Categorie: Uncategorized

Ce este un idol? Este, potrivit Dicţionarului, o divinitate păgână; idol este  şi reprezentarea acesteia printr-o statuie, un chip sau o figură în care sălăşluiesc unul sau mai mulţi demoni, cum vom vedea în continuare. Este de la sine înţeles că închinarea la idoli este închinare la diavolul.

Sfântul Porfirie, pomenit astăzi,  a fost hirotonit episcop pentru cetatea Gaza, care era predominant păgână. Marnas, Venera, Fortuna şi Prosepina erau câteva din zetăţile păgâne cinstite în cetate. Puţinii credincioşi aveau multe de suferit din partea păgânilor. Sfântul Porfirie însoţit de Sfântul Mitropolit Ioan al Cezareii s-au dus la Constantinopol pentru a lua scrisori împărăteşti prin care creştinii să fie apăraţi de păgâni. Deorece în Constantinopol păstorea Sfântul Ioan Gură de Aur, s-au dus la acesta pentru binecuvântare şi sfat. Dumnezeu a rânduit ca arhiereii lui Hristos să aibă trecere în faţa împăratului şi s-au întors în Gaza cu bune scrisori şi cu oaste care să apere poporul credincios de  păgâni.

Când au ajuns lângă o insulă, cei doi episcopi au vrut să se oprească acolo, pentru a merge să se închine Cuviosului Procopie Sihastrul. Corăbierul, care în taină era eretic arian, n-a ascultat rugămintea lor, de aceea s-a stârnit puternică furtună, încât pe toţi i-a cuprins frica morţii. Atunci Cuviosul Procopie s-a arătat Sfântului Porfirie spunându-i: ,,Sfătuiţi pe cârmaci să se lase de eresul arian şi să-l blesteme, apoi să-l învăţaţi spre Botez şi îndată va înceta învăluirea cea înfricoşătoare’’. Sfinţii arhierei i-au arătat primejdia pieirii veşnice în care se afla, l-au învăţat Dreapta Credinţă apoi l-au botezat. Furtuna s-a potolit, după cum spusese Cuviosul Procopie.

Ajunşi în cetate, au început dărâmarea templelor, a idolilor de pe toate uliţele şi din casele păgânilor. Idolul femeilor era Venera, închipuită printr-o statuie goală ,,căruia gazeenii îi făceau mare cinste, iar mai ales partea femeiască, aprinzându-i lumânări şi cădelniţându-l cu tămâie mirositoare; căci diavolul, locuind în idolul acela, pe multe le înşela cu năluciri de visuri, îndemnând pe femei sau pe fecioare la necurata însoţire’’.

Când să dărâme templul spurcat al lui Marnas, unii au spus să fie cruţat şi sfinţit, pentru a-l preface în biserică. Printr-un copil nevinovat, Dumnezeu a spus acelora: ,,Să se ardă şi să se risipească templul lui Marnas, de vreme ce este întinat de mult sânge omenesc, vărsat pentru jertfa diavolilor, şi temelia din pământ să se sape şi să se arunce; iar în acel loc să se zidească noua biserică dumnezeiască’’.Aşa s-a dezrădăcinat păgânătatea din Gaza, şi prin osârdia Sfântului Porfirie, Biserica lui Hristos s-a arătat biruitoare (După Vieţile Sfinţilor pe februarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.301-318).

Noi, cei de astăzi, ar trebui să dăramăm statuile drăcești, pe care sataniștii le ridică pentru a-l cinsti pe diavolul. Ultimul exemplu e cel de la Iași.

Presbiter Iovița Vasile

Celor care doriți să beneficiați de servicii religioase avantajoase, Episcopia Sălajului vă face o ofertă avantajoasă. În limita stocului disponibil. Grăbiți-vă! S-ar putea ca oferta să fie valabilă pentru scurt timp. Așadar:

1.Dispensă pentru a doua Cununie (divorț bisericesc)– 100 lei

2.Căsătorie în timp oprit: 300 lei pentru Cununia în zi de vineri. Pentru alte timpuri, precum miercurile de peste an, cele patru Posturi, inclusiv Vinerea Mare a Sfintelor Patimi – 200 lei. Deci beneficiați de o reducere 33,333… la sută.

3.Dispensă pentru căsătorii mixte(adică ortodox cu persoane musulmane, mozaice, budiste, șintoiste, taoiste, atee, sau aparținand rătăcirilor africane care se închină zeilor demonici, etc). Înțeleg că persoanele respective trebuie să fie de sex masculin și feminin. Cand se vor efectua ,,cununii’’ între persoane de același sex, tariful se va comunica în timp util. Acum, tariful este zero. Este vremea să profitați de această ofertă avantajoasă.

4. Dispensă pentru persoane înrudite. Sfintele Canoane admit căsătoria între personae de sex opus, începand cu gradul opt de rudenie. Ce înseamnă aceasta? Că mirii sunt veri de-al treielea, ceea ce nu mai constituie un impediment, deoarece nu mai este amestecare necuviincioasă de sange. Să nu uit tariful:100 lei.

5.Dispensă Botez la Mănăstire. Dacă părinții doresc să-și boteze copiii într-o Mănăstire, tariful este 200 lei. Bașca celelalte cheltuieli subsidiare.

Menționăm că aceste  tarife nu sunt pentru buzunarul episcopului. Ele se percep pentru ,,procesarea dosarelor’’. Ganditi-vă că auguștii din Episcopie se apleacă asupra fiecărui dosar, fără dosar nu se poate! Într-un minut procesază dosarul, iar dumneavoastră n-aveți nevoie decat de zece secunde pentru a băga mana în buzunar. Diferență mare, nu?

Eu sunt slujitor al Episcopiei Sălajului, tras pe linie moartă, din pricina pensionării. Pentru faptul că sunt pensionar, nimeni nu-mi poate diminua drepturile și nici îndatoririle mele față de această Episcopie și, în general, față de Sfanta Biserică Ortodoxă, în întregul ei. Deoarece la data sinodului talhăresc din Creta eram pensionat, n-am beneficiat de o caterisire nedreaptă, precum li s-a aplicat Părinților-frați mai tineri. Meritele mele ca preot îngrădit de erezie, sunt mult mai mici, insignifiante, aș zice.

Presbiter Iovița Vasile

Deși am respins din capul locului reclamele pe acest blog, el ne sunt vîrîte din ce în ce mai insistent. Nu le băgați în seamă. Noi ne dorim mîntuirea, nu cîștigul bănesc.

