Categorie: Uncategorized

Asadar, a aparut si documentul cu „canonisirile” parintilor frasineiti care au fost alungati din Manastirea de metanie pentru ca au refuzat sa fie co-partasi la lucrarea satanica savarsita de Irineu Popa si cei impreuna cu dânsul asupra ctitoriei Sfantului Calinic. Document care „incununeaza” opera de distrugere a Frasineiului, inceputa cu 3 luni si jumatate in urma. Si care demonstreaza indubitabil, mai ales celor care mai nutreau vreun dubiu, ca ce se intampla acolo este aievea, este deliberat si este dupa un plan prestabilit!

      In actuala stare de lucruri, se impun cateva observatii si precizari :

      1. Distrugerea Frasineiului face parte din strategia de tortionarizare, surpare si secularizare a vietii monahale din Lumea Ortodoxa, strategie pusa la cale de intunecatii lumii, cu „ajutorul neprecupetit” al ( majoritatii ) ierarhilor, in vederea disiparii Ortodoxiei in ghiveciul ecumenist din care „va inflori” „religia mondiala unica” a lui anti-hrist. In nici un caz nu reprezinta un eveniment izolat si intamplator!

       2. Irineu Popa a urmarit de la bun inceput acest deziderat, pentru ca a primit ordinul sa il execute anume acum! Aburerile „de parcurs” doar au testat vigilenta si capacitatea de reactie si de impotrivire a celor care i s-au opus, precum si identificarea ( capilor ) acestora, mireni, preoti de mir, monahi si ieromonahi, deopotriva!

        3. Ordinul de distrugere a Ortodoxiei este cunoscut de catre toti ierarhii! De aceea, nici macar un singur episcop roman nu a luat atitudine impotriva crimei duhovnicesti si ecclesiale savarsite la Frasinei si, de asemenea, nici macar un singur episcop roman nu l-a infruntat public pe Irineu Popa. Toti tac cu lașă complicitate, fiindca stiu foarte bine ce „spate” are acesta si, ca atare, stiu foarte bine ce li s-ar intampla daca nu si-ar tine gura!

        4. Ioanichie Popescu a fost mereu, incepand din 2016, pe de o parte executantul docil al torpilarii din interior a Manastirii Frasinei, iar pe de alta parte cenzuratorul ager si prigonitorul neinduplecat al parintilor frasineiti marturisitori anti-cretani si anti-ecumenisti, in general. Drept dovada, continua sa mearga pana la capat impreuna cu Irineu Popa, intr-o relatie personala veche de mai mult de 4 decenii, al carei fundament nu este hristocentrismul, ci episcopolatria! In consecinta, masca de parinte marturisitor pe care a avut grija sa si-o confectioneze fata de cei neincercati si creduli nu ar mai trebui sa impiedice pe nimeni sa îi vada adevaratul chip!

         5. Cei 5 parinti frasineiti care tocmai au fost alungati din Manastirea de metanie sunt ultimii turmasi ai lui Hristos pe care Mantuitorul Insusi ii scoate din acel locas preschimbat in  pestera de talhari, ca sa ii fereasca de urgia pe care o va abate asupra vanzatorilor Lui de acolo!

         6. In vremea ctitoririi Frasineiului, Sfantul Calinic a sadit un păr in curtea Manastirii, păr pe care l-a binecuvantat/legat sa se prabuseasca atunci cand vietuirea monahala dupa randuielile stabilite de el vor inceta in Manastire. Profetind ca dupa prabusirea părului obstea se va pustii! Ei bine, părul acesta s-a prabusit in urma cu cateva zile!

         7. Pentru Irineu Popa „sperjur calugaresc” inseamna impotrivirea monahilor la crimele, ereziile, hulele, blasfemiile, blestemele, spurcaciunile, simoniile, vicleniile, minciunile si distrugerile lui duhovnicesti si ecclesiale, ca si cand acestia ar fi trebuit sa ii jure lui, ca unui „dumnezeu”, „inchinare” neconditionata! Duhul si cugetarea care pretind asa ceva provin direct de la satana!

         8. Toti cei 3 ieromonahi alungati din Frasinei pentru „sperjur” au fost „canonisiti” la Manastiri de maici, iar cei 2 monahi dispersati pentru aceeasi „vina” au fost „redirectionati” catre Schituri cu 2-3 vietuitori! Cum isi vor putea ei desfasura in noile conditii randuielile calugaresti, pe care Irineu Popa pretinde ca a vrut sa li le intareasca atunci cand a inchis Biserica din vale a Manastirii Frasinei?

         9. Unul dintre semnatarii ordinului de „canonisire” este protosinghelul Siluan Ionascu, ajuns Exarh al Manastirilor Arhiepiscopiei Ramnicului. In 2016 a fost unul dintre cei 35 de Stareti ai Eparhiei valcene care au semnat infamul document de „recunoastere” a „sinodului din Creta”, de „adeziune” la „axioma” ca Parintele Grigorie Sanda s-ar afla in afara Bisericii, si, respectiv, de „sustinere” deplina a I.P.S. Varsanufie! La vremea aceea Siluan Ionascu era „doar” staret al Manastirii Cozia Veche, adus de „arhiepiscopul sau” de la Bucuresti, unde staretise la Schitul Magureanu, iar inainte – la Manastirea Sitaru. Deci, om de valoare al Sistemului, care il trimite „unde este nevoie”! Cu „imagine” publica de „exeget” al Sfantului Maxim Marturisitorul!

Fratele Mihai Dinculescu

URGENȚĂ!

