Hristos a înviat! Bucurie sfântă!
Declarațiile ortodoxe ale sinodalilor BOR, în legătură cu data Sfintelor Paști, stabilită cu claritate de Sfinții Părinți la Sf. Sinod I Ecumenic, sunt firești și binevenite pentru cei care cred că poate exista riscul schimbării Pascaliei. Miza nu este însă aceasta, ci unirea „bisericilor”pe care și-o doresc majoritatea celor din Sinodul BOR. Schimbarea Pascaliei este o perdea de fum, atent țesută de „telectuali și tolologi”, pentru „neofiți”. Și pentru ca diversiunea să aibă acoperire eclezială, au ieșit pentru mărturie cei „fără de mărturisire” în probleme de credință. De ce? Fiindcă „cu lucrurile serioase nu te poți juca în Biserică”!
Într-adevăr, Pascalia este o problemă foarte serioasă. Nu te poți juca cu schimbarea datei sărbătoririi Sfintelor Paști. Au încercat sinodalii în anul 1924 schimbarea Pascaliei și a ținut „o vreme și vremuri și jumătate de vremuri” (Daniil 7, 25), până în 1927. Ei cunosc foarte bine că nu e posibil acest lucru. De aceea ies să „mărturisească” că nu vor „schimba Dogme și Canoane” și nici date Pascale! Uită însă să spună că obiectivul lor este cu totul altul: unitatea în diversitate fără atingerea de formele Bisericii Ortodoxe, ci stingerea duhului credinței care dă viață evenimentului eclesial în Ortodoxie!
Gândul îmi spune că gruparea elitistă a pseudo-intelectualilor este premeditat în cârdășie cu minciuno-sinodalii pentru un scop comun: unirea „bisericilor”! NU pentru o dată comună a Paștilor; aceasta este o fumigenă întreținută mediatic pentru a face lucrătoare în conștiințele credincioșilor „fereastra Overton” a Patriarhiei.
Se pare că va fi nevoie de cinci ani – începând cu anul 2025 – de receptarea unei date comune a Paștilor după Pascalia ortodocșilor. Cu alte cuvinte, se pare că franco-latinii vor face acest „compromis”, urmând calendarul neîndreptat al ortodocșilor (până în 2030) pentru a pregăti conștiințele în vederea mult doritei uniri! Cu ce preț însă pentru Ortodoxie?!
Așadar, după umila mea părere, discuția aprinsă în media românească despre data sărbătoririi comune a Paștilor este o diversiune menită să abată atenția de la adevăratele probleme din Biserică: ecumenismul și schisma ucraineană. Într-adevăr, „cu aceste lucruri serioase nu te poți juca în Biserică”!
P.S. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei este doar un pion de sacrificiu folosit de sinodali (cu mici excepții) pentru un ideal comun. Cum să credem că dl. Vasile Bănescu poate emite păreri personale de la tribuna oficială a Patriarhiei?! Negreșit, este portavocea trădătorilor de credință!
Preot Claudiu Buză
Diavolul va întrebuința toate vicleșugurile și toate modurile ca să-l înșele pe om
SFÂNTUL CUVIOS IOSIF VATOPEDINUL CUVINTE DUHOVNICEȘTI
Luați aminte din ce suntem alcătuiți! Din cele din afară, din cele din jur și din cele dinlăuntru. Cum uneltește păcatul împotriva omului? Îl împunge din afară, direct. Aruncă pe ecranul minții imaginea, orice imagine păcătoasă și provoacă mintea. O provoacă să se intereseze de imagine. Mintea, prin urmare, trebuie să fie atentă. Ce este această imagine? E nevoie de ea sau nu? Dacă mintea este sănătoasă, o leapădă imediat. Mergi înapoia mea, satano, Domnului Dumnezeului meu mă închin și Lui Unuia Îi slujesc![1]
Totuși, păcatul nu se retrage și nu fuge de cum a fost biruit și nici nu mai atacă în același mod în care a lovit prima dată. Ci abandonează atacul direct și atacă pieziș și lovește mintea în numele a diferite pretexte: în numele legilor firii, în numele necesității. Și totuși este vicleșug. Lasă deoparte lovitura directă și o ia pe cea vicleană. Iar dacă mintea va lua aminte la ea și o va cerceta bine – dacă hotărârea de a o urma aparține legii strictului necesar, și nu poftei – atunci diavolul abandonează acest mod direct al atacului și o ia pieziș. Se repede asupra minții în numele patimii, prin lucrare satanică și îl prinde pe om de gât ca să-l sugrume. Îl silnicește și mai mult, cum a făcut Nabucodonosor: „Fie vă închinați chipului meu, pentru că așa vreau eu, fie vă voi arunca în cuptor”.