,,Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre’’ (Matei 11, 29). Acesta este îndemnul sfânt pe care ni-l dă Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Şi nu numai că ne-a dat îndemnul acesta, ci toată viaţa Sa pământească ne este o pildă de Dumnezeiască smerenie. Să ne gândim, bunăoară la pogorârea Sa din locaşurile cereşti şi Întruparea Sa când a luat trup omenesc cu toate slăbiciunile lui, dar fără umbră de păcat. S-a născut din Preacurata Fecioară Maria în ieslea din Betleem, căci numai pentru Fiul lui Dumnezeu nu s-a găsit loc în casa de oaspeţi. Când s-au împlinit patruzeci de zile de la Naştere şi Cel Unul şi Întâiul născut a fost dus la templu şi închinat Domnului, Fecioara Maria şi Dreptul Iosif au adus jertfă nu un miel, cum cerea Legea Veche celor înstăriţi (Levitic 12, 6-8), ci o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, cum cerea aceaşi Lege celor săraci. Iar Fecioara Maria  şi Dreptul Iosif erau săraci şi în această sărăcie a trăit şi Fiul lui Dumnezeu. Nu de puţine ori a fost lipsit chiar de cele mai elementare mijloace ale existenţei omeneşti: ,,Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul’’ (Luca 9, 58). Trăind în mijlocul unui popor rău şi îndărătnic, Mântuitorul a răbdat vorbele grele pe care i le adresau oamenii nerecunoscători. ,,Ai demon’’ (Ioan 7, 20) – Îl batjocorea mulţimea căreia îi făcuse atâta bine. Altădată iudeii cei necredincioşi au mers şi mai departe cu blasfemiile: ,,Are demon şi este nebun’’ (Ioan 10, 20). Şi limbile acelora nu s-au uscat! Pentru că Fiul lui Dumnezeu, în nemărginita-I smerenie, i-a suferit pe ei. Cum îi suferă şi pe blasfemiatorii vremurilor noastre care-i întrec pe aceia în răutate, prostie şi minciună. Cele ce nici nu gândeau iudeii de-atunci, cutează să spuna iudele botezate şi nebotezate de-acum., întrecându-se în a scorni cele mai înjositoare hule la adresa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi Dumnezeu nu-i pedepseşte încă, aştepând întoarcerea lor. A venit apoi vremea Patimilor Sale spre care a mers de bună voie. S-a supus tuturor umilinţelor imaginate de poporul Său, a răbdat toată batjocura oamenilor nerecunoscători şi orbiţi de o ură diabolică. Bătăi, scuipări, greutatea Crucii, urcuşul Golgotei, încununarea cu spini, pironirea pe Cruce între răufăcători. Toate acestea au primit din partea Mântuitorului un singur, dar Dumnezeiesc, răspuns: ,,Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac’’ (Luca 23, 34).

Acestea l-au făcut mai târziu pe Sfântul Apostol Pavel să scrie Bisericii din Filipi: ,,Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din mărire deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale ci fiecare şi ale altuia. Cugetaţi la voi la fel ca şi Hristos Iisus Care, în chipul lui Dumnezeu fiind, nu răpire a socotit a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte – şi încă moarte pe Cruce’’ (Filipeni 2, 3-8).

Sfânta noastră Biserică, având pilda cea Dumnezeiască a Mântuitorului său, ne învaţă pe noi acelaşi chip de vieţuire. Ne cere adică să fim răbdători, iertători şi buni chiar cu vrăjmaşii noştri. Asemenea Sfântului Apostol Pavel, ni se cere să ne socotim pe noi drept cei dintâi păcătoşi ai lumii. Rugăciunile sfinte pe care le rostim în diferitele împrejurări nu îngăduie decât o singură cale: cea a smereniei Dumnezeieşti. Înainte de a primi Sfânta Împărtăşanie într-una din Rugăciunile ce le rostim, mărturisim: ,,Eu sunt adâncul păcatului şi nu sunt vrednic, nici în stare a căuta şi a privi la înălţimea cerului, din pricina mulţimii păcatelor mele, celor fără de număr; că toate lucrurile rele şi meşteşugirile diavoleşti, toată răutatea iadului, îndemnurile spre păcat, dezmierdările şi alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine’’. Cu aceste gânduri şi simţăminte ni se cere să ne apropiem de Tainele cele înfricoşătoare, iar nu cu mândrie şi semeaţă cugetare.

Psalmistul şi împăratul David a cunoscut binefacerile smereniei şi mărturisea despre sine: ,,Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului’’ (Psalmul 21, 6). Şi David nu avea porunca sublimă a Mântuitorului, aceea de a fi smerit, adică a-ţi cunoaşte nimicnicia în faţa măreţiei lui Dumnezeu. Când preotul citeşte anumite Rugăciuni din Rânduiala bisericească, putem auzi cuvintele ,,şi nouă, măcar că suntem nevrednici, din iubire de oameni ne-ai dăruit această putere’’ sau ,,prin mine, smeritul şi nevrednicul slujitorul Tău, iartă robului Tău orice a greşit ca un om în această viaţă’’, cuvinte care ne pun pe noi în starea de a ne cunoaşte şi recunoaşte multele şi marile noastre slăbiciuni, fărădelegi şi păcate înaintea lui Dumnezeu. Iar această recunoaştere sinceră este începutul pocăinţei noastre.

Textul sfânt al Evangheliei din această Duminică are, pentru noi, tocmai menirea de a ne feri de mândrie diavolească şi slavă deşartă. Şi ştiţi cui S-a adresat Mântuitorul când a spus pilda aceasta? Unora ,,care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi’’ (Luca 18, 9), prin urmare, foarte potrivită şi pentru noi. Pentru ca învăţarea noastră să fie cât mai lesnicioasă, Mântuitorul ne aduce în faţa ochilor minţilor noastre doi oameni total diferiţi. Mai întâi fariseul cu avalanşa de laude pe care şi le aduce: ,,Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig’’. Nu avem motive să punem la îndoială că va fi făcut asemenea fapte, dar acestea îşi pierd valoarea tocmai din pricina acestei mândrii necugetate, căci a spus Mântuitorul: ,,Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem’’ (Luca 17, 10). Se poate ca fariseul să fie, într-adevăr, mai râvnitor la fapte bune decât vameşul, dar mândria îi este pricină nu de urcuş, ci de cădere.

De cealaltă parte, vameşul îşi vedea păcatele şi nu faptele bune, câte vor fi fost ele, şi din pricina lor nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer, ci numai se ruga cu sinceritate: ,,Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului’’. Văzându-şi greşelile şi scăderile sale, avea oricând posibilitatea mărturisirii păcatelor, a pocăinţei adevărate, a întoarcerii la Dumnezeu. Starea lui de smerenie era bineplăcută lui Dumnezeu, de aceea şi încheie Domnul Iisus Hristos pilda cu cuvintele: ,,Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa  lui, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa’’. Chiar şi cele două cuvinte, ,,acesta’’ şi ,,acela’’, arată situarea fiecăruia din cei doi faţă de Mântuitorul. ,,Acesta’’, adică vameşul, arată apropiere de Dumnezeu tocmai prin smerenia de care a dat dovadă, în vreme ce ,,acela’’, adică fariseul era depărtatat de poruncile Dumnezeieşti prin marea şi demonica  mândrie de care era stăpânit.

Dumnezeiasca smerenie este armă nebiruită împotriva demonilor în orice împrejurare a vieţii. Părinţii Bisericii spun că diavolul şi îngerii săi sunt incapabili de cel mai mic gest de smerenie, şi aceasta le va aduce osânda veşnică, de aceea, când întâlnesc un om smerit sunt, fără excepţie, neputincioşi. Un Sfânt al Bisericii noastre (Ignatie Brianceaninov, Despre înşelare, p.139-141), scria privitor la darul mântuitor al smereniei: ,,Mă cufund gânditor în cugetarea asupra curselor diavolului. Ele sunt răspândite în afara şi înlăuntrul omului. O cursă este unită îndeaproape cu alta; în unele locuri, cursele stau pe câteva rânduri; în altele sunt făcute deschizături largi, dar care duc în laţurile cele mai amarnice, din care izbăvirea pare deja cu neputinţă. Privind la cursele cele mult meşteşugite, mă tânguiesc cu amar! Fără voie reiau întrebarea fericitului locuitor al pustiei: ,,Doamne! Cine, oare, dintre oameni poate să scape de aceste curse şi să se mântuiască?’’ La întrebarea preacuviosului pustnic (Antonie cel Mare, n.a.) a venit de la Domnul răspunsul: ,,Smerita cugetare trece de aceste curse, iar ele nu pot nici măcar a se atinge de ea’’. Amin.

