaccinarea începută deja, omul este pus să aleagă între suflet și trup, între cruce și pâine, așa cum scrie în Apocalipsă, capitolele 13-15. (Deja se pune problema anulării unor drepturi ale celor care nu se vaccinează). Cei mai șubrezi riscă să-și piardă și sufletul și trupul. Iar Hristos ne învață: ,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei, cap. 10, vs. 28) Deci nu greșesc dacă recunosc că mă tem de ceea ce ar putea face Irod în aceste vremuri! Dar am promis că voi fi optimistă, deci trebuie să-mi temperez teama și să-L însoțesc pe Hristos fie în Egipt, fie pe Cruce, astfel încât nimeni și nimic să nu mă despartă de El.

Unii încearcă să arunce în derizoriu teama creștinilor de pecetluire, deși se știe că acesta este scopul real al creării pandemiei! (1) Alții spun că există șapte vaccinuri și abia în al șaptelea se află cipul! Există și cercetători onești care susțin că serul din vaccinul care se dorește a ajunge la toți locuitorii Planetei conține hydrogel care este, de fapt, un cip care se solidifică după injectare și care poate fi dirijat oriunde în corp. (2) Ținta este, bineînțeles, creierul! Pierzându-și independența gândirii, după conectarea sa la tehnologia 5G, omul cipuit prin vaccinare cu nanoboți, nu mai poate aspira spre mântuire și nu se mai poate opune forțelor malefice.

Ar fi de dorit ca Patriarhia Română să explice credincioșilor aceste lucruri. Dacă nu o va face, va răspunde pentru sufletele care se vor pierde din cauza lipsei de informație. Ar fi de dorit, ca în cazul în care vor exista constrângeri pentru acceptarea vaccinului, să cerem evitarea vaccinului din motive religioase, așa cum s-a procedat și în cazul cardurilor de sănătate. Dacă minoritățile de tot felul își cer drepturi, trebuie să ni le cerem și noi.

Indiferent ce se va întâmpla, Hristos va învinge prin cei care vor face voia Sa și nu se vor lăsa modificați genetic,(3) manipulați și controlați de la distanță prin nanotehnologia introdusă prin vaccin, ci se vor lipi cu toată ființa de El! Vaccinurile venite acum în România sunt cu ARN-mesager și sunt de la Pfizer-Biontech! (4)

Dumnezeu să ne ajute să facem voia Sa!

Lucreţia P. 

Episcopul Dimitrije, fiul duhovnicesc al episcopului Grigorie, a slujit la sărbătoarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Zavala, hramul mănăstirii. A luat cu el un pachet cu măști, pe care le-a distribuit oamenilor și a spus că doar cântăreții nu trebuie să le poarte.

Apoi i-a spus părintelui Vasilije să-şi pună o mască pentru a împărtăşi oamenii, lucru pe care l-a refuzat, de trei ori. Episcopul și-a luat apoi potirul și a spus: „Ei bine, voi împărtăşi eu atunci!” Și-a pus o mască și când a ieșit pe ușă, a început să ardă şi flăcările s-au extins peste trupul episcopului. Credincioșilor prezenți li s-a părut că focul provine de la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Episcopul a început să-și bată mâinile, potirul a căzut, a vărsat Împărtășania, a fugit în altar.