Și în aceste fraze se află întregul labirint al patimii satanice și în acest mod îl lovește pe om. De aceea trebuie omul să fie neîncetat treaz ca să nu fie atras, pentru că păcatul nu cedează, nu se retrage. Va întrebuința toate vicleșugurile și toate modurile ca să-l înșele pe om. Aici mai cu seamă trebuie să luăm aminte, pentru că după păcat urmează deznădejdea, așa cum după rană urmează durerea. Nu este un fenomen natural, ci este un accident. Tot așa și cele ce însoțesc sufletul, deznădejdea și descurajarea, nu sunt fenomene naturale, ci în întregime diavolești, chiar dacă se înfățișează cu chip natural! Aici este nevoie de multă atenție, ca să nu-și piardă omul curajul atunci când face o greșeală, cât timp viață fără greșeală, cum se știe, nu există.
Auzim de multe ori pe oameni zicând: «Da′ eu sunt păcătos și Dumnezeu nu mă aude». «Sunt păcătos și nu am îndrăznire, nu voi reuși, sunt nevrednic». Acestea sunt pretexte de-a dreapta, lucrurile nu stau deloc așa. Dumnezeu a venit pentru păcătoși. Nu se pune problema nevredniciei. Cu cât este mai nevrednic omul, cu atât mai mare nevoie are să alerge la Dumnezeu. Și Dumnezeu se apropie de aceștia mai mult, pentru că, așa cum a spus, a venit pentru bolnavi, nu pentru cei sănătoși.
Prin urmare, în mod practic, este foarte folositor omului să nu-și piardă curajul chiar și după ce a greșit. Aceasta însă cere bărbăție și voință să-și îndrepte greșeala, este absolut necesar aceasta. Când omul va fi atent la toate acestea atunci mintea lui se află într-o stare de permanentă luptă, într-o stare de trezvie, astfel încât ia aminte și niciodată nu se înșală. Și luând aminte astfel, în mod necesar se află în continuă pocăință. Și pocăința continuă este ca în fiecare clipă să se mărturisească lui Dumnezeu:
„Am păcătuit, Doamne, nu am reușit!
Ajută-mă! Rămâi cu mine! Tu ai zis: Fără Mine nu puteți face nimic! Tocmai am înțeles și eu acest lucru. Am devenit conștient de asta. De aceea stărui. Bat, caut, cer, nu voi înceta să Te deranjez.
Nu pot fără Tine. Nu se pune problema să fug de la Tine.
Dacă nu se îngreunează urechile Tale să mă asculte, nici gura mea nu se va îngreuna să strige. Stărui. Judecata Ta este fără cusur, nu degeaba m-ai chemat la pocăință. Aceasta ai făcut-o Tu, dumnezeiasca Atotbunătate, nu am făcut-o eu. Eu nici nu Îl cunoșteam pe Dumnezeu, nici nu era cu putință să Îl descopăr vreodată.
Tu, Doamne, Atotbune, ai venit și m-ai aflat și mi-ai strigat să Te urmez. Iar eu am primit aceasta, o voiesc, o doresc.
Totuși nu reușesc. De aceea stărui, vreau să mă ajuți.
Nu trebuie să pierd ceea ce Tu mi-ai dat”.
(Cuviosul Gheronda Iosif Vatopedinul, Didahii sau învățături din Sfântul Munte, traducere de Laura Enache)
[1] Cf. Mt. 4, 10.
Suflete al meu, tu ai fost zidit spre a fi biserică pentru Dumnezeu
Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici
Suflete al meu, tu ai fost zidit spre a fi biserică pentru Dumnezeu, dar te-ai transformat într-o speluncă sordidă, unde vin tâlharii şi se tolănesc.