Iubiţi credincioşi, începând cu această Duminică, intrăm într-o altă perioadă a anului bisericesc, aceea a Triodului, care durează zece săptămâni, până în Sâmbăta Mare. Avem, aşadar, trei săptămâni premergătoare Postului Mare şi şapte săptămâni durata acestui Post. Sfintele Slujbe şi rânduielile bisericeşti sunt deosebite, potrivite timpului liturgic dinainte de Marea Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Presbiter Ioviţa Vasile

Masivul Ceahlău, văzut de la aşezământul monahal din judeţul Neamţ. De-a lungul existenţei sale, schitul Cerebuc nu era de sine stătător, ci aparţinea Mănăstirii Pionul, actuala mănăstire de pe muntele Ceahlău. Se spune că după 1830, cneazul Gheorghe Cantacuzino, care a deposedat de moşii Mănăstirea Pionul a început a prigoni şi pe cei de la schitul Cerebuc. 

„În Menuariu şi inventariu despre fondaţiea, esistenţa şi dota schitului Cirăbucului din plasa Muntele, districtu Neamţu din 1876, aflăm: «Cînd s-a usurpat moşia mănăstirii Hangu (pe care este schitul) de către Cnejii (Principii) Cantacuzini, se aminteşte din predanii sigure că au trimis un vătav ca să dărâme şi să ardă schitul şi biserica cu totul, ca să nu mai rămâie urme ale proprietăţii mănăstiri Hangu pe acolo»“. 

În a doua jumătate a veacului XIX începe decăderea vieţii monahale la acest aşezământ, odoarele schitului fiind duse la Mănăstirea Durău. Gheorghe Iacomi, un medic din Piatra Neamţ decedat de câţiva ani, pasionat explorator al Ceahlăului, afla o poveste despre Cerebuc petrecută după anul 1900 de la un bătrîn din satul Izvorul Muntelui:

„Pe pârâul Piatra Lupului, mai jos de Cerebuc, lucrau câţiva unguri la coborâtul lemnului pe uluc. Într-o seară, după ce terminaseră lucru, s-au dus la Cerebuc, care era în ruină şi s-au apucat să sape sub masa altarului, cu chip să găsească o comoară sau nişte bani ascunşi acolo. Negăsind nimic s-au înfuriat, au stricat icoanele ce mai erau, ba au dat şi foc. A doua zi a venit pedeapsa lui Dumnezeu, toţi trei fiind omorâţi de lemnele ce săriseră de pe uluc“. 

Din 1995, schitul Cerebuc a renăscut, meritul aparţinând stareţului Gherontie Munteanu, la intrarea fiind consemnate următoarele: 

„În memoria sihaştrilor călugări ce s-au nevoit de-a lungul anilor în această parte a Ceahlăului, cu binecuvântarea IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi PS Calinic Botoşăneanul şi cu ajurorul credincioşilor s-a început în 1995 construcţia unui nou aşezământ călugăresc pe vechea temelie a schitului Cerebuc“.

Text trimis de Ioan

Am publicat acest articol în 23 ianuarie 2022. După o lună, pe 24 februarie 2022, începea războiul dintre Rusia și Ucraina. Am simțit nevoia să reiau articolul pentru ca avem, iată, doi ani de război declanșat de sataniștii aflați în varful piramidei. Pierderile de vieți, alungarea credincioșilor ucraineni din hotarele lor, distrugerile materiale de case și biserici sunt realități dureroase, pe care le resimt bieții oameni, și numai Dumnezeu le cunoaște în toată amploarea și monstruozitatea lor.

Jidanul Zelenski este varful de lance al acestor fărădelegi, fără număr. Americanii au stat pe margine și au pompat bani fără măsură, pentru întreținerea acestui război. Pentru că americanii nu ard, dar întrețin arderea. Confruntările militare au fost însoțite de acțiunile derbedeilor lui Epifanie, cărora Bartolomeu, agentul american din Constantinopol, le-a acordat o așa numită autocefalie. Să dea Bunul Dumnezeu ca acest monstru să nu mai calce niciodată pe pămant romanesc.

Vedem prin ce a trecut Vlădica Longhin, acum aflat în refacere, după o operație la Cluj, și toată Mănăstirea Bănceni. Se mai îndoiește cineva de faptul că prin acest război se urmărește distrugerea Bisericii Ortodoxe, în întregul ei? De ce? Pentru a putea instaura tirania lui antihrist, pe care Mantuitorul îl va ucide cu suflarea gurii Sale (II Tesaloniceni 2, 8).

Toate războaiele declanşate şi desfăşurate în cursul istoriei au fost absurde. Pentru niciunul nu poate fi găsită o justificare raţională. Doar partea care-şi apăra ,,sărăcia şi nevoile şi neamul’’ avea îndreptăţire în faţa lui Dumnezeu. Noi, românii, am fost mai mereu în această situaţie, exceptând cazurile când alţii ne-au târât în luptă, împotriva voii noastre.

Suntem în pragul unui război, care s-ar putea să fie al treielea mondial, cel despre care au profeţit Părinţii Bisericii. Este de mare trebuinţă să înţelegem cine sunt cei care vor declanşa această conflagraţie şi scopul major urmărit de aceştia. În acest sens, cel mai potrivit este să recurgem la textele Sfinte, mai exact la Cartea Apocalipsei:

1.,,Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; apoi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea! Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni. Şi şi-a deschis gura sa spre hule asupra lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer. Şi i s-a dat să facă război cu Sfinţii şi să-i biruiască, şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul’’ (Apocalipsa 13, 4-7).

2.,,Şi s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra Sfinţilor şi cetatea cea iubită. Dar s-a coborât foc din cer şi i-a mistuit’’ (Apocalipsa 20, 9).

Aceste  fragmente biblice descriu, cum nu se poate mai limpede, confruntarea între puterile întunericului, adică funesta triadă diavol – antihrist – proorocul mincinos papa, de o parte şi Dumnezeu cu Sfinţii Săi, de cealaltă parte. La început, prin îngăduinţă Dumnezeiască, Sfinţii vor fi biruiţi. În lupta finală, Însuşi Dumnezeu va interveni şi va mistui cu foc puterile diavoleşti, care au împresurat ,,tabăra Sfinţilor, cetatea cea iubită’’, adică Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Observăm că războiul ce stă să înceapă va avea loc între hotarele ţărilor ortodoxe: Ucraina, aparentul măr al discordiei, Rusia, Belarus, Romănia şi Republica Moldova. Acestea sunt ţinta sataniştilor care pregătesc din umbră conflagraţia care va urma. După cum spun Părinţii Bisericii, se vor pierde milioane de vieţi. Oamenii sacrificaţi de demenţii lumii trebuie să fie ortodocşi, căci războiul împotriva Bisericii Ortodoxe se va duce, deoarece sataniştii ar dori să o şteargă de pe faţa pământului. Aceasta este cheia în care trebuie înţelese intenţiile diabolice ale mai-marilor lumii, cei care vor provoca acest război. Războiul se coroborează logic cu încurajarea găştii de golani schismatici ai lui Epifanie şi ai lui Filaret şi, bineînţeles, cu acordarea tomosului de recunoaştere a acestora, emis de agentul american Bartolomeu  din Constantinopol. Pierderile imense se vor înregistra în rândurile populaţiei civile, adică ale credincioşilor ortodocşi. Pierderile militare vor fi minore şi nici nu vor mai conta. Părţile, zise beligerante, vor simula un conflict între ele, cu motivaţii şi pretexte inventate propagandistic. În fapt, ele vor avea un ţel comun, suprimarea credincioşilor ortodocşi.

Să ţinem seama că războiul se va desfăşura sub o comandă unică, aflată în Statele Unite. Şefii de state, guvernanţii, marii comandanţi militari sunt marionete legate cu fire nevăzute de mâinile celor care au provocat zisa pandemie, cu acelaşi scop declarat, reducerea populaţiei globului. Unde e comandă unică nu pot fi antagonisme. Disputele la nivel declarativ între conducătorii politici nu sunt decât simulacre, menite să ascundă adevărata stare de lucruri. În fapt, ei acţionează în deplin acord, se supun aceloraşi comandamente şi comenzi, nutresc aceaşi ură faţă de Hristos şi Biserica Sa, asemenea sataniştilor din vârful piramidei. Din această ecuaţie lipseşte aşa-zisul cel mai puternic om al planetei, Joe Biden, care joacă exact rolul unei momâi în mijlocul unui lan.