Martorii oculari spun că nu au văzut niciodată ceva mai rău în viața lor. Cu toate acestea, unii dintre credincioși oferă următoarea explicație a modului în care a avut loc incendiul: ,,Dimitrije a introdus inovația de a înmuia un șervețel cu alcool și de a șterge lingura de împărtășanie după fiecare utilizare.” În timp ce ieșea la Ușa Sfântă, primul care se apropia de împărtășanie a fost fratele nou consacrat, cu o icoană în mână și o lumânare aprinsă. Pentru că șervețelul, puternic îmbibat cu alcool, a intrat în contact cu flacăra lumânării, focul a izbucnit ca un fulger, arzând șervețelul, hainele și mâinile lui Dimitrije. A alergat la altar, a aruncat un șervețel, a vărsat Sfintele Daruri și abia a stins focul „.
Apoi a spus în predică că a fost o mare ispită pentru el. De asemenea, a încercat să glumească: „Aici ardeam, dar nu ardeam”. Dar, pentru prima dată, diaconul Rajković, care editează site-ul eparhial, nu a postat predica lui Dimitrije, deși o face în mod regulat. Apropo, ștergerea lingurii de împărtășire într-un șervețel îmbibat în alcool nu este singura inovație introdusă de Dimitrije. Acesta slujeşte alături de romano-catolici, îi pomeneşte la slujbe, respectă cu strictețe „măsurile sanitare”, se comportă despotic, de parcă ar fi proprietarul Bisericii, nu-i binecuvântează pe credincioşi, îi persecută pe călugării și preoții adevărați. Într-un cuvânt, el este un alt distrugător al Bisericii și o continuare consecventă a atrocităților părintelui său duhovnicesc, episcopul Grigorie.

Sursa:Borbazavera. Traducere: Google, cu adaptări

Cu mai mulţi ani în urmă, Rafail Noica ne era prezentat drept un pustnic retras în Munţii Apuseni, scump la vedere şi la vorbă. Foarte bine, m-am gândit, bine a făcut că s-a retras din tumultul păcătos al lumii şi stă mai aproape de Dumnezeu, rugându-se pentru binele şi mântuirea lumii. Era apoi comparat cu pustnicii din primele secole care, atunci când era primejduită Sfânta Credinţă Ortodoxă, coborau în lume şi-i întăreau pe credincioşii dezorientaţi, prin cuvânt, faptă şi, mai ales, prin rugăciune.

N-a trecut mult, şi l-am văzut pe monahul Rafail coborât din munţi, tocmai la Cluj, gudurându-se pe lângă locatarul arhiepiscopiei din acest oraş, Andrei Andreicuţ. Nu-i de bine, mi-am zis. Şi n-a fost.

Am văzut acum o înregistrare video în care monahul nostru a coborât tocmai la Doxologia, să ne lămurească cum a fost în Creta, la sinodul tâlhăresc, şi iată ce aflăm:

1.,,Nu s-a făcut nimic pe linia de vânzare a Ortodoxiei’’. E adevărat. Ortodoxia a fost vândută şi Hristos a fost trădat cu mult înainte. În Creta s-a semnat doar contractul de vânzare-cumpărare, in valoare de treizeci de arginti.

2.Despre recunoaşterea sectelor ca fiind ,,biserici’’; ,,Cum să spunem că ei nu sunt ,,biserică’’, când ei au conştiinţa că sunt ,,biserici’’? Frumos raţionament.Dacă un nebun se crede că este Adolf Hitler, de ce să-l contrazicem? Dacă alt nebun, şi mai mare, cum au fost destui în istorie, zice că este Iisus Hristos, n-are niciun rost să-l contrazicem.

3.,,Aşa că râvna noastră să nu fie ca a talibanilor’’.Talibanii, aţi înţeles, suntem noi, nepomenitorii. Nu ştiu de ce vede la noi atâta râvnă, când noi tocmai asta ne reproşăm, că nu avem râvnă suficientă. Mă rog, fiecare cu viziunea sa.

4. ,,Nu e cazul încă să ne despărţim’’. N-am înţeles, cine de cine să se despartă? Ereticii de cei credincioşi? Apostaţii de ortodocşi? Lumina de întuneric? Povestea asta cu ,,nu e cazul încă’’ am auzit-o cu ani în urmă. Activiştii ( inclusiv cei bisericeşti) ne spuneau, prin 2012, că Băsescu trebuie suspendat, dar nu acum. Când? După moartea lui?

Oricum, Rafail Noica nu se va despărţi de ecumeniştii lui până la moartea lui. Să dea Bunul Dumnezeu să mă înşel.