Rugați-vă pentru Doamna Dr. Daniela Iliescu Sfetcu din Montreal. A fost programată pentru azi, joi 9 februarie, ora 17 00 pentru a fi eutanasiată, prin injecție letală. Suferă de cancer de 7 ani și a declarat că nu mai vrea să trăiască. A avut un fiu care la 30 de ani s-a sinucis și necazul acesta i-a provocat boala. Rugați-vă Atotputernicului, Maicii Domnului, tuturor Sfinților, Puterilor Cerești, să nu se piardă acest suflet. Fie primite rugăciunile Frățiilor Voastre.

Cuvioșii Părinți binecuvântați,

Cu simțul responsabilității pentru educația celor 10 copii pe care mi i-a dat Dumnezeu și cu durere sufletească pentru situația tristă care domnește în zona Bisericii noastre Elene și din păcate și în Grădina Panagiei unde am tot venit ca un pelerin continuu timp de aproximativ 27 de ani fie singur, fie cu unul dintre cei șapte băieți ai mei, aș dori să adresez câteva întrebări la care am meditat până acum.

1) Poate un Patriarh să dea un tomos de Autocefalie celor care au fost excomunicați, caterisiți, nehirotoniți sau autosfințiți fără pocăință publică și fără o hotărâre sinodală?

2) A existat o decizie sinodală cu privire la problema ucraineană pe Muntele Athos?

3) După ce criteriu Sfânt Duhovnicesc au intrat în comuniune stareții Mănăstirilor Pantocrator și Xenofon cu schismaticii Ucrainieni?

4) Întrucât cei care aparțin așa-numitei biserici Ucrainene a lui Epifanie Dumenko nu s-au pocăit și nu au fost recunoscuți sinodal, sacramentele și hirotoniile lor, nu sunt oare invalide?

5) Dacă cineva este în comuniune cu eretici sau schismatici, nu este excomunicat?

6) Nu aveți exemple strălucitoare de Sfinți Părinți, în timpul vizitei călugărilor unioniști pro-latini în timpul Patriarhului Ioan Vekkos, Sfântul Cosma primul care a fost spânzurat, în timp ce altora li s-au tăiat capul și alții au fost martirizați de la Sfintele mănăstiri Vatopedi, Iberi, Zografou, Xenofon de către călugării carioți?

7) Este Sfânta Chinonită de acord cu acordarea unei chilii de către Starețul mănăstirii Pantokratos călugărilor ucraineni schismatici? Din păcate, vedem promovarea Uniației, a nazismului, a homosexualității de către așa-zisa Biserică ucraineană și acolo nu există niciun control. Potrivit Sfântului Grigorie Palama, al treilea fel de ateism este tăcerea când Credința este în pericol.

8) Toată această situație a creat o mare tulburare si sminteală printre credincioși. Cu siguranță într-o Grădină sunt flori și spini, și cu siguranță Sfinții contemporani și străvechi care au trecut prin acest sfânt locaș se roagă ca spinii să devină flori.

Iertați-mă că îmi exprim toate aceste preocupări și gânduri ca un profan, dar sunt profund întristat de tăcerea voastră. Am fost motivat și de cuvintele Domnului nostru, Iisus Hristos „dacă aceștia tac, pietrele vor striga”

Cu adâncă evlavie, sărutăm mâna dreaptă sfințitoare ,

Michael Tsakirides – Salonic

Traducere: Sora Gabriela Naghi

Multe voci autorizate vor face elogiul acestui mare patriot și om de suflet, dar pentru Frații și Surorile care au împărtășit cu el străvechiul ideal al Francmasoneriei – Zidari speculativi – el va rămâne pentru totdeauna în mintea și în inima noastră ca o luminoasă figură! Acolo Sus, alături de Marele Arhitect al Universului – DUMNEZEU, Prea Iubite Suveran Mare Comandor Răzvan THEODORESCU, sufletul tău să se odihnească în pace și să vegheze asupra familiei tale și a poporului român! (ActiveNews)

Așa ne spune comunicatul masonilor, printre care s-a numărat și ovreiul purtător de nume românesc, Răzvan Theodorescu. Pe mine mă nedumerește formularea precum că dumnealui ar fi mers ,,Acolo Sus, alături de Marele Arhitect al Universului – Dumnezeu,, exprimare născătoare de confuzii. Mai întâi, marele arhitect a fost alungat din cer, de sus, pentru răzvrătire, și de-atunci nu încetează să zădărnicească mântuirea tuturor oamenilor, dacă ar fi cu putință. Dar nu este. Și locul lui a devenit iadul cel de jos, din adâncurile pământului. De-acolo au venit îngerii cei întunecați și acolo au dus sufletul lui R. Theodorescu, adică în locul spre care a nazuit o viață. Este cu neputință să nu fi știut academicianul despre alungarea diavolului de sus. Și totuși, în loc să devină un bun credincios al Bisericii noastre, a luat calea masoneriei, celei aducătoare de multe desfătări și avantaje materiale.

Pentru R. Theodorescu, toate acestea țin de trecut. Abia după 40 de zile va ajunge în fața lui Dumnezeu, pentru Judecata particulară. Oricât de ignoranți am fi, nu-L putem confunda pe Dumnezeul Adevărului cu diavolul, arhitect al tuturor relelor pământului.

Presbiter Iovița Vasile

Dacă aş întreba cu blândeţe pe unul din aceşti oameni – care se cred înţelepţi şi au pretenţia să înveţe pe alţii -, mergând cu judecată din întrebare în întrebare:

– Spune-mi, minunate om, pui vreun preţ pe dans şi pe cântatul din fluier ?

