Categorie: Uncategorized

        Când l-am auzit pe KW Iohannis angajându-se că va fi primul care se va vaccina, mi-a tresăltat inima de bucurie. Iată, mi-am zis, o hotărâre înţeleaptă, căci  ce e mai firesc, în vreme de război, decât comandantul să fie bine apărat? Sau în vreme de pandemie, fie ea şi închipuită, ţara să aibă grijă maximă de conducătorul ei. Vă închipuiţi România fără KW Iohannis, Doamne fereşte, răpus de covid? El, garantul Constituţei? Eu – nu. Cine să aibă grijă de justiţia închizătoare de dosare, când PSD-ul stă la pândă pentru a o subordona? Cine să ţină la respect penalii, care abia aşteaptă să pună mâna pe nişte pârghii ale puterii? Cine să facă şi să desfacă guverne şi majorităţi? Cine să ne arate cum e lucrul bine făcut, să ne facă ţara educată şi normală? Cine să dea comenzi DNA-ului şi celorlalte instituţii de forţă, când poate să apară oricând un alt Dragnea? Întrebările ar fi multe şi mi-l şi închipui pe Orban răcnind şi răspunzând: Iohannis!

        Bucuria mi-a fost de scurtă durată. Nişte unii, din grupul care veghează la sănătatea românilor, au ieşit degrabă pe posturi şi au spus hotărât – nu! Nu, pentru că se interpretează. Ce se interpretează? Aria calomniei? Dă, mamă cu biciu-n mine? Orice, numai să nu se vaccineze Iohannis primul. Să rămână pentru valul doi, că până atunci mai uită lumea, priorităţile se schimbă şi, Doamne păzeşte să nu se declanşeze şi un război. Vă daţi seama ce cumplită dezamăgire trăieşte domnul Klaus? El care ar fi vrut să facă uz de puterea exemplului personal e împiedicat de un Moş Teacă şi de ceilalţi din jurul lui. Ar fi vrut să iasă pe posturi, în direct şi la o oră de vârf, să-şi ridice frumuşel mâneca, şi un doctoraş să intre în istorie, pentru că el a avut cinstea să-i injecteze vaccinul binefăcător preşedintelui! Se opun specialiştii, ce mai poţi face?, chiar dacă te numeşti Iohannis.Vedeţi cum îi aduce Dumnezeu să-şi dea arama pe faţă?

        Lăsând gluma la o parte, preşedintele chiar ne-a dat, fără voia lui, un exemplu personal antologic, ca să nu spun istoric: să refuzăm vaccinul blestemat, indiferent de consecinţe. Refuzându-l, ne potrivim voii sfinte a lui Dumnezeu şi intrăm sub ocrotirea Sa. Şi aş vrea să văd care Iohannis, Orban, Arafat, Cercel, Rafila, Tătar, Ciucă sau Câţ, cutează să se măsoare cu Atotputernicul.

         Presbiter Ioviţa Vasile

          Astăzi pomenim pe Sfânta Muceniţă Iuliana. Ea a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, având tată închinător la idoli, iar mama fiind străină atât de credinţa idolească, cât şi de Credinţa în Mântuitorul Hristos. Dumnezeu i-a dat un chip frumos, însă adevărata ei frumuseţe era lăuntrică, căci era iubitoare de Hristos şi deprinsă cu faptele cele bune. Tatăl ei voia să o mărite cu păgânul Evsevie, dar fecioara n-a primit a se însoţi cu închinătorul la zei.

          Ceea ce nu a reuşit tatăl său prin rugăminţi şi ameninţări, a încercat a izbândi diavolul, căci acesta a luat chip de înger al luminii, precum scrie Sfântul Apostol Pavel (II Corinteni 11, 14), şi aşa s-a apropiat de fecioara Iuliana, îndemnând-o cu cuvinte prefăcute să se supună lui Evsevie. La început, Sfânta a stat în îndoială până s-a rugat lui Dumnezeu şi un glas din cer i-a spus: ,,Îndrăzneşte, Iuliano, Eu sunt cu tine, iar pe cel ce a venit la tine prinde-l, că ţi-am dat putere asupra lui şi de la el însuşi te înştiinţează cine este şi pentru ce a venit la tine’’. Din acel moment, Sfânta Iuliana a avut stăpânire asupra acelui demon, căci stătea nemişcat, fiind ţinut de puterea lui Dumnezeu.

          Deşi era deprins numai cu minciuna, puterea Dumnezeiască l-a silit să mărturisească adevărul: ,,Eu sunt un diavol din domnii cei mai dintâi ai întunericului, trimis de tatăl meu satana să te ispitesc şi să te înşel pe tine. Pentru că mare rană am primit prin rugăciunile tale şi de la întreaga înţelepciune feciorească şi de la răbdarea ta cea bărbătească. Eu sunt acela care, odată cu pierzarea, am sfătuit pe Eva în Rai să calce porunca lui Dumnezeu. Eu am îndemnat pe Cain să ucidă pe fratele său Abel. Eu am învăţat pe Nabucodonosor să pună chipul cel de aur în câmpul Deira. Eu sunt cel care am înşelat pe evrei să se închine idolilor. Eu am înnebunit pe Solomon, făcându-l iubitor de femei. Eu am sfătuit pe Irod spre uciderea pruncilor şi pe Iuda la vânzarea Învăţătorului său, apoi şi pe el la spânzurare. Eu am ridicat pe evrei ca să ucidă pe Ştefan cu pietre şi pe Nero să spânzure pe Petru cu capul în jos, iar pe Pavel să-l taie cu sabia’’.

         Sfânta Iuliana l-a bătut pe vrăjmaşul diavol, căci fiind legat de puterea lui Dumnezeu nu putea să se mişte, şi deşi nu avea trup material, cu bici materialnic i se făceau răni nematerialnice, după cum Stăpânul a toate a voit. Păgânii i-au tăiat capul şi sufletul ei curat s-a dus către locaşurile cereşti, la fericirea cea veşnică. Pentru rugăciunile Sfintei Muceniţe Iuliana, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi păcătoşii (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed Mănastirea Sihăstria,2005, p.414-422).

Presbiter Ioviţa Vasile

          Citind această enumerare de nume, ne vom opri asupra câtorva din ele. Un nume poate părea ceva abstract, nesemnificativ, dar el indică o persoană şi viaţa acesteia, viaţă ce poate fi uneori pilduitoare, altădată întristătoare, oricum, de luat în seamă, căci omul trebuie să înveţe şi din cele bune, şi din cele rele. Întâlnim în genealogia Mântuitorului numele acestea: Iuda, Tamara, Zara şi Fares. Cine au fost ei? În Cartea Facerii citim că Iuda, unul din cei doisprezece fiii ai lui Iacov, a luat pentru cel întâi născut al său, Ir, pe Tamara ca soţie a acestuia. După o vreme, din cauza răutăţii sale, Dumnezeu l-a dat morţii pe Ir. În puterea leviratului a luat de soţie pe Tamara, Onan, dar şi acesta a trăit puţin. Urma ca fiul cel mai mic al lui Iuda, Şela, să o ia de soţie, dar nu avea vârsta potrivită. Până să ajungă acesta la maturitate, Iuda şi-a trimis nora în casa tatălui ei. Între timp, a murit şi soţia lui Iuda, Şela s-a făcut mare iar Iuda nu i-a dat-o de soţie pe Tamara. Aceasta şi-a lepădat hainele de văduvie, s-a îmbrăcat într-un voal şi astfel deghizată a ieşit în întâmpinarea socrului său. Crezând că este o femeie uşuratică, Iuda, socrul său, a intrat la ea iar din această împreunare prin înşelăciune s-au născut doi gemeni, Fares şi Zara, număraţi de Sfântul Evanghelist Matei între strămoşii Domnului.

          Când Iosua, fiul lui Navi, a trebuit să ducă pe Israel în Canaan, el a trimis două iscoade în Ierihon. Aceştia au intrat în casa unei femei desfrânate, Rahab, care era de neam străin. Regele Ierihonului a prins de veste şi şi-a trimis oameni să-i prindă. Rahab însă i-a ascuns pe acoperiş, punând nişte fuioare peste ei, şi astfel le-a salvat vieţile. Se vede de aici că, deşi era desfrânată, avea un suflet bun şi, prin fapta ei, s-a potrivit voii lui Dumnezeu, căci El voia să-l ducă pe Israel în Canaan. Ei bine, Rahab este în rândul strămoşilor Domnului Iisus Hristos (vers. 5).