5. ,,Am citit un articol care a fost pe internet şi a zis(Ierotheos Vlahos, vaccinatul) două lucruri: Biserica Română a fost foarte bine pregătită(pentru sinodul eretic cretan, n.n.), toţi s-au uimit de cât de bine a fost pregătită. Al doilea lucru, patriarhul nostru Daniel, departe de a fi un ecumenist, a fost coloana vertrebală a Ortodoxiei în acest sinod, unde riscau tot felul de lucruri. Ăăă… şi cred, aşa cum am auzit, că nu este altul care, ca Prea-Fericitul Daniel, poate apăra Biserica noastră, în zilele noastre. Şi, în acelaşi articol, al lui Ierotheos, avea cuvinte mai puţine, dar nu de mai puţină laudă, faţă de Înalt-Preasfinţitul Teofan. Nu e cazul să ne despărţim de ei acuma. Ferească Dumnezeu ca mai târziu să picăm oricare dintre noi în altceva, dar acuma în niciun caz nu este, şi nu aşteptăm ca mai târziu să fie… n-am aşteptări pesimiste de la ei’’. Optimist, monahul!

Comentariu

Sfinţii îi obligau pe demoni să spună adevărul. Dumnezeu îl pune pe Rafail Noica să spună adevărul, împotriva voinţei lui. Bineînţeles, adevărul amestecat cu minciună, după obiceiul ecumeniştilor. Haideţi să separăm adevărul de minciună.Şi noi ne uimim cât de bine şi-a pregătit Daniel suita sa pentru pseudo-sinod. Să ai 25 de figuranţi, care să semneze, fără să gândească, nişte documente eretice dinainte scrise, nu e lucru puţin.

Pseudo patriarhul Daniel nu este ecumenist (,,departe de a fi ecumenist’’), a fost coloana vertrebrală în acest sinod. E bine că i se recunoaşte rolul. I-l recunoaştem şi noi. Cu amărăciune, dar i-l recunoaştem.

,,…că nu este altul care, ca prea-fericitul patriarh Daniel,poate apăra biserica noastră(a lor, a ecumeniştilor), în zilele noastre’’.

Straşnic apărător! Îi împige Daniel pe credincioşi spre vaccinul înrobitor şi ucigaş, dar rămâne un vajnic apărător al Bisericii.

,,Unde eşti tu, Ţepeş doamne…’’

Presbiter Ioviţa Vasile

Din vremea-n care oamenii cei dintâi au nesocotit şi au călcat porunca dată lor, Dumnezeu n-a încetat să pregătească neamul omenesc pentru venirea în lume a Fiului Său. Dintru început, Dumnezeu a spus şarpelui înşelător: ,,Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul’’ (Facere 3, 15). Sfânta Biserică Ortodoxă ne învaţă, cu înţelepciune şi dreptate, că sămânţa femeii este chiar Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Care a binevoit a se întrupa de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi a Se face Om asemenea nouă, dar fără de păcat.

Sfinţii Prooroci au fost trimişi în mijlocul poporului îndărătnic, pentru a-l întoarce de la căile sale cele rele şi a-l face vrednic de primirea Mântuitorului, Care avea să se nască ,,la plinirea vremii’’ (Galateni 4, 4). Aşa bubăoară, Isaia a primit de la Dumnezeu vestea cea bună a Întrupării, a împărtăşit-o oamenilor, lăsând-o scrisă în Cartea sa (7, 14): ,,Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui, Emanuel’’. Atât de puternică era credinţa lui Isaia Proorocul că aceste cuvinte se vor împlini, încât a ajuns să vorbească şi să scrie despre Domnul Iisus la timpul trecut, ca de un fapt împlinit, deşi aveau să mai treacă sute de ani până la Naşterea Mântuitorului: ,,Căci Prunc S-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire este pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie’’ (Isaia 9, 5).

Apropiindu-se vremea ieşirii în lume a Mântuitorului la propovăduire, Sfântul  Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, răspundea oamenilor nedumeriţi: ,,Nu sunt eu Hristosul… eu sunt glasul celui care strigă în pustie: Îndreptaţi calea Domnului precum a zis Isaia Prorocul’’ (Ioan 1, 23)… În mijlocul vostru se află Acela pe care voi nu-L ştiţi, Cel Care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei’’ (Ioan 1, 26-27).