– Mare, îmi va răspunde.

– Dar pe înţelepciune şi pe a fi înţelept, pe care le socotim ştiinţa celor dumnezeieşti şi omeneşti, pui vreun preţ ?

Şi-mi va răspunde afirmativ şi la această întrebare.

– Dar acum, spune-mi, care din ele este mai bună şi mai înaltă ? Dansul şi cântatul din fluier sunt mai bune şi mai înalte decât înţelepciunea, sau înţelepciunea cu mult mai mult decât altceva ?

Şi ştiu prea bine că-mi va răspunde că înţelepciunea e mai bună decât toate. Până aici aceşti oameni gândesc cu cap şi judecată. Dar să-i întrebăm mai departe:

– Oare pentru a învăţa dansul şi cântatul din fluier, n-ai nevoie de învăţătură şi ucenicie ? N-ai nevoie, oare, pe lângă asta de timp mult, de muncă istovitoare şi de dese sudori ? N-ai nevoie, oare, uneori să-ţi plăteşti lecţiile ? N-ai nevoie de oameni care să te ducă la profesori ? N-ai nevoie oare de călătorii îndepărtate şi de alte multe lucruri dintre care pe unele trebuie să le faci, iar pe altele să le înduri, ca să deprinzi dansul sau cântatul din fluier? Dar înţelepciunea – care este în fruntea tuturora, care are strânse în ea toate bunătăţile, încât însuşi Dumnezeu se bucură când aude că e numit mai mult cu acest nume decât cu altul, căci Dumnezeu are multe nume -, dar înţelepciunea să o socotim o ştiinţă aşa de uşoară şi la îndemâna oricui, că e de ajuns să voieşti numai, ca să fii înţelept ? Asta-i culmea neştiinţei!

Dacă am spune aceste cuvinte acestor oameni, care se cred înţelepţi şi au pretenţia să înveţe pe alţii, şi dacă am încerca să-i îndepărtăm încetul cu încetul de la rătăcirea lor sau dacă ar face asta un alt om, unul din oamenii cu adevărat învăţaţi şi pricepuţi, aflaţi că ar semăna pe piatră (Luca 8, 6) şi ar grăi unor urechi surde!

Nici atât de înţelepţi nu sunt, ca să-şi cunoască lipsa lor de învăţătură! Mi se pare că este bine să spun despre ei cuvântul lui Solomon: „Este o răutate, pe care am văzut-o sub soare, aceea ca omul să creadă despre el că e înţelept” (Pilde 26, 12). Dar mai mare răutate decât asta este să te crezi în stare să înveţi pe alţii, când eşti neînvătat si nici nu-ţi dai seama de asta !

Boala asta, de a te crede învăţat când nu eşti, este vrednică de lacrimi şi de suspine mai mult decât orice altă boală. Adeseori am deplâns boala asta, pentru că ştiu bine că pretenţia aceasta îţi pierde şi bruma de învăţătură ce-o mai ai, iar umbletul după slava deşartă este pentru om mare piedică în calea virtuţii.

Numai unul ca Petru sau ca Pavel poate vindeca şi opri boala aceasta! Numai unul ca aceşti mari ucenici ai lui Hristos, care au luat şi harul vindecărilor o dată cu puterea de a conduce pe credincioşi cu cuvântul şi cu fapta, care s-au făcut tuturor toate, ca pe toţi să-i dobândească (1 Cor. 9, 22). în ce ne priveşte pe noi ceilalţi, mare lucru dacă ne lăsăm bine conduşi şi păstoriţi de cei cărora li s-a încredinţat vindecarea unor astfel de boli şi ocârmuirea credincioşilor.

Sfântul Grigorie din Nazianz

Sfântul Ioan Gura de Aur, Sfântul Grigorie din Nazianz, Sfântul Efrem Sirul, “Despre preotie”, Editura Sophia, Bucuresti, 2004

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Către Maria Petrovna Kolîceva

Iată, vă scriu spre ţinere de minte din cartea Sfântului Isaac:
„Nu Duhul lui Dumnezeu petrece în cei ce trăiesc în tihnă… Fiii lui Dumnezeu se deosebesc de ceilalţi tocmai prin aceea că vieţuiesc în necazuri, pe când lumea se mândreşte cu belşugul şi cu odihna – fiindcă n-a binevoit Dumnezeu ca iubiţii Lui să se odihnească atâta timp cât sunt în trup, ci a vrut ca ei, cât sunt în această lume, să petreacă în necazuri, în greutăţi, în osteneli, în lipsuri, în golătate, în singurătate, în nevoie, în boli, în defăimare, în ocări, în zdrobirea inimii, în trup istovit, în lepădare de către rude, în gânduri întristătoare, având loc de vieţuire care nu seamănă cu cel omenesc obişnuit: locuinţa călugărească cea sihăstrească nu are nimic care să atragă privirile omeneşti şi nu cuprinde nimic din cele ce-l veselesc pe om în această lume.
Monahii plâng, pe când lumea râde. Ei suspină, pe când lumea se veseleşte. Ei postesc, pe când lumea se desfată. Ei se ostenesc ziua, iar noaptea se cufundă în nevoinţe, fiind strâmtoraţi şi împovăraţi. Unii dintre ei petrec în necazuri de bunăvoie, alţii – în osteneli, luptându-se cu patimile lor, alţii sunt prigoniţi de oameni, alţii sunt necăjiţi de draci, şi aşa mai departe: şi unii au fost alungaţi, alţii – omorâţi, şi aşa mai departe. Şi s-a împlinit asupra lor cuvântul Domnului: în lume necazuri veţi avea, dar bucuraţi-vă întru Mine (In 16, 33). Domnul ştie că cei ce vieţuiesc în odihna trupului nu au cum să rămână întru dragostea Lui, şi de aceea i-a oprit de la această odihnă şi desfătare. Hristos, Mântuitorul nostru, a Cărui dragoste biruie morţile trupeşti, să ne arate nouă tăria dragostei Sale. Amin.

