În zilele de 10, 11 şi 12 iulie am avut bucuria duhovnicească de a participa la o întâlnire frăţească a clericilor monahi şi de mir, a monahilor şi monahiilor, a credincioşilor mireni care s-au îngrădit de ereziile ecumeniste, cu care se confruntă acum Sfânta Biserică Ortodoxă. Cei care au ales calea grea a mărturisirii lui Hristos s-au ostenit a străbate sute de kilometri, în condiţii nu tocmai uşoare, pentru a fi prezenţi la Sfintele Slujbe de preamărire a Marelui nostru Dumnezeu. Acestea s-au desfăşurat în mediul monahal, după toată rânduiala tipiconală, cu o participare numeroasă a credincioşilor din toate ţinuturile ţării. Ne-am bucurat de întâlnirea cu Părinţii care ni s-au alăturat recent, cu monahii, monahiile şi credincioşii mireni care au ales calea mărturisirii în timpul din urmă.
Sămbătă seara a avut loc Slujba cu priveghere, Ceasurile, Utrenia. A doua zi, fraţii şi surorile întru Hristos au ascultat citirea Acatistului Sfintei icoane a Maicii Domnului – Prodromiţa, s-au împărtăşit din roadele binecuvântate ale Sfântului Maslu, urmat de Dumnezeiasca Liturghie. Cei pregătiţi prin Sfânta Taină a Spovedaniei s-au învrednicit de primirea Sfintei Împărtăşanii. Cuvintele de învăţătură ce au urmat au izvorât din Sfânta Evanghelie a acestei Duminici referitoare la grijile vieţii. S-a stăruit cu deosebire asupra grijii noastre de a nu face pasul necugetat şi a primi substanţa pregătită de satanişti cu mulţi ani în urmă, şi prezentată acum sub numele mincinos de ,,vaccin’’ binefăcător, care, chipurile, ar combate zisa pandemie, pe care tot ei au creat-o şi au răspândit-o în lume, cu intenţia vădită de a extermina mare parte a făpturilor lui Dumnezeu. Suntem, aşadar, într-un război necurmat cu puterile întunericului, cu slugile diavolului, care şi-au părăsit rosturile fireşti şi au păşit pe calea pierzaniei, căutând să-i însemneze pe oameni cu pecetea aducătoare de osândă veşnică.
Cu mulţumirea împlinirii datoriilor sfinte, participanţii au stat la masa agapei frăţeşti, unde au făcut schimburi de idei, şi-au împărtăşit bucuriile şi neîmplinirile. O constatare dureroasă a fost cea privindu-i pe pseudo-ierarhii români, care după cinci ani de rătăcire în ereziile ecumeniste, nu dau nici cel mai mic semn că ar dori să revină la Dreapta Credinţă. Dimpotrivă, s-au aliat cu vrăjmaşii lui Hristos şi ai Bisericii, îndemnând credincioşii, în chip nesăbuit, să primească aşa zisul vaccin, adesea cu urmări extrem de grave. Mare îngrijorare produce în rândul credincioşilor intenţia pseudo-ierarhilor de a-i recunoaşte pe schismaticii ucraineni, care va adânci şi mai mult schisma provocată de Bartolomeu din Constantinopol. S-a exprimat hotărârea neclintită de a nu urma pseudo-ierarhia română în tendinţele ei de a se uni cu ereticii papistaşi.
În după amiaza zilei de Duminică o parte din clerici şi credincioşi s-au îndreptat spre o altă oază a Sfintei noastre Ortodoxii, unde a doua zi se sărbătorea hramul bisericii zidite cu puţin timp în urmă. Ceilalţi au slujit Sfânta Liturghie la aşezământul monahal al maicilor îngrădite de erezie.
Fie puţinele noastre strădanii spre slava Domnului nostru Iisus Hristos şi spre biruinţa Sfintei Sale Biserici Ortodoxe.
Presbiter Ioviţa Vasile
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Har, pace şi bucurie sfântă, tuturor!
Am o deosebita bucurie sa aud despre un asemenea eveniment; daca nu se poate da numele Manastirii aici poate puteti comunica in privat la adresa de mail: sergiu_vall@yahoo.com
Sunt un doritor care vrea sa fie si el in Turma lui Hristos!