Cel dintâi chemat la apostolie, Sfântul Andrei, cel care ne-a adus pe pamânt românesc lumina Evangheliei, s-a dus şi l-a înştiinţat pe fratele său Petru: ,,Am găsit pe Mesia, Care se tâlcuieşte Hristos’’ (Ioan 1, 41). Aceşti Apostoli fraţi, alături de ceilalţi Sfinţi Apostoli, au fost dintre iudeii care L-au primit cu inima deschisă pe Fiul lui Dumnezeu şi au crezut în El; ceilalţi iudei L-au batjocorit şi apoi L-au răstignit.

Porunca sub care stăm noi astăzi, este aceeaşi: ,,Pregătiţi calea Domnului’’, deoarece Mântuitorul nostru ,,iarăşi va să vină să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit’’. Aşa credem şi aşa mărturisim. Acum însă, noi suntem cei care avem datoria de a pregăti calea Domnului. Calea Domnului este, potrivit Sfintelor Scripturi, chiar Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. ,,Eu am prigonit această Cale, legând şi dând la închisoare pe bărbaţi şi femei’’ (Fapte 22, 4). Spunând că a prigonit Calea, înţelegem prea bine că răutatea dintâi a Apostolului se îndrepta împotriva Bisericii. Apostolul pune semnul egalităţii între Cale şi Biserică, adică le aduce în starea de noţiuni sinonime. Deoarece noi suntem în Biserica lui Hristos, ca mădulare ale acesteia, rezultă, în chip logic, că pregătindu-ne pe noi înşine pentru a doua Venire a Domnului, pregătim Calea Lui.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut grijă, în multe rânduri, să ne atragă atenţia asupra necesităţii de a fi pregătiţi în orice moment pentru a Doua Venire a Sa: ,,Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru… De aceea, şi voi fiţi gata, că în ceasul care nu gândiţi Fiul Omului va veni’’.

Prin urmare, grija noastră de căpetenie nu este cunoaşterea vremii când va veni Mântuitorul, ci pregătirea noastră temeinică pentru a-L întâmpina. Cei care au nesocotit aceasta şi au iscodit vremurile, stabilind soroace pentru Venirea Sa, au rătăcit de la adevăr şi au atras şi pe alţii în rătăcire, iar la urmă Dumnezeu i-a arătat ca fiind prooroci mincinoşi

Totuşi, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a îndemnat să fim cu luare aminte la semnele care vor anunţa Venirea Lui: ,,Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi’’ (Matei 24, 33). Semnele ne sunt date tocmai pentru a le cunoaşte, a le înţelege şi a spori în pregătirea noastră. Chiar dacă Domnul nu va veni în vremea vieţii noastre pământeşti, se poate întâmpla să vină neştiutul ceas al morţii, prin urmare, avem încă un motiv temeinic să priveghem şi să ne pregătim, să gătim adică, Calea Domnului. Semnele ce se arată acum ne spun că, într-adevăr, vremea Venirii Mântuitorului s-a apropiat mult. Aşadar, să sporim în rugăciuni pentru noi şi pentru lumea întreagă şi să înmulţim faptele cele bune. Prezenţa  noastră la sfânta biserică  este împiedicată de antihrişti, în fiecare Duminică şi Sărbătoare pentru că aici primim învăţaturile şi bunele sfătuiri pe care le vom urma, deoarece păstorii cei buni priveghează pentru sufletele voastre, ,,având să dea seama de ele’’. Să fim mădulare lucrătoare ale Bisericii, deoarece aceasta este mama noastră şi înfruntă răul din lume; ea singură va fi biruitoare în lupta cu puterile diavoleşti, după sfintele cuvinte ale Mântuitorului ,,porţile iadului nu o vorbirui’’ (Matei 16, 18).