Ce avem noi de făcut în faţa iminenţei războiului? Nimic altceva decât ne îndeamnă Dumnezeu prin Sfânta Scriptură: ,,Moise a zis către popor: Nu vă temeţi! Staţi şi veţi vedea minunea cea de la Domnul, pe care vă va face-o El astăzi, căci egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul are să Se lupte pentru voi, iar voi staţi liniştiţi’’ (Ieşire 14, 13-14). ,,Aşa zice Domnul către voi: Să nu vă temeţi, nici să vă înspăimântaţi de mulţimea aceasta mare, căci războiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu’’ (Paralipomena 20, 15).

Presbiter Ioviţa Vasile

Acolo unde există Duh Sfânt, nimic spurcat nu poate ca să intre. Nici mama ecumenismului nu poate să intre, nici vreo pecete, nici nimic.

Ecumenismul a intrat pentru că Duhul Sfânt ne-a cam părăsit. Pentru că în Sinod de multă vreme nu mai alege Duhul Sfânt. Au ales ierarhi duhul partidului comunist și cel al securității. Duhul securității încă alege și astăzi, dimpreună cu cel al masoneriei.
Simonia generalizată a fost și este încă o cauza ce a făcut ca Duhul Sfânt să ne părăsească. Faci preoți și ierarhi pe oricine, că are grijă Dumnezeu de ei și le dă har. Nu e așa. Duhul Sfânt nu se sălășluiește în vase spurcate. Mai cu seamă în cei care vor să dobândească Harul pe bani.
Aveam o șansă în 89 să renaștem spiritual, dar am ales sa mergem cu aceiași ierarhi aleși de securitate, spurcați și învechiți in rele. Ce pretenții putem ca să mai avem azi?

Am alungat Duhul Sfânt de la noi. De asta ni se întâmplă toate câte ni se întâmplă. Nu din cauză că vrea să ne încerce pe noi Dumnezeu Iisus Hristos. Ne-am bătut și ne batem singuri. E suficient. Că dacă ar vrea să ne mai dea și Dumnezeu în plus ca să ducem, ar fi vai și amar de steaua noastră. Așa că să nu ne trufim, să pretindem că suntem noi aleși ca să ne încerce Dumnezeu.
Mai bine am vedea cauza adevărată a raului care ne macină. Am fi pe jumătate izbăviți. Și dacă am mai pune și genunchiul la rugăciune…. Dumnezeu e mare!

Un om care iubește dreptatea

Tratatul Internațional al Pandemiei – amenințare pentru suveranitatea României

Tratatul Internațional al Pandemiei (Tratatul) a fost propus de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în martie 2021. Prima versiune a lui a fost publicată pe 7 decembrie 2022 și urmează să fie votată în perioada mai-iunie 2024, cu prilejul întâlnirii anuale a OMS. OMS este compusă din 194 de membri.

Obiectivul Tratatului este „depistarea și prevenirea pandemiilor”, dar măsurile pe care OMS le propune pentru adoptare sunt extrem de îngrijorătoare, pentru că amenință libertățile noastre fundamentale și suveranitatea națională.

În primul rând, Tratatul va reduce suveranitatea națională în numele „prevenirii și contracarării pandemiilor”. Conform Tratatului, OMS își va extinde autoritatea la nivel intern, în afacerile statelor membre, prin măsurile pe care intenționează să le implementeze în cazul unei pandemii.

De asemenea, OMS își va aroga autoritatea de a înlocui măsurile naționale de prevenire și combatere a pandemiilor cu măsurile propuse de organizația internațională.

Țările dezvoltate vor avea obligația să doneze din vaccinurile lor către țările sărace, o cantitate de până la 20% din vaccinurile pe care le dețin.

În plus, Tratatul va înființa o Comisie a părților contractante care va gestiona, la nivel global, pandemiile și măsurile de combatere a pandemieiilor. Cu alte cuvinte, Tratatul va crea o birocrație globală ale cărei decizii vor avea prioritate în raport cu legislațiile naționale privind măsurile de combatere a pandemiilor.

Prin acest Tratat, OMS intenționează să creeze o forță multinațională de intervenție rapidă la izbucnirea unei pandemii. În opinia noastra, este foarte alarmant că țările care refuză aplicarea măsurilor OMS sa poata fi trimise în judecată în instanțele internaționale direct de către OMS. Acest aspect al Tratatului este cât se poate de îngrijorător, pentru că până acum doar statele se puteau da în judecată între ele la Curtea Internațională de Justiție de la Haga.

Avortul “serviciu esential”

Iată că în acest sens se face un pas decisiv înspre subminarea suveranității naționale, în sensul că o organizație mondială, precum OMS, va avea autoritatea de a în judecată țările membre. Mai mult, la fel de alarmant este faptul că Tratatul desemnează avortul ca fiind un „serviciu public esențial și indispensabil” pe perioada pandemiilor, serviciu care nu poate fi interzis sau suspendat – cu alte cuvinte, serviciile de prestare de avort vor continua să funcționeze chiar și pe perioada pandemiilor, ele fiind considerate „măsuri excepționale și de serviciu public”.

Tratatul mai propune că prevenirea schimbărilor climatice trebuie să meargă mână în mână cu prevenirea pandemiilor – un alt element îngrijorător.

Tratatul continuă și propune cenzurarea opiniilor diferite și alternative privind gestionarea viitoarelor pandemii și solicită statelor să ia măsuri directe, în cooperare cu uriașele platforme de media sociala, pentru cenzurarea și marginalizarea oricarei persoane care are o altă opinie.

În ultimul rând, Tratatul propune o companie masivă de propagandă la nivel mondial, pentru a stimula încrederea oamenilor de rând în eficacitatea vaccinurilor.

Concluzii

1. Dacă Tratatul va fi adoptat, asta va însemna mai multă globalizare și mai puțină suveranitate națională.

2. Tratatul va genera mai multă birocrație globală și mai puțină libertate pentru mine și tine.

3. Acest Tratat va constitui un pas decisiv către tirania globală, care va însemna automat mult mai puțină libertate pentru fiecare dintre noi.

4. Tratatul va încuraja marginalizarea și eliminarea din viața publică a opiniilor disidente față de politica OMS.

Sugestii pentru România

Solicitam ca România să nu semneze acest Tratat.

Recomandam ca Parlamentul României să nu ratifice acest Tratat.

Vă reamintim că anul 2024 este un an important, în care vor avea loc toate rundele de alegeri în România și la nivel european. Haideți, așadar, să ne unim forțele pentru a asigura un contingent mare de patrioți și că oameni, candidați care prețuiesc suveranitatea națională, vor intra Parlamentul European și în Parlamentul României.

Articolul 16 in Declaratia Universala a Drepturilor Omului 

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: „Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului„. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

Alianta Familiilor din Romania
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

Acest titlu pare ciudat și chiar ironic în condițiile în care păcatul și erezia iau amploare. Pe plan duhovnicesc, ne amenință ecumenismul și dezincriminarea unor păcate grave. Pe plan social, ne amenință pecetluirea care constituie un atac asupra sufletului în vederea realizării sclaviei lui Antihrist. Războiul și bolile provocate îi creează necuratului impresia că el e atotputernic… Însă noi știm că Dumnezeu îi permite să ne încerce aici, în viața aceasta cu un rost. De aceea, să alungăm deznădejdea în care ar vrea să ne arunce necuratul!

