Monahul Iachint despre experiența îngrădirii de erezie și trăirea vieții de obște a Bisericii (II)

Peste tot și în Sfântul Munte Athos se vede că mai cu seamă după Sinodul din Creta apostazia se generalizează. Până și unii din cei puțini care au mai rămas să trăiască mai retrași, spovedindu-se și împărtășindu-se din același Sfânt Potir cu cei care în mănăstiri, schituri și chilii dau curs apostaziei prin pomenirea celor care lucrează apostazia și au slujit cu schismaticii din Ucraina, au ajuns să-mi spună că am nevoie să mă smeresc ca ei, „cu smerenia adevărată, lăsându-te călcat în picioare, că nu știm și nu putem zice noi cine lucrează apostazia și cine este schismatic”. Unul dintre ei, după ce i-am mărturisit starea în care mă aflu, mi-a spus cele ce le-am scris mai sus și mi-a dat și în scris cum să cuget ca să dobândesc smerenia în care se află el: „Eu sunt vinovat pentru păcatul lui Adam și Eva; eu sunt vinovat pentru răstignirea lui Iisus Hristos; eu sunt vinovat pentru reeducarea de la Pitești; eu sunt vinovat pentru ce se întâmplă în Rusia și Ucraina; eu sunt vinovat pentru toate, și aceasta să o cultivi întru simțire… Nu doar din buze sau cu gândul, ci cu toată inima, neîncetat… luptă-te să nu-ți vezi dreptatea ta: „Sunt ucenicul de chilie…; am fost la părinții…”, fugi de îndreptățire, de dorința de a vedea pe Hristos, al tău, că împărățește în acest veac trecător… Și dacă vei căuta doar smerenia, Dumnezeu te va lumina să mergi pe calea cea dreaptă”.
Acest monah schivnic, care mi-a scris aceste rânduri, trăiește singur într-o colibă veche dărăpănată în care a stat cu bătrânul său de care făcea ascultare. Este cunoscut ca un ucenic smerit, uneori bătrânul lui îl bătea și în timpul slujbei de față cu toată lumea. Acum obștea de care aparține, care l-a făcut schivnic, unde se spovedește, merge la Dumnezeiasca Liturghie și se împărtășește, se află la cinci minute de mers pe jos. Un monah din obștea acelei chilii, cunoscându-mă, mi-a mărturisit sincer că mă vede ca pe starețul lor Dionisie (Ignat – n.n) care până la sfârșitul vieții nu a reluat pomenirea patriarhului, deși era văzut rău de toți și de unii care acum îl laudă și de cei care acum mint că la sfârșitul vieții a reluat pomenirea. Acest monah mi-a spus despre „pustnicul” care mi-a dat cele scrise mai sus că vine rar la slujbe, „a fost la Adormirea Maicii Domnului și poate mai vine la Nașterea Maicii Domnului, noi zicem că poate prin rugăciunile lui ne va mântui și pe noi Dumnezeu”. Știm că în Mănăstirea Vatoped de care aparțin aceștia și ascultă, au împlinit voia patriarhului care lucrează apostazia și au slujit cu schismaticii din Ucraina.
Cred că înțelegeți, nesmerindu-ne noi cu adevărat prin trăirea vieții de obște a Bisericii întru Ortodoxie, viață liturgică – Dumnezeiasca Euharistie și viață de nevoință, rămânând mai mult la o părută viață de nevoință, cultivăm virtuți false, ne amăgim că ne ajutăm, după cum arată Sfântul Irineu de Lyon, devenim „școală eretică de cugetare” și dăm curs apostaziei. După cum a recunoscut și Părintele Calist, cel care a devenit monah într-o mănăstire din Sfântul Munte după ce a fost o perioadă din viața sa profesor de Istorie Bizantină, acum prin apostazia care se lucrează prin patriarhul Bartolomeu, prin alergarea după bani și crearea condițiilor pentru turism, această viață de obște a Bisericii, întru Ortodoxie, viață liturgică – Dumnezeiasca Euharistie și viață de nevoință, nu mai poate fi trăită nici în Athosul cel binecuvântat de Maica Domnului. Locul acesta a fost rânduit pentru viață pustnicească și obștească întru Ortodoxia Bisericii. De se trăia așa, mai cu seamă după „Sinodul din Creta”, se cultiva iubirea Adevărului, nu apostazia care aduce încetarea Dumnezeieștii Euharistii și stăpânirea lui Antihrist. Nu ar fi devenit turiști creștinii, ci ar fi fost ajutați să trăiască întru Ortodoxia Bisericii viața ei de obște și cu toții ar fi avut în vremurile care vin prescura și vinul pentru slujbă.
Acum prin lucrarea apostaziei și prin alergarea după banii care vor fi scoși din circulație, toți se lipsesc de prescura și vinul curat oferite prin trăirea vieții de obște a Bisericii. În Sfântul Munte nu se poate semăna grâu, cei care rămân întru Ortodoxia Bisericii și își împlinesc menirea rămân în purtarea de grijă a lui Dumnezeu și a Maicii Domnului. Din păcate, după cum se vede, prin apostazie și turism se grăbește împlinirea prorociei, când Icoana Maicii Domnului „Portărița” va pleca pe mare și călugării care vor dori sincer mântuirea, vor trebui să-și pună rasele pe apă ca să fie duși unde va binevoi Dumnezeu, căci cei care vor rămâne, prin intrarea femeilor, își vor pierde de tot sufletele.
Părintele Calist mi-a mai spus că Stareții din Sfântul Munte ca și starețul său, nu sunt de acord cu patriarhul Bartolomeu, dar consideră că nu pot întrerupe comuniunea cu el pentru că încă nu s-a întrunit un Sfânt Sinod care să-l judece. Mai consideră ei că patriarhul Bartolomeu nu se va împărtăși din același Potir cu „Papa”, căci ei nu sunt de acord și că încă nu și-a găsit destui adepți. Dar, acest părinte, judecând sincer, a recunoscut, precum Părintele Partenie, că ei nu au nevoie de mulți adepți, fac dezbinare mințind că prin comuniunea lor unesc Biserica. Așa aduc încetarea Dumnezeieștii Euharistii, dau stăpânire slugilor antihristului, introduc femeile în Sfântul Munte, dezvoltă turismul, generalizează apostazia, gătesc calea antihristului.
Iubiților, eu având nevoie să mă izbăvesc de patimi, vă rog, haideți să nu ne amăgim mai mult! Să ne încredem în Domnul nostru – Capul Bisericii! Cred că recunoașteți, acum este vremea noastră în care întrerupând comuniunea cu cei care lucrează apostazia, dăruind totul și dăruindu-ne cu totul lui Dumnezeu, smerindu-ne prin trăirea întru Ortodoxia Bisericii a vieții sale de obște, putem fi ajutați de Dumnezeu și ne poate ajuta Dumnezeu unii prin alții. Așa putem crea și păstorilor noștri, care acum prinși fiind prin sistemul antihristic lucrează apostazia, posibilitatea de se putea îndrepta și de a ne putea păstori în Duhul și Adevărul lui Dumnezeu, în Ortodoxia și smerenia Bisericii.
Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin!

Monahul Iachint (ucenicul de chilie al Părintelui Ilie Cleopa) Septembrie, 2024
Preluare de pe Ortodoxia Mărturisitoare