          În vreme ce se plimba pe acoperişul casei regale, David a văzut o femeie deosebit de frumoasă pe care, în cele din urmă, a adus-o în casa lui şi a cunoscut-o. Mai mult decât atât, David şi Batşeba, pun la cale uciderea lui Urie, soţul acesteia ceea ce era o mare fărădelege (II Regi 11). Pentru aceasta Dumnezeu l-a mustrat şi pedepsit cu asprime pe regele David. Din această relaţie neîngăduită s-a născut Solomon. David, Solomon şi Batşeba sunt pomeniţi în Evanghelia după Matei ca strămoşi ai Mântuitorului (v. 6).

          O altă femeie, anume Rut, a fost de neam străin, moabiteancă. Ea s-a ataşat de soacra sa şi de poporul Israel, fapt pentru care Sfânta Scriptură are cuvinte de laudă la adresa ei. Este şi ea una din femeile pomenite ca făcând parte din neamul Domnului nostru Iisus Hristos (v. 5).

          Ce constatăm din aceste sumare consideraţiuni privitoare la genealogia Mântuitorului? Că între strămoşii Săi după trup sunt mulţi oameni drepţi precum Avraam, Isaac şi Iacov, Dreptul Iosif, dar şi păcătoşi. Şi unii şi alţii aveau mare nevoie ca Fiul lui Dumnezeu să Se întrupeze şi să vină în lume. Şi El a venit şi pentru drepţi şi pentru păcătoşi, aşa cum erau strămoşii Săi şi cum, de fapt, era întregul neam omenesc. El nu S-a ruşinat de aceşti strămoşi, cum nu s-a ruşinat nici a lua chip de rob, nici să Se facă ascultător până la moartea pe cruce (Filipeni 2, 7-8). Nu S-a ruşinat nici să ia asupra Sa toată povara şi murdăria păcatului omenesc. Proorocul Isaiia a descris în acest fel umilinţele indurate de El pentru noi: ,,Dispreţuit era şi Cel din urmă dintre oameni; Om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, Unul înaintea Căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi desconsiderat’’ (Is. 53, 3).

          Vedem apoi că pe lângă ascendenţii israeliteni ai Domnului, sunt număraţi şi unii din neamurile păgâne ale vremii, ceea ce deja anunţă că, nefiind primit de poporul Israel, El va fi primit ca Mântuitor de păgâni, cei care s-au înnobilat cu numele Său şi au devenit Noul Israel, adică Biserica Lui cea sfântă.

          Femeile înscrise în genealogia Domnului, dintre care Sfânta Fecioară Maria este deasupra tuturor, prin sfinţenie, stau mărturie că şi partea femeiască îşi are chemarea şi menirea sa de la Dumnezeu, lucru de mare lipsă între păgânii care socoteau femeia ca pe o sclavă, ca pe o fiinţă inferioară. Aşa a scris, câţiva ani mai târziu Sfântul Apostol Pavel: ,,Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă’’ (Galateni 3, 25-29). Prin urmare, femeii i se dă aceaşi demnitate ca şi bărbatului, iar membrii Sfintei Biserici a lui Hristos sunt adevăraţii descendenţi ai lui Avraam, în raport cu iudeii care nu L-au primit pe Mântuitorul.  Sfântul Ioan Gură de Aur scria despre partea femeiască în iconomia mântuirii: ,,Da, este lucru cu totul neobişnuit ca Dumnezeu Cel negrăit, Cel netălmăcit, Cel neînţeles, Cel asemenea Tatălui, a primit să vină pe pământ din pântece fecioresc, a primit să se nască din femeie şi să aibă strămoşi pe David şi pe Avraam. Dar pentru ce spun pe David şi pe Avraam? Lucru cu totul plin de spaimă şi uimire este că El a avut strămoşi pe acele femei păcătoase despre care am vorbit mai înainte. Când auzi acestea, ridică capul sus! Nu te gândi la ceva umilitor. Dimpotrivă, minunează-te că, fiind Fiu al Dumnezeului Celui fără de început şi adevărat Fiu, a primit să audă spunându-I-se Fiu al lui David, pentru ca pe tine să te facă fiu al lui Dumnezeu! A primit să Se facă rob Tatălui, pentru ca ţie, robului, să-ţi facă Tată pe Stăpânul’’(Omilii la Matei, p. 29).

          Genealogia pe care a consemnat-o Sfântul Evanghelist Luca (3, 23-38) are un caracter ascendent, porneşte adică de la Domnul Iisus, urcă până la Avraam dar, nu se opreşte aici: arată că toţi strămoşii Săi sunt  fii ai lui Adam, fii ai lui Dumnezeu (v. 38). El Însuşi fiind Fiu al lui Dumnezeu, este Dumnezeu adevărat. Întrupându-Se de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, a luat firea noastră omenească, făcându-Se şi Om adevărat. De aceea şi Sfânta Scriptură Îl numeşte pe Domnul Fiul lui Dumnezeu dar şi Fiul Omului (Ioan 1, 18; 1, 34; 5, 25; Matei. 8, 20;  9, 6 ; 18, 11, etc). Suntem, aşadar, fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai Mântuitorului; suntem din marea familie a lui Dumnezeu care este întreg neamul omenesc, cu regretul că nu toţi oameni vor să creadă în Dumnezeul Adevărului şi al nostru.

          Sunt acestea numai câteva din învăţăturile dumnezeieşti pe care ni le aduce, în această Duminică, Sfânta Evanghelie a lui Matei. Acum înţelegem, fără îndoială, că această Carte a neamului lui Iisus Hristos este o bogăţie de învăţături mult folositoare sufletelor noastre, iar citirea şi tălmăcirea ei acum, înainte de Marea Sărbătoare a Naşterii Domnului, este un act de înţelepciune al Bisericii Dreptmăritoare. Genealogia Domnului nu ni se mai pare acum o înşiruire de nume fără înţelesuri, ci un dar al lui Dumnezeu spre luminarea minţilor noastre slabe şi neputincioase. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Una din legile lui Murphy, aplicată pseudo-ierarhiei române actuale, ar avea următorul enunţ: Dacă arhiereii români vor putea face un rău Bisericii, fiţi siguri că-l vor face. Legea se verifică chiar în aceste zile, când a început febra pentru administrarea vaccinului ucigaş. Purtătorul de cuvinte al Patriarhiei Române, prea-vicleanul Vasile Bănescu, a ieşit cu un comunicat prin care exprimă poziţia clară pro-vaccin a acestei instituţii, populată cu tot felul de indivizi, fără nicio legătură cu Dumnezeu şi cu Biserica Sa. Ce ne spune acest şmecher, acum când campania de exterminare a făpturilor lui Dumnezeu e gata să înceapă?

Vaccinarea anti-Covid-19, între ezitare şi speranţă

Pentru succesul campaniei de vaccinare anti-Covid 19, este necesară informarea corectă a populației cu privire la unele aspecte, precum caracterul voluntar, gratuit și sigur al actului de vaccinare, a faptului că acesta este un drept, și nu o obligație.

În legătură cu „caracterul sigur al actului de vaccinare”, cei care au autoritatea profesională și morală să recomande un vaccin absolut nou şi descoperit recent sunt exclusiv specialiștii din domeniul medical respectiv.

În acest sens, Patriarhia Română salută vestea bună a apariției vaccinului care ar putea diminua și stopa actuala pandemie, însă Biserica nu se poate pronunța în probleme de ordin strict medical. Cu atât mai mult, în cazul unui vaccin recent care nu a mai fost folosit și despre care specialiștii în domeniu se pronunță ei înșiși în mod gradual sau diferit.

Poziția Patriarhiei Române, care prețuiește știința medicală și multele beneficii ale acesteia, a fost și rămâne una favorabilă vaccinării, subliniind însă constant necesitatea esențială a respectării riguroase a principiilor de natură etică: consimţământul informat al persoanei, descrierea clară a beneficiilor şi a riscurilor, asumarea responsabilității concrete în cazul în care vaccinarea produce efecte adverse asupra sănătății persoanei vaccinate.