 Mulți sfinți și-ar fi dorit să trăiască în vremurile noastre ca să se nevoiască.” – spunea Sfântul Paisie Aghioritul. Aceste vremuri reprezintă o provocare majoră pentru un creștin acum, în era compromisului pe toate planurile. Dar, când e secetă, oamenii prețuiesc mai mult apa! Apa curată, apa de izvor potabilă și binefăcătoare, nu apa murdară! Să căutăm, așadar, Apa cea Vie pentru suflet și apa curată pentru trup!

Atunci când păcatul iese în evidență cu sprijin politic și chiar clerical, trebuie să ne întrebăm de ce îngăduie Dumnezeu așa ceva. Simplu. Ca să căutăm cu mai multă râvnă curăția sufletului și mântuirea! Ca să se deosebească în mod clar păcatul de virtute, iar creștinul să pornească mai hotărât pe calea mântuirii, să nu fie căldicel. Ca să ascultăm mai cu evlavie glasul Stăpânului Hristos și să nu-i permitem nimănui să ne învețe alteva decât ne învață El, chiar dacă s-ar crede infailibil și ,,stapân”…

Întrebat fiind cum să facem față acestor provocări, părintele Iustin Pârvu spunea:

,,Este mai bine să dobândești tu puțină pricepere duhovnicească, căci vin vremuri când nu numai că nu veți mai găsi îndrumător, dar nici măcar un cuvânt din Scriptură sau din Sfinții Părinți. Sfinții Părinți până acum recomandau povățuirea după Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților Părinți, însa vin vremuri când vor lipsi și acestea.”(1)

Atunci când a fost întrebat dacă în aceste vremuri mai avem motive de optimism, părintele Iustin Pârvu a spus: ,,Da, fără îndoială: Maica Domnului. Rugăciunile către Sfânta Fecioară primesc întotdeauna răspuns“. (2) Așadar Acatistele, Paraclisele, Canoanele și Psaltirea Maicii Domnului – toate acestea ne pot ajuta dacă avem posibilitatea să le citim. Însă pentru vremuri de prigoană de mare folos sunt Rugăciunea lui Iisus și rugăciunile scurte adresate Maicii Domnului care se pot rosti oricând. Pravila recomandată de Sfântul Lavrentie de Cernigov, de exemplu, este alcătuită din trei rugăciuni care se repetă de 24 de ori după rugăciunile începătoare: Psalmul 90, Rugăciunea Sfintei Cruci și,,Apărătoare Doamnă…” Pravila se încheie cu rugăciunea ,,Cuvine-se cu adevărat…”

Pravila Bogorodicinaia presupune rostirea de 150 de ori a rugăciunii Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te…”.

 Arhimandritul Rafail Karelin spunea: <<Pentru ca o persoană să fie cu adevărat fericită, viața sa trebuie să se potrivească în cuvintele: „Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate!”>>

Un alt stareț rus își învăța ucenicii să spună permanent, alternativ, rugăciunea următoare, urmată de ,,Apărătoare Doamnă:

,,Îți mulțumesc, Doamne, Dumnezeul nostru,

Veșnicule Împărat,

Milostiv și îndurat,

Ajutorul nevoiașilor!”

Părintele Daniil Horga recomanda un canon împotriva vrăjilor și a duhurilor necurate bazat pe repetarea rugăciunii ,,Tatal nostru” de 33 de ori, 66 ori de 99 de ori, sau fiecare de câte ori poate.ps://unitatearomanilor.wordpress.com/2014/03/04/cel-mai-puternic-canon-de-rugaciune-impotriva-vrajilorduhurilor-necurate

Cineva mi-a recomndat ca la  sfârșitul fiecărei rugăciuni ,,Tatăl nostru”, să spun:

,,Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale Tuturor Sfinților, iartă-ne și ne miluiește pe noi! Amin. Și orânduiește cele de folos pentru…(Se pomenesc cei vii), pentru Sfântă Biserica Ta, pentru pruncii mei avortați ( dacă există) și pentru… ( Se pomenesc cei adormiți) cu tot neamul lor cel adormit.”

Se poate formula și o altă dorință atunci când postim conform rânduielii de mai sus. Dacă nu ținem această rânduială de 42 de zile, atunci putem să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu și să spunem rugăciunea cât mai des, de câte ori putem, fără să cerem ceva anume, căci știe Dumnezeu ce ne este de folos.

Tot părintele Iustin Pârvu spunea:

,,Dacă nu ne vom așeza genunchii la pocăință, dragii mei, nu vom reuși nimic. Dacă ne vom ruga însă cu râvnă, dacă ne vom osteni în rugăciune, Dumnezeu va face ca totul să fie posibil. Și toate aceste încercări, globalizare, ecumenism și cine știe care altele, toate vor fi spulberate de forța rugăciunii.” (3)

Rugăciunea trebuie țintită pe dobândirea mântuirii și atunci tot ce ne este de folos în acest scop, vom obține, după cuvântul Mântuitorului care spune: ,,Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” ( Matei 6, 33)

Actrița Stela Popescu povestea odată în ce fel era credința părinților ei din Basarabia. Odată cineva le-a furat un vițel. Aceștia s-au pus pe post aspru și rugăciune. După vreo trei zile, simțind din plin certarea lui Dumnezeu, hoțul a venit și și-a cerut iertare și i-a despăgubit. Începuseră să-i moară animalele lui…

Răufăcătorii pe toate planurile au acum spor pentru că noi nu ne rugăm cum trebuie. Ecumenismul îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire, deoarece toți răufăcătorii se tem de rugăciunea puternică a oamenilor înduhovniciți. Dacă slăbesc Ortodoxia, atunci ei pot lucra în liniște… Astfel, dacă îi ascultăm pe ecumeniști, se diminuează drastic șansele noastre de mântuire

Acum apar cărți, înregistrări video și audio în care se amestecă adevărul cu minciuna pentru a sluji ecumenismul. În această capcană pot cădea și cei aleși care acceptă ca, pe lângă învățături sănătoase, să livreze creștinilor învățături  corecte… politic! De aceea, un părinte recomanda în special cărți scrise până la începutul secolului al douzecilea, verificate de către Sfinții Părinți. Trebuie să ne cultivăm discernământul pentru a nu cădea victime unor învățături greșite.

Dumnezeu să ne ajute să avem sănătate duhovnicească prin despătimire, iluminare și îndumnezeire și să mărturisim credința ortodoxă! Dumnezeu să-i ajute și pe cei care suferă sufletește să aleagă calea mântuirii, nu calea pierzaniei!

Sora Pelaghia

1 – https://ro.linkedin.com/pulse/p%C4%83rintele-iustin-p%C3%A2rvu-despre-vremurile-din-urm%C4%83-sorin-george-toma

2- ibidem

3 -ibidem

Pentru a acoperi și a face uitată o fărădelege, un eveniment stanjenitor, o marșăvie, manualele de dezinformare și manipulare prevăd metode precise. Una dintre acestea spune că pentru a distrage atenția publicului larg și a o îndrepta în direcția dorită creezi o diversiune, o mediatizezi intens, mobilizezi propaganda mincinoasă și-i trasezi sarcini precise, ce să spună, ce să treacă sub tăcere, cum să influențeze gandirea oamenilor.

Această metodă a fost însușită și asimilată rapid de securiștii din Dealul Patriarhiei și pusă-n practică după sinodul talhăresc din Creta. Ca să-și acopere trădarea, încălcarea grosolană a Sfintelor Canoane, desființarea Dogmei ecleziologice exprimată în Crez, introducerea cancerului ecumenist în spațiul Bisericii și multe alte fărădelegi, ecumeniștii autohtoni s-au pus pe lucru.