Doresc să vă spun şi să vă previn asupra a două semne prevestitoare ale Venirii Domnului. Întâi, despre scurtarea vremurilor pe care le trăim. Simţim cu toţii curgerea vremii ca fiind deosebit de rapidă, timpul nu ne mai ajunge. Chiar necredincioşii admit faptul că durata unei zile astronomice ar fi de numai 16 ore! Ce se-ntâmplă, de fapt? Se împlinesc preasfintele cuvinte ale Mântuitorului, rostite cu două mii de ani în urmă: ,,Căci atunci va fi strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa niciun trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile’’ (Matei 24, 21-22). În scurtarea zilelor vedem un semn evident al apropierii sfârşitului acestui veac, dar şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Strâmtorarea este pe zi ce trece mai mare şi ne gândim la aşa zisa pandemie, pretextul diabolic găsit de antihrişti pentru înrobirea făpturilor lui Dumnezeu, pe care voiesc să le piardă în iadul în care ei înşişi se vor chinui în vecii vecilor.

Al doilea semn este pecetluirea oamenilor cu semnul blestemat al antihristului care, sub diferite forme, a început de mai multă vreme. Nu mai putem intra în anumite localuri publice decât trecând prin faţa unui boactăr care, sub motivul luării temperaturii, proiectează asupra noastră un fascicul cu valoarea în terra hertzi de 666. Exact numărul satanic despre care a scris Sfântul Ioan Evanghelistul! Sataniştii vor să ne imprime semnele şi simbolurile lor, în locurile unde am fost însemnaţi la Botez cu semnul Mântuitorului Hristos, Sfânta Cruce. Înţelegeţi viclenia? Cel care de bună voie va primi semnul antihristic, nu va mai aparţine lui Hrisos, va fi luat în stăpânire de diavolul şi slujitorii lui şi va pierde orice nădejde de mântuire.

,,Dar, Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?’’ (Luca 18, 8) Va găsi, desigur, dar la foarte puţini oameni, pentru că cei mai mulţi vor fi îmbrăţişat credinţa cea mincinoasă şi pierzătoare a lui antihrist. Să ne străduim să fim printre cei puţini: ,,Intraţi pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care apucă pe ea. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află’’ (Matei 7, 13-14).

Iubiţi credincioşi, Sfântul Prooroc Iezechiel în Cartea sa (33, 4-6) are un mesaj excepţional pentru făpturile lui Dumnezeu: ,,Dacă va auzi cineva sunetul trâmbiţei, dar nu se va păzi când va veni sabia şi-l va prinde, sângele aceluia va fi asupra capului său… iar cel ce se va păzi va scăpa viaţa sa. Dacă însă străjerul a văzut sabia venind şi nu a sunat din trâmbiţă, şi poporul n-a fost prevestit, şi va veni sabia şi va ridica viaţa cuiva, acela s-a răpit pentru păcatele lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului’’. Străjerii noştri sunt Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Ei ne-au vestit, în toate timpurile, primejdiile prin care trecem acum. Trâmbiţele lor se aud şi acum. Cine ia aminte? Străjeri de nădejde ar trebui să fie ierarhii Bisericii, că pentru aceasta ocupă scaunele episcopale. Trâmbiţele lor sunt mute, nu se vor auzi niciodată, pentru că dumnealor sunt preocupaţi nu de Turmă, nu de sufletele credincioşilor, ci de tihna şi confortul lor de fiecare zi. Ei au trecut în tabăra vrăjmaşului şi fac voia acestuia. Ne rămâne nouă să priveghem, să ne străduim, să ne pregătim, cu vreme şi fără vreme, pentru Venirea Domnului. ,,Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui’’. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Necredincioşi ai veacurilor, să presupunem, pentru o clipă, că dezrădăcinaţi copacul creştinismului. Vă pun o întrebare: în locul lui ce veţi sădi? Este uşor să dezrădăcinezi, dar este greu să sădeşti. Ce aveţi să sădiţi? Zero-ul? Dar pe zero nu se sprijină nimic; doar ruine…

Dar voi, credincioşii, aşa cum spune astăzi Apostolul Pavel, astupaţi-vă urechile, ca să nu auziţi sirenele ateismului şi ale necredinţei. Suntem un popor creştin. Să fim foarte atenţi. Ce să facem? Să credem aşa cum au crezut părinţii noştri din neam în neam. Dacă naţiunea aceasta a existat şi va exista în viitor, va exista datorită Credinţei în Dumnezeu. Să credem, aşa cum a crezut Vasile cel Mare.