În concluzie, vaccinarea trebuie să fie un act profilactic responsabil și în totală cunoștință de cauză recomandat şi acceptat pe baza unei informări clare şi complete, oferită de autoritățile competente și receptată corect de cetățeni.

În acest mod, teama şi ezitarea vor fi învinse de încredere şi speranţă.

Vasile Bănescu

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române

Comentarii:

1.Precum vedeţi, locvacele funcţionar din clădirea Patriarhiei începe cu prezumarea succesului campaniei de vaccinare. Asta ar însemna ca majoritatea populaţiei să se îndrepte spre centrele de vaccinare şi exterminare, pentru că aşa sună ucazul patriarhal, adică aşa îndeamnă casta episcopilor români. Logoreea care urmează, despre informarea populaţiei şi celelalte, are menirea să ne arate grija ,,păstorilor’’ noştri pentru noi, cei mici. De luni de zile suntem informaţi cu avalanşe de minciuni, repetate până la exasperare şi prea puţini au curajul să vorbească de primejdia imensă ce planează asupra noastră, prin acest vaccin cu care vor să ne fericească ,,binefăcătorii’’ naţiunii. Dintre episcopi – niciunul.

2. ,,Patriarhia Română salută vestea bună a apariției vaccinului care ar putea diminua și stopa actuala pandemie’’. Într-adevăr, bună veste! Mă mir că n-a zis Bunavestire. De unde ştie acest specimen greţos că vaccinul acesta va aduce sfârşitul zisei pandemii? Aşa i s-a dictat, aşa spune. El nu e decât un executant de rangul 6, care respectă cu stricteţe directivele.

3. ,,Poziția Patriarhiei Române, care prețuiește știința medicală și multele beneficii ale acesteia, a fost și rămâne una favorabilă vaccinării’’. Clar, fără echivoc, fără umbră de îndoială.

4.,,În acest mod, teama şi ezitarea vor fi învinse de încredere şi speranţă’’. E vorba, desigur, de încrederea şi speranţa castei pseudo-episcopilor, care nu ezită să-i trimită pe credincioşii neinformaţi spre centrele de vaccinare, cu toate nenorocirile ce vor decurge din acest act criminal.

5.Pseudo-ierarhia română avea şi alternativa tăcerii, la fel de vinovată. N-a ales această cale. Vasile Bănescu a ieşit cu grăbire să-şi arate devotamentul său de lacheu preasupus. Şi, nota bene, specimenul nu vorbeşte numai în numele cohortei de funcţionari din dealul Patriarhiei. El se erijează în portavocea întregii Bisericii Ortodoxe Române. Încetaţi odată! După ce L-aţi trădat pe Hristos în Creta, semnând diabolicul super-memorandum, după ce v-aţi exprimat disponibilitatea de a intra în cârdăşie cu schismaticii ucraineni, după ce aţi apostaziat, pe faţă ori în ascuns, v-a rămas să faceţi şi ultimul pas spre prăbuşire: complicitatea la genocid, cu autorităţile statului antihristic. Sunteţi în cârdăşie – nu în comuniune! – cu tatăl schismelor care sfâşie Biserica lui Hristos, Bartolomeu din Constantinopol.

6.Arhiereii români au trecut de multă vreme Rubiconul, asta însemnănd cale fără întoarcere. În timp, se dovedeşte că, după acel moment, pseudo-ierarhia a inaintat vârtos spre prăpastia pieirii. Acum înţelegem mai bine sensul cuvintelor Sfântului Ioan: ,,Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce şi mai greu. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult’’ (Apocalipsa 22, 11).

7.Cine a nădăjduit că pseudo-ierarhia îşi va veni în fire, să părăsească utopiile şi naivitatea. ,,Întăreşte, Dumnezeule, Sfânta şi Dreapta Credinţă a Dreptmăritorilor Creştini şi Sfântă Biserica Ta o păzeşte în veacul veacului. Amin’’

Presbiter Ioviţa Vasile

Constantinopol, 18 decembrie, 2020

În octombrie, Pseudo Patriarhul Bartolomeu a scris că, „într-un duh de sensibilitate pastorală”, el și Biserica din Constantinopol „tolerează temporar” slujirea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Canonice din Ucraina, considerându-i „doar ca ierarhi titulari sau rezidenți în Ucraina”. Astfel, el recunoaște că Preafericirea Sa Mitropolitul Onufrie din Kiev și toată Ucraina și cei peste 100 de episcopi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt Ierarhi Ortodocși Canonici, dar, în opinia sa, aceștia ocupă teritoriul canonic al altor episcopi. Cu toate acestea, răbdarea și sensibilitatea pastorală a Patriarhului sunt pe sfarșite potrivit informațiilor media.

Într-un interviu recent cu Înaltpreasfințitul Mitropolit Anthony de Boryspil și Brovary, Episcopul BOaU canonic, un jurnalist rus 24 a comentat informațiile despre planurile viitoare ale Constantinopolului: „Conform informațiilor noastre, la sfârșitul lunii ianuarie, Bartolomeu intenționează să organizeze o sesiune a Sfântului Sinod al Bisericii din Constantinopol, unde va recunoaște schismaticii ucraineni drept ,,singura Biserică Canonică din Ucraina’’. În consecință, BOaU Canonică, ierarhii și preoții săi vor fi caterisiți (literal: „sub anatema Bisericii’’).

Pseudo-Patriarhul Bartolomeu și-a intensificat discursul împotriva BOaU Canonice și o astfel de decizie sinodală ar reprezenta o schimbare serioasă a politicii declarate public, deși ar fi o consecință logică a ambițiilor Patriarhului împotriva Bisericii Rusiei și a Bisericii Canonice Ucrainene.

La 9 decembrie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a răspuns Patriarhului Bartolomeu, spunând: „O astfel de declarație este o amenințare pentru păstrarea păcii religioase în Ucraina și adâncește criza în Ortodoxia Mondială … Patriarhul Constantinopolului nu are motive să facă declarații lipsite de temei despre Primatul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. ”

Mitropolitul Hilarion (Alfeyev), președintele Departamentului Bisericii Ruse pentru Relații Externe cu Biserica, a comentat că declarația Patriarhului despre BOU Canonica ca fiind „ tolerată” este „absurdă și nebună”,iar Arhiepiscopul Alexiy de Voznesensk a comentat că aceasta arată doar orbirea morală a Patriarhului.

BOU Canonică se așteaptă deja la o presiune și persecuție sporită din partea statului și a schismaticilor , având in vedere. vizita lui Bartolomeu în Ucraina vara viitoare și o astfel de decizie sinodală ar agrava foarte mult situația, oferind naționaliștilor ucraineni violenți ai schismaticii „Biserici Ortodoxe din Ucraina” mai multă putere de distrugere îndreptată împotriva Bisericii Ucrainene Canonice.Când Constantinopolul a reabilitat schismaticii ucraineni în octombrie 2018, a solicitat încetarea sechestrărilor violente ale Bisericii în Ucraina, dar în următorii 2 ani, nici Bartolomeu și nici Sfântul Sinod al Constantinopolului nu au scos un cuvânt despre numeroasele atacuri violente declanșate împotriva clerului, credincioșilor și Bisericilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Canonice din Ucraina.

Sursa: https://orthochristian.com/136199.html

Traducerea: Dr. Gabriela Naghi

Cinstite cititorule! Între Sfinţii pomeniţi şi cinstiţi de Biserică în această zi, se află şi Sfântul Mucenic Tiburtie, cel care a pătimit la Roma împreună cu Sfântul Sebastian şi ceilalţi Sfinţi Mucenici. Era mare prigoană împotriva creştinilor şi acest Sfânt a fost dovedit ca unul care credea în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pentru credinţa lui, a fost adus în faţa eparhului păgân Favian, care văzând minunile ce se săvârşesc cu puterea lui Dumnezeu, a cutezat să-şi ridice glasul împotriva Făcătorului său cu aceste spurcate cuvinte: ,,Cine nu ştie că Hristos al vostru v-a învăţat meştesug de vrăjitorie?’’Sfântul Tiburtie s-a întristat de această hulă izvodită de diavolul şi a dat un răspuns aspru nemernicului eparh, netemându-se de ceea ce avea să urmeze: ,,Taci, ticălosule, nu îndrăzni a pomeni cu hulă, prin buzele tale cele purtătoare de venin, numele cel atât de mare şi înfricoşător! Nu face urechilor mele atâta necaz, ca să te aud lătrând asupra numelui Domnului meu’’. După această înfruntare, Sfântul Tiburtie a fost condamnat la moarte şi omorât cu suliţele.