De ce nu I-ai dat tu naştere Fiului Înţelepciunii, care ţi-ar fi dat lumină şi un nume bun, în loc de a-mi zămisli fii ai răului, care mi-au cuprins mintea şi ţi-au răsplătit cu întuneric şi iraţionalitate…
Iată că eşti hrănit cu acelaşi rod pe care l-ai zămislit. Şi tot ceea ce provine din tine, se întoarce la tine înmulţit. O, dacă ai fi cunoscut, suflete al meu, dacă ai fi cunoscut măcar frumuseţea Cereştii Fecioare, al cărei chip tu ar fi trebuit să-l porţi înlăuntrul meu! Dacă ai fi ştiut cât de minunat şi de puternic este Duhul Sfânt, Cel care a iubit-o! Dacă ai fi ştiut măcar cât de preafrumos şi de măreţ este Fiul pe care ea L-a născut! Te asigur, urâţenia mea, că tu ai fi izbucnit în lacrimi de sânge, fiindcă tu ţi-ai pus pecetea urâţeniei tale şi pe trupul meu.
Atunci, tu ai alunga duhurile cele necurate, suflete al meu, şi le-ai trimite în turma de porci. Atunci tu ţi-ai alunga urmaşii, care te-au hrănit atât pe tine, cât şi pe ei, cu lături de porci. Şi ţi-ai tămâia casa cu tămâia cea mai înmiresmată şi ai lumina-o cu lumânări de altar. Tu ai împodobi-o cu flori şi stele. Iar îngerii, care o înconjoară pe Cereasca Doamnă precum un veşmânt alb ca laptele, ar veni cu bucurie să te cerceteze, purtând veştile fericite ale Bunei Vestiri, de care pântecele tău s-ar cutremura. Pântecele tău ar tremura ca roua dimineţii de pe munte dinapoia blândelor lumini ale razelor de soare. Iar tu te-ai bucura, suflete al meu, printre sufletele risipitoare ale pământului.
Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului, Editura Anestis, 2006, pp. 96-97
„Iertaţi-mă, am greşit” – soluţia pentru a scăpa din toate prăbuşirile pricinuite de diavol
INTERVIU
– Egoul este de multe ori caracterizat în literatura duhovnicească drept un adversar versat şi oportunist, în stare să întoarcă o întreagă situaţie în avantajul lui, în tentativa lui de a ne abate din progresul nostru duhovnicesc. Care este, după opinia sfinţiei voastre, cea mai importantă calitate a celui ce ne poate ajuta să biruim în războiul împotriva abilului ego, care este în permanentă schimbare?
– Pocăinţa. Să ne recunoaştem greşelile şi păcatele este lucrul cel mai important pe care îl putem face. Şi nu să ne recunoaştem păcatele pentru a reuşi altceva ci, pur şi simplu, pentru a vedea adevărul cu privire la noi.
Sfântul Isaac, marele mistic al Bisericii, spune că cel ce îşi acceptă, înţelege, recunoaşte păcatul dinaintea Domnului este, în realitate, deasupra tuturor. Acesta este mai mare decât cel ce a câştigat lumea toată, decât cel ce hrăneşte pe toată lumea, decât cel ce face minuni, decât cel ce învie morţii. Omul acesta este primul, este mai mare, întrucât el nu poate să cadă niciodată. El are o stabilitate, un nivel, un loc în care Îi poate vorbi Domnului. Are un sălaş în care Îl poate invita pe Domnul cu lacrimi, cu pocăinţă, cu înţelegerea faptului că a făcut rău. Şi îndată se luminează. Răspândeşte lumină. Acesta devine un medic duhovnicesc, un învăţător sau un părinte, căci nu-i este teamă să-şi recunoască păcatele. Pentru el nu este o problemă să zică: „Iertaţi-mă, am greşit”. Aceasta este soluţia pentru a scăpa din toate prăbuşirile pricinuite de diavol.
– Ar fi nimerit să considerăm această calitate pe care o descrieţi – această voinţă de a te privi cu onestitate – drept smerenie?