Va multumesc anticipat!
Și încă un lucru îmbucurător este faptul că tot mai mulți frați și surori de îngrădesc de erezie și ponderea lor a mai crescut,
Stie Bunul Dumnezeu cum sa lucreze, gandurile noastre nu se potrivesc cu gandurile Lui. Ce am vazut in zilele de 10, 11, 12 iulie e foarte imbucurator si datator de sperante.
Mocnește ceva de nedescris în aerul pestilențial al verii 2021!
Pute a dictatură și măsuri criminale, se pune la cale uzurparea libertății, a liberului arbitru, se consolidează cenzura, o educație catalogată corect corupere de minori nu educație, dezorientarea polarității normale a oamenilor spre confuzia identității sexuale, epurarea normalului, asanarea sănătosului, îmbolnăvirea genetică, apoi acesta este Holocaustul universal!
Este de neînțeles cum lumea încă stă și nu reacționează la nebunia care conduce acum lumea!
Minciuna se va întoarce împotriva voastră și veți plăti toți, pentru ticăloșie, crimă, minciună, sfaturi criminale, incompetență, uzurparea rolului medicului, asociere la crimă, cărdășie criminală, omor calificat, abuz în servici, deturnare de fonduri, subminarea sănătății omenirii, crime împotriva omenirii și multe altele!
Ne conduc niște secături, criminali, psihopați așa de mari că niciodată nu am crezut că corupția, sminteala, minciuna, ticăloșia este așa de mare. Le-au dat gir 5 milioane de români. Ceea ce este semnificativ. Trăim în Sodoma, Gomora, Babilon, Auschwits, Infern, Socola în același timp. Platformele de socializare au devenit centre de epurare și cenzură, guvernele sunt ocupate de infractori și uzurpatori ai statului de drept, parlamentele sunt populate de penali, învățământul de educatori de gen, sănătatea de înțepători cu forța, serviciile sunt peste tot, ocupă toate funcțiile prin acoperiți, care tac toți și coordonează măcelul, oricine protestează este luat în vizor și răpus dacă poate avea impact, nimeni nu mai poate mișca, respira, gândi fără să fie imediat sancționat, blamat, hulit, linșat mediatic, nu mai poate exista alternativă, opinie diferită că este imediat catalogat recalcitrant, diversionist, răspânditor de fake news, înapoiat, cu gândire de ev mediu, nebun. Celor ce nu ați înțeles încă, vă spun răspicat: trăim o dictatură pe care dacă nu o simțiți încă, din cauza stresului indusă la instalarea ei și a credulității voastre în sistem, o veți trăi sigur voi și copii voștri. Vine vremea când sistemul nu mai are nevoie de voi că deja s-a instalat manipulându-vă și atunci veți simți deplin ce vă spun eu acum. Celor 5 milioane de păcăliți. Nu vă veți simți mai bine când numărul vostru a crescut datorită vouă, că ați vrut să aveți credibilitate și succes în demersul vostru. Nimeni nu se va simți bine când adevărul va fi scos la lumină și veți constata dintre rudele dumneavoastră, prietenii sau urmăritorii dumneavoastră, că au murit atâția și s-au nenorocit atâția și prin contribuția voastră, îndemnurile voastre, presiunile voastre, de a crede în covid, pandemie, măsuri, vaccinarea experimentală și tratamentele experimentale. Dacă nu credeți acum, veți vedea toți imediat ce intrați în programul de desprindere a sufletului de trup, de care nu scapă nimeni, nici de întâlnirea cu Creatorul și adevărul! Atunci adevărul va fi așa de evident, că nimeni dintre cei ce citesc acum sau nu au citit cele spuse acum, nu va mai putea fi ignorant ca acum. Vorbesc în cunoștință de cauză și nu pretind să mă credeți. Eu știu!