Calea lui Dumnezeu este crucea de zi cu zi, şi se cunoaşte că Dumnezeu îi poartă de grijă omului atunci când îi trimite pururea întristare. Nu se cuvine ţie a te bucura când eşti la lărgime, iar când eşti în necazuri a te posomori şi a socoti străin această cale dumnezeiască, pentru că din veac şi din neam în neam ea este cale a crucii şi a necazurilor. Au nu pe urmele sfinţilor vrei să umbli? Sau vrei să-ţi întocmeşti altă cale, pe care să umbli fără de pătimire?”
Ziua toate sunt la vedere, pe când noaptea e întuneric şi nu se vede nimic. Hristos este lumină, iar lumea e întuneric. Cei ce voiesc să petreacă în întuneric numesc întunericul lor lumină, şi lumina lui Hristos nu îi mai luminează.

Cuviosul Gheorghe din Zadonsk, Sfaturile unui rugător pentru întreaga lume, Editura Sophia, Sursa: crestinortodox.ro

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Pe Popa Ioan, alias Irineu, de la Craiova l-a ajuns, dintr-o dată, dragostea de carte. Ce s-a gândit dumnealui, să-i pună pe Ieromonahii de la Frăsinei să-și completeze studiile Teologice la nivel universitar. Bieții de ei, nu se știe dacă au absolvit liceul, Părintele Ioanichie Popescu în mod cert n-a avut această posibilitate. Să-l pui acuma, la 89 de ani, să dea admitere la Facultatea de Teologie din Craiova și apoi, vreme de patru ani să frecventeze cursurile, e o neghiobie fără seamăn. Iar dacă nu se conformează, va fi  scos în afara legii și acuzat de exercitarea fără drept a unei profesii – pentru ei preoția e profesie, nu misiune – și i se poate întocmi un dosar penal, întocmai cum i-a făcut Savu Teofan Părintelui Ioan Ungureanu. Câtă câinoșenie la oamenii aceștia!

În 1974, Popa Ioan a intrat ca frate în obștea Mănăstirii Frăsinei, după ce reușise să termine zece clase. Atât s-a putut, și nu-i nimic rău în asta, doar și Părintele Cleopa ciobănea, dar se și îmbogățea duhovnicește păzind oile Mănăstirii, fără multă școală. Numai că Popa Ionică al nostru s-a săturat repede de stat la coada vacii. Securitatea de-atunci l-a recrutat și l-a împins pe un drum la capătul căruia se afla exact ce-și dorea: postul de arhiepiscop și mitropolit al Olteniei, din care, cum vedem, taie și spânzură, împlinindu-și juramântul făcut cu ani în urmă, că va ajunge diriguitor al Mănăstirii Frăsinei. Și distrugător al ei

Studiile le-a făcut cum a putut, cum se făceau pe vremuri la Ștefan Gheorghiu. Nimeni nu poate verifica parcursul academic al acestui impostor. Suficient să spunem că a adunat o sumă de titluri funcții și calități oficiale, la care nici n-ar putut visa atunci când a intrat pe poarta Mănăstirii. Să încercăm să le contabilizăm: Academician Arhiereu Profesor Doctor Irineu Popa, decan al Facultății de Teologie din Craiova, angajat și în postul de arhiepiscop și mitropolit al Olteniei. Impresionant! Te și mir cum nu e strivit sub greutatea atâtor titluri. Nu e, pentru că toate sunt de paie.

Numai că în cv-ul dumnealui e o mare lacună: s-a oprit la jumătatea drumului și n-a absolvit Liceul! E o lacună ce trebuie musai înlăturată, mai ales acum când se dă de ceasul morții să-i trimită pe acei Ieromonahi pe băncile Facultății. Nimic nu e atât de convingător ca puterea exemplului personal, așa încât să facă bine Popa Irineu să se înscrie în clasa a XI-a, cursuri de zi, să parcurgă cei doi ani, iar la sfârșit să susțină examenul de bacalaureat, cum îi stă bine unui academician. Va avea, astfel posibilitatea să-și înscrie Liceul la secțiunea ,,studii post-universitare’’ caz unic în lume. Nu ne-ar mira, deoarece știm despre omonimul tată al ministrului Alexandru Rafila – da, da, criminalul acela – care a trecut din clasa a IV-a direct pe băncile Facultății de Medicină de unde a ieșit medic și medic a murit.

Presbiter Iovița Vasile

Știre

La Mănăstirea Sihăstria Putnei a izbucnit ieri un puternic incendiu, incât au fost necesare opt echipaje de pompieri pentru stingerea lui. Cu câteva luni în urmă, o adunătură de sodomiți, printre care și Constantin Necula de la Sibiu, au descins in acest locaș închinat lui Dumnezeu, l-au spurcat, și-au desfășurat nelegiuirile și au plecat .Ticăloșia a avut loc cu încuviințarea celor doi, Teofan și Pimen, cu complicitatea neisprăvitului stareț Nectarie Clinci. Vor înțelege aceștia grozăvia faptelor lor și semnul dat de Dumnezeu? Mă îndoiesc.