          Ceea ce a spus el, rămâne, din păcate, un trist adevăr, căci până în ziua de astăzi vrăjmaşii nebuni ai lui Iisus Hristos nu contenesc a lătra cele mai grozave hule împotriva Sa, hule plăsmuite de diavolul şi puse în gura nemernicilor săi slujitori. De fapt, dacă cercetăm Noul Testament vom constata că iudeii lătrau cuvinte de hulă împotriva Mântuitorului cu o ură sălbatică, ură ce s-a perpetuat şi s-a amplificat până în zilele noastre. Orbului vindecat de Domnul i-au spus; ,,Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul acesta este păcătos’’ (Ioan 9, 24); altădată I-au spus Mântuitorului în faţă: ,,Oare nu zicem noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon?’’(Ioan 8, 48); ,,are demon şi este nebun’’(Ioan 10, 20), au cutezat spună cei orbiţi de ură şi necredinţă.

          Vrăjmaşii Mântuitorului au îndrăznit să scornească precum că Fiul lui Dumnezeu şi-ar fi făcut ucenicia, în tinereţe, într-o mănăstire budistă. Guvernul britanic s-a şi grăbit să finanţeze o expediţie care să aducă ,,dovezi’’. Minciuna a fost vădită. Întrebat despre aceasta, Părintele Cleopa a răspuns tot cu o întrebare: ,,Cum putea Ziditorul a toate să înveţe de la făpturile Sale păcătoase?’’Hula împotriva Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu mai cunoaşte limite. În optica lor neghioabă, Fiul lui Dumnezeu trebuie discreditat în orice chip, trebuie şters din minţile oamenilor, încât locul Său să fie luat de antihristul în care va locui diavolul. Dumnezeu le îngăduie toate josniciile. Dreptatea Lui însă se va înfăptui, şi fiecare îşi va primi răsplata sau osânda.

Presbiter Ioviţa Vasile

Fondurile din fondul eparhial pentru susținerea celor săraci și nevoiași vor fi folosite pentru a plăti amenzile aplicate unei Parohii și slujitorilor Bisericii acesteia, după ce câțiva enoriași au fost găsiți la Liturghia duminicală, a anunțat Preasfințitul Mitropolit Nicolae din Mesogaias. Informatorii sunt adevărata amenințare pentru societate, crede Mitropolitul. Mai mult, el face apel la „cel mai lipsit de respect cetățean” care a informat poliția să contribuie la amenzi de 2.195 dolari.

La începutul acestei luni, Mitropoltul. Nicolae a făcut o pledoarie din inimă pentru redeschiderea bisericilor din Grecia . „Oxigenul închinării noastre divine este mult mai necesar decât oxigenul respirației noastre”, a spus el. „Avem nevoie de respirație. Ne sufocăm! ”

Noua declarație a Mitropolitului Nicolae spune: Astăzi, Duminică, 13 decembrie 2020, după ce un cetățean lipsit de respect a depus o plângere împotriva Bisericii din Koropi, polițiștii au fost obligați să aplice o amendă de 1.830 dolari (1.500 euro) Bisericii și 365 dolari (300 euro) îngrijitorului Bisericii, pentru că o mână de oameni erau prezenți să-L cinstească pe Domnul nostru, Duminică, într- un spațiu de 500 de metri pătrați. Poliția a intervenit după Dumnezeiasca Liturghie. Preotul și enoriaşii au fost reținuți chiar acolo în biserică. Înțelegem acțiunile poliției, care sunt obligați să respecte legile și deciziile miniștrilor. Nu înțelegem absurditatea acțiunilor guvernului, care introducând măsuri ilogice, nebune, antiumane și absolut cinice umilesc poporul și Biserica.

Amenda ar fi trebuit să fie aplicată persoanei care a depus această plângere nelegiuită, neavând niciun profit sau interes, deoarece nu există o amenințare la adresa sănătății publice, ci doar ura față de Biserică, care din păcate a fost legalizată de stat. Acesta este genul de oameni care reprezintă o amenințare pentru societate, nu simplii credincioși care se îndreaptă spre Domnul ca ultim refugiu în astfel de momente dificile.

Declarăm că bisericile noastre vor continua să slujească în conformitate cu regulile de protecție a sănătății care se aplică peste tot. Vom sluji cu respect pentru logică și societate și orice amenzi potențiale care ar putea fi impuse pentru încălcarea măsurilor legislative păcătoase vor fi plătite din fondul Mitropoliei pentru săraci și nevoiași. Tot ce am primit de la enoriașii noștri pentru a-i sprijini pe săraci va merge acum spre amenzi. A sosit timpul când, pe lângă credincioși, chiar și cei săraci vor fi pedepsiți … Este nemaiauzit.

Facem apel la persoana care a depus plângerea și a acuzat credincioșii de o crimă, care nu deranja pe nimeni, să contribuie cel puțin cu ceva la fondul Mitropoliei pentru săraci și Domnul să-l ierte pentru păcatul său!

Binecuvântarea Nașterii Domnului!

Traducere şi editare: Dr. Gabriela Naghi

          Între Sfinţii pomeniţi astăzi de Biserică este Sfântul Prooroc Daniel. Dumnezeu i-a descoperit şi i-a dat să scrie despre sfârşitul veacului acestuia, adică despre sfârşitul istoriei şi începutul împărăţiei celei veşnice. Din Cartea lui aflăm că în vremea domniei de trei ani şi jumătate a lui antihrist, va înceta a se mai săvârşi Sfânta Liturghie, numită ,,Jertfa cea de fiecare zi’’şi în locul ei se va pune slujba nelegiuitului antihrist: ,,Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iar Jertfa de fiecare zi o vor da la o parte şi vor pune în loc urâciunea pustiirii. Şi pe cei ce au săvârşit fărădelegi împotriva Legământului îi va înşela prin linguşiri, iar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va rămâne statornic şi Îl va urma. Cei mai înţelepţi îi vor învăţa pe cei mulţi, dar ei vor cădea un timp de sabie şi de foc, de temniţă şi de pustiire… Şi regele va face după placul său şi se va ridica şi se va trufi împotriva oricărui dumnezeu şi împotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite şi va propăşi până ce sfârşitul mâniei va veni, că ceea ce este hotărât se va întâmpla’’(Daniel 11, 31-33, 36).

          La Sfânta Liturghie ne împărtăşim cu Sfântul Trup şi cinstitul Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Antihristul va şti aceasta, dar fiindcă el se va substitui Domnului Iisus, va interzice a se mai săvârşi Jertfa Euharistică pentru a-i lipsi pe cei credincioşi de Sfânta Taină. Dumnezeu însă va purta de grijă celor credincioşi şi aceştia vor avea şi pâinea cea de toate zilele şi Sfânta Împărtăşanie, căci Sfânta Liturghie se va săvârşi, totuşi, în locuri tainice. Urâciunea pustiirii, adică regimul barbar de teroare al antihristului, se va întinde peste toată faţa pământului. ,,Sabie, foc, temniţă şi pustiire’’vor fi ameninţările care vor sta deasupra celor care se vor împotrivi antihristului şi vor rămâne credincioşi Mântuitorului.