I-a citit pe Platon, pe Aristotel, a mers la şcoli înalte, i-a ascultat pe oratori… Şi ce spune Vasile cel Mare? Eu nu ascult ce zice X, Y sau Z; ascult Credinţa pe care am învăţat-o de la bunica mea. Această credinţă să o ținem şi noi. Cuvintele pe care ni le-a spus sfânta noastră bunică, pe acestea să le păzim, fraţii mei. Nu există nimic mai mare decât credinţa noastră, pe care au ţinut-o părinţii noştri din neam în neam.
Şi să spunem şi noi împreună cu poetul:„Hristoase, în aceşti ani blestemaţi ai necredinţei,/ În care oamenii nu cred în nimic, nici iubesc pe cineva,/ Eu cred şi Te iubesc din tot sufletul pe Tine. /Cred precum mama mea, cred precum un copilaş, /Beau din apa cea fără de moarte şi părăsesc otrava”.

(fragment din omilia înregistrată, care a fost rostită în biserica „Sfântul Pantelimon” din Florina, miercuri, 1-1-1975).

Pentru evenimentul cosmo-istoric al Naşterii Domnului Iisus Hristos şi pentru Noul An, mă rog din inimă Domnului, ca să ne învrednicească pe toţi a pătrunde, pe cât mai mult posibil, în marea taină a Întrupării lui Dumnezeu şi să trăim aceasta mai intens, ca să gustăm mai viu rodul Venirii Lui în lume, adevărata bucurie şi veselie.

Domnul, Cel ce S-a făcut Prunc pentru noi, aduce în lume adevărata bucurie, deoarece oferă bucuria izbăvirii, adică a mântuirii. Câţi suspinăm pentru neputinţele noastre, să ne bucurăm acum şi să ne veselim pentru iertarea păcatelor noastre, mântuirea şi slava noastră.

† Mitropolitul Augustin de Florina, Prespe şi Eordeea

Mă rog ca toţi copiii Ortodoxiei să devină în Noul An fierbinţi vestitori ai unicităţii şi ai importanţei mântuitoare a Ortodoxiei şi vehemenţi războitori ai mişcării degenerate şi eretice a ecumenismului eretic şi pierzător de suflete.

Texte selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi

Nu mi-a plăcut niciodată această alăturare idioată de termeni. Dintru început, n-am înţeles cine conspiră, împotriva cui. Încercând să mă documentez, n-am găsit mare lucru. Cu trecerea vremii am priceput că ,,dumnezeii veacului acestuia’’ (II Corinteni 4, 4), mai-marii lumii, ar conspira împotriva făpturilor lui Dumnezeu. Nu se potriveşte. Conspiraţia sau complotul îl pun la cale cei de jos pentru a-i răsturna pe cei aflaţi la vârf. Pe lângă aceasta, pentru a avea succes, ea se pregăteşte în mare secret, sub pecetea tainei, căci orice scurgere de informaţii spre cei vizaţi, ar zădărnici conspiraţia, iar urmările ar fi extrem de grave pentru conspitaţionişti. Vae victis.

Ceea ce vedem că se desfăşoară acum  în lume nu e conspiraţie. E o luptă făţişă, declarată, planificată decenii de-a rândul de grangurii lumii. Când satanistul Bill Gates ne spune răspicat, încă din 2012, că populaţia planetei trebuie controlată, mai exact: exterminată printr-un vaccin ucigaş, despre ce conspiraţie mai poate fi vorba? Când am ajuns în anul 2020 şi sataniştii au slobozit şi răspândit virusul blestemat şi au declarat o falsă pandemie, pe care vor să o ,,combată’’ cu vaccinul acesta ucigaş, mai putem vorbi de o conspiraţie? Nu.