În închisoare, purtam asupra mea o bucățică din Sfânta Împărtășanie, păstrată pentru momente limită. O păstram într-o batistă curată, înfășurată și înnodată, fie legată cu o sforicică în jurul gâtului, fie chiar în buzunar, pentru a-mi fi la îndemână în momentele critice. În timpul perchezițiilor, n-o ascundeam. Aveam credință că ea se apără singură și mă apără și pe mine. Așa se întâmpla.

Când îmi venea rândul să fiu percheziționat, eram dezbrăcați și la pielea goală. Hainele și lenjeria, batistele, prosoapele și orice îmi aparținea erau pipăite la toate încheieturile și cusăturile și aproape totdeauna tăiate și descusute. După ce milițianul îmi spunea să-mi iau boarfele, mă aplecam să le ridic și găseam batista cu Sfânta Împărtășanie deasupra lor, fie printre ele, neatinsă, nedezlegată, necălcată în picioare, așa cum aveau obicei să facă cu orice găseau asupra celui percheziționat.

O singură dată m-a întrebat la Jilava un milițian:
– Ce ai în batistă?
– Sfânta Împărtășanie! i-am răspuns fără să mă tem.
– Ia-ți bagajul și treci la cameră!

Mai mult de 15 ani am purtat la mine Minunea lui Dumnezeu, Minunea Minunilor Lui, Trupul și Sângele Fiului Său, în mâinile mele păcătoase de om pământean: și am ieșit cu această Minune afară!

Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată, Ed. Babel, 2012

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Ce măreție este Dumnezeiasca Liturghie! Cât de mult cinstește Dumnezeu pe om! Vine împreună cu cetele îngerești la fiecare Dumnezeiască Liturghie și-l hrănește pe om cu Preasfântul Său Trup și Sânge! Dumnezeu ne-a dăruit totul! Ce lucru trupesc sau duhovnicesc, stricăcios sau nestricăcios, ne lipsește? Nici unul! Dacă ne dăruiește zilnic îndumnezeitorul Său Trup și Sânge, ce poate fi superior acestora? Sigur că nimic! În ce taine l-a învrednicit Dumnezeu pe omul pământesc să slujească! O, iubire cerească neprețuită! O picătură de iubire dumnezeiască este mai mult decât toată iubirea de pe pământ, trupească și lumească!

Păcatul protopărinților a fost începutul și rădăcina tuturor evenimentelor dramatice de până astăzi și de până la sfârșitul veacurilor. O singură neascultare, ca o sămânță în pântecele Evei, a zămislit și a transmis moartea trupească și sufletească neamului omenesc care s-a născut din aceasta. De unde să-și închipuie sărmana Eva că neînsemnatul gust al fructului oprit avea sa producă așa o catastrofă și așa un iad, încât să fie nevoie de „sfatul” Sfintei Treimi de a trimite o Persoană din sânul Treimii celei dătătoare de viață în lume și să sufere din partea lucrului mâinilor Sale, din partea omului, loviri, biciuiri, scuipări și tot felul de necinstiri și să fie răstignită pe Cruce ca un blestem: „Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn!” (Galateni 3, 13).

În fiecare Dumnezeiască Liturghie este actualizată pătimirea pe Cruce și Învierea cea aducătoare de viață a Domnului nostru Iisus Hristos, dulcea noastră izbăvire, lumina sufletelor noastre întunecate prin care este curățit orice suflet păcătos. Cât de mare este iubirea lui Hristos pentru noi!

Arhimandrit Efrem Filoteitul, în Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea dumnezeieștii Liturghii, Ed. Bizantină, București, 2005

Chiar dacă obosesc la rugăciune în înfățișarea mea înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă nu‑L cunosc pe Dumnezeu, chiar dacă moțăi, sau nu înțeleg, sau îmi fug cuvintele rugăciunii, sau trăiesc în mii de întunecimi, sunt sigur că în această neștiință a mea, în orbecăiala mea, în acest întuneric al meu, Dumnezeu este prezent, Dumnezeu mă aude, Dumnezeu mă vede, Dumnezeu este de față.

Liturghia noastră, dragii mei, este o logodnă cu Hristos, o nuntă. Ne duce în împărăția Lui. Apoi vom ieși din nou ca să mergem la casa noastră cu patimile noastre, cu păcatele noastre, cu mizeriile noastre. N‑are nicio importanță! Vom merge iarăși la Liturghie, Îl vom răpi iarăși pe Hristos, ne va îndumnezei din nou.

Și astfel, printr‑o luptă continuă, printr‑o călătorie continuă, înainte fiind preotul, iar înapoia lui noi, vom ajunge în Împărăția cerurilor.
Mergem la Liturghie cu acest dor? Atunci ne‑am asigurat Împărăția cerurilor.

(Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri şi Cateheze – Vol.I, Editura: Sfântul Nectarie, 2020)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Fost lucrător în serviciile secrete, fost șef al propagandei regimului de la Kiev și o adevărată eminență cenușie a acestuia, Arestovici este cu mult mai mult decât un fost consilier, frustrat pentru că a fost obligat să demisioneze în urma unei gafe. Înainte de începutul războiului, Arestovici era văzut ca un viitor lider – premier sau chiar președinte. Deci un posibil rival pentru Zelenski. Fostul consilier al lui Zelenski, și șef al propagandei de la Kiev, Arestovici, anunță catastrofa pentru țara sa. În acest interviu el afirmă nu doar că Ucraina are foarte mici șanse să câștige războiul, dar și că ar putea să dispară ca țară (ActiveNews)

