Categorie: Uncategorized

Timp îndelungat termenul consacrat, la Ectenia darurilor, din cadrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, a fost (şi mai este pe alocuri): „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”

Astfel în „Dumnezeieştile Liturghii” ale Sfinţilor Ierarhi Ioan Gură de Aur, Vasilie cel Mare şi Grigorie Dialogul, tipărită la Iaşi în anul 1845, cu binecuvântarea Mitropolitului Meletie al Moldovei, la pag. 49 vedem că termenul utilizat este „Unirea credinţei…”.

In anul 2012, Marele Vrajitor din Deal, sub inspiratie francmasonica, a modificat Liturghierul. Astfel Preaintunericimea Sa, a introdus ectenia „unitatea credinţei…”, care s-a întins cuprinzând aproape toate bisericile şi mânăstirile. „Tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române” şi în care citim la pag. 183: „Unitatea credinţei şi împărtăşirea (părtăşia) Sfântului Duh cerând…”.

De atunci toata popimea îi trage cu ,,unitatea”. Și dăi, si dăi!!! Noi face ascultare!!! Dacă-i Ordin, Cu Plăcere…ce daca ne mai mustra constiinta din cand in cand.
Ce mai conteaza ca eminenta intunecata se gandea doar la o unitate spirituală a lumii, unitate supra-religioasă, o unitate în diversitate, care adună laolaltă toate marile religii, în vederea unui „viitor mai bun”, a unei ordini sociale în care să domnească „reconcilierea şi dreptatea, respectul reciproc şi cooperarea pentru binele comun”.
Adică, o unitate spirituală pentru aşteptarea unei noi ordini mondiale, a utopiei perfecte, instaurate de „Mesia”- Antihrist. Iar bisericile, să fie slujitoare ale ultimei şi celei mai ucigaşe utopii religioase”

„Unirea credinţei”, în duhul lui Hristos, versus „unitatea credinţei”, în duhul antihristic al ecumenismului

F. Andrei

Istoria potrivnică, cu toate relele sale, cu toți criminalii care au deținut puterea vremelnic, a avut un scop întreit: subjugarea, folosirea și distrugerea Bisericii lui Hristos. Minunat este definită Cartea Apocalipsei ca o istorie a luptei Bisericii pentru mântuirea oamenilor, cu puterile iadului, de la întemeierea sa, crescând în intensitate, până la sfârșitul veacului acestuia.

1.Subjugarea Bisericii

Mă voi referi la secolul 20 și la acest început de secol pe care-l trăim. În secolul ce a trecut, am avut cele două războaie mondiale care au zdruncinat lumea și implicit Biserica Ortodoxă, prin grelele pierderi și suferințele umane provocate de demenții istoriei. După primul război mondial, evreii au instaurat comunismul satanic în inima Ortodoxiei Slave, în Rusia, de unde a fost extins în celelalte țări majoritar ortodoxe: România, Serbia, Bulgaria, precum și în Polonia  Cehoslovacia și Albania, încât peste 80% din Lumea Ortodoxă a fost subjugată de regimul comunist satanic de teroare sălbatică și de distrugere. Cu toate acestea, Biserica n-a putut fi biruită în întregul său.

A fost nevoie de dărâmarea comunismului și instaurarea acestui regim satanic, în care toate pârghiile de conducere ale Bisericii se află în mâinile antihriștilor prin patriarhii și episcopii trădători, cu întregul lor aparat administrativ: protopopi, consilieri, stareți și starețe. Putem concluziona că procesul de subjugare a Bisericii este încheiat.

2.Folosirea Bisericii pentru atingerea scopurilor demente ale conducătorii lumii

Ne aducem aminte cum în anii întunecați ai comunismului, mă refer la România, era folosită pentru susținerea regimului de anlfabeți îndobitociți, ajunși la vârful puterii. Pomenirea conducătorilor Republicii Socialiste România la slujbele religioase era obligatorie, ca semn al susținerii populare și pentru crearea unei legitimități iluzorii, pentru că în niciun moment comuniștii n-au avut legitimitate. Îmi aduc aminte de conferințele preoțești în care, campionul păcii Nicolae Ceaușescu, era ridicat în slăvi, pentru contribuția sa inestimabilă la pacea lumii. Ce nerozii!

3.Distrugerea Bisericii lui Hristos

Este o dorință a puterilor iadului și a slujitorilor lor cu chip uman, care nu se va împlini niciodată. Preasfintele cuvinte ale Mântuitorului privitoare la Biserica noastră Ortodoxă, precum că nici porțile iadului nu o vor birui, rămân pururea stânca neclintită a istoriei, până la sfârșitul veacului acestuia, adică până la biruința finală a Domnului nostru Iisus Hristos asupra forțelor întunecate ale răului, demoni și oameni, făptuitori ai voii diavolului. Procesul de distrugere a Bisericii a început chiar de la Cincizecimea Ierusalimiteană, pentru că iudeii, numiți sinagoga satanei, au fost primii persecutori ai celor care credeau în Hristos.

Zadarnic încearcă ecumeniștii demonici, animați, chipurile, de bune intenții (toți să fie una), să unească Mireasa lui Hristos, Biserica Ortodoxă, cu ereziile, rătăcirile și spurcăciunile lumii. Aceasta rămâne așa cum o  descrie Sfântul Apostol Pavel: ,,Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înfățișeze Sieși Biserică Slăvită, neavând pată sau zbârcitură, sau altceva de acest fel, ci ca să fie Sfântă și fără de prihană’’ (Efeseni 5, 25-27).

Ecumeniști cum suntem și noi, dorim ca toți să fie una, aceasta fiind și voia lui Dumnezeu, numai că pentru noi aceasta se poate împlini într-un singur fel: UNA înseamnă UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ. Ce-i mai mult de atât, de la cel rău este.