          Trăim încă vremea când Sfânta Liturghie se mai poate săvârşi în toate bisericile de pe faţa pământului. Semnele care ni se arată converg spre a ne arăta că împlinirea proorociilor Sfântului Daniel se apropie. Pregătirea noastră trebuie să fie pe măsura vremurilor care vin. Părinţii Bisericii ne îndeamnă să înmulţim rugăciunea şi binele din lume. Urmează vremuri grele, ,,strâmtorarea cea mare, cum n-a fost de la începutul lumii şi nici nu va mai fi’’ (Matei 24, 21). Din această strâmtorare vor ieşi biruitori numai aceia pe care îi va găsi în corabie, adică în Sfânta Biserică Ortodoxă, pe care ,,nici porţile iadului nu o vor birui’’(Matei 16, 18), după sfintele cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfânta Teofana era de neam împărătesc şi a fost aleasă de împăratul Vasile Macedon pentru a fi soţia fiului său, Leon. Vrăjmaşul diavol nu putea suferi dreapta lor vieţuire, de aceea şi-a vărsat răutatea asupra lor printr-un slijitor al său, Santavarin, despre care spun scriitorii din vechime că ,,era cu credinţa maniheu, cu învăţătura vrăjitor şi cu făţărnicia creştin, iar cu dregătoria episcop’’. Acesta a mers, cu mare vicleşug şi minciună, la împăratul Vasile, şi pentru că avea mare trecere la el, l-a înduplecat într-atât, încât Leon şi Sfânta Teofana au fost închişi în temniţă întunecoasă mai mult de trei ani, însă şi acolo petreceau în post şi rugăciune, lăsându-se în grija lui Dumnezeu. După trecerea acestui timp, Dumnezeu i-a scos din temniţa în care au stat nevinovaţi şi împăratul i-a adus în cinstea împărătească de dinainte, apoi a murit şi împărăţia întreagă a rămas în grija şi puterea lui Leon şi a Sfintei Teofana.

          Înălţarea împărătească nu a schimbat cu nimic bunele purtări ale Sfintei Teofana. Dimpotrivă, cei din vechime au scris despre ea că ,,se sârguia pentru mântuirea sufletească, nesocotind întru nimic slava cea împărătească şi trecând cu vederea deşertăciunea vieţii, ca pe nişte gunoaie şi visuri. Şi neîncetat, ziua şi noaptea, avea pe buzele sale psalmi, cântări şi rugăciuni şi toată viaţa sa o petrecea întru plăcere de Dumnezeu şi cu milostenii cântându-L. Iar cu trupul său niciodată nu se sârguia spre împodobire împărătească… Viaţa ei era pustnicească, pentru că se hrănea numai cu pâine proastă şi cu verdeţuri uscate, iar mesele cele cu bucate multe, cu totul erau urâte de dânsa. Bogăţia cea agonisită şi cinstită, care intra în mâna ei, o împărţea săracilor, scăpătaţilor, sărmanilor şi văduvelor, iar hainele de mare preţ le da în mâna acelora… Iar pe slugile sale şi pe robi îi avea ca pe nişte fraţi şi surori şi nu striga pe nimeni cu nume prost, ci pe toţi îi slăvea întru Domnul cu chemarea, cinstind numele fiecăruia, în oricare dregătorie şi slujbă ar fi fost’’.

         Această descriere a Sfintei ar trebui citită de toate doamnele bogate ale lumii, ajunse în stăpâniri înalte şi care au uitat cu totul de Dumnezeu, petrecând în dezmăţ şi lux fără măsură. Gândească-se şi doamnele bogate ale României că toată slava şi cinstea cu care se vor înconjurate, nu sunt decât deşertăciune a deşertăciunilor şi vânare de vânt, după înţeleptele vorbe ale Ecleziastului.

          Când s-a apropiat vremea ieşirii sale din trup, Sfânta Împărăteasă Teofana a chemat pe toţi la dânsa şi s-a despărţit de ei în chip creştinesc, dându-le sărutarea cea mai de pe urmă. Împăratul Leon a înălţat o biserică întru pomenirea tuturor Sfinţilor, socotind că şi fericita sa soţie se numără în cetele lor. Pentru rugăciunile Sfintei Teofana, Bunul Dumnezeu să ne miluiască pe toţi (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p.311-316).

Presbiter Ioviţa Vasile

Potrivit recensămintelor mai vechi, 87% din populaţia României s-a declarat a fi ortodoxă. Dacă într-adevăr toţi aceşti oameni ar umple sfintele biserici în Duminici şi sărbători, s-ar spovedi şi s-ar împărtăşi cu regularitate, într-un cuvânt, ar duce o viaţă după poruncile Mântuitorului, faţa acestei ţări ar arăta cu totul altfel. Din păcate, un procent mult mai mic se străduieşte cu adevărat să-şi dobândească mântuirea.

          Ortodoxia înseamnă Dreapta Mărire a lui Dumnezeu. Ortodoxiaînseamnă trăire în Hristos. Fiul lui Dumnezeu a spus şi Sfântul Evanghelist Matei a lăsat scrise aceste cuvinte: ,,Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află’’ (Matei 7, 14). Sunt puţini cei care o află, nu pentru că ea ar fi cu anevoie de găsit, ci pentru că puţini o caută şi încă şi mai puţini se silesc să trăiască după Sfânta învăţătură. Ortodoxia este tocmai poarta cea strâmtă şi calea cea îngustă. Despre ceea ce este în afara Ortodoxiei, Mântuitorul a afirmat: ,,Largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care apucă pe ea’’(Matei 7, 13). Cunoscând, cât de cât, alcătuirea religioasă a lumii, ne dăm seama că un număr foarte mic, din totalul populaţiei, se află pe calea cea strâmtă.

          Ortodoxia oferă lumii singura învăţătură mântuitoare şi singura stabilitate de care aceasta are nevoie. Sectele, protestanţii, catolicii şi toate bisericile mincinoase au învăţături fluide, schimbătoare de la epocă la epocă, în funcţie de interesele momentului, ceea ce nu poate genera decât confuzie şi dezorientare. Ortodoxia stă ca o stâncă pururi nemişcată în acest vălmăşag al facerii şi prefacerii, deoarece ea păstrează fără umbră de schimbare Sfintele Dogme, învăţăturule celor şapte Sfinte Sinoade Ecumenice şi tot ceea ce Sfinţii Părinţi au mărturisit de-a lungul secolelor şi Mucenicii au pecetluit cu sângele lor. Văzând această neschimbare Dumnezeiască, vrăjmaşii Ortodoxiei ne acuză de închistare şi înapoiere, de lipsă de adaptare, de conservatorism excesiv. Până la urmă ei nu fac decât să recunoască, involuntar, fidelitatea şi statornicia Ortodoxiei faţă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

          Să mulţumim Bunului Dumnezeu, iubite cititorule, că prin grija părinţilor noştri, am fost făcuţi mădulare ale Bisericii Ortodoxe, atunci când am primit Sfântul Botez. Nici nu ne dăm noi seama ce dar incomensurabil am primit, fiind născuţi din părinţi ortodocşi şi crescuţi în singura Credinţă mântuitoare.

Presbiter Ioviţa Vasile

Cel mai important infecţiolog european, microbiolog şi expert în boli tropicale este prof. dr. Didier Raoult, care conduce un imens centru spitalicesc universitar (IHU), cel de la Marsilia. Prof. Raoult s-a exprimat tranşant în două rânduri în legătură cu seriozitatea şi utilitatea vaccinurilor Covid-19, anunţate de peste tot. Vorbind la Sud-Radio, într-un interviu luat de celebrul scriitor şi ziarist André Bercoff, doctorul a declarat : „Eu am spus că vaccinul ţine de science-fiction pentru mine. Nu o să intru în explicaţii ştiinţifice prea complicate dar luaţi exemplul vaccinului contra gripei. Ne-au trebuit 15 ani să-l stabilizăm şi, la ora actuală, el nu este fiabil 100 %. Dar pentru o boală pe care o cunoaştem prea puţin, de un an? Anumite laboratoare ne scot rezultate la + 90 %. Cum putem să credem aşa ceva ? De altfel, unde sunt studiile despre aceste vaccinuri pe care eu le-am căutat şi nu le-am găsit?! Nu, nu e serios deloc, unii vor deveni miliardari cu această tâmpenie repetată la nesfârşit de media. Atunci când sunt întrebat ce cred despre vaccin şi despre reuşita lui, eu răspund că nu joc la Bursă şi cred că francezii vor înţelege (sic!)”(Sud-Radio, 24.11.2020).
La 29 aprilie 2020, acelaşi prof.dr. Didier Raoult spunea: „Să faci un vaccin pentru o boală care nu e imunizantă… e chiar o tentativă idioată. Aproape 30 de miliarde de dolari au fost cheltuiţi pentru a face un vaccin împotriva HIV şi vedeţi cu ce rezultat ! Nu este un război în laborator, ci unul de inteligenţă. Când nu ştiu să gestioneze o boală infecţioasă, ne fac figura cu vaccinul! E deja greu să ai vaccinuri corecte împotriva gripei, darămite împotriva unui virus nou… Cu toată sinceritatea, şansa ca un vaccin împotriva unei boli care abia a apărut să devină un instrument de sănătate publică este aproape de zero. Putem avea şi surprize, dar eu sunt sceptic.” (Paris-Match, 29 aprilie 2020).