Prevăzători din fire, pseudo-ierarhii romani au alcătuit un Regulament, încă din 2015, cu multe infracțiuni și abateri inventate, pentru a avea suficiente temeiuri să se îndrepte împotriva celor care urmau să se opună celor hotarate în Creta. Ați auzit de contrazicerea poziției oficiale a Bisericii? Aceasta a stabilit-o Mantuitorul Hristos, Sinoadele Ecumenice și locale, Sfinții Părinți. Nu fiți naivi. La noi, poziția oficială a Bisericii o stabilește nemernicul Vasile Bănescu, peste capetele tuturor. Aceasta trebuie respectată, altfel…

Șabloanele stabilite de dumnealor: Nepomenitorii au intrat în schismă, sunt în afara Bisericii, nu ascultă de ierarhi, fiindcă ei contrazic poziția oficială a Bisericii, și nu mai insist.

Un preot mai tanăr m-a invitat să revin în Biserică și din interiorul ei să lupt împotriva sinodului talhăresc. Părinte, i-am spus, nu vă faceți griji, suntem în Biserică, nu suntem atat de tampiți încat să ieșim din Biserica lui Hristos și să ne pierdem mantuirea. Ereticii nepocăiți și cei infiltrați spre a o distruge din interior, să plece.

Diversiunea ecumeniștilor e cu bătaie lungă, deoarece sunt aproape opt ani de cand își clamează elucubrațiile, și nu se întrevede sfarșitul lor. Nu ne înspăimantă, nu ne demobilizează. Dimpotrivă, ne stimulează și mai mult în apărarea Bisericii și a Credinței Ortodoxe. Ne dau imbold să dezvăluim abuzurile și nedreptățile săvarșite de lupii în piei de oaie, cocoțați în scaunele episcopale. Distrugerea Mănăstirii Frăsinei e un exemplu, în acest sens. Dacă vă spun că știm tot ce grăiește un episcop în sediul eparhial, și chiar în odaia lui de culcare, nu veți crede. Fără a folosi metode și tehnici securiste.

Am spus  de multă vreme că sinodul talhăresc s-a născut mort și a intrat în putrefacție. E pus la secret, încearcă ei să-l resusciteze, îl stropesc cu aromate, spray-uri și parfumuri ieftine, dar acesta pute îngrozitor. Damful emanat se simte de la distanță. Asta l-a făcut pe Sfantul Apostol Pavel să ne spună să ne depărtăm de ei. Hoitul ecumenist cretan trebuie îngropat chiar înainte de ceea ce a mai rămas din trupul mumificat al lui Lenin.

Pentru igiena noastră morală.

Presbiter Iovița Vasile

Spre înţelepţirea tuturor celor ce vor urma întru adevăr Calea Ortodoxiei, Sfinţii Părinţi adunaţi la cele Şapte Soboare au întocmit legi bisericeşti numite Sfinte Canoane pe care le-au pus drept cârmă a Bisericii, dreptare sfinte ce şi astăzi îşi păstrează în Biserică aceeaşi tărie şi valabilitate, după cum Sfântul Fotie cel Mare grăieşte: „Există doar o singură Biserică a lui Hristos, apostolească şi sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor. Este nevoie să păzeşti toate fără nici o poticneală şi, mai presus de toate, cele ale credinţei. De te-ai depărta cîtuşi de puţin, păcătuieşti păcat de moarte… Şi toţi câţi păzesc cele pe care fie dintre Părinţi le-a scris, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecată.”.

Şi peste toate Soborul VII întăreşte:
„Să nu faceţi nici inovaţie, nici omitere în Predania pe care am păzit-o cu evlavie până acum. Deoarece toţi câţi s-au păstrat înlăuntrul Sfintei Biserici Ortodoxe, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Şi cu mare pedeapsă va fi condamnat cel ce va face fie adăugiri, fie omiteri.”
Învăţătura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-Omului Hristos, rostită de către Sfinţii Apostoli, de către Sfinţii Părinţi şi de către Sfintele Sinoade asupra ereticilor, este următoarea: Ereziile nu sunt Biserică şi nici nu pot fi Biserică. Pentru aceea în aceste false Biserici nici nu pot exista Sfinte Taine, şi mai cu seamă Taina Împărtăşirii – această Taină a Tainelor; fiindcă tocmai Sfânta Împărtăşire este totul şi toate în Biserică, adică Însuşi Dumnezeu-Omul Iisus Hristos.

Întîiul Apostol în Epistola către Tit, cu puterea pe care a primit-o de la Hristos Dumnezeu- Omul, dă poruncă: De omul eretic, după prima şi a doua sfătuire, desparte-te (Tit 3:10). Acela deci, care nu numai că nu se desparte de „omul eretic”, ci-i dă aceluia şi pe Domnul Însuşi, în Sfânta Împărtăşire, se mai găseşte oare în Sfânta Credinţă Apostolică şi Gumnezeiască?
Răspunde Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli ce porunceşte cu glas de tunet: „Episcopul, sau preotul, sau diaconul, care numai s-a rugat cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit lor să lucreze ceva ca şi clerici, să se caterisească.” Iar Canonul 65 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: „Dacă vreun cleric sau mirean intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca să se roage, să se caterisească şi să se afurisească.”

Ieromonahul Vasilisc Hristea

(Text selectat de Ana H.)

Am ajuns să radem de un personaj comic, cum e Joe Biden, zis cel mai puternic om al planetei, care se compoartă ca un prunc prost, făcand gafe peste gafe. Omul acesta trebuia retras de multă vreme pe linie moartă, să i se dea rățuște cu care să se joace in baie, să facă avioane din hartie performante, lansate de la balconul său, să joace bîza cu colaboratorii și să-și petreacă timpul jucandu-se în nisip cu lingurițe și găletuțe. Sau sugînd degetele nu știu cui. Omul acesta penibil stă în biroul oval și e înconjurat de niște indivizi pe-o minte cu el, cum spunem noi, ardelenii.

Papa Francisc, un izvor de erezii cum nu s-a mai întalnit în istorie. Acesta rostește, urbi et orbi, pentru cetatea Vatican și pentru întreaga lume, toate inepțiile și ereziile lumii, că te întrebi cum nu obosește, cum de-l mai rabdă Dumnezeu. Îl rabdă, pentru că răul trebuie starpit din rădăcină. Iar rădăcinile papistașilor sunt mult mai adanci, decat ne închipuim noi.

Bartolomeu Americanul, ocupantul scaunului episcopal din Constantinopol. Pe acest tron au stat Sfinți Patriarhi și Sfinți Arhiepiscopi, care au luptat pentru Sfanta Credință Ortodoxă, au pătimit și s-au jertfit. Cine vrea să contabilizeze isprăvile acestui nemernic, să se uite la ceea ce pătimește Sfanta Biserică a Ucrainei, batjocorită și persecutată de niște derbedei mireni cu veșminte episcopale, cărora moșneagul acesta ursuz și neputincios în a face binele, le-a acordat zisa autocefalie.

Putin. Nu vreau să-mi caștig meritul de a-l combate pe acest monstru al istoriei. Nu vreau ca evaluările mele să coincidă cu cele ale antihriștilor. Putin e un condamnat. Veți vedea, nu peste multă vreme, de aceea nici nu vreau să insist. Veți vedea că va fi răpus nu de multele cancere ce i s-au atribuit de propaganda mincinoasă, ca să ne arunce nouă praf în ochi. Praful se va alege din toate nebuniile lui, pe care le-a revărsat în lume.

Zelenski. Un personaj comic și de joasă speță. Comicul  devine tragic, pentru ortodocșii pe care i-a ucis cu ură disimulată, el, jidanul vrăjmaș al Mantuitorului Hristos. Stau mărturie veșnică despre ce înseamnă o otreapă care și-a scos mădularul spurcat și a cantat la pian, apoi a fost împins pe fotoliul prezidențial al Ucrainei. Ce vremuri! Ce (ne) oameni!