1.Războiul din Ucraina a fost planificat în Occident, încă din 2019.  Mai exact în Statele Unite, în înțelegere cu aliații europeni. Ca să planifici un război, să-l pregătești și să-l declanșezi, ai nevoie ca oamenii tăi, ai sistemului antihristic să fie instalați în punctele cheie. În Rusia, omul potrivit, Vladimir Putin, era de multă vreme la cârmă. Dacă Putin era un adversar al Occidentului, al sistemului antihristic, cum ne sugerează propaganda mincinoasă, credeți că SUA și aliații ar fi contat pe el, sau nu l-ar fi schimbat cu mulți ani înainte, cum obișnuiesc americanii? Fiindcă Donald Trump nu s-a încadrat în planurile lor, antihriștii au fraudat grosolan alegerile și au instalat la Casa Albă o momâie comică și senilă. Președintele Bolsanaro al Braziliei a fost înlăturat tot prin fraudă, pentru că s-a opus exterminării populației prin asa zisul vaccin. Trei președinți africani au fost asasinați din același motiv.

2.Argumente în favoarea tezei potrivit căreia Putin e parte a sistemului sionist-globalist antihristic:

-Participă la reuniunile ,,dumnezeilor lumii’’ care pretind că au menirea și puterea de a hotătî în numele tuturor făpturilor lui Dumnezeu de pe planetă.

-A avut o contribuție majoră la dislocarea masivă a populației musulmane asiatice și dirijarea ei spre Europa, cu scopul descreștinării acesteia, urmată de islamizarea ei. Sfântul Iustin Popovici vorbea de alungarea lui Hristos din Europa.

-Supunerea Poporului Ortodox Rus la campania mondială de pretinsă vaccinare, cu scopul precis de a extermina o mare parte a acestuia.

-Putin a impus și-l menține ca patriarh al Rusiei pe ecumenistul Kiril, cu rol major în lupta împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse.

-Cel mai puternic argument în favoarea acestei teze este vizibil, ușor de înțeles, adică faptul că Putin a declanșat războiul, îl duce cu o ferocitate animalică și împlinește întru totul planul americanilor.

2.De ce propaganda antihristic-globalistă a creat un val de ură îmotriva lui Putin și a rușilor, în general?Simplu de înțeles: pentru ca omenirea să nu vadă cine sunt autorii din umbră ai războiului, antihriștii americani. Putin e făcut răspunzător de toate relele lumii și oferă satanistului Zelenski un minunat pretext de prigoană și distrugere a Bisericii Ortodoxe Canonice din Ucraina, prin metodele și mijloacele pe care le vedem. Până și Sfinții ruși au fost inteziși în Ucraina.

3.De ce sioniștii globaliști au impus la președenția Ucrainei un măscărici satanist evreu, numit V. Zelenski? Pentru că, așa cum vedem, e omul potrivit care își joacă cu exactitate rolul și împlinește cu rigoare planurile celor care au planificat războiul. Evreu însemnă automat anticreștin, persoană care urăște cu sălbăticie pe Hristos și Biserica Sa. Or, știm cu exactitate că acest război e menit să distrugă Biserica Ortodoxă Canonică a Ucrainei, care e o piedică majoră în calea aducerii lui antihrist la cârma lumii. Arestov spunea fără ocolișuri, înainte de alegerea lui Zelenski ca președinte, că războiul a făcut parte de la bun început din „mandatul” echipei din spatele președintelui-actor.Ce vreți mai clar? Odată ,,ales’’ în 2019, sioniștii sataniști aveau cei doi criminali care să declanșeze războiul împotriva Bisericii Ucrainene, de fapt împotriva Bisericii Ortodoxe de pe toată planeta, pentru că acesta e planificat să fie extins și in alte țări Ortodeoxe. Vă dau un amănunt, nu lipsit semnificație: Rusia amenință direct Republica Moldova: Va deveni următoarea Ucraină. România și Polonia, următoarele pe listă.Iată ce frumos titrează ActiveNews, în 2 februarie 2023.

4.De ce forțele NATO stau la granițele Ucrainei și urmăresc cu atenție războiul, în condițiile în care nu au nicio obligație de apărare a acesteia? Pentru ca acesta să se desfășoare conform scenariului scris de americani. Miliarde de euro sau dolari pompate regimului criminal al lui Zelenski, armamentul cel mai ucigător, propagandă mincinoasă dezlănțuită, nimic nu este cruțat când e vorba ca războiul să fie prelungit, să suprime cât mai multe vieți, să bombardeze sistematic orașele și infrastructura, într-un cuvânt să distrugă Ucraina Ortodoxă.

5.O afirmație ale lui Arestov: Ucraina are foarte mici șanse să câștige războiul, dar și că ar putea să dispară ca țară. „Ce credeți, că declarația făcută de președintele Duda al Poloniei despre lunile decisive (care urmează) și că nu se știe dacă Ucraina va supraviețui ca țară, au fost doar niște vorbe în vânt sau spunea despre asta pe baza unor informații?” Înțelegeți că nu e vorba de dispariția Ucrainei ca țară, antihriștii vizează dispariția Bisericii Ortodoxe Canonice și înlocuirea ei cu bandele de asasini ale lui Epifanie Dumenko, combinate cu papistașii ziși greco-catolici.

6.Fumigene aruncate pentru a ascunde realitatea:

-Putin este bolnav, e măcinat de un cancer în fază terminală. Nu mai crede nimeni.

-Se pregătește un atentat împotriva lui Putin.

-Putin are un sistem de apărare dispus pe trei cercuri concentrice.