Un articol care aduce în prim plan efectul devastator pe care l-ar putea avea în timp vaccinul anti-covid19

Șef cercetare Pfizer: Vaccinul Covid determină sterilitatea femeilor (Health & Money News, 2 decembrie 2020) Vaccinul conține o proteină spike (vezi imaginea) numită sincitină-1, vitală pentru formarea placentei umane la femei. Dacă vaccinul funcționează astfel încât să formăm un răspuns imun împotriva proteinei spike, instruim și corpul feminin să atace sincitina-1, ceea ce ar putea duce la infertilitate la femeile vaccinate, pe o durată nespecificată de timp.

Dr. Wodarg și Dr. Yeadon solicită oprirea tuturor studiilor de vaccinare împotriva coroano-virusului și solicită semnarea co-petiției

La 1 decembrie 2020, fostul șef de cercetare în boli respiratorii Pfizer, Dr. Michael Yeadon alaturi de specialistul în boli pulmonare și fost șef al departamentului de sănătate publică, Dr. Wolfgang Wodarg, au depus o cerere la EMA, -Agenția Europeană de Medicină- responsabilă pentru întreaga UE de aprobarea vaccinului, pentru suspendarea imediată a tuturor studiilor legate de vaccinul SARS CoV 2, în special a studiului BioNtech / Pfizer pe BNT162b (numărul Eudra CT 2020-002641-42).

Dr. Wodarg și Dr. Yeadon solicită ca studiile – pentru protejarea vieții și sănătății voluntarilor – să nu fie continuate până când nu este disponibil un proiect de studiu adecvat pentru a răspunde preocupărilor semnificative de siguranță exprimate de un număr tot mai mare de oameni de știință, renumiți la nivel mondial, împotriva vaccinului și a proiectului studiului efectelor acestuia în timp pe oameni.
Oxford – Specialistul în vaccin Anti-Covid recunoaște – „Vaccinul va produce sterilitate la 70% din populație”

Vaccinurile ARNm de la BioNTech / Pfizer conțin polietilen glicol (PEG). 70% dintre oameni dezvoltă anticorpi împotriva acestei substanțe – acest lucru înseamnă că mulți oameni pot dezvolta reacții alergice, potențial fatale după vaccinare.
Durata mult prea scurtă a studiului nu permite o estimare realistă a efectelor tardive. Ca și în cazurile de narcolepsie după vaccinarea împotriva gripei porcine, milioane de oameni sănătoși ar fi expuși unui risc inacceptabil dacă s-ar acorda o aprobare de urgență a vaccinului și ar urma posibilitatea observării efectelor tardive ale vaccinării.Cu toate acestea, se pare că BioNTech / Pfizer a depus o cerere de aprobare de urgență a vaccinului la 1 decembrie 2020.

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

          Întreaga noastră viaţă pe pământ stă sub imperiul chemării lui Dumnezeu. Ba am putea spune că Dumnezeu îl cheamă pe fiecare din noi încă de dincolo de începutul vieţii acesteia, adică ne chemă de la neexistenţă la existenţă, pentru că pe toţi ne-a ştiut încă înainte de zămislirea noastră. Cuvântul Domnului către Proorocul Ieremia spune: ,,Înainte de a te urzi în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit Prooroc pentru popoare’’ (Ier. 1, 54). Aceasta o mărturiseşte şi Marele Prooroc Isaia: ,,Domnul m-a chemat de la naşterea mea, din pântrecele maicii mele mi-a spus pe nume’’ (Isaia 49, 1). Înţelegem dar că orice făptură este cuprinsă în planul cel din veşnicie al lui Dumnezeu şi fiecare a venit şi va veni în lume la vremea statornicită şi ştiută numai de El.

          Imediat după naşterea noastră Dumnezeu Cel Atotputernic ne cheamă şi ne aşteaptă să ne împărtăşească marele dar al Botezului, prin care ne face mădulare ale Bisericii Sale Şi ne deschide drumul spre împărăţia Sa cea veşnică. Prunci fiind, Mântuitorul nostru Iisus Hristos rosteşte cuvintele  acestea, ca să ne apropie de Sine: ,,Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor’’ (Mat. 19, 14). Fiul lui Dumnezeu vrea să ne păstrtăm haina botezului şi nevinovăţia prunciei în toată vremea vieţii noastre pentru a ne încununa cu cununa vieţii veşnice. Cât de frumos şi folositor este îndemnul de la Sfânta Liturghie care spune că ,,toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm’’!

          Anii de tinereţe ai omului sunt plini de vigoare dar să ne gândim câţi tineri îi irosesc în petreceri zgomotoase şi indecente, în lucruri amăgitoare care aduc multă stricăciune sufletelor, le ruinează vieţile şi-i duc pe drumurile morţii premature, fără măcar să mai aibă vreme de pocăinţă. Aduc teribilă întristare familiilor lor când ar fi putut să fie ascultători de părinţi, cu frică de Dumnezeu, lucrând şi înmulţind binele printre semeni. De aceea ne îndeamnă cu stăruinţă Bunul Dumnezeu: ,,Adu-ţi aminte de Ziditorul tău din zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de răstrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: ,,N-am nicio plăcere de ei!…’’ (Ecleziast 12, 1). Să nu ne amăgim nicidecum cu gândul că tineri fiind, avem toată viaţa în faţă şi mai târziu vom avea destulă vreme să-L slujim pe Dumnezeu. Să ne gândim câţi tineri se sfârşesc înainte de vreme şi nu mai ajung oameni bătrâni. Sfântul Nicodim Aghioritul scria aşa: ,,Cei ce-şi dau seama de viaţa ticăloasă ce o duc, şi voiesc s-o schimbe, deseori sunt biruiţi şi amăgiţi cu această armă: ,,după aceasta, după aceasta’’, ,,mâine, mâine’’, ,,întâi să fac aceasta şi apoi mă voi apleca cu mai multă sârguinţă la darul lui Dumnezeu şi la viaţa spirituală; să fac azi aceasta şi mâine mă voi îndrepta’’. Frate, aceasta este cursa vrăjmaşului care a prins pe mulţi şi totdeauna prinde pe toată lumea. Cauza ei este lenevirea şi ignoranţa noastră, pentru că faţă de o astfel de cauză, de care depinde toată mântuirea sufletului nostru şi toată cinstirea lui Dumnezeu, nu luăm toată energia şi tăria noastră să zicem: ,,Acum, acum să duc viaţă duhovnicească, să mă pocăiesc, iar nu mâine’’. ,,Acum’’ şi ,,azi’’ sunt în mâna mea, iar ,,după aceasta’’ şi ,,mâine’’ sunt în mâinile lui Dumnezeu. Chiar de ar fi în puterea mea ,,după aceasta’’ şi ,,mâine’’, ce cale de biruinţă şi de mântuire ar fi aceasta ca întâi să doresc a fi rănit şi apoi tămăduit, a face neorânduială şi apoi a mă înţelepţi’’(Războiul nevăzut, p. 107).

          Vremea maturităţii noastre este cea în care Dumnezeu aduce spor de înţelepciune şi cu atât mai mult aşteaptă El de la noi să trăim în curăţie, dreptate şi adevăr. Atunci se foloseşte Dumnezeu de noi pentru a aduce în lume alte şi alte fiinţe nevinovate. De aici se naşte datoria noastră de a ne creşte copiii în frică de Dumnezeu spre a-i face vrednici cetăţeni ai raiului. Sfântul Apostol Pavel vine cu îndemnul dumnezeiesc: ,,De  aceea, vă rog, eu cel întemniţat pentru Domnul, sa umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi’’ (Efes. 4, 1).

          Dacă Dumnezeu ne dă destui ani ca să ajungem bătrâneţele, tot El ne cheamă la înţeleaptă şi dreaptă vieţuire, potrivit vârstei căci spunea Dreptul Iov: ,,Oare nu la bătrâni sălăşluieşte înţelepciunea şi priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată?’’ (Iov 12, 12).