De fiecare dată, când Părinţii Bisericii noastre trag semnale de alarmă asupra primejdiilor de moarte care planează asupra omenirii, vin sataniştii şi-i acuză că sunt adepţi ai teoriilor conspiraţioniste.

Este o luptă deschisă între Dumnezeul Adevărului şi satana, fiecare cu oştirile şi mijloacele sale, precum de aproape două mii de ani ne-a scris Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în Cartea Apocalipsei. Vă rog să reţineţi modul cum autorii unui manual de Teologie au definit ultima Carte din  Biblie, Apocalipsa: ,,Cuprinde o descriere simbolică a luptei Bisericii pentru continuarea operei de mântuire, operă începută de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi menită să se desfăşoare crescând, până la sfârşitul veacurilor’’(Studiul Noului Testament, lucrare colectivă, EIBMO, Bucureşti, 1977, pag. 238). Aceasta este cheia interpretării şi înţelegerii Apocalipsei, misiune ce cade exclusiv în sarcina Sfintei Biserici Ortodoxe.

Aşadar, nu conspiraţie, ci luptă necurmată. dumnezeii veacului acestuia n-au nevoie de conspiraţii, ei deţin puterea şi resursele lumii, îşi numără banii cu trilioanele, au slugile lor în toate posturile cheie ale globului şi ne declară deschis că obiectivul lor este exterminarea a 2/3 din populaţia lumii. Îşi arogă dreptul de viaţă şi de moarte asupra făpturilor lui Dumnezeu, hotărăsc cine trebuie să moară şi cine va rămâne în viaţă. Acest deziderat l-au transmis până la nivelul dumnezeilor mai mici, medicii din spitalele noastre, eroii din prima linie, constrânşi, chipurile, să decidă cine trebuie coborât în mormânt şi mă tem că au hotărât pentru foarte mulţi, iar vremea socotelilor se apropie implacabil.

Lupta de care aminteam mai sus se desfăşoară în mai multe planuri, însă obiectivul central este distrugerea Sfintei Biserici Ortodoxe, şi ştergerea numelui lui Iisus Hristos de pe faţa pământului, aşa încât, atunci când va fi ridicat antihristul, să se substituie lui Dumnezeu, cum ne înştiinţează Sfântul Apostol Pavel(II Tesaloniceni 2, 2). Vedeţi bine că papistaşii nu sunt deranjaţi, protestanţii şi sectarii sunt lăsaţi în pace, celelate zise religii nu constituie o prioritate, însă Ortodoxia este lovită din plin.

,,Când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie’’ (Luca 21, 28). Nu vă temeţi, Dumnezeu este cu noi şi aceasta e lupta Lui. Când vedeţi hăbăucii şi nebunii lumii cum se agită, când vedeţi proştii patentaţi cu diplome româneşti şi americane, ridicaţi în scaune înalte; când vedeţi asasinii trasând directive, amuzaţi-vă. În fond, nu putem întinde coarda la nesfârşit, mai avem nevoie să ne şi destindem. Cum să stăm sub imperiul fricii, când ştim că Domnul Oştirilor ne ţine lângă El? Cum să avem îndoieli, când cunoaştem deznodământul inexorabil al luptei noastre?

Patriarhia română a declarat  2021 anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României. Proştii din Patriarhie încă n-au învăţat că se omagiază persoane, nu ani, nu pastoraţii din interior şi de-afară, nu obiecte, nu locuri,  nu slujbe.

Declarăm anul 2021 ca fiind unul al biruinţei Mântuitorului nostru Iisus Hristos asupra vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Şi asupra prostiei. Sus să avem inimile, dragă naţiune română, din ţară, din Moldova noastră dragă, din teritoriile româneşti înglobate, politic, în Ucraina, din toată lumea, în anul care începe peste câteva ceasuri.