Presbiter Iovița Vasile

Un mirean din Thebaida a urcat la schitul Avvei Sisoie și l-a rugat să-l facă călugăr.

– Ai lăsat vreo rudă apropiată în lume? l-a întrebat Bătrânul.
– Da, un fiu, Avva.
– Du-te și aruncă-l întâi în râu și apoi vino și te fac călugăr, i-a spus avva Sisoie.

Fără ezitare, bărbatul a plecat să-i îndeplinească porunca.

Dar Sfântul Sisoie și-a trimis ucenicul în spatele lui să-l urmeze și să-l împiedice de la o asemenea actiune. Imediat ce a ajuns la el, pe punctul de a-și arunca copilul în râu, l-a oprit.

– Nu mă opri, frate, îi spuse bărbatul. Acesta este porunca lui Avva al meu.

Fratele i-a explicat apoi că dorește ca Bătrânul să-l testeze în acest fel și abia l-a convins. De îndată ce s-au întors la schit, starețul Sisoie l-a călugărit imediat, pentru că s-a dovedit a fi un desăvârșit ascultător.

Pomenirea Sfântului Sisoie este pe 6 iulie.

(Extras din cartea Călugăriței †Theodora Hambakis, „Gerontikon, Stalagmaties apo ki pateriki sofia”, publicată de Frăția Creștină Ortodoxă „Lydia” Salonic).

Sursa: https://www.pemptousia.gr/2023/07/avvas-sisois-i-skliri-dokimasia-ston-ipopsifio-monacho/

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

16.06.2016. Ziua in care au inceput lucrărilor eretice si trădătoare ale Adunarii din Creta
16.06.2016. Ziua in care Sfânta Împărtășanie a fost vărsată pe jos, de către Teodosie

La data de 16 iunie 2016, la Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel“ din Medgidia, a avut loc conferința semestrială a preoților din protoieriile Medgidia, Hârșova și Băneasa. La această întâlnire a participat și Teodosie.
In timpul Sfintei Liturghii, la momentul impartasirii preotilor din biserica, dupa ce Teodosie a rostit: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!“, acesta a iesit cu Sfantul Potir dar si cu un teanc de diplome.
Vroia in acelasi timp sa impartaseasca preotii participanti, dar sa le dea si o diploma semnata de el in acel moment. Cu o mână ținea Sf Potir și cu cealaltă împărțea/ semna diplome!!! Era ajutat de un diacon.
Teodosie in loc să țină și să ocrotească cu smerenie Sfântul Potir și să împărtășească, după învățăturile canonice, de la primul și până la ultimul preot invitat la Sfânta Taină a Împărtășaniei,a acordat mai multa atentie unor cartoane, astfel incat, a scăpat Sf Potir din mana si Sfanta Împărtășaniei s-a varsat pe covor.
Atunci când preotul varsă Sfânta Împărtășanie, fapta sa este deosebit de gravă, este un păcat de moarte, căci canoanele spun:
„De va cădea ceva din Sf. Potir din neluare aminte a preotului ce slujește, DE MOARTE VA GREȘI. De va cădea pe scândură, pe jos, pe pământ, pe piatră, să lingă Dumnezeiescul Sânge cu limba și să-l înghită, iar de nu va fi cu putință, să răzuiască și să le ardă și cenușa s-o îngroape sub Sfânta Masă“ (Dumnezeieștile Liturghii, Buc., 1902, pag. 379).
În lașitatea, nesimțirea și răutatea sa, el a aruncat vina pe unul dintre tinerii diaconi care slujeau, reproșându-i ipocrit că acesta nu ar fi ținut bine de Sf. Potir, deși era numai și numai datoria sa sfântă să ocrotească Sf. Potir!
Mai mult decât atât, potrivit canonului, era obligația lui personală să curețe și să ardă covorul pe care el însuși a împrăștiat Sângele și Trupul Domnului Iisus Hristos. Dar, laș cum este, pentru a nu isca discuții între preoții prezenți, care cunosc foarte bine ce înseamnă conținutul Sf. Potir și cât de grav este să verși Sf. Împărtășanie, îndemnat de satana și caracterul său pătat, Teodosie i-a ordonat protoiereului Petrică Ciobanu să ardă el covorul, ceea ce dovedește nerușinarea, nesimțirea, indiferența și ticăloșia față de cele sfinte și duhovnicești.

Cat despre Ciobanu Petrică, protoiereu de Medgidia, nu se pot spune prea multe.
Deja ce se stie, este ,,arhisuficient”:
-a fost făcut protopop de când era diacon, ceea ce este contrar Regulamentului B.O.R.
– are una bucata amantă (Doina B.) pe care o alintă „Doinița“, prezentată de el însuși lui Teodosie,
– Petrica a devenit pentru Teodosie, „Diamantul Meu“ , astfel incat i se permite orice fara sa fie caterisit.

F. Andrei

În primul rând, deoarece credinţa noastră e lumină. Hristos a zis: Eu sunt lumina lumii. Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.
În al doilea rând, ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al sfântului în faţa căruia aprindem candela – fiindcă sfinţii sunt numiţi fii ai luminii.
În al treilea rând, ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastre întunecate şi pentru gândurile şi dorinţele noastre rele, şi să ne cheme la calea sfinţeniei evanghelice, ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini porunca Mântuitorului: aşa să lumineze lumina
voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune.
În al patrulea rând, ca să aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jertfit totul pentru noi. Un mic semn al marii noastre recunoştinţe şi luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rugăciune şi viaţă şi sănătate şi mântuire şi tot ce ne poate da numai nemărginita dragoste cerească.
În al cincilea rând, ca să fie o sperietoare pentru puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră şi la rugăciune şi ne abat gândurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul şi fug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui.
În al şaselea rând, ca să ne dea imbold la ardere de sine. Precum untdelemnul şi fitilul ard în candelă, supuse voii noastre, aşa să ardă şi sufletele noastre cu flacăra dragostei în toate pătimirile, supuse totdeauna voii lui Dumnezeu.
În al şaptelea rând, ca să ne înveţe că după cum candela nu poate să se aprindă fără mâna noastră, nici inima noastră, această candelă lăuntrică a noastră, nu poate să se aprindă fără sfântul foc al harului Dumnezeiesc, chiar dacă ar fi plină cu toate virtuţile – fiindcă toate virtuţile noastre sunt ca un combustibil, iar de la Dumnezeu este focul ce le aprinde.