Klaus Iohannis. Vă rog să mă lăsați în pace. Nu vreau să mai vorbesc despre un personaj prost, îngamfat peste măsură, leneș cum rar s-a văzut, care a făcut atata rău Romaniei. Mi-e lehamite!

Pseudo-patriarhul Daniel. Ce ai putea spune de un om care a făcut pactul cu diavolul, și-a vandut sufletul pentru a ajunge pe tronul patriarhal? Sărmane Daniel Ciobotea! Sfarșitul slugărniciei tale se apropie. Tu n-ai slujit lui Hristos Mantuitorul. Te-ai pregătit în vizuinile ecumenice din Occidentul eretic și te-ai umflat în pene: Iată cine sunt eu. Sunt patriarhul Romaniei. Nu vei mai fi. Te vor arunca deoparte ca pe un lucru nefolositor. Știi cum a fost ucis Teoctist Ecumenistul, pentru a ți se face ție loc.

Am obosit! Am aceași varstă cu Daniel, cu Băsescu, cu Adrian Năstase. Glumeam adesea, spunand că sunt printre marii bărbați ai Romaniei, născuți în 1951. Primul dintre ei. Iertați-mi lipsa de smerenie. În fapt, sunt un ilustru nevrednic de Numele Mantuitorului Hristos. Așa să mă socotiți!

Aici am ajuns. Să fim conduși de demenți, masoni, eretici, apostați, atei, demonizați, și Dumnezeu știe de cați alți antihriști de toate nuanțele.

Presbiter Iovița Vasile

Dacă ați avut răbdare să citiți tot articolul, vă ofer un bonus, o epigramă:

Un sfant și Vaticanul are,

De papa e nedespărțit.

E sfantul cu patru picioare,

Sfantul scaun – ați ghicit!

De foarte multe ori, oamenii vremii se adresau Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu apelativul ,,Învăţătorule’’; aceasta deoarece ştiau că El le împărtăşeşte cuvântul vieţii, adică învăţăturile cele mântuitoare de suflete. Cuvintele Sale pătrundeau adânc în inimile oamenilor iubitori de Dumnezeu, transformând  vieţile acestora, îndreptându-i spre împărăţia cerurilor. Apostolii înşişi se socoteau discipolii Săi şi atunci, în chip firesc, îi vorbeau cu toată cuviinţa şi-L chemau ,,Învăţătorule’’. Fiul lui Dumnezeu le-a spus lor, după ce le-a spălat picioarele la Cina cea de Taină: ,,Înţelegeţi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi Domnul, şi bine faceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora; că v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi’’ (Ioan 13, 13-15).

Cercetând cu mai multă evlavie şi stăruinţă Scripturile Sfinte, vom constata că, într-adevăr, Domnul Iisus Hristos a fost Învăţător fără egal în lumea aceasta, El le grăia întotdeauna cu înţelepciune Dumnezeiască; El S-a arătat ca un iscusit Dascăl care-şi povăţuieşte ucenicii cu dragoste şi iscusinţă; El a rostit acele minunate pilde reţinute şi scrise de Sfinţii Evanghelişti, care nu aveau alt rost decât acela de a uşura învăţăceilor înţelegerea mesajului Dumnezeiesc; El a făcut cunoscută oamenilor voia cea sfântă a Tatălui din cer. Înșiși iudeii cei îndărătnici, vrajmașii lui de moarte, care L-au și răstignit, au recunoscut: ,,Niciodată n-a vorbit un om șa cum vorbește Omul Acesta’’ (Ioan 7, 46).

Ca Dumnezeiesc Învăţător ni-L arată şi Evanghelia Sfântâ a acestei Duminici. Vă rog să observaţi şi să urmăriţi cum Fiul lui Dumnezeu îndreaptă toată convorbirea aceasta cu femeia canaaneancă şi cu Sfinţii Apostoli spre deznodământul ei firesc, spre învăţarea lor, dar şi a noastră, a celor care suntem prezenţi în biserică. Când femeia canaaneancă a strigat întâia oară, Mântuitorul nu i-a dat niciun răspuns. Părea că ignoră cu desăvârşire strigătul ei. Părea numai, căci, în realitate, avea o mare compasiune pentru durerea acelei femei. Au intervenit atunci Sfinţii Apostoli, mai mult pentru disconfortul pricinuit de strgătul ei: ,,Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră’’. Răspunsul ar fi fost, pentru mulţi, descurajator: ,,Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel’’. În aparenţă, un refuz categoric. E vorba însă de Dumnezeiasca înţelepciune pe care n-o pricepem întotdeauna; ne trebuie un timp oarecare spre a o înţelege. În momentul următor avem parte de  un fapt pilduitor: femeia a venit şi s-a închinat Mântuitorului! S-a închinat Fiului lui Dumnezeu, s-a închinat lui Dumnezeu Însuşi, că doar aşa-L mărturisim noi pe Iisus Hristos, ,,Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat’’. De aici ar avea de învăţat mai ales cei rătăciţi, care tăgăduiesc cu încăpăţânare Dumnezeirea Fiului.

Departe de a cădea în deznădejde, femeia îşi însoţeşte închinarea cu un nou strigăt, în fapt, o nouă rugăciune: ,,Doamne, ajută-mă’’. Şi de ce a avut parte? De un nou refuz! Aparent numai. Era nevoie de acest părut refuz pentru a îndrepta  lucrurile spre deznodământul lor Dumnezeiesc. Prin urmare, aşa i-a spus Mântuitorul: ,,Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor’’. Cuvinte ce par aspre, dure, nedrepte. În raport cu fiii lui Israel păgânii erau socotiţi câini. Iar canaaneanca era păgână. De unde va fi găsit ea putere să stăruie în rugăciune? Fără îndoiala, din Credinţa ei cea neclintită, în durerea ei de mamă neputincioasă în faţa demonului care-i chinuia fiica, în adânca umilinţă de a-şi asuma condiţia ce i se atribuia de mentalitatea vremii: ,,Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor’’. Dovada pilduitoarei sale Credinţe era făcută. Femeia canaaneancă s-a ridicat la înălţimea tuturor exigenţelor Dumnezeieşti. Dumnezeiescul Învăţător  îi laudă Credinţa statornică, ei, femeii celei păgâne. Mai mult încă, o tămăduieşte pe fiica ei, biruind, iară şi iară, puterea funestă a diavolului.

Acum este momentul să ne întrebăm ce-ar fi fost dacă Fiul lui Dumnezeu ar fi tămăduit-o dintru început pe acea fată, căci El avea știința unor infinite posibilităţi? Eram, desigur, mai săraci în cunoaşterea noastră, ne-ar fi lipsit această Dumnezeiască pildă de înţelepciune a Învăţătorului, precum şi pilda de statornică Credinţă ce o învăţăm de la o femeie păgână. Înţelegem acum şi ignorarea, şi refuzul, şi cuvintele ce par aspre, şi transpunerea Mântuitorului în tiparele de gândire ale vremii. Toate au fost rânduite spre învăţarea noastră, a celor de dinaintea noastră şi a celor ce vor veni după noi.

Prin urmare cu ce învăţături ne îmbogăţim noi în această Duminică? Credinţa să ne fie precum cea a femeii canaanence, statornică până la moarte. În toate cererile noastre să fim perseverenţi, căci Dumnezeu împlineşte ceea ce ne este de folos, când voieşte El şi prin modalităţile pe care tot El le alege. Deznădejdea şi descurajarea sunt noţiuni ce n-au ce căuta în vocabularul nostru şi cu atât mai puţin în vieţile noastre. Dumnezeu se milostiveşte de orice făptură a Sa, fie păgân sau mădular al Bisericii, căci ,,El voieşte ca toţi oameni să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină’’(I Tim. 2, 4). Fiul lui Dumnezeu are milă de toţi oameni lumii acesteia, milă ce izvorăşte din infinita lui iubire pentru orice făptură. Niciodată diavolul n-a avut în faţa Mântutitorului nici cea mai mică izbândă. De biruit îl putem birui şi noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, de care avem atâta nevoie în aceste vremuri când ,,potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită’’ (I Petru 5, 8).