Dr. Adrian Cacovean, de pe MeWe
Nu va temeti .Voi sunteti acei 1% cu care Dumnezeu va continua omenirea dupa razboiul devastator.Rachetele sunt pe obiectiv.Semnalul lipseste.Cei curati cu inima vor vedea nu numai imparatia cerurilor;ei vor vedea si malul celalalt al oceanului.Sa nu va fie frica ,pt ca integritatea mintii la crestinii vremurilor acestea e dar special de la Dumnezeu pt aceste vremuri nu antihristice,ci de pre-razboi.Nu va mai bateti capul pt ca nu vor fi morti in masa acum de la vaccinare care se va termina mai inainte sa bagi acul in corp.Mortile in masa ca si ravagii,vor fi cand va incepe razboiul de la Ierusalim in toata lumea si vor fi folosite bombe bacteriologice cu virusi si bacterii cu adevarat ucigatoare aduse din spatiul cosmic si care vor rade rapid in 24 de ore cate doua tari o data cu artileriile militare cu tot.
„Pe Acesta să-L ascultaţi”.
Hristos, iubiţii mei, continuă să ne vorbească de-a lungul tuturor veacurilor. Glasul Său se aude şi astăzi. Vorbeşte prin studierea Evangheliei, prin predicile bisericii, prin imnele şi slujba din biserică, prin lucrările Sale din natură şi din creaţie, prin toate zidirile. Vorbeşte.
Şi oamenii ce fac? Îşi astupă urechile cu dopuri de ceară. Să nu audă glasul Lui. Şi îşi deschid urechile lor – cui? – diavolului. Pentru că spune un filosof rus, care a prevăzut catastrofele viitoare: Cine nu ascultă de Hristos, va asculta de diavolul. Şi vedem astăzi că urechiuşele sunt ciulite la diavolul. Vorbeşte diavolul prin toate mijloacele: prin ziarele şi tipăriturile ruşinoase, prin radiou şi, înainte de toate, prin televizor. Un copilaş mi-a spus: două ore citesc şi trei ore mă uit la televizor. În felul acesta, generaţia noastră este a copiilor televizorului.
Care va fi consecinţa? Pe mine mă întrebaţi?
Deschideţi pe profetul Isaia, să vedeţi ce spune Dumnezeu: „Dacă Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca”. Pământul se va face Rai. „Dacă însă nu Mă veţi asculta” – groaznic – „sabia Mea vă va mânca”, veţi fi junghiaţi, veţi fi exterminaţi (Isaia 1, 19-20).
Să ne astupăm urechile la vocile iadului şi să le deschidem pentru a asculta cuvântul lui Dumenzeu. Să-L ascultăm pe Hristos şi ca nişte copii ai Lui iubiţi, să răspundem: „Vorbeşte, Doamne, robul Tău ascultă” (I Regi 3,9).
† Episcopul Augustin
Fragment din Omilia Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotul, în Sfânta Biserică a Sf. Pantelimon, Florina, 6-1-1983
„Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică mai mult. Se poate ca cineva să nu aibă nimic,
dar dacă Îl are pe Dumnezeu, nu mai dorește nimic. Acesta este adevărul! Iar dacă le are pe toate și nu Îl are pe Dumnezeu, este chinuit înlăuntrul său. De aceea, fiecare, pe cât poate să se apropie de Dumnezeu. Numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată și veșnică. Otravă gustăm atunci când trăim departe de dulcele Iisus. Când omul, din om vechi devine om nou, fiu de împărat, se hrănește cu desfătarea dumnezeiască, cu dulceața cerească și simte veselia paradisiacă, simte încă de aici o parte din bucuria Raiului. De la bucuria cea mică, paradisiacă, înaintează zilnic către cea mare și se întreabă dacă există ceva mai înalt în Rai decât aceea pe care o trăiește aici. Starea în care trăiește este astfel încât nu poate face nici o lucrare. Genunchii i se topesc ca lumânările de acea dumnezeiască fierbințeală și dulceață, inima lui saltă și e gata să spargă pieptul ca să plece, pentru că pământul și lucrurile pământești i se par lucruri zadarnice”
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte. II. Trezire duhovnicească, traducere din limba elenă de Ieroschim. Ștefan Lacoschitiotul, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, p. 43
Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Mărturisitorul Mucenic al Împăratului Hristos
„Dumnezeu a dăruit Țării Române pe vremea persecuției comuniste, părinți spirituali și duhovnicii cei mai mari din istoria Bisericii noastre.