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Cereţi ajutorul doctorului, dar în primul rând rugaţi-vă, totodată, Domnului şi Sfinţilor Lui, ca să îi dea pricepere acestuia să prescrie doctoria potrivită.

Faceţi tot ce fac oamenii cucernici în asemenea cazuri. Pentru că nu ştiţi unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru bolnavă. Poate că Dumnezeu a hotărât ca ea să fie în starea asta pentru că lucrul acesta îi aduce mântuire – şi va rămâne aşa toată viaţa, ca să se mântuiască. Sau poate că Domnul a trimis boala pentru o vreme, ca să pună la încercare credinţa ei şi a părinţilor ei.

Numai Dumnezeu ştie toate acestea. Boala nu e ruşine şi nu e semn că Dumnezeu l-a lepădat pe om de la Faţa Sa. Dimpotrivă, şi boala este o milă dumnezeiască. De la Dumnezeu, totul este milă: fie boală, fie sărăcie, fie nevoie. Sora să se roage mai cu râvnă lui Dumnezeu, însă rugându-se să nu spună: „Dă-mi, Doamne, sănătate!”, ci: „Doamne, facă-se voia Ta! Slavă Ţie, Doamne! Dacă este plăcut înaintea Ta, Doamne, izbăveşte-mă, iar dacă nu este plăcut înaintea Ta, facă-se voia Ta. Cred că şi boala aceasta este bună, la fel ca sănătatea. Îţi mulţumesc, Milostivule Ziditor!”.

Există boli pe care Domnul nu le lasă să se vindece – atunci când vede că pentru mântuire este mai mare nevoie de boală, decât de sănătate.

(Akedia, faţa duhovnicească a deprimării – Cauze şi remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 146)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Cel ce vrea să se facă următor lui Hristos ca să se poată numi fiu al lui Dumnezeu, născut din Duh, se cuvine, înainte de celelalte, să poarte necazurile care-i vin sau bolile trupeşti, sau ocările şi osândirile de la oameni; pe lângă acestea, şi uneltirile celor nevăzuţi, cu curaj și răbdare.
Căci proba feluritelor necazuri e îngăduită, după iconomia lui Dumnezeu, să vină asupra sufletelor ca să se facă arătate cele ce iubesc cu adevărat pe Domnul. Iar semnul care a deosebit în tot veacul pe patriarhi, proroci, apostoli şi mucenici nu a fost altul, decât trecerea prin calea cea strâmtă a încercărilor şi necazurilor, pentru a bineplăcea astfel lui Dumnezeu. „Fiule, zice Scriptura, când te apropii să slujeşti Domnului, găteşte-ţi sufletul spre ispită, îndreaptă-ţi inima şi rabdă.” (Înțelepciunea lui Sirah 2, 1). Iar în altă parte: „Toate cele ce-ţi vin primeşte-le ca bune, ştiind că fără Dumnezeu nu se face nimic.” (Ecclesiastul 2, 1).

Drept aceea, sufletul care vrea să placă lui Dumnezeu trebuie să se prindă înainte de orice, de răbdare şi de nădejde. Căci meşteşugul păcatului este mai ales acela de a ne sădi moleşire în vremea necazului, ca să depărteze de la nădejdea către Domnul.

Iar Dumnezeu niciodată n-a lăsat sufletul care nădăjduieşte într-Însul să fie covârşit de încercări, încât să deznădăjduiască. Pentru că zice Apostolul: „Credincios este Dumnezeu care nu vă va lăsa pe voi să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi, ci va face împreună cu ispita şi sfârşitul, ca să puteţi răbda.” (I Corinteni 10, 13).

(Sfântul Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, capitolul 129, în Filocalia, volumul V, p. 343)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Preotul Poalelungi Neculai este unealta prin care Teodosie caterisește pe orice preot, atunci cand i se pune pata. Este cenzor al Fundaţiei „Procopie şi Elisabeta“-Dorna Arini (Mănăstire cu bar inclus…te rogi si te imbeti in aceasi locatie). A fost adus la Constanța de Teodosie, în anul 2005, de la Galați, unde era revizor contabil la Episcopia Galați, fără să fie preot.

Preotii de la Episcopie vorbesc că: ,,un preot s-a sinucis atunci cand a aflat ca soția lui îl înșela cu Poalelungi”.
Ulterior, Poalelungi a comis un accident cu victime și, pentru că ÎPS Casian nu a vrut să-l facă preot la vârsta de 50 de ani, a venit la Constanta și a fost făcut preot.
În 2005 a fost repartizat la parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Viile Noi, unde paroh era Iulian Zisu. În același an, între cei doi popi a avut loc o altercaţie, care a degenerat în bataie în toată regula, incident violent în timpul căruia Neculai Poalelungi i-a rupt piciorul lui Iulian Zisu. Cazul a fost mușamalizat.

Preotul Poalelungi Neculai deține în CV o condamnare la o pedeapsă de opt luni închisoare (dosar nr. 4516/ 327/ 05 iulie 2012), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/ l alcool pur în sânge, pedeapsă aplicată în temeiul art. 87, alin. 1 din O.U.G. 195/ 2002 republicată, cu aplicarea disp. art. 3201 – Cod procedură penală.
Este posesor de vilă la Techirghiol.

