Sfinții Închisorilor comuniste sunt vii atât în cer, în ceata Sfinților lui Dumnezeu, cât și în sufletul și evlavia poporului nostru. Ce zicea Patriarhia BOR, printre multe alte motive binecunoscute pentru care încă nu-i pot canoniza pe Sfinții Închisorilor:
,,Proclamarea de noi Sfinţi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aduce bucurie credincioşilor dacă este o lucrare documentată şi luminată de rugăciune şi smerenie, însă mai urgentă şi mai necesară decât orice canonizare este cultivarea sfinţeniei în viaţa noastră personală, deoarece aceasta ne aduce mântuirea sau fericirea eternă’’ (cf. Evrei 12, 14).
Afirmațiile Patriarhiei Române, sunt niște aberații grave, care neagă cu ticăloșie veridicitatea jertfei în Hristos a Sfinților Închisorilor din gulagul comunismului românesc.
,,Sfântul reprezintă un model constant și luminos de credință statornică, pocăinţă sinceră şi viaţă sfântă. Prin urmare, procesul de canonizare, ca recunoaştere a sfinţeniei unei persoane, este unul anevoios și îndelungat, întrucât trebuie să se ajungă la dovada certitudinii dreptei credințe și a sfințeniei vieții celui propus spre canonizare, precum și la dovada faptului că evlavia populară față de acesta nu este una superficială şi efemeră, ci una profundă și îndelungată sau perenă, verificată în timp”.
Hodoronc-tronc! Nu le e ruşine! După mai bine de trei decenii de la căderea comunismului, pseudo- ierarhia BOR nu vrea să recunoască sfințenia Mucenicilor, care L-au mărturisit pe Hristos în timpul guvernării demonului comunist.
.
„Noua Catedrală patriarhală, care se construieşte, poartă apelativul de Catedrala Mântuirii Neamului. Se poate mântui neamul fără jertfa Neomartirilor, ucişi în temniţele comuniste, la canal sau deportaţi, tocmai pentru că au dorit să mântuiască Neamul Românesc de holocaustul roşu şi ne‑au dat şansa să fim liberi, să putem construi Biserici şi Catedrale? Oare construcţia în sine poate mântui un neam, fără să‑i punem în Sinaxare şi Calendare pe Sfinţii închisorilor? Am credinţa că, la Învierea cea de obşte, Sfinţii români, Martiri ai închisorilor comuniste, vor fi în ceata celor ce vor judeca lumea şi istoria’’ (1 Corinteni, 6, 2)’’ (Pr. Prof. Dr. Mihai Valică).
Într-o perioadă în care ateismul bolșevic lichida la propriu bisericile și Credința Ortodoxa întru Hristos, Sfinții Închisorilor au refăcut legătura sfântă între poporul român și Atotputernicul Dumnezeu. Ce lucruri măreţe a făcut Părintele Iustin faţă de Sfinţii Închisorilor!
I-a mărturisit ca Sfinţi şi Martiri public, de la amvon, în predici la Sfânta Liturghie sau Sfântul Maslu, în cateheze şi, pe scurt, în orice împrejurare publică.
A mărturisit neîncetat suferinţele lor, Credinţa lor, viaţa lor.
A ridicat în cinstea lor biserici şi mânăstiri.
Le-a căutat moaştele, le-a scos din pământ ca pe nişte sfinte comori, le-a cinstit în chilia sa, le-a lăsat spre închinare în biserică.
A încurajat facerea de icoane ale Sfinţilor Închisorilor.
A binecuvântat şi a slujit Acatistul Sfinţilor din Închisori atât în faţa icoanelor Sfinţilor din Prigoanele Comuniste cât şi în faţa moaştelor acestora.
A mărturisit public, deschis, repetat, minunile săvârşite de Sfinţii Închisorilor prin moaştele lor, prin icoanele, rugăciunile şi acatistele ce le-au fost făcute.
La toate aceste acte – din nou, la toate aceste acte – Părintele Iustin Pârvu a avut alături, când s-a putut şi în trup, când nu prin învoire, mulţumiri, laude etc., pe Mărturisitorii din vremea Prigoanelor Comuniste precum Părintele Arsenie Papacioc, Ilie Cleopa, Sofian Boghiu, Mina Dobzeu, Atanasie Ştefănescu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa etc., etc., etc. Pe scurt, toţi marii duhovnici ai ultimilor decenii, toţi cei care au trecut, Mărturisitori ai Ortodoxiei, prin cumplitele lupte împotriva Bisericii din anii 1940-1989 (Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea).
Dr. Gabriela Naghi
Limba de lemn a „duhovnicilor”Patriarhiei Romane de pe tot cuprinsul tarii si de afara le interzice credinciosilor lor sa viziteze sit urile nepomenitorilor pt ca sunt”dubioase,ratacite si cu iz sectar,razvratite contra bisericii”.
Mai oamenilor,nu mai ascultati toate coclaurile.Va e frica ca va critica duhovnicii pe la altii ca aveti cine stie ce pacate?Daca va santajeaza cu barfe pe la altii e semn ca sunt turnatori si e cazul sa plecati de la ei.Un duhovnic ortodox nu toarna spovedaniile pt ca intra sub grele legaturi nevazute.
Interesanta aceasta informatie. Ati auzit acest fapt, sau aveti si o sursa? Va rugam sa ne-o dati.
Păi atunci de ce sa nu ii cinstim pe toți sfinții martiri din închisorile comuniste?! Văd chiar un calendar comun, indiferent de confesiunea acestor marturisitori creștini.
Se plang crestinii de acei zisi duhovnici:pe la locul de munca,in discutiile particulare.Chiar comunica in grupuri pe net si se stie foarte bine acest aspect.Mai vreau sa aduc la cunostinta crestinilor alte aspecte care Il manie pe Dumnezeu:pe pomelnic vezi trecut X pt ca sa l ajute Dumnezeu sa ia carnet de conducere(pardon,carnetul cu cip?);sa l ajute Dumnezeu sa se faca politist(care politist?care sa pecetluiasca populatia cu buletine ,pasapoarte cu cip,politist care lucreaza cu instrumente electronice de incrustare a omului?); sa l ajute Dumnezeu sa se angajeze la Asigurari( si ce sa faca?sa conlucreze cu oamenii ca sa ia card bancar care are cip?).Apoi,sa l ajute Dumnezeu sa lucreze in IT(care IT?care slujeste pecetluirii populatiei cu cipuri,nanoroboti,nanocipuri?).Mai vezi altceva:sa i ajute Dumnezeu ca acolo unde e el,la carmangerie,de exemplu,sa lucreze la aparate fara ispite(mai crestine,la care aparate?unde se baga otravuri cu maiestrie pt otravirea populatiei?).
Sorin,calendar comun indiferent de confesiunea celor care au suferit in inchisori nu e in regula.E calendar ecumenist.Sf Inchisorilor,acolo in zeghe,au dus o viata de sfintenie in duh ortodox.Ei si au pus toata nevointa inimii pt ca nevointa lor sa fie conforma cu Traditia Sf Parinti.Sf Canoane opresc inchinarea la „mucenicii”ereticilor adica a celor din afara Adevarului,a ortodoxiei.Prin urmare,acel tip de calendar comun,Biserica Ortodoxa il numeste eretic.Nu e nicio rusine sa va spuneti parerile.Dumnezeu sa va lumineze .Nu va mai imprastiati cu cei care nu cunosc in mod corect invatatura de credinta crestina ortodoxa si mai propovaduiesc si tampenii .
„A fi credincios lui Hristos înseamnă a împlini poruncile Sale” -Mitropolitul Onufrie al Kievului și toată Ucraina
„Pentru a fi credincios lui Hristos, trebuie să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și să-l împlinim”, a spus Preafericitul Părinte Mitropolit Onufrie din Kiev și toată Ucraina în predica sa în timpul Liturghiei Divine de la Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Lavra Peșterilor Kievului pe 9 mai . 2021, a doua duminică după Paște, duminica Sfântului Toma, raportează Departamentul de Informare și Educație al Bisericii Ortodoxe Ucrainene [canonic].
Adresându-se credincioșilor, Primatul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a explicat semnificația cuvintelor Mântuitorului către Sfântul Toma care s-a îndoit: „Fericiți sunt cei care nu au văzut și totuși au crezut” (Ioan 20:29).
„Aceste cuvinte ale Mântuitorului nu sunt clare pentru toată lumea. La urma urmei, Sfântul Toma, ca toți Apostolii, a fost un discipol al Mântuitorului și îi auzise cuvintele și văzuse faptele Sale glorioase. Între timp, cei care au crezut în Mântuitorul, nevăzându-L, sunt mai binecuvântați decât Sfântul Toma, care l-a văzut pe Domnul.
Ideea este că atunci când o persoană învață ceva, de exemplu, un elev dobândește cunoștințe în școală, atunci cel care aude și vede profesorul asimilează cunoștințele mai ușor decât cel care nu-l vede, ci doar aude. ”, a declarat Preafericirea Sa Mitropolitul Onufrie.
ÎPS Sa a menționat că este necesar să se facă distincția între credința duhului și credința inimii: „Credința duhului apare din ceea ce este auzit, văzut și citit; iar credința inimii ia naștere din împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. ”
Potrivit Mitropolitului Onufrie, Apostolii au primit credința duhului mai ușor decât alți oameni care „au auzit cuvântul lui Hristos, dar nu L-au văzut cu ochii lor trupești”. „Prin urmare, Mântuitorul i-a numit pe cei care„ nu au văzut și au crezut ”mai binecuvântați decât cei care au văzut și au crezut”, a spus Preafericirea Sa, Mitropolitul Onufrie.
„Dar credința inimii, a continuat Arhipăstorul Kievului și toată Ucraina, nu este dobândită de toți în același mod. Cu toate acestea, trebuie să faceți un efort și să vă forțați să trăiți conform poruncilor divine.”
„Apostolii s-au luptat cu ei înșiși, și-au impus să-L asculte pe Hristos și să-I împlinească poruncile.
Poate că Apostolilor le-a fost greu, dar s-au forțat să trăiască după ele și au devenit sfinți. Iar Apostolul Iuda care nu
L-a ascultat pe Hristos, nu a împlinit poruncile Lui, a devenit un trădător. La urma urmei, pentru a fi credincios lui Hristos, trebuie să-I ascultăm și să-I îndeplinim poruncile ”, a subliniat Preafericirea Sa, Mitropolitul Onufrie.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a subliniat că astăzi fiecare dintre noi are ocazia să audă cuvântul lui Dumnezeu în Biserică, să citească Evanghelia în fiecare zi și să învețe din această carte sfântă cum „să ne construim în mod corespunzător viața pământească, așa ca sfârșitul ei să fie începutul vieții veșnice în Împărăția Cerurilor ”.
„Domnul să ne întărească credința inimii noastre, prin rugăciunile Sfântului Apostol Toma, pentru a putea trăi conform legilor divine, conform poruncilor pe care Mântuitorul le-a dat lumii și care călăuzesc o persoană către binecuvântare pe pământ și în Ceruri”, a încheiat Preafericirea Sa, Mitropolitul Onufrie.
În timpul slujbei, s-au înălțat rugăciuni pentru încetarea pandemiei cu coronavirus, pentru sănătatea medicilor și a pacienților și pentru odihna tuturor celor care au murit în cel de-al doilea război mondial.
După Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Mitropolit Onufrie a prezidat Parastasul pentru soldații decedați in al doilea razboi mondial și pentru toți cei care s-au ostenit și au suferit în timpul războiului.
Preafericitul Părinte Mitropolit Onufrie i-a felicitat pe toți cei prezenți la sărbătoarea Învierii lui Hristos și a Zilei Victoriei.
https://orthodoxologie.blogspot.com/2021/05/metropolite-onuphre-etre-fidele-au.html
Satanismul arhitecților întunericului, vrăjmașii zidirii lui Dumnezeu
Cât de siguri pe ei sunt acești druizi ai manipulării genetice a sistemului imunitar … Nu doar că au cerut și obținut de la vătafii lor din birocrația europeană imunitate de răspundere pentru efectele adverse ale serului lor experimental.
Cred că au și cinismul să își planifice zeci de ani de procese pe această temă, așa cum a făcut, de exemplu, Monsanto, până la momentul fatidic al pierderii procesului cu Dewaine Johnson, în 2018, pe motiv că Roud Up, erbicidul destinat agriculturii bazate de organisme modificate genetic, i-a cauzat cancer.
Iată că lebede negre pot apărea, totuși. Nu există nimic pe lume, prea mare sau prea important, pentru a putea rămâne veșnic.
Monsanto/Bayer a fost dat în judecată pentru cauzarea cancerului nu numai de Johnson.
Sunt încă zeci de mii de procese pe rol în SUA. Unele au fost finalizate încă din 2018-2019 – daunele aprobate de judecători sau negociate între părți sunt de miliarde de dolari, numai în SUA.
Nu asta este, însă, problema reală – procesele sau negocierile durează, iar rezultatele lor nu sunt certe niciodată.
Problema majoră este că efectele adverse sunt ireversibile, iar cei afectați nu își vor mai primi viața sau sănătatea înapoi. Nu poți acoperi cu bani așa ceva. Daunele punitive sunt doar pentru disuasiune – să nu uiți, Darie …
În plus, aceste amenzi nici măcar nu îi prea afectează pe nemernici, întrucât sunt introduse în costurile produselor lor inevitabile, pe care le suportăm noi, când le achiziționăm cu sau fără voie.
Dacă nu ați observat asta, vă spun eu – deși penale și global-destructive, aceste corporații malefice continuă să supraviețuiască și să ne re-modeleze viața și corpurile, conform planurilor lor neabătut urmărite și andosate de state și de serviciile lor secrete.
Iar asta este adevărata luptă – să cerem demantelarea sau lichidarea lor. Fără penali în viața noastră de zi cu zi …
Avocat Gh.Piperea
La comentariul Dana e scris:multi care s au vaccinat posteaza pe net imagini cu zonele unde s a introdus vaccinul anticovid in corp si spun ca aplica magneti pe acea zona si stau lipiti acolo.Ce ziceti de asta?
https://saccsiv.wordpress.com/2021/05/12/preotii-greci-care-au-celebrat-sarbatorile-pascale-la-miezul-noptii-vor-fi-dati-in-judecata-pe-motiv-ca-au-violat-restrictiile-pe-unii-i-a-raportat-procurorului-chiar-un-mitropolit/#comment-462630
Maria Mihali:Mamă dulce,mama mea.
https://youtu.be/CCFEN66XhoY
Maria Mihali:Veniti crestini la rugaciune.
https://youtu.be/IJW2RlEM1Y8
Astazi 14 mai este Ziua națională de cinstire a Martirilor români din temnițele bolșevice.
Sfinților Martiri, Mucenici şi Mărturisitori din închisorile comuniste rugați-vă lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii!Amin
Vasile Turtureanu,(17 Octombrie 1922-26 decembrie 2011) mistic legionar, un titan al Mişcării Legionare și naționalist isihast
A fost condamnat la 25 ani închisoare, din care a făcut 23! A fost arestat încă din 1941. A trecut printre altele, prin Suceava, iar cel mai mult a stat la Aiud.
Era un om foarte intransigent. Trebuia să se ducă la Piteşti pentru reeducare. A făcut Dumnezeu însă la Piteşti o minune: chiar deasupra lui a căzut tavanul, deci tone de piatră. Dar două lespezi mari s-au proptit una într-alta şi sub ele a rămas el. A avut coloana fisurată, dar a scăpat. A stat şapte luni în ghips şi povesteşte că a fost cumplit, pentru că era singur şi, la un moment dat, când vertebrele dislocate se puneau la loc, avea ca nişte curenţi, nişte scuturături groaznice şi dureri cumplite. Fiind în ghips, nu s-a mai dus la reeducare. Şi a scăpat de reeducarea de la Piteşti.
El mărturiseşte: „În închisoare mi-au mai făcut un proces şi m-au condamnat la 20 de ani pentru activitate legionară în temniţă: făceam şedinţe, cântam şi altele. Considerat fanatic, am fost dus la spitalul de nebuni, drogat, pus în lanţuri, izolat – de foame şi de frig nu mai vorbesc – pentru afirmarea directă a legionarismului.
Dar n-am făcut nici un compromis. Nu am nimic de ascuns. Pe aceeaşi poziţie, afirmând deschis că sunt legionar, am rămas şi astăzi… Accidentul de la mină (Baia Sprie) m-a scăpat de reeducarea de la Piteşti. Mă cereau la Piteşti, dar cum eram în ghips nu m-au transferat. Am avut un înger bun care m-a păzit. În închisoare nu am stat degeaba. Totdeauna am fost atent la mine însumi, la îmbunătăţirea mea sufletească. Am căutat să realizez în mine omul nou, care trebuie să fie adevăratul legionar. Acesta nu este altceva decât omul nou în Hristos.
Omul nou legionar, aşa cum l-am înţeles eu, se naşte din durere şi renunţări, creşte în strălucire udat de lacrimi de pocăinţă – spovedania şi Sfânta Împărtăşanie – are dragoste sinceră faţă de aproapele şi credinţă nelimitată în biruinţa şi învierea neamului românesc, în lumina sfintei învăţături a blândului Iisus. Legionarul de elită este un erou cu suflet de sfânt. El luptă din credinţă, jertfeşte din dragoste şi primeşte cu seninătate chinurile morţii în nădejdea Învierii”.
(Mărturia lui Vasile Turtureanu dată părintelui Moise în mai 2007„Sfântul închisorilor”, Alba Iulia, 2007, p.58)
„În sfârşit, nu pot încheia această succintă enumerare fără să evoc aici figura devenită legendă la Aiud, a studentului Valeriu Turturean pe care colonelul Crăciun l-a izolat, pentru atitudinea sa demnă şi dârză, pe un ger năpraznic, într-o celulă special amenajată în acest scop, cu intenţia vădită de a-l extermina. Şi dacă totuşi a supravieţuit, aceasta s-a datorat numai unui adevărat miracol.”
(Demostene Andronescu, „Reeducarea de la Aiud”)
„Sunt doi tineri cu o atitudine deosebit de dârză şi bătăioasă: Valeriu Turtureanu şi Traian Anderca. Cei doi tineri fac parte din categoria lui Ghiţă Brahonschi: mereu în luptă deschisă cu temnicerii. Au suferit şi ei prigoane prelungite din această cauză, dar au un calm şi un curaj, în continuare, neschimbate. Cunoscându-i pe cei doi, încă mai am presentimentul că vom fi duşi, noi, cei patru, la Zarcă. În acest caz, ce formaţie ideală de celulă am fi la Zarcă!”
(Pr. Liviu Brânzaş, „Raza din catacombă”, cap. 8)
„Aşa am înţeles Frăţia de Cruce, ca frăţie până la moarte în jurul crucii, a tuturor celor ce simt în sufletul lor scânteia iubirii de Dumnezeu şi neam.
Printre lucrurile care m-au făcut să merg pe acest drum al jertfei a fost şi un cuvânt al lui Corneliu Zelea Codreanu: «A înviat Hristos. Aşa va învia şi dreptatea neamului românesc. Dar pentru aceasta se cere ca fiii săi cei mai buni să accepte de bunăvoie cununa de spini, să ia crucea în spate, să urce Golgota în genunchi şi, cu lacrimi în ochi, să se lase răstigniţi. Legionari, fiţi voi copiii aceştia!».
Aceste cuvinte, cu acest final – «legionari, fiţi voi copiii aceştia!» – m-au făcut să spun: «Doamne, învredniceşte-mă să fiu şi eu unul din copiii aceştia!».
Şi, într-adevăr, Domnul mi-a dat suferinţa, mi-a dat de toate, mi-a umplut sufletul de bucurie în momentele grele şi mi-l umple şi acum. Am fost într-adevăr unul din copiii care a mărturisit crezul legionar. Totdeauna, în cele mai grele situaţii, am spus deschis că sunt legionar, oricare ar fi fost urmările.[..]
Şapte luni am stat în ghips. A fost o perioadă grea, cu dureri mari, fără să mă pot mişca. Singur, fără să am cu cine vorbi, doar un deţinut de drept comun acru şi posac îmi aducea mâncarea. Mă hrăneam greu. Nu puteam să duc mâinile la gură. Stăteam întins, luam gamela, o ridicam în dreptul gurii şi, de la distanţă, turnam ce era în lingură în gură. Şapte luni am stat aşa. Numai rugăciunea mi-a fost sprijinul.
Dumnezeu îţi dă o suferinţă ca să te scape de alta. Accidentul de la mină m-a scăpat de reeducarea de la Piteşti. Mă cereau la Piteşti, dar cum eram în ghips nu m-au transferat. Am avut un înger bun care m-a păzit.
În închisoare nu am stat degeaba. Totdeauna an fost atent la mine însumi, la îmbunătăţirea mea sufletească. Am căutat să realizez în mine omul nou, care trebuie să fie adevăratul legionar. Acesta nu este altceva decât omul nou în Hristos. Omul nou legionar, aşa cum l-am înţeles eu, se naşte din durere şi renunţări, creşte în strălucire udat de lacrimi de pocăinţă – spovedania şi Sfânta Împărtăşanie – are dragoste sinceră faţă de aproapele şi credinţă nelimitată în biruinţa şi învierea neamului românesc, în lumina sfintei învăţături a blândului Iisus.
Legionarul de elită este un erou cu suflet de sfânt. El luptă din credinţă, jertfeşte din dragoste şi primeşte cu seninătate chinurile morţii în nădejdea Învierii.
Toată viaţa am căutat să fiu cât mai sincer cu mine însumi. Mă rugam: «Doamne, ajută-mă să fac voia Ta, ca să fiu vrednic de dragostea Ta!». Mă rugam mult pentru morţi. Mă rugam pentru unul, apoi îmi aminteam de altul, căruia parcă îi auzeam vocea: «roagă-te şi pentru mine!». Mă rugam şi pentru el.[..]
Am mai avut un frate care a murit la Piteşti, în reeducare. Se vorbeşte de un tânăr care în preajma Paştelui a fost răstignit şi martirizat pentru că nu a vrut să se lepede şi să blasfemieze. De la unii am aflat că ar fi fost fratele meu.
Ajuns în pragul morţii, îi cer lui Dumnezeu în rugăciune:
Dă-mi, Doamne, lacrima dorului de rai! Lasă-mi, Doamne, bucuria lacrimilor vărsate pentru iertarea păcatelor! Păstrează-mi, Doamne, mereu aprinsă candela iubirii şi iertării pentru toţi! Amin.”
(Mărturia lui Vasile Turtureanu dată părintelui Moise în mai 2007 – Sfântul închisorilor, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, pp. 56-62)
Să ne ajute Măicuţa Domnului Hristos să-i urmăm exemplul în credinţă, răbdare şi rugăciune!
Să avem parte de sfintele sale rugăciuni în faţa Tronului Atotputernicului Dumnezeu!Amin