-Occidentul a impus sancțiuni drastice împotriva Rusiei. Pe ruși îi doare-n cot.

7.Arestov: ,,Faptul că războiul era planificat să înceapă exact în perioada „plandemiei” dovedește (dacă mai era nevoie) că ambele fac parte din același scenariu al marii resetări’’.Fără comentarii!

8.Un posibil conflict NATO – Rusia.Ideea e vehiculată cu multă stăruință. Nu e exclus ca acesta să izbucnească, după ce Ucraina va fi zdrobită, în viziunea globalistilor, iar războiul să fie mutat pe teritoriul Rusiei și să aibă ca obiectiv distrugerea Bisericii Ortodoxe Ruse, cu complicitatea satanistului Putin. Nebunii aceștia au mințile atât de întunecate, încât nu e exclus ca și acest scenariu să fie pus în practică. Ce mai contează niște milioane de vieți. în condițiile în care exterminarea cîtorva miliarde de oameni – obiectiv declarat al sataniștilor care, zice-se, conduc lumea. Nu o conduc, o aruncă în haosul din care vor să tragă foloase pentru ei. Vor fi atrase în război România, Belarus și Moldova. Se vor folosi armele nucleare selectiv, în anumite regiuni și numai după ce sataniștii se vor pune la adăpost.

9.China are în acest moment o atitudine oarecum oscilantă, insuficient definită. Fiți siguri că Xi și șleahta lui de la conducere sunt oamenii sistemului antihristic. Răspândirea virusului de pe teritoriul chinez e un argument mai mult decât suficient. Cu certitudine, există un scenariu în care China va avea un rol determinant. Cât va îngădui Dumnezeu.

10.E timpul să aflăm și Cine va ieși Învingător din acest război: Mântuitorul nostru Iisus Hristos, laolaltă cu Biserica Sa. Să n-aveți nicio îndoială. Atunci vom înțelege adevăratul cuvintelor Sale ,,nici porțile iadului nu o vor birui’’. Amin.

Presbiter Iovița Vasile

Să ne păstrăm pacea lăuntrică cu orice preț. Omul trebuie să se supună voii lui Dumnezeu, după cum îi este lui rânduit. Să fie mulțumit, să dea slavă lui Dumnezeu pentru toate. Dacă cere de la sine prea mult, atunci omul se chinuie singur. Nu trebuie să ceară prea mult, ci să primească totul ca din mâinile lui Dumnezeu. Imediat ce se liniștește, iată mântuirea lui.

Omul se încarcă singur cu gânduri care nu-i sunt de folos, căci el nu poate face nimic. El poate să cugete asupra binelui, dar a face bine fără Dumnezeu, nu poate. Numai cu puterea dumnezeiască putem face binele, căci singur Dumnezeu este bun. În El se află toată bunătatea și milostivirea. Slavă lui Dumnezeu, că Domnul este pretutindeni prezent și ajută pe fiecare, pe cel slab și pe cel tare.

Totul este cu putință cu ajutorul lui Dumnezeu. Când omul se adresează din inimă lui Dumnezeu, aceasta este o energie incredibilă cu care el poate să pună în mișcare tot ceea ce există. Poate opri soarele. Poate face minuni. Este de necrezut. Căci Dumnezeu este pretutindeni prezent.

Selectie si editare: Sora Gabriela Naghi

Ştefan Zaharopulos a povestit că altădată au mers patru kurzi la Hagi-efendi ca să-l prade. În acea vreme părintele stătea pe piele şi citea. I-a văzut pe hoţi cum au deschis uşa sa, dar nu le-a vorbit deloc. Aceia au intrat în chilie şi căutau în dreapta şi în stânga, crezând că vor găsi lire. Părintele Arsenie îşi continua citirea sa, fără să le vorbească. După ce în cele din urmă n-au găsit nimic, hoţii au vrut să plece şi unul din kurzi a luat cele două ţoale pe care le avea părintele împăturite într-un colţ. Acestea erau toată averea lui.

Dar ce au păţit? Voind să plece, nu mai puteau găsi uşa să iasă, ca şi cum ar fi orbit. Umblau roată prin chilie, dar nu vedeau uşa. Fiindcă îl deranjau şi nu putea citi, Părintele Arsenie le-a arătat uşa ca să iasă, dar aceia nu o puteau vedea şi continuau să se învârtă prin chilie. Atunci Părintele s-a ridicat, a apucat pe unul dintre kurzi şi i-a spus:
‒ Iată uşa pe unde ies hoţii şi se duc în iad.
Numai atunci au putut pleca, pocăindu-se şi cerând iertare. Părintele Arsenie i-a iertat şi aceia au plecat. După aceea au spus şi celorlalţi kurzi ceea ce au păţit:
‒ Aman, aman! La Hagi-efendi să nu mergeţi să furaţi, pentru că deşi veţi intra în chilia sa, după aceea nu veţi mai putea afla uşa ca să plecaţi.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Sfântul Arsenie Capadocianul, Editura Evanghelismos, 2006, p. 99)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Cuviosul Părinte Emilianos Simonopetritul: O imagine duhovnicescă a Rugăciunii lui Iisus. Numele lui Iisus, rugăciunea noetică, spun sfinții Părinți, este un vas de mir. Îl deschizi, îl înclini și mirul se revarsă, umplând camera de parfum. Tu strigi: „Doamne Iisuse Hristoase”, iar parfumul Duhului Sfânt emană din toate simțurile și din fiecare celulă a corpului tău; primești „Pogorârea Duhului Sfânt”.