F. Andrei

Notă

După ce a caterisit o seamă de preoți pe nedrept, Teodosie Petrescu a întocmit o așa zisă listă a rușinii, cuprinzând numele acestora, pentru a-și arăta isprăvile. Socotesc că trebuie alcătuită o altă listă, cu adevărat a rușinii, cu indivizii homosexuali purtători de veșminte episcopale. Îi știm, dar dovezile le dețin alții, care nu au interesul să le facă publice, deoarece șantajul trebuie să funcționeze în continuare. Despre Teodosie se știe, dar nu se poate proba. Nici nu e interesul nostru. Deschidem totuși această listă cu

1.Corneliu Onilă

2

3

…

9

Preot prof. Ion Buga autorul cărților „Rugați-vă pentru fratele Teoctist” ( 2005) și „Fascinația haosului” (2009), lucrări devastatoare în ceea ce privește dezvăluirile din interiorul B.O.R, spunea:

„Teodosie, un amărât, care s-a pripășit acolo. De fapt, acesta nu s-a pripășit degeaba acolo! Păcatele Constanței erau foarte mari. Constanța avea păcate foarte grele, de decenii. Eu le știu prea bine. Și pentru asta a venit pedeapsa lui Dumnezeu acolo, numită Teodosnicul!
El a venit acolo cu o misiune, și una urâtă! De aceea și este lăsat în pace… Luptați-vă!…

Referitor la lucrările mele: în toată Biserica s-a instaurat legea numită OMERTA. Nu s-a scos niciun cuvânt, dar tăcerea este și ea un răspuns. Ei, din două motive, nu au făcut niciodată acest lucru. Cei ce puteau să-l facă, NU l-au făcut pentru că și-au dat seama că intră în luptă cu cineva cu care nu se puteau lupta. Al doilea, tacit, au recunoscut dreptatea mea, adevărul meu. Iar cei cărora nu le-a convenit acestea, nu puteau s-o facă, fiindcă oamenii nu au niciun pic de cultură.

Cred că ați remarcat că, în cartea ,,Rugați-vă pentru fratele Teoctist”, acolo este o ,,cazemată” unde nu se poate strecura nimeni, este o argumentație atât de densă și de cumplită, încât nu se poate apropia nimeni de zidurile ei. Și nici nu a îndrăznit cineva. Este o istorie paralelă a Bisericii, o istorie de 2000 de ani, paralelă cu cea oficială, care nu întotdeauna este și autentică ”.

F. Andrei

Ofițerii de poliție au spart încuietorile și au ocupat clădirile Lavrei din Kiev. Dimineața devreme, pe 6 iulie 2023, reprezentanți ai muzeului, sub acoperirea poliției, au spart ușile de la cea de-a 70-a clădire a Lavrei Peșterii din Kiev și au intrat. Protopopul Nikitas Chekman, avocatul Lavrei, a făcut o postare relevantă pe canalul său Telegram.

„Reprezentanții muzeului, însoțiți de poliție, fără niciun temei legal, au spart încuietorile și au intrat în clădirea 70”, a scris avocatul. Clădirea 70 este reședința Preafericitului Părinte Mitropolit Onufrios în Lavra Peșterilor din Kiev.

Până acum, ora 8:00 poliția a izolat și clădirea 69. Există motive să credem că ușile vor fi dărâmate și acolo. Reamintim că sunt în desfășurare proceduri judiciare în jurul dotărilor din Kato Lavra, fără a căror finalizare Ministerul Culturii nu are dreptul să le pună sub control. Frăția încă locuiește în mănăstire.

La 6 iulie 2023, poliția ucraineană a început să folosească violența împotriva apărătorilor Lavrei Peșterilor din Kiev. Un videoclip publicat pe canalul EOD Telegram arată cum poliția, folosind forța, trage credincioșii departe de una dintre clădirile Lavra. Probabil că unul dintre apărătorii Lavrei a fost reținut. Tot în videoclip se aud strigăte de „de ce mă lovești?”.

TASS: „Moaștele și obiectele de valoare vor fi strămutate din Lavra de la Kiev în muzeele europene și Vatican sub pretextul „salvării de atacurile cu rachete rusești”. Pe 26 iunie 2023, în presa rusească au apărut informații că moaștele Sfinților Părinți ai Peșterilor, precum și obiectele creștine valoroase, sunt transportate din Lavra Peșterilor de la Kiev. Acest lucru, în special, a fost declarat de agenția TASS cu referire la conducătorul serviciului de informații externe al Federației Ruse.

„Potrivit Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse, s-a ajuns la un acord între autoritățile de la Kiev și reprezentanții UNESCO cu privire la scoaterea obiectelor creștine valoroase, inclusiv a sfintelor moaște, de pe teritoriul Lavrei Peșterilor de la Kiev și transportarea lor ulterioară către muzeele din Italia, Franța, Germania și Vatican sub pretextul „salvării de atacurile cu rachete rusești”, se spune în text. Se relatează că „deja ar fi fost alocate resurse financiare pentru transportul obiectelor de cult în Europa, au fost pregătite vehicule, dintre care unele sunt echipate cu utilaje frigorifice”.

UJO a scris mai devreme că, potrivit conducătorului Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiință Victor Yelenski, peșterile Lavrei vor fi reconstruite.