Aceștia au menținut credința în inimile Românilor prin cuvântul lor tare. Atunci când ierarhia se plia și când cuvântul lor era, de cele mai multe ori ambiguu, acești părinți spirituali au ținut sus inima românească în nădejdea că Dumnezeu nu ne-a părăsit. Cine ar putea înșira numele lor scris cu litere de foc în conștiință? Slăvit să fie Domnul Dumnezeul nostru că nu ne-a lăsat în mâinile vrăjmașilor noștri ca să-și râdă de noi și să spună: „bine, bine”.
Dar Dumnezeu a pregătit în tot acest timp, în adânc, subterani și necunoscuți, alți sfințiți părinți care au fost chemați la Domnul după căderea comunismului, oameni cu o mare putere de sacrificiu pentru Hristos și pentru semeni. Acești monahi crescuți în închisori, batjocoriți, umiliți, dar niciodată frânți, au învățat acolo că adevărata dragoste de neam nu are nicio legătură cu noțiunea de naționalism practicată de socialismul științific și nici dragostea de patrie nu are nimic de-a face cu patriotismul de partid.
Acolo am înțeles și am trăit această dragoste, fără lozinci, fără fanfaronadă partinică, ne-am iubit Biserica, Patria și Neamul de care eram despărțiți prin violență și crimă, cu toate fibrele inimii noastre, așa cum și-au iubit evreii patria (dăruită târziu nu apărută odată cu neamul în ea dintru început ca la noi) și am suspinat cu inima frântă văzând cum ticurile verbale comuniste erau preluate (fără nicio rezistență, măcar intelectuală) de unii reprezentanți ai Bisericii și de o parte din elita țării noastre. Acolo am învățat să ne iubim patria cu ardoarea și cu nădejdea cu care evreii din Babilon au făcut-o în timpul robiei; acolo am învățat cât de sfântă este noțiunea de neam, cât de hristică este ea și nu un cuvânt de dispreț cum era pentru comuniști și cum este astăzi pentru masonii și ereticii din Vest (și de la noi) care ne batjocoresc sufletul și iubirile cele mari.
De aceea Părintele Justin este iubit și ca el, toți călugării care păstrează această iubire nestinsă și linia de credință adevărată, neîntinată de cea mai mare erezie a secolului – cum o numesc grecii – ecumenismul – devenit la noi ceea ce era până în 1990, erezia comunistă, acceptată de o mare parte a ierarhiei și de unii preoți care pun înaintea purității Ortodoxiei, falsul creștinism al ecumenismului, vlăstar al masoneriei care a creat Revoluția franceză cu toate crimele ei odioase, prin lozinci mincinoase ca: libertate, egalitate, fraternitate, dar care nu s-a sfiit deloc să afirme că vor spânzura pe ultimul rege cu mațele ultimului preot. Toate aceste lozinci și acte au trecut integral în revoluția bolșevică, având aceiași părinți: masoneria și erezia.
Sufletul românesc, simplu și curat a simțit erezia și pericolul și cei buni se adună în jurul unor duhovnici trăind în mănăstiri spre a asculta cuvântul lor de adevărată învățătură. Ei nu se tem de teroriști; ei, părinții, nu primesc pe oficialii masoni sau comuniști mascați pe ușile din spate ale mănăstirilor pentru a-i pune la locuri de „cinste”, pentru că adevăratele mănăstiri nici nu au astfel de uși, nici astfel de locuri de cinste. Aici învață creștinul ortodox adevărata credință, aici se mângâie lacrimile vărsate pentru păcatele făcute, aici se sfințește prin formula pe care spoveditorul o rostește la sfârșit: „… iar eu, netrebnicul preot și duhovnic, prin puterea ce-mi este dată de sus, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin”. Apoi cu sfătuirea blândă: „caută de acum să nu mai greșești!”.
Firește, nu cred că astăzi ar fi mai puțini sfinți părinți și duhovnici decât au fost în vremea comunismului. Ar însemna să mă îndoiesc de milostivirea Mântuitorului nostru pentru poporul nostru oropsit. Sunt pline mănăstirile de astfel de duhovnici, sunt pline parohiile de astfel de preoți care își asumă toate riscurile unei predicații libere de orice minciună și care nu aspiră nici la funcții administrative, nici la scaune arhierești. Ei sunt purtătorii de Hristos, nu purtătorii de cuvânt mincinoși ai unor episcopi.