Sfântul Cuvios Părinte Efrem Katunakiotul: Rugăciunea este cel mai important lucru. Sfinții Părinți proclamă că cel mai important lucru din viața fiecărui creștin este rugăciunea.

Vrei să-ți pui viața în ordine? Roagă-te. Vrei să fii mantuit? Roagă-te.

Toate rugăciunile sunt bune și sfinte, dar rugăciunea noetică este regina lor. „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Această mică, dar atotputernică rugăciune, a călăuzit toată viața pe Sfinții Părinți, care au devenit stele strălucitoare ale Bisericii. Spuneți neîncetat această mică rugăciune cât puteți, zi și noapte, și vă va învăța ceea ce doriți, ceea ce nu cunoașteți.

Umblați oriunde, oricând cu această mică rugăciune!

Sursa: https://www.orthodoxwitness.org/the-jesus-prayer-11-quotations-from-the-saints

Traducere: Sora Gabriela Naghi

,,Bucură-te cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule Drepte, cel ce ai primit în braţe pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel Care ne-a daruit nouă şi învierea’’. Aceasta este cântarea, cu care Biserica lui Hristos Îl cinsteşte pe Pruncul Iisus, Cel de patruzeci de zile, adus la templul din Ierusalim spre împlinirea Dumnezeieştilor rânduieli, căci spune Legea Sfântă: ,,Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţească de sângele ei; de nimic sfânt să nu se atingă şi în locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei… După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotul la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat; preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţa şi curată va fi de curgerea sângelui ei’’(Levitic 12, 2-7).

În această zi s-au împlinit cele patruzeci de zile de la Naşterea Mântuitorului  nostru Iisus Hristos. Despre necurăţie nu poate fi vorba când vorbim de Preacurata Fecioară Maria, căci ea a fost fecioară înainte de Naştere, în vremea Naşterii şi după Naştere, adică în vecii vecilor. Cărţile noastre bisericeşti o numesc ,,mai curată decât strălucirile soarelui’’. Dar din smerenie şi din dragoste pentru Legea lui Dumnezeu, a adus pe Pruncul Iisus spre a-L închina Domnului. Nu a adus jertfa celor bogaţi, mielul de un an, ci o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, cum obişnuiau cei mai săraci, pentru că săracă era Fecioara şi în sărăcie a crescut şi Pruncul Iisus.

La templu, aştepta această zi sfântă Dreptul Simeon, cel încărcat de ani mulţi, pentru că lui i se vestise că nu va muri până când nu va ţine în braţele sale pe Mântuitorul lumii. Ce privilegiu, ce cinste i s-a dat acestui om! L-a luat în braţe pe Prunc, a binecuvântat pe Dumnezeu şi L-a rugat să-i facă dezlegarea din trup, cu cuvintele: ,,Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor’’(Luca 2, 29-31).

La templu s-a rânduit de Dumnezeu să fie şi Ana Proorociţa, cea care ,,de templu nu se depărta, slujind ziua şi noaptea în post şi în rugăciuni’’(Luca 2, 37).

Din vremea binecredinciosului împărat Iustinian, Biserica are această zi sfântă de Sărbătoare, căci cinstind după cuviinţă Întâmpinarea Domnului, au încetat molima şi cutremurul ce se abătuseră asupra Bizanţului şi Antiohiei.

Presbiter Iovița Vasile

Să dai dovada de cuget mucenicesc, acolo unde este arena ta zilnica, in casa ta, faţă de soţul şi soţia ta! Atunci când bărbatul vine de la muncă obosit şi îţi vorbeşte cu grosolănie, tu să nu te mânii. Când el te ocarăşte, tu nu-i răspunde; nu te certa cu el. Arată-i iubire, înţelegere. Rabdă. Dacă soţia ta ţi-a ars mâncarea, tu nu striga la ea. Mănâncă ce-a gătit. Pune puţină lămâie, ca să fie mai gustoasă, şi spune-i soţiei tale că-i bună mâncarea, încât să nu-şi dea seama că i s-a ars.

Să-mpărăţească dragostea în casă! Când vezi că tovarăşul tău de viaţă te nedreptăţeşte, nu protesta că ai dreptate. Nu are importanţă dacă ai sau nu dreptate. Nu contează cine e cel corect, ci ceea ce îl odihneşte pe celălalt. Leapădă-ţi egoismul, renunţă la sinele tău. Pune-l pe primul plan pe celălalt. Asta-i mucenicie!

Într-o zi, mă grăbeam să vin la mănăstire, din Sfântul Munte, ca să vorbesc şi am luat taxiul ca să ajung la timp. Pe drum, îl întreb pe şofer: “Se întâmplă să mănânci vreodată împreună cu soţia ta, la prânz sau seara?” Ştiţi, sărmanii taximetrişti au o astfel de muncă încât nici ei înşişi nu ştiu când ajung acasă. “În fiecare zi”, – îmi spune- “ la prânz şi seara”. “Şi cum reuşiţi ?! La ce oră mâncaţi?” “Masa de prânz începe de la 10 şi poate ajunge până la 4 după-amiază, iar cea de seară de la 6 după-amiază până la 2 noaptea…” Adică de la 10 dimineaţa femeia lui avea mâncarea pregatită şi îl aştepta, la orice oră ar fi venit, ca să mănânce împreună! Iar seara, de la ora 6 îl aştepta de multe ori până la ora…2 noaptea!

Nu vă impresionează acest lucru? Asta înseamnă mucenicie în viaţa de familie! Viaţa plină de iubire!

(Extras din Familia Ortodoxa, Colecția Anului 2011, Editura OrtodoxPress, 2012)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi