Pseudo Patriarhul Bartolomeu, șeful Bisericii din Constantinopol, a criticat cuvintele Patriarhului Chiril al Moscovei referitoare la iertarea păcatelor după moartea pe câmpul de luptă din Ucraina, care nu sunt conforme cu învățăturile Bisericii, transmite Die Tagespost. Într-un interviu acordat jurnaliştilor germani, conducătorul vremelnic al Fanarului, a declarat că a fost „în special şocat de predica” Patriarhului Kiril, în care acesta„face o paralelă între soldaţii ruşi care au murit pe campul de lupta în razboiul din Ucraina şi sacrificiul mortii lui Hristos pe cruce”.
„Faptul că patriarhul Kirill a declarat că toți cei care mor în acest război vor intra imediat în Împărăția lui Dumnezeu ca martiri, nu corespunde învățăturii ortodoxe”, a subliniat Bartolomeu. In timp ce Patriarhul Kirill a numit războiul din Ucraina „sfânt”, „ eu îl numesc un război nesfânt și diabolic”, a subliniat conducătorul Fanarului. El a mai spus deasemenea că este „foarte întristat” de starea actuală a relaţiilor dintre Patriarhiile Constantinopolului şi Moscova, „care au fost rupte de către partea rusă”.
La liturghiile slujite de Pseudo Patriarhul Constantinopolului, pomenirea Patriarhului Chiril continuă, „cu toate că Epifanie al Ucrainei a cerut convocarea unui Sinod Panortodox pentru a-l condamna”, a concluzionat conducătorul Fanarului.
Traducere din limba engleză: Dr. Gabriela Naghi
https://spzh.news/en/news/91016-glava-fanara-zajavil-chto-slova-patriarkha-kirilla-protivorechat-ucheniju-cerkvi
Sfântul Isaac Sirul: Pe o inimă curată, râvnă și pocăință
„Dacă îl iubesc pe Dumnezeu, mă smeresc cu mare simplitate”. ..
288. Dacă ești curat cu inima, Dumnezeu te va ridica în vârful virtuților și te va face înțelept și desăvârșit.
289. Când ai o tulburare a gândurilor, du-te la culcare, pentru că întunecarea este urmată de blasfemie.
290. Suferinzii și bolnavii mintal au nevoie mai degrabă de compasiune decât de mustrare. Când nu-mi plac alții, îmi rănesc foarte mult sufletul.
291. Principiul înțelepciunii lui Dumnezeu este mila și blândețea, care suferă slăbiciunile altora. Aceasta este o ispravă a sufletului curajos.
292. Este imposibil să eviți ispita întunericului și a urâciunii, precum și să fii complet mângâiat în această viață!…
293. Râvna copilărească și nebună alungă liniștea sufletească. Cel care caută cu râvnă să vindece greșelile altora, alungă sănătatea propriului suflet!…
294. Bolnavul mintal, care îi corectează pe alții, este ca un orb care le arată altora calea!…
295. Cine se roagă, în timp ce ține ranchiună, seamănă în mare!…
296. Dacă îl iubesc pe Dumnezeu, mă smeresc cu mare simplitate.
297. Cine vorbeşte chiar şi despre lucruri bune este nevrednic de sfinţenie.
298. Pocăința care are loc după comunicarea cu ceilalți este un vas spart!…
299. Înțelepciunea și conversațiile cu femeile sunt o leoaică și o oaie în aceeași cameră.
300. Milostenia aduce beneficii celor care merită pedeapsa.
301. Așa cum un grăunte de nisip nu poate fi comparat cu mult aur, tot așa dreptatea lui Dumnezeu nu poate fi comparată cu marea Sa milă!…
302. Cine a dobândit smerenia a murit lumii și patimilor trupești!…
303. Invidiosul are diavolul în inimă!…
304. Smerenia și sobrietatea ne conduc la mântuirea sufletelor noastre!…
305. În adunările de mulți oameni preferă tăcerea!… Teme-te de asociații rele.
306. Mai cinstit pentru Dumnezeu decât orice jertfă este trupul celui cumpătat.
Sfântul Călugăr
475 Citate ale Sfântului Isaac al Siriei, inspirat de Dumnezeu
Publicațiile „Kypseli ortodoxe”.
Traducere din limba engleză
https://katanixi.gr/orthodoxia/agioy-isaak-toy-syroy-peri-katharas-kardias-ziloy-kai-metanoias/
Patriarhul Kiril trebuia sa adauge ca se mantuiesc acei soldati care sunt bine spovediti si impartasiti, si care nu mai pacatuiesc dupa ultima spovedanie. Sf Paisie Aghioritul parca, spune ca razboiul este ocazia prin care multi omeni pacatosi sunt pedepsiti prin moarte pentru pacatele multe si grave pentru care n-au fost sanctionate in timpul vietii.
Patriarhul Kiril vorbeste ca sa nu taca. Vrea sa-i faca pe plac lui Putin. Eu nu m-as duce intr-un razboi absurd, declansat de niste nebuni. As accepta riscurile, dar as fi drept in fata lui Dumnezeu.
Legionarul Ilie Tudor despre 6 octombrie 1940
Răsărea un soare nou peste țara arsă de vrăjmășie și ură. La orizont se buluceau norii negri purtând în ei cumplite „furtuni prevestitoare de blesteme” ce s-au împlinit; 50 de ani de teroare roșie în care au pierit sute de mii de patrioți, în luptele din munți și în temnițe ori lagăre de muncă forțată.
Ziua de 6 octombrie a fost fereastra ce s-a deschis spre lumina care a năvălit uriașă și a îmbrăcat țara de la un cap la altul, încercând să vindece rănile de la hotarele țării și până la hotarele răbdării celor obijduiți. Vitregia vremii ajutată consistent de politica ce se destrămase, a hotărât cum nu am visat noi, cum nu am sperat și cum nimeni nu a crezut că se poate întâmpla…
…Se părea că geniul creator al neamului nostru și-a găsit făgașul. Altfel, de unde acel dor de transformare al sufletului? În seceta politicianismului gregar și uscat, spiritul legionar spărgea niște tipare și formule vechi în care se bălăceau lăcomia, ura, necinstea, goana după căpătuială…și atunci această:
„Sfântă tinerețe legionară
Cu piept călit de fier
Și sufletul de crin”
acest
„Iureș neînfricat de primăvară
Cu fruntea ca un iezer carpatin”,
au năvălit năpraznic spre lumină ca o năvală grea de stânci.
Pe cei vizați i-a cuprins frica; au dat apa la moară comunismului, care și-a început opera de nimicire a sufletului românesc.
Au reușit? Pe cât se vede, nu. Căci iată acum, după 50 de ani, tineretul României își scutură capul împuiat de minciună și începe să se întrebe: ce a fost? cum a fost? și caută să afle adevărul. Și-l va afla mai devreme sau mai târziu. Noi, puținii care am mai rămas, noi care am trăit acest adevăr li-l vom arăta; căci avem credința care nu ne-a părăsit niciodată nici în cele mai cumplite încercări, că steaua ocrotitoare a neamului nostru nu va apune.
Ochiul lui Dumnezeu e deschis asupra noastră, căci noi nu l-am negat, am crezut și credem în dreptatea lui, în puterea lui de nebiruit.
„Cine crede în Mine nu va umbla întru întuneric și va afla lumina vieții!”
Este încredințarea dată de Mântuitorul Iisus Hristos celor care merg pe căile lui.
Prea multă suferință, prea multe jertfe. Ori, se știe că niciodată jertfele nu au fost în zadar și nu pot fi.
Viitorul va trebui să ne-o dovedească.
Ilie Tudor – Un an lângă Căpitan