          Ajunşi la neputinţele şi greutăţile bătrâneţelor şi apropiindu-ne de ceasul morţii auzim iarăşi chemarea cea sfântă a lui Dumnezeu: ,,Veniţi la Mine cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi’’(Mat. 11, 28).

          Când va veni iarăşi Fiul lui Dumnezeu, ne va chema să ieşim din morminte, să înviem din morţi şi să mergem la Judecata cea înfricoşătoare, iar dacă vom fi vrednici pentru înpărăţia cerurilor, ne va chema, pentru ultima oară, cu aceste cuvinte: ,,Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă, ce la întermeierea lumii’’ (Matei 25, 34).

          Chemarea sfântă o auzim şi în Sfânta Evanghelie a acestei Duminici. Ea ne spune că un om oarecare a făcut cină şi a chemat pe mulţi. I-a chemat el însuşi, cum vedem, apoi a trimis slujitorii săi să le spună celor chemaţi: ,,Veniţi, că iată, toate sunt gata’’(Luca 14, 17). Răspunsul celor chemaţi a fost mai mult decât întristător: cel dintâi era legat de ţarina sa şi a refuzat oarecum politicos, dar a refuzat, să dea curs chemării; al doilea a socotit că-i este mai folositor să se ocupe de cele cinci perechi de boi pe care-i cumpărase; al treielea se împiedică de grija pentru femeia sa. Iată grijile lumii! Iată spinii lumii care împiedică sămânţa să rodească şi pe om să răspundă la chemarea lui Dumnezeu, căci ce este cina despre care vorbim? Este impărăţia lui Dumnezeu pe care prea mulţi oameni o pun în balanţă cu lucruri trecătoare, de nimic, până la urmă.

          Împărăţia cerurilor nu va rămâne însă  o alcătuire pustie, căci astfel nici n-ar fi împărăţie. Stăpânul, adică Dumnezeu, Şi-a trimis sluga ape uliţele cetăţii la cine credeţi dumneavoastră? La săraci, la neputincioşi, la orbi şi la şchiopi, la oameni cei mai dispreţuiţi de lume. Ei erau, cu toate infirmităţile lor trupeşti, de mare preţ în ochii lui Dumnezeu. Pe aceştia îi cheamă şi aceştia răspund Stăpânului. Ei au răspuns toată viaţa lor. Şi cum să nu răspunzi Bunului Stăpân când El te cheamă la bine, la răsplată nemăsurată, la împlinirea menirii pentru care te-a adus la existenţă?

          Ştiţi cum au răspuns drepţii lui Dumnezeu la chemarea Stăpânului? Avraam nu a rostit niciun cuvânt când i-a cerut să iasă din pământul său. Dar ,,a zidit acolo un jertfelnic Domnului şi s-a închinat Domnului Celui ce i se arătase. Apoi s-a ridicat Avraam şi de acolo şi s-a îndreptat spre miazăzi’’(Facere12, 8-9). Răspunsul lui a fost, aşadar, fapta şi ascultarea. Dumnezeu S-a arătat în rug lui Moise şi l-a chemat pe nume. ,,Iată-mă, Doamne!’’ – a fost răspunsul său. Părintele Cel ceresc a ales pe Sfânta Fecioară Maria şi a chemat-o să împlinească voia Sa, aceea de a-L naşte pe Mântuitorul lumii. ,,Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău’’ (Luca 1, 38). Acesta a fost răspunsul smerit al celei mai curate decât strălucirile soarelui. Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a chemat pe neînsemnaţii locuitori ai ţării sfinte spre a-i face Apostoli ai Săi, răspunsul lor n-a întârziat: L-au urmat pe Mesia.

          Acum este vremea să reflectăm la felul cum răspundem noi, fiecare, chemării, de fapt numeroaselor chemări Dumnezeieşti. Aceasta este întrebarea: cum?

Presbiter Ioviţa Vasile

         

        �

Arhiepiscopul Ortodox Hristofor Atallah de Amman: ,,Un cutremur a avut loc în anii 1970 (dacă îmi amintesc corect de la Părinți). Se aflau pe Sfântul Munte (Muntele Athos) și dintr-o dată, în timp ce se aflau la o priveghere de noapte… are loc un cutremur, candelabrele au început să tremure și să cadă pe podea. Credincioșii care erau în biserică au ieșit afară. Toată lumea striga înfricoșată. Călugării bătrâni din mânăstire stăteau așa, cum voi frații și surorile noastre stați așezați acum, fiecare pe locul său, își țineau lumânările și se rugau. Niciunul dintre ei nu s-a mișcat din loc… nimic.

Sfântul Paisie era afară, pe punctul de a intra în biserică, în momentul în care unul dintre diaconi alerga în întâmpinarea sa. Așa că l-a găsit pe Sfântul Paisie în drum și i-a spus: Paisie, nu vezi ?! Totul tremură, unde te duci în interiorul bisericii ?! Și ce a răspuns Sfântul Paisie? „Oare mama ta nu obișnuia să te legene? În acel moment nu ți-a fost frică … Acum că Iisus ne leagănă puțin înainte și înapoi … iţi este frică! Lasă-mă să merg pe drumul meu…”Și a intrat în biserică. Cutremurul este ca un leagăn… Vedeți pacea în inima persoanei acolo unde este prezent Iisus? Unde este prezentă pacea … acolo este Iisus …

Iisus este pace.
Iisus este bucurie.
Iisus este siguranță.
Iisus este speranță.

Gandiți-vă la imaginea bătrânilor monahi, care nu și-au părăsit locurile lor, nu s-au mișcat, în timp ce toți ceilalți se temeau și au ieșit din biserică.
Îmi amintesc un alt eveniment din timpul aceluiași cutremur. Era un călugăr în Salonic. Toți oamenii din orașul Salonic au ieșit în stradă, dar el s-a suit în casă și s-a așezat în balcon. Au venit să sune la ușa lui. Stătea într-unul din căminele studențești. Au bătut la ușa lui și i-au spus: „Părinte Enoh (așa îl chema Enoch), ieșiți … lucrurile se dărâmă, casele se prăbușesc”. El a răspuns încet: „Dacă Domnul nostru vrea ca Enoh să moară, Enoh va muri”.
Era român și nu vorbea greacă atât de bine.
„Dacă Domnul nostru vrea ca Enoh să moară, Enoh va muri. Dacă Domnul nostru nu vrea ca Enoh să moară, Enoh nu va muri ”.A închis ușa camerei sale și s-a întors în balcon.

Ți-am spus aceste povești pentru a nu te teme de nimic, pentru a-l ține pe Iisus în inima noastră, Care este izvorul păcii.

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Dumnezeu nu ne lasă în întunericul neştiinţei. Trebuie doar sa ieşim din obtuzitatea noastră, să nu rămânem opaci la ceea ce El ne descoperă. Nu e vreme de tergiversări, de aşteptări, de neîncredere ori de speranţe deşarte. Suntem confruntaţi direct cu agresiunea sistemului antihristic. Sataniştii sunt în fierbere pentru că planurile lor, se pare, nu se desfăşoară exact aşa cum le-au conceput. Puterea cea nemărginită a lui Dumnezeu sileşte demonii să spună şi adevărul, în pofida faptului că ei sunt slujitorii minciunii. La fel îi sileşte pe sataniştii din sistem să facă publice anumite fapte care ar fi trebuit să rămână ascunse. Urmărind cu atenţie un film care circulă pe internet, ni se confirmă direct de la sursă ceea ce ştiam mai demult. Ni se spune, fără ocolişuri, cum ni se vor implanta cipurile RFID, odată cu începerea campaniei de vaccinare.

1.Jay Walker este directorul  executiv al Companiei Abijek, angrenată în această acţiune criminală de vaccinare a populaţiei. Proiectul se numeşte Jumpstart şi e un program temporar şi – nota bene! – urgent în bătălia împotriva Covid 19. Imediat ni se spune că seringile folosite vor fi preumplute prin simpla cuplare a acestora cu flaconul în care  se găseşte vaccinul. În seringi se găseşte cipul blestemat.