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Din BOR n-a mai rămas decît un SISTEM bisericesc, o BIROKRATURĂ religioasă, menită să gestioneze/controleze corect-politic, adică să veștejească, orice energie duhovnicească și națională autentică. Patriarhul fiind ales de mulți masoni infiltrați în Adunarea Națională Bisericească, devine astfel, sluga unui sistem masonic, care a penetrat la toate nivelurile Biserica. BOR s-a transformat doar într-o INSTALAȚIE de captare/confiscare și năruire a energiilor vitale ale Neamului românesc; un MEGA-MALL religios, condus exact ca o corporație, ai cărui clienți (nu credincioși!) sunt recrutați și prețuiți exclusiv pe considerente pecuniare, ca surse de venit financiar. În rest doar indiferență, dispreț, distanță.

Ierarhia, cu rare și nerăsunătoare excepții, nu-și poate ascunde evidentele reflexe „proxenete”: preoții înșiși au fost transformați de către ierarhii lor într-un fel „târfe” trimise la produs, și tratați ca atare. Pentru ierarh nu contează deloc cât de bun ești ca păstor; doar calitățile de VAMEȘ îl mișcă. Singurul rol destinat preotului este cel „extractiv”. „Seraiul” arhieresc trebuie alimentat exponențial și fără pauze.  Consilierii eparhiali și Protopopii sunt sistemul eclesial în executarea poruncilor financiare și de opresiune inventate și propuse uneori chiar de ei înșiși, doar ca să dea bine la șefu…! Ca buni vameși, rânduiesc cotele protopopești exact în proporție de 100% precum fondurile eparhiale și din vânzarea unui kg de lumânări își opresc și ei legal 10%, doar că le distribuie și 50% merge la centru. Megalomani și vulgari, capricioși, despotici, abuzivi, desfigurați de mîndrie și pofte, capii BOR nu-s altceva decît GROPARII ei. Pînă și cele mai amărâte parohii sunt stoarse pînă la epuizare de ultimul leu. Știu preoți care iau de la gura copiilor lor ca să alimenteze “dihania” birokratică bisericească. 

Tot mecanismul se bazează pe ȘANTAJ, INTIMIDARE, TEAMĂ de CATERISIRE, TAXĂ DE PROTECȚIE. Preoții se trezesc abonați de la centru, din oficiu, la diverse ziare și reviste, ca taxă de protecție mafiotă, pentru ca ziarele respective să nu critice derapajele eparhiale sau protopopești.  Apoi, pe tot parcursul anului preoților li se bagă pe gât tot felul de maculatură , cărți scrise de vechii securiști, actualii KGB-iși sau de foștii colaboratori și turnători din perioada comunistă. De exemplu în eparhia Sucevei și Rădăuților preoții au primit o „carte”, care constă din xeroxarea unui Minei în limba bulgară, fără ca nimeni din eparhie să vorbească bulgara. Costă doar două sute roni. Dar, are poza ierarhului locului, în loc de prefață. Ăsta-i secretul „păcii”, al colaborării neîntrerupte cu vechiul sistem opresiv al „frățietății” și al „iubirii” în BOR! 

De teama caterisirii, preoții tac. Tac pentru familiile lor. Tac pentru că nu toți s-au născut eroi sau martiri. Tac pentru că și ei sunt tot plămadă din acest neam învățat cu sclavia, abuzul, silniciile de tot felul. Își storc credincioșii ca să-și astâmpere ierarhul sau protopopul, care să dea bine în fața ierarhului și cât de vrednic este în a-i stoarce pe preoți, inventează taxe și dări în plus, față de centrul eparhial. 

Această hidră bisericească cu două capete de lup, de data aceasta, nu de vultur, adică protopopiatul cu drepturi egale ca și eparhia, imită capul imprevizibil al unei mafii care înfioară. Îngroașă obrazul, cer, condiționează, pisează la nesfîrși, în fiecare lună trebuie să ducă haraciul și peșcheșul. În anul 2019 s-au mărit cotele prtotopopești și eparhiale cu 20 % în condițiile unei depopulări și sărăcirii masive a credincioșilor. Dacă nu plătești dările vine protopopul și te mustră cam așa: „cum îți piermiți să nu plătești dările, când ai doi rinichi, încă…!?

Prinții bisericii sunt din ce în ce mai greu de satisfăcut! Dar nimeni nu-i vede!!! DNA-ul nu-i și pentru ei. Justiția? Justiția-i pentru șuți, nu pentru ciocoi. Cine sunt ăștia? Cum de sunt infailibili și intangibili? De fapt sunt întrebări retorice. Intuim sursa infailibilității arhierești. Știm cui aparțin. Se simte! BOR, o INSTITUȚIE care garantează MOARTEA; care-i asigură pe ADEVĂRAȚII STĂPÎNI că n-au de ce să se teamă de acest NEAM și de acești preoți scoși pe bandă rulantă, dacă servești câțiva ani pe un domeniu al vreunei eparhii, sau chiar pe ierarhul în persoană (vezi cazul Teodosie Șpagoveanul, care a hirotonisit toată pleava de ignoranți sau șpăgari, cu mici excepții și i-a plasat la Vatra Dornei și prin țară, prin parohii de oraș, fără studii complete, prin munți și sate, hirotoniți împotriva canoanelor deoarece nu au o parohie anume, adică preoți fără portofoliu). Nu a existat așa ceva în toată istoria Ortodoxiei.

Iată ce spune și internetul, în acest sens: „Episcopul a hirotonit 10 popi pe o bisericuta, 100 de popi intr-un orasel, mii de onorifici (fara parohie) pe care-i tine pe post de cantareti, paraclisieri, clopotari si gropari. Nu credeti asa ceva? Eu va spun din ceea ce am vazut cu ochii mei! Tot episcopul este cel ce ii invata pe preoti sa fie fatarnici, golani, proxeneti, tir-isti, taximetristi, juristi, cantareti, reci si functionari fara Dumnezeu, derbedei care nu predica adevarul dupa slujbe, oameni vii dar morti, partasi la conferintele securisto-seci ale episcopului etc. Ortodoxeala la ora asta este ceea ce se cuvine sa fie: ceva mai imbacsit decat papismul insusi, decat Roma paganeasca!