Sărutăm mâinile dragilor şi bunilor ierahi ai Bisericii noastre, Î.P.S. Părinte Mitropolit Longhin, P.S. Părinte Siluan, apărători ai Sfintei Ortodoxii şi ai neamului românesc.

Presbiter Ioviţa Vasile

Profesorul francez Eric Caumes a provocat un cutremur în lumea medicală afirmând, pe 9 decembrie a.c., că nu a văzut niciodată așa de multe efecte adverse la un vaccin, ca la cel produs de Pfizer, scrie LifeSiteNews, citat de ActiveNews pe 12 decembrie 2020. Caumes, șeful departamentului de boli infecțioase de la spitalul Pitié-Salpêtrière din Paris – deci nu vreun Cercel, Rafila, Arafat sau alţi pigmei, consideraţi cei mai înalţi din lume,  – nu este unul dintre medicii etichetați „contra curentului”, pronunțându-se pentru toare restricțiile și pentru al doilea lockdown. El a spus că există riscul unui „al treilea val” de infecții dacă oamenii nu respectă regulile și nu se distanțează, mai ales de Crăciun. El a mai declarat că se va vaccina anti-Covid-19 atâta timp cât nu este un vaccin „ARN” – ca acela distribuit acum și în România.

Dar Caumes și-a exprimat îngrijorarea cu privire la aceste vaccinuri. Într-un interviu acordat prestigioasei publicații Le Parisien pe 9 decembrie a.c., el s-a plâns de lipsa datelor științifice disponibile din rezultatele și efectele secundare ale acestora, spunând că nu va avea niciodată încredere orbească în industria vaccinurilor, doar din comunicatele de presă pe care le dau companiile.

„Citind cele 53 de pagini, ceva m-a frapat. Nu am văzut niciodată o frecvență atât de mare de efecte secundare pentru un vaccin! În afară de reacțiile minime datorate injecției, cum ar fi roșeața locală și durerea, alte efecte nedorite sunt identificate la rate relativ ridicate, în special la tineri, după a doua doză. Luați exemplul febrei, poate apărea temporar după o injecție, este clasic. Dar acolo, 15,8% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 18 și 55 de ani au avut 38°C sau mai mult în termen de șapte zile de la a doua injecție. Și 45% au fost nevoiți să ia medicamente pentru febră sau durere. Vorbim și despre 55% dureri de cap, 62% oboseală. Nu se poate, asta este prea mult, poate fi o problemă”.

În interviul pentru Le Parisien, Caumes a fost întrebat ce părere are despre situația din Anglia, unde la două zile de la prima campanie de vaccinare, autoritățile au emis o recomandare de urgență prin care solicitau persoanelor cu alergii severe să nu ia vaccinul, după ce doi pacienți au suferit efecte adverse severe. „Sunt surprins pentru că aceste reacții adverse nu sunt enumerate în documentul agenției americane pentru medicamente, care este singura mea sursă”, a spus el. „Asta confirmă că nu ar trebui să ne grăbim”.

Declarația lui Caumes este semnificativă deoarece acesta, ca medic și profesor universitar, nu poate fi suspectat că nu sprijină gestionarea de către guvernul francez a pandemiei. El susține doar că vaccinul Pfizer ARN nu este sigur.

„Principala mea grijă acum e că lucrurile ar putea merge prost cu aceste vaccinuri. Vom fi apoi criticați că am sărit etapele, ni se va spune: ați fost naivi și ați plătit scump pentru aceste doze, fără a ști dacă sunt sigure. Dacă ne vom înșela, întreaga istorie a vaccinologiei va fi discreditată. Astăzi, avem impresia că trebuie să alegem de partea cui să fim.

Să le spună asta cineva și propagandiștilor (nu chiar atât) de ieftini de la guvern și mass media, care trâmbițează disperat vaccinarea cu orice preț! Cine, că noi o facem de multă vreme, şi tot n-au înţeles.

Dr. Gabriela Naghi