Vorbesc însă de Părintele Justin pentru că îl cunosc, pentru că l-am văzut lucrând pentru Biserica adevărată, ca ascultător al celor șapte Sinoade ecumenice și al tuturor canoanelor și învățăturilor Sfinților Părinți ai Ortodoxiei, fără „agiornament”, fără invenții anti-ortodoxe, fără abandonarea liniei hristice a credinței pentru o bursă sau o funcție. Cum să nu salte inima în noi când vedem astfel de urmași ai lui Hristos, care nu aduc laude puternicilor zilei, ci numai lui Dumnezeu și care își pun viața pentru Hristos și pentru turma Lui, păstori care intră în staul pe ușă și oile îi cunosc glasul și-l ascultă și-l urmează, pentru că nu este un păstor năimit, ci adevărat păstor, el însuși urmând Marelui Păstor Iisus.”
Fragment
Articol publicat de Pr. Gheorghe Calciu în Buletinul Parohial al Bisericii Sf. Cruce, nr. 11 din nov. 2005
PẮRINTELE GHEORGHE CALCIU sau buna nebunie pentru Hristos
Ioan Ianolide
“Noi cunoaștem evoluția sufletească a acestui om, cât și covârșitoarele sale suferințe și cu umilință sărutam rănile sufletului și trupului său, pentru ca acest om a trecut prin iad, a fost chinuit de satana, a dat piept cu antihrist – căci toate forțele răului s-au întruchipat la Pitești în oameni și au dus la evenimente trăite tragic. La Pitești oamenii s-au comportat ca niște demoni, ca niște demenți, ca niște halucinați. Acolo a fost scos Dumnezeu din om și înlocuit cu satana, acolo însăși natura umană a fost mutilată și răsturnată.”
“Prin preotul Calciu vorbește Hristos. El este mort în Hristos printr-o adâncă pocăință și smerenie, dar este viu prin har și prin adevăr. El nu a putut să tacă. El are obligația să mărturisească oamenilor atât oroarea satanică a ateismului, cât și splendoarea hristică a credinței.”
“Preotul Calciu se roagă pentru dușmanii săi și rugăciunea lui îi arde. Credința lui nimicește orice duh rău, căci pentru el binele este o necesitate chinuitoare. Calciu iartă tot chinul suferit personal, dar înfierează dușmanii oamenilor, dușmanii Adevărului, dușmanii lui Hristos. El dă bătalia în înălțimile și adâncimile puterilor, începătoriilor și stăpâniilor întunericului. Considerăm că este unul dintre acele vârfuri duhovnicești de mare intensitate, puține la număr, prin care lucrează Dumnezeu în lume pentru ca lumea să se mântuiască.
Comuniștii au în preotul Calciu dovada neputinței lor. El este o gravă problemă a comunismului internațional și un strălucit exemplu al credinței creștine. Toti comuniștii din lume sunt vinovați pentru teroarea exercitată asupra lui Calciu, dupa cum toți credincioșii și toți oamenii de omenie sunt tributari harului și martiriului lui.
* * *
Pentru comuniști, Calciu e un pericol și dacă e viu și dacă e mort și ei nu stiu dacă trebuie să-l ucidă, să-l “reeduce” a doua oară ori să-l elibereze. De eliberarea lui se sperie, dar ar trebui să se sperie mai mult de martirizarea lui. Orice se va întâmpla cu Calciu, el ramâne un martir al creștinismului și un personaj-simbol al omenirii.
* * *
Acest preot al lui Hristos, plin de puterea duhului și a cuvântului, cu o adânca conștiință misionară, simbol al martiriului, dovadă a omeniei, biruință a libertății obținută prin jertfă este victima nu numai a comuniștilor, ci și a servitorilor lor din înaltul cler român. Aceștia din urmă au o răspundere care nu se poate ierta.
Preotul Calciu este necesar lumii și Bisericii. Cei ce îl ucid sunt cu mult mai conștienți de sacrilegiul pe care-l săvârșesc decât alți prigonitori. Daca lumea creștină îl va lăsa să moară în Aiud, ea se va asemăna poporului care a încuviințat Golgota”.
fragment din cuvântul pe care Ioan Ianolide l-a dedicat Părintelui Gheorghe Calciu în cartea “Întoarcerea la Hristos”