Astfel de paractici simoniace și de finanțare a masoneriei oculte menține BOR în stare de cadavru, îmbălsămat, dichisit, fardat frumușel, inofensiv, întrucât preoții au devenit ascultători pînă la impostură și cumplit de însetați de parvenire, iar unii dintre ei preferă să fie conduși de oculți, decât de inculți…!

Unii, ajunși în final să-și vadă visul împlinit: mitra obținută, limuzina cea mai tare colea jos lîngă palatul episcopal, măicuță drept ordonanță, bancheturi ecumeniste, simpozioane, sinaxe, pașaport diplomatic, laude și omagii, fudulie cât cuprinde, adică raiul mult căutat și dorit, încep să tortureze și să excomunice credincioșii și să caterisească preoți, dacă le spui doar un cuvânt, sau dacă te împotrivești acestei hidre antihristice.  Tot luxul și disprețul lor, pe spinarea unor bieți preoți, vai și-amar de ei și de familiile lor, care nu mai știu cum să le potolească fioroasele pofte! 

Ce vede și ce crede lumea în general e complet fals; 80% din preoți de-abia trăiesc de pe azi pe mîine. Procentul se va extinde, deoarece lumea dezgustată de aceste practici feudale, nu va mai veni la Biserică. Preoții sunt complet desființați pînă și ca oameni, nu numai ca preoți, de instituția care pretinde că-i a lui Hristos. Biserica a ajuns un sistem feudal; singurele raporturi din interiorul ei sunt cele de vasalitate; e împărțită în moșii, în feude, preoții trimiși la produs, stăpînii premiindu-i din cînd în cînd, exclusiv pe criterii de performanță „extractivă”. Parohia nu mai este puterea lui Hristos, ci o anexă a protoieriilor și a episcopiilor contrar canoanelor bisericești. Acești „seniori” lacomi și absolutiști, nu-s decît niște paraziți. Dările pe care le pretind, în mod fățarnic numite fonduri misionare, colecte pentru săraci sau taxe pentru unitățile superioare sunt de fapt adevărate TAXE DE PROTECȚIE!!! Preoții își cer mereu scuze superiorilor, că nu pot cerși de la credincioși, pe cât pot cei de sus să risipească.

Cînd ai ajuns la mâna fostului Vasilică, azi ÎPS, Dr. etc, etc, sau PS , trebuie să știi că singura ta menire e să-l alimentezi fără oprire. Degeaba te plîngi că pruncii tăi nu mai pot să înfulece margarină pe pită, că femeia ți-e la limita puterilor, că muncești din greu pe cîmp ca să supraviețuiești de pe azi pe mîine, că oamenii sunt săraci și că nu mai au de unde să tot pompeze bani în tolba hulpavă a înaltpreasfinției sau preasfinției sale. Inutil. „Nu poți, nu-i nimic, avem altul la schimb. Unul care va putea. De-aia am și făcut 44 facultăți de teologie, d-aia producem puhoaie de semidocți pe bandă rulantă!!! Ăștia ne vor fi pururea îndatorați; o vor vinde și pe mama lor ca să ne intre în grații, ca să-și obțină nefericitul „loc de muncă”! Vor fi cei mai de valoare VAMEȘI ai noștri! Ăștia vor trăi cu speranța că de vor face frumos 3 sau 4 ani de școală, vor evada din satul ăla mic, unde e imposibil de supraviețuit cu așa biruri pe cap, și vor apuca și ei un os mai dulce. Ne vor fi cei mai fideli îndatorați.” Și uite-așa, dacă ești jigodie de la început și sub fățărnicia ascultării faci frumos pe placul „șefului”, pupi un „vad” mai bun; dacă nu ești jigodie, vei fi; SISTEMUL te modelează fără să știi; Dacă, însă te vei “obrăznici” și vei fi preot adevărat, mărturisitor, de vei lua partea turmei, de-o vei apăra de rapacitatea infernală a acestor lichele parazite și uzurpatoare ale pozițiilor cheie în Biserică, negreșit vei fi caterisit! 

Vor găsi ei motive destule, doar DRACU LE E STĂPÎN! Și să nu-mi spună nimeni povești serafice de prin manuale! Le știu, le știu mai bine decît toți care se produc pe-aici! Dacă nu le știam tăceam din gură. Sau peroram despre epectaze, perihoreze, har necreat, sau despre alte treburi…!

În final, dragii mei, preoți și episcopi, împreună cu credincioșii voștri, luați-vă parohiile și eparhiile înapoi din mâna sistemului actual corupt și antihristic, iar mai recent, eretic și apostat oficializat în Creta, unde și-a luat doctoratul cu calificativul „magna sine Christus et sine Ecclesia”!

Și totuși, în ciuda acestor vremelnici nemernici,  Ortodoxia este singura Biserică adevărată, una, sfântă, sobornicească și apostolească, însă cu foarte mulți oameni nepotriviți, atât clerici, cât și popor! Pe unii, tocmai acest paradox, îi face să se convertească la Ortodoxie, așa cum mărturisește iudeul devenit preot ortodox James  Bernstein – cel care scrie cartea „Uimit de Hristos” (vezi interviul: „Așa cum a făcut Apostolul Pavel…(II), în rev. Familia Ortodoxă, Iulie nr. 7 (126)/2019, p. 53).

Doamne, ajuta-ne și scapă-ne de neamul acesta parazitar și prădalnic în veac!

Un preot anonim, care rupe tăcerea și vrea stoparea acestor mercenari hrăpăreți și abuzivi, peste limita imaginației…!