Presbiter Iovița Vasile

Taratoarele și tîrîturile elene au trecut pe la picioarele sodomiților de ambe sexe, apoi s-au dus în clădirea parlamentului pentru a legaliza pornirile porcoase ale celor care au părăsit Legile lui Dumnezeu. Sodomiții, nu numai că se vor putea împerechea în voie, dar vor avea ,,dreptul,, de a înfia copii și a-i folosi pentru plăcerile lor împotriva firii. Ca să nu fie discriminați. Păi dacă nu vreți să fiți discriminați, comportați-vă ca oameni normali, nu pretindeți să luați pruncii altora și să-i sodomizați, după cum doriți voi.

Biserica Ortodoxă Greacă s-a opus acestor fărădelegi și cand spun asta, nu mă gandesc la ierarhii care ar fi trebuit să fie în prima linie, ci la preoții, monahii, monahiile și mirenii care s-au împotrivit acestor demersuri satanice. Ierarhii au avut palide și timide luări de poziție, au dat comunicate ambigue, nu cumva să-și supere stăpanii, care-i țin în scaune.

Punem în paralel trei elemente, care ne vor lămuri cum s-a ajuns la această dramă națională. Întai, în documentele sinodului talhăreasc se prevede negru pe alb că Biserica va urma legile statului! Vă dați seama ce enormitate e aceasta? Al doilea, hotărarea satanicului papa de a ,,binecuvanta’’ însoțirile dintre sodomiți! Al treielea, iată, aceste legi spurcate, cărora va trebui să se conformeze Biserica! Adică să alcătuiască niște randuieli de ,,binecuvantare’’ la început, apoi să le ridice la rang de Sfantă Taină! Doamne, miluiește-ne!

Distinșii noștri ierarhi ne spun zambitori că în Creta nu s-a schimbat nimic, să stăm liniștiți în ascultare, deoarece ei veghează, zi și noapte, la bunul mers al Bisericii noastre. Fariseilor! Voi ați dat tonul acestor fărădelegi, cu documentele voastre semnate la Kolimbari.Uitați-vă bine unde ne-ați adus cu nebunia voastră, pentru că s-ar putea ca Romania să fie următoarea țară, care să legifereze fărădelegea.

Grecia a căzut, dar Biserica Ortodoxă Greacă – fără treapta episcopală! – rămane nebiruită, pentru a-și împlini opera sa mantuitoare, încredințată ei de Domnul nostru Iisus Hristos.

Presbiter Iovița Vasile

Vocea unuia dintre ei ne spune că Vlădica Longhin greșește atunci cand nu se alătură Bisericii Autocefale! Ați înțeles. Daca ÎPS Sa s-ar fi dat cu bandiții lui Bartolomeu din Constantinopol, cel care a dat autocefalie unor derbedei, care devastează bisericile ortodoxe, sub atenta supraveghere a autorităților antihristice ale lui Zelenski, toate erau bune și frumoase. Cu alte cuvinte, nu s-a alăturat schismaticilor.

Alternativa ar fi, după spusele aceluiași proștovan, cum ar zice Caragiale, ca Vlădica să se alăture Bisericii Ortodoxe Romane, aflată sub stăpanirea antihriștilor, prin Daniel și zisul sinod de nevertrebrați. Adică Biserica păstorită de Vlădica Longhin să se supună lui Daniel și șlehtei care, periodic, se adună în Dealul Patriarhiei și ne spun că ei fac și desfac, hotărăsc și impun, lucrează cu mult sarg asupra binelui Bisericii noastre Ortodoxe Romane.

Terminați odată, mincinoșilor slugarnici. Voi n-aveți nicio autoritate, voi sunteți prea-supușii celor care v-au ales și v-au împins pe scaunele episcopale, care vă șantajează cand vor ei și vă dictează ce trebuie să faceți.

Dacă Vlădica s-ar supune lui Daniel și vouă, ați avea grijă să-l înlăturați în scurt timp.

A fost propusă și a treia variantă, de doamna aceea tembelă, Șoșoacă,  care s-a alăturat sataniștilor. Zicea ea că-l va aduce pe Vlădica în parlamentul Romaniei. Doamne ferește! Îl vedeți pe ÎPS Sa în fauna aceea de nevertrebrate, radicand mana la comandă? Eu – nu!

Presbiter Iovița Vasile

Am vazut ca ati lasat adresa dvs pe site si am indraznit sa va contactez, intrucat sunt in nedumerire in privinta unei probleme delicate:

Sintetizez:

– In fata portilor Bisericilor din Iasi, imediat langa gard, au fost asezate placute denumite “Traseul Pelerinului – Orasul celor 100 de Biserici (din care fac parte: Ansamblul Mitropolitan Iasi – Catedrala Mitropolitana, Episcopia Romano-Catolica Iasi, Catedrala “Sfanta Fecioara Maria, Regina”). Deocamdata sunt 10 Biserici, urmeaza in curand 100.

– mentionarea pe aceste placute a sugestiei de accesare a Platformei comune de dialog interconfesional intre “Biserici” Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica prin accesarea codului QR (666);

Parerea mea: Eu, in calitate de mireanca, frecventand acele Biserici consider ca mentionarea pe placutele “Traseul Pelerinului” a “Episcopiei Romano-Catolica Iasi, Catedrala “Sfanta Fecioara Maria, Regina” ca si “Biserica” alaturi de Bisericile crestin ortodoxe dreptslavitoare, cu binecuvantarea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei si afisarea acestui lucru in dreptul portilor Bisericii Adevarate a lui Hristos, reprezinta punerea in lucrare a ereziilor ecumenismului si globalismului public si cu “capul descoperit”, si impunerea acestor lucruri  si noua, celor care frecventam aceste Biserici din centrul orasului, de a le  recunoaste prin simpla pasire pe pragul portilor acestor Biserici.

Am urmatoarele nedumeriri:

– am scris IPS si parohilor pe e-mail (nu mi-au raspuns la cele 3 solicitari) si  ma gandesc sa fac si o petitie la registratura. Nu as vrea sa greșesc, din punct de vedere   dogmatic.

– chiar daca sunt in scop turistic, eu cred ca aduc atingere Credintei, sau gresesc cand afirm asa ceva?

– ce as mai putea face pe langa petitii?

– ma gandesc,  la un moment dat va trebui sa luam o decizie serioasa: ce sa facem, cum sa procedam?

Va multumesc anticipat si sper sa nu va fi obosit cu aceasta situatie. Binecuvantari de la Sfanta Parascheva

A.M.

Vă mulțumesc și vă rărspund punctual:

1.Ceea ce ați sesizat corect, este un pas pe care Savu Teofan cel Dănțăuș îl face pentru a pregăti calea antihristului și a face strambe cărările lui.

2.E o mare greșală, este erezie faptul că acest impostor pune pe picior de egalitate Sfanta Biserică Ortodoxă cu papistașii și cu celelalte erezii pierzătoare de suflete.

3.Faptul că le-ați atras atenția, e o datorie pe care ați împlinit-o, ca mireancă ortodoxă. Nu vă vor răspunde niciodată, pe ei nu-i interesează păstrarea Credinței Ortodoxe curate, au în vedere doar confortul lor și măririle deșarte.

4.Soluția? E una singură, să vă îngrădiți de erezii și de eretici, precum ne poruncesc Sfintele Canoane.

Presbiter Iovița Vasile