2.Întrebare crucială: cum funcţionează cipul RFID?Jay Walker:,,Toate acestea mici dispozitive, care sunt injecţii, au capacitatea de a avea un mic cip. Ce face acel cip, el are un număr de serie unic pentru fiecare doză (de fapt, pentru fiecare persoană, n.p.). Este proiectat ca să nu poată fi contrafăcut, pentru a şti cu exactitate că doza potrivită nu a expirat’’. Minte, nu urmăresc ca doza să nu fie expirată. ,,În orice caz, acel CIP  se referă numai la doză. Nu sunt informaţii personale, nu sunt informaţii ale pacientului. Este un simplu cod de bare, numai noi ştim instantaneu unde şi când acea doză a fost folosită. Aceasta ajută, de asemenea, personalul public pentru sănătate să ştie când sunt focare, dacă am vaccinat destui oameni în acele zone’’.

3.Cât de repede puteţi fabrica vaccinurile şi care este ţelul vostru pe termen lung? Jay Walker: ,,Noi nu facem vaccinuri, companiile farmaceutice fac vaccinurile, apoi le trimit la noi pentru ambalare.Aşadar, ţelul nostru pe termen lung este a fi siguri că, indiferent de ce vaccin sau terapii sunt disponibile, America poate umple şi finaliza aceste seringi preumplute cu acest medicament cât va fi nevoie pentru cetăţenii Statelor Unite şi eventual de a avea acces pentru a exporta în întreaga lume. Ţelul nostru este de a fi siguri că pe pământ american avem tot ce ne trebuie pentru a proteja America’’.

4.Când credeţi că aţi putea începe umplerea acestora cu vaccinul? Jay Walker: ..Preşedintele a spus că vaccinul va fi gata anul acesta! Aşa că dacă va apărea acel vaccin la uşa noastră, noi vom fi pregătiţi să-l umplem cât mai repede posibil. Ei bine, este o tehnologie fascinantă, cu siguranţă vom fi cu ochii pe ea’’.

Concluzii

– Vaccinurile, cipurile, seringile şi tot ce ţine de ele au fost puse la punct cu mult înainte de aşa zisa pandemie.

– Răspândurea deliberată a virusului, urmată de declararea epidemiei şi apoi a pandemiei de către OMS, constituie pretextul criminal pentru a se trece la înrobirea, vaccinarea şi exterminarea făpturilor lui Dumnezeu.

– Unica noastră opţiune, care corespunde voii lui Dumnezeu, este refuzul categoric al vaccinului, indiferent de presiunile sataniştilor exercitate asupra noastră. Să nu cădem în nebunia de a primi vaccinul, care înseamnă moarte sigură şi pierderea mântuirii.

– Să nu ne facem iluzii că vom putea face aranjamente cu medicii, ca să ne înregistreze că am fost vaccinaţi, fără ca în realitate să primim vaccinul blestemat. În lupta noastră nu e loc pentru cedare, compromisuri, jumătăţi de măsură sau subterfugii.

– Cum se vede, cipul este unic pentru fiecare persoană, neputând fi contrafăcut, ceea ce înseamnă că prin intermediul lui vor fi strict controlaţi individual toţi cei vaccinaţi.

– Important este să nu ne înspăimântăm, să nu intrăm în panică, să nu ne temem pentru că pe acestea se bizuie sataniştii. Suntem sub purtarea de grijă a Marelui nostru Dumnezeu şi nimeni nu I se poate împotrivi. Suntem sub Acoperământul Maicii Domnului. Suntem acoperiţi de rugăciunile Sfinţilor şi ale Îngerilor.

– Nu mai există îndoieli asupra faptului că vaccinarea şi implantarea cipurilor înseamnă pecetluirea cu semnul pierzător al diavolului (Apocalipsa 13).

– ,,Iar mie bine-mi este a mă alipi de Dumnezeu şi a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele’’

Presbiter Ioviţa Vasile

De ceva vreme circulă în cercurile bisericești și teologice o teză primejdioasă pentru mântuirea oamenilor, necunoscută în Sfânta Scriptură și în tradiția patristică. Ecumeniștii și sincretiștii sunt în dificultate să ducă în pliroma Bisericii învățăturile lor antievanghelice și antipatristice, cu toate că au destule reușite la nivel înalt. Acest lucru s-a arătat la Pseudo-Sinodul din Creta (2016), în pseudo-autocefalia Ucrainei (2018) și acum, sub pretextul coronavirusului, în închiderea bisericilor și în clevetirea celei mai sfinte și mai înalte Taine a dumnezeieștii Euharistii.

Conștiințele credincioșilor ortodocși sunt un vulcan care fierbe când văd că este trădată credința și instituțiile Bisericii de către ierarhi fricoși și nevrednici. Greu găsesc cei din urmă argumente convingătoare. Deci unii scapă la validarea Sfinților Părinți și spun credincioșilor: Nu reacționați și nu vă scandalizați! Nu vă gândiți la îngrădiri și la întreruperea pomenirii față de episcopi! Chiar și dacă sunt corecte cele ce spuneți și dacă voi învățați drept cuvântul adevărului și Biserica este în rătăcire, este mai bine să fiți împreună cu Biserica rătăcită chiar dacă învățați drept și sunteți în afara ei.Atribuie, mai ales, această opinie Sfântului Ioan Gură de Aur, răstălmăcind și deformând ceva ce a fost spus cu altă coerență.

Protopresbiter Theodoros Zisis

Succinte comentarii

1.Nu ştiu unde s-au şcolit acei indivizi, stătători pe scaunele episcopale, care afirmă nişte aberaţii, inadmisibile chiar pentru un seminarist. Mă gândesc că asemenea enormităţi n-au putut fi dobândite decât la şcolile ereticilor occidendali, de diferite facturi. Expresia ,,Biserica este în rătăcire’’, te descalifică, te face eretic nevrednic de a păstori Turma lui Hristos. Cum să fie Biserica în rătăcire când Dumnezeu a înzestrat-o cu darul infailibilităţii? Nu ne spune chiar Sfânta Scriptură că este ,,stâlpul şi temelia adevărului?’’(I Timotei 3, 15). Nu este Sfânta Biserică Trupul Tainic al lui Hristos? Nu-L are ea drept Cap pe Însuşi Mântuitorul? Cum îşi îngăduie aceşti indivizi acoperiţi de veşminte arhiereşti să profereze asemenea blasfemii?

2.Adevărul este altul, şi acesta caută să-l acopere aceşti domni. Adevărul e acela că ei zac în marasmul ereziei, sunt nişte mădulare bolnave care vor să răspândească erezia în întregul Trup al Bisericii noastre. Dacă după patru ani şi jumătate de la sinodul tâlhăresc din Creta nu dau un cât de firav semn de pocăinţă, trebuie înlăturaţi ca nişte mădulare putrede. Omeneşte, nu e cu putinţă căci s-au legat cu funii şi curele de scaunele episcopale şi au puternică susţinere din partea vrăjmaşilor Bisericii. Când însă Marele Arhiereu Hristos va hotărî debarcarea lor de pe Corabia mântuirii, nici cohortele iadului nu se vor putea împotrivi.

3.O altă modalitate a ecumeniştilor de a semăna minciuna şi confuzia este aceea că mereu insinuează că acei care s-au îngrădit canonic de erezie, ar fi în afara Bisericii! Asta s-o credeţi voi, noi rămânem încrezători în textul Canonului 15 (I II Constantinopol) care spune desluşit că aceia care se îngrădesc de erezie, se silesc să izbăvească Biserica de schisme şi dezbiniări. Am spus de foarte multe ori că nebunia supremă în care poate să ajungă cineva este tocmai părăsirea Bisericii lui Hristos, opţiunea sigură care te duce la pierderea mântuirii. Ce noimă ar mai avea părăsirea Bisericii, în care nu te mai regăseşti, şi-apoi, din afara ei să lupţi împotriva ereziilor cu care aceasta se confruntă? Chiar nu văd oamenii aceştia absurdul în care se complac?

4.Dumnezeu nu-i lasă să fabuleze la nesfârşit şi, fără voia lor, recunosc că sunt în rătăcire,când afirmă că ,,este mai bine să fiți împreună cu Biserica rătăcită, chiar dacă învățați drept și sunteți în afara ei’’. Dumneavoastră mai înţelegeţi  izvodirile acestor penibili, ale acestor minţi bolnave, atinse de morbul ecumenismului? Voi sunteţi, domnilor, în cumplită rătăcire şi voi trebuie să plecaţi din Biserică, dacă nu vă pocăiţi.

Presbiter Ioviţa Vasile