Ea a fost dată uneori prin anumite semne minunate, pe care omul le cunoaște prin simțuri; de pildă arătarea lui Dumnezeu către Avraam, sub chipul a trei bărbați, la stejarul lui Mamvri (Fac.18. 1-2), sau arătarea Mântuitorului după Înviere către ucenicii Săi (Ioan 20, 19-31).

Avem aici o Descoperire din afară. Dar, de cele mai multe ori, Descoperirea pe calea supranaturală e dată sufletului omenesc printr-o luminare deosebită, pe care acesta n-ar fi putut-o câștiga numai prin puterea cugetării sale. Această luminare a sufletului și înzestrare a lui cu puterea de a primi anumite adevăruri ale Descoperirii Dumnezeiești este insuflarea sau inspirația�Dumnezeiască. Avem aici o Descoperire care se face numai sufletului și prin suflet și pe care o putem numi duhovnicească sau dinlăuntru.

Sfânta Scriptură spune chiar și în Vechiul Testament, în multe locuri (Ieş. 4, 12; II Regi 23, 2; Isaia 6, 1-8; 8, 1; Avacum 2, 2 etc.), că Dumnezeu este Acela care a grăit prin gura proorocilor: Sfântul Apostol Pavel rezumă astfel istoria şi felurimea acestei Descoperiri:

„După ce Dumnezeu odinioară în multe chipuri a grăit părinților noștri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul”�(Evr. 1, 1-2).

Descoperirea prin semne minunate, controlate de simțuri și prin insuflarea Duhului Sfânt are autoritate hotărâtoare pentru viața religioasă și pentru mântuire. Numai prin această Descoperire omul are cunoașterea celor duhovnicești și poate deveni duhovnicesc.

(Din cartea Învățătura de Credință Ortodoxă, Editura Doxologia, p.12-13).

Sora Pelaghia

Sinodul din Dealul Patriarhiei și-a încheiat lucrările și domniile lor, pseudo-ierahii, s-au răspândit pe la casele lor. Din Comunicatul emis, aflăm că nu s-a scos un cuvânt despre ridicarea Arhiepiscopiei Tomisului la rang de Mitropolie, așa cum era în primele secole după Nașterea Domnului. Nu s-a pus în discuție nici cererea loazelor, care se pretind intelectuali, și pe care i-a pus necuratul sa ceară ca Sărbătoarea Învierii Domnului să fie așezată după calendarul gregorian al papistașilor. Nu-i nimic, de data asta au fost sub presiunea credincioșilor și n-au riscat să și-i pună-n cap, dar vor găsi ei o modalitate să se alinieze cerințelor antihriștilor.

În schimb, au fost ,,aleși’’ doi viitori episcopi, care stăteau la rând să-și primească răsplata pentru fidelitatea lor față de sistem: Paisie Teodorescu, pentru postul vacant de vicar patriarhal și Nectarie Petre pentru Arhiepiscopia Europei Occidentale, post nou înființat pentru ca ,,omul lor’’ să nu rămână pe dinafară. Trebuie să remarcăm faptul că domnii aceștia au fost livrați de puterea lumească, le-au mai atașat câte un contracandidat pentru ca să dea impresia că e alegerea lor, a sinodalilor. Nici vorbă. Cei doi sunt oamenii lor, ai sistemului și au fost atent verificați, înainte de a fi împinși spre scaunele episcopale. Fiind aleși de puterea lumească, dintru început pornesc pe un drum la capătul căruia vor gusta din cupa amară a nesăbuinței lor. Canonul 3 al Sinodului 7 Ecumenic interzice cu asprime amestecul lumescului în alegerea slujitorilor bisericești, sub sancțiunea caterisirii. Îi vor hirotoni cu discreție și, sigur, cu ritual redus, pentru că nimănui nu-i convine să audă cuvintele ,,Anatema turutor ereticilor’’.

Nevrednici sunt!

Presbiter Iovița Vasile

Un stareţ oarecare era în Thebaida, şezând într-o peşteră, şi avea un ucenic iscu­sit. Și avea stareţul obicei ca în fiecare sea­ră să-l sfătuiască pe dânsul cele de folos, iar după sfătuire făcea rugăciune şi-l slobozea să doarmă.

Şi s-a întâmplat odată că oarecare mireni evlavioşi, ştiind de multa nevoinţă a stareţului, au venit la dânsul pentru a-i face mângâiere. Iar după ce s-au dus ei, iarăşi după obicei a şezut stareţul seara învăţându-l pe fratele; şi vorbind cu el, bătrânul s-a adâncit în somn; iar fratele petrecea aproa­pe, până se va fi deşteptat stareţul şi-i va face lui rugăciune.

Mult şezând el şi stareţul nedeşteptându-se, s-a supărat de gânduri, dar tot nu s-a dus; şi aşijderea până la şap­te ori supărându-se, stând împotrivă, nu s-a dus. Şi, iată, noaptea înaintând, s-a deşteptat stareţul şi, văzând-l pe ucenic şezând, a zis: „Nu te-ai dus până acum?”. Şi i-a zis: „Nu, pentru că nu m-ai slobozit, Avva”. Şi a zis stareţul: „Pentru ce nu m-ai deşteptat?”. Răspuns-a fratele: „N-am cutezat a te îm­boldi, ca să nu tresalţi”. Deci, sculându-se, au făcut Utrenia, iar după Utrenie a slobozit stareţul pe fratele, şi stareţul a şezut de si­neşi. Şi s-a făcut întru uimire: şi iată oarecine îi arăta lui un loc slăvit, şi un jilţ preastrălucit într-însul, iar deasupra jilţului – şapte cununi strălucind. Iar el a întrebat pe cel ce-i arăta lui, zicând: „Ale cui sunt acestea?”. Şi i-a răs­puns lui acela: „Ale ucenicului tău, şi locul adică şi jilţul i le-a dăruit lui Dumnezeu pen­tru ascultarea lui; iar acele şapte cununi le-a luat în noaptea aceasta”.

Deci, venindu-şi în sine stareţul, a chemat pe fratele şi i-a zis lui: „Spune-mi, ce ai făcut în noaptea aceasta?”. Iar el a zis: „Iartă-mă, Avva, nimic n-am făcut”. Iar bă­trânul, socotind că, smerit cugetând el, nu mărturiseşte, i-a zis lui: „Nu te voi lăsa de nu-mi vei spune ce ai făcut sau ce ai gândit în noaptea aceasta”. Iar fratele, neştiind că ar fi făcut ceva, se nedumerea ce să spună. Şi a zis către părintele său: „Avva, nimic n-am făcut, fără decât numai aceasta: că, supărat fiind de şapte ori ca să mă duc fără slobo­zirea ta, nu m-am dus”. Iar stareţul, aceasta auzind, a înţeles că de câte ori ucenicul s-a luptat îm­potriva gândului, tot de atâtea ori s-a încununat de către Dumnezeu; iar fratelui nu i-a grăit nimic din cele ce le-a văzut. Iar pentru folos, a po­vestit acestea la bărbaţi duhovniceşti, ca să ne învăţăm că, pentru mici osteneli, cununi luminate ne dăruieşte Dumnezeu. Încă și ca să ne învăţăm cu sârguinţă a căuta rugăciunile Părinţilor şi a nu cuteza a face ceva sau a ne despărţi cumva de dânşii fără de a lor blagoslovenie şi voie slobodă.

(Everghetinosul, volumele I-II, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 201-202)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Pseudo-patriarhul Daniel? Să fim serioși. Permanența cutare? Nu vă faceți iluzii. Cei 56 de minciuno-episcopi? Nici vorbă. sunteți departe a de adevăr. Atunci cine?

Acei indivizi oculți, unii văzuți, alții stând în vizuini, nevăzuți. Aceștia țin în mână niște sfori de care atârnă acești 56 de nefericiți pseudo-episcopi, care și-au vândut sufletele și au primit, drept răsplată, fiecare câte un scaun episcopal.

Nu vreau, Doamne ferește, să-mi asum calități de care sunt cu totul străin. Nu sunt prooroc, pentru că acest dar îl așează Dumnezeu în vase alese, nu într-unul cu totul spurcat. Nu sunt văzător cu duhul, sau înainte văzător, pentru că Dumnezeu știe cine este vrednic de aceste daruri alese ale voii Sale. Nu sunt niciun iscusit observator al evenimentelor, ca văzându-le pe acestea să le pricepem pe cele viitoare.

Nu! Sunt un nevrednic și hodorogit popă de țară, care încerc, după puteri, să deslușesc mersul evenimentelor. Așa socotiți-mă.  Ieri, publicam aceste afirmații, pe care le găsiți pe acest blog, în articolul Ridicarea Arhiepiscopiei Tomisului la rang de Mitropolie:

În vremea din urmă, se cere cu tot mai multă insistență reactivarea acestei Mitropolii. Cererile se îndreaptă spre  Sinod, care bineînțeles, n-are putere de decizie. Oare ÎPS Teodosie nu știe acest lucru? Îl știe foarte bine, se preface a nu-l ști. Pseudo-ierarhii noștri sunt captivi ai sistemului antihristic, care numai binele Bisericii noastre nu-l urmăresc. Cum să facă acești falși episcopi un bine, când ei au fost puși în scaune de vrăjmașii văzuți și nevăzuți ai Bisericii, tocmai pentru a o distruge din interior?

Veți vedea că la viitoarea reuniune Sinodului, supranumit și ,,sfânt,, nu se va pune pe agendă această cerere legitimă a credincioșilor. Aprobările trebuie să vină de la Pleșu, Baconschi, Liiceanu, Caramitru, Bănescu, a tăiaților împrejur de la E. Wiesel și Dumnezeu mai știe de unde, pentru că această faună este foarte bogată.

Așadar, nu vă faceți iluzii. Arhiepiscopia Tomisului nu va fi ridicată la rang de Mitropolie. Să ne țină Bunul Dumnezeu sănătoși și vom mai vorbi despre aceasta și peste câțiva ani. Tot degeaba.

N-au trecut nici 24 de ore și confirmarea a venit. Titlul din ActiveNews spune tot. Nu vă osteniți să citiți toată poliloghia

RĂZBOI LA PATRIARHIE. EXCLUSIV: Răspunsul oficial prin care se ”clasează” cererea de reactivare a Mitropoliei Tomisului chiar înainte de lucrările Sfântului Sinod, în timp ce agenților Bisericii Paralele li se acceptă petiția contra Sfintelor Paști. DOC

Să nu îndrăznească agenții infiltrați în Biserică, ocupanți ai scaunelor episcopale, să hotărască, în numele Bisericii Ortodoxe Române, că vom sărbători Învierea Domnului după calendarul gregorian. Adică, planul lor este ca în perioada 2025-2030 să sărbătorim împreună cu papistașii, după Pascalia Ortodoxă, apoi vom vira brusc spre calendarul papistaș, spre a ne alinia exigențelor antihriștilor. Nu! Noi avem calculată data Sfinteloir Paști până-n 2118. După cum au hotărât Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic, din 325. Noi după această Pascalie vom sărbători Învierea Domnului, nu după ce hotărăsc scursorile numite Bănescu, Papahagi, Pleșu, Liiceanu, Baconschi, Caramitru, mai nou și M. Macovei.

Aceate lepădături să facă bine să ne scutească de imbecilitățile care-i animă. Plecați, spurcaților!

Presbiter Iovița Vasile