– Nu smerenie. Smerenia este rezultatul. Ar fi de preferat să vorbim despre „înţelepciune”. Noi ne înverşunăm să ne smerim. Însă, a-mi recunoaşte greşelile – ce are a face aceasta cu smerenia? Trebuie să fiu smerit pentru a-mi recunoaşte greşelile? Nu. Trebuie ca eu să le văd. Este neapărată nevoie de aceasta. Este felul meu de a fi pentru veacul ce va să fie. Cum pot eu exista cu defectele mele în timpul vieţii ce va să fie? Dinaintea cui? Cum pot, oare, sălăşlui dimpreună cu greşelile, păcatele mele dinaintea mea? Trebuie, pur și simplu, să zic: „Eu am făcut-o!”.
Dostoievski exprimă bine aceasta în Crimă şi Pedeapsă. Personajul principal, Raskolnikov, omoară pe cineva şi aproape imediat înţelege ce a făcut. Nu recunoaşte singur, ci cu ajutorul cuvintelor foarte severe ale unei prostituate, Sonia, care îi spune: „Uite ce ai făcut”. Ea îl aduce în mijlocul pieţei, dinaintea poporului, ca să spună ce a făcut el. Şi el o face. Mărturiseşte. Spune că de nu mărturiseşte, nu ar putea exista, că a săvârşit mult mai mult şi din ce în ce mai multe crime. Şi acceptă sentinţa tribunalului, anume, să meargă pentru cel puţin douăzeci de ani în cea mai dură dintre închisori. Şi se duce, şi acolo simte el leacul inimii lui. Şi ia acest medicament. Noi avem probleme în viaţă pentru că nu vrem să ne acceptăm, nici să ne recunoaştem păcatele. Şi aici este cheia problemei. Ce altceva avem de oferit celorlalţi? Aur, argint, urări de bine, hrană? Viaţă lungă? Nu, doar să ne recunoaştem păcatele şi astfel avem, pe dată, o nouă lume.
(Bătrânul Dionisios: „Vrăjmaşul lăuntric, egoul”)
Sursa: Orthodoxe Ordinaire
Este adevărat, poate fi și o diversiune, așa cum bine afirmați, dar mai poate exista și o altă cauză și anume aplicarea prevederilor Memorandumului semnat la Strasbourg în 2014 (la care făcea referire inclusiv Părintele Iustin Pârvu, definindu-l ca pe ceva înfricoșător care va aduce urgia), în secret de către UE, Grecia, Rusia și TOATE Bisericile Ortodoxe (cu excepția celei din Georgia). Îl avem aici, descris în amănunt: https://apologeticum.ro/2016/03/super-memorandumul-si-noua-super-religie-masonica-mondiala-si-biserica-in-perioada-2016-2020/
Prin urmare, dacă am urmărit cu atenție evenimentele care s-au petrecut în țările ortodoxe (inclusiv în timpul falsei pandemii), atunci toate smintelile – respectiv înnoirile, cum le place pseudointelectualilor de tip Bănescu să le numească – au fost deja trasate punct cu punct în Memorandum și au fost duse la îndeplinire în primul rând de arhiereii „ortodocși” (am folosit în mod special ghilimelele) alături de preoții obedienți lor și de politicieni. Scopul? Evident, distrugerea Bisericii!!!
Da, este o diversiune prin care se testează reacția Bisericii. De memorandum aproape ca uitasem, dar domnii se apucă sa-l aplice punct cu punct. Avem pregătit un text dur de respingere a acestor bolunzenii pe care vrem să-l trimitem la cât mai multe Episcopii, să nu creada trădătorii ca pot lucra în tihna la distrugerea Bisericii. Sa vedem cum iși vor împlini făgăduințele cei care s-au angajat la această operatie tehnică. Doamne ajut.
Si ereticii prigonitori ai Sfintelor Icoane spuneau probail tot la fel cum ca inchinarea la Sfintele Icoane nu reprezinta dogme de credinta , Sfintele Icoane nu sunt decat niste simple picturi in biserica , si probabil indemnau pe credinciosii din vremea respectiva sa ramana in continuare in comuniune cu patriarhul chiar daca acesta prigoneste Sfintele Icoane, altfel acestia fiind acuzati de schisma .
Dar drept credinciosii crestin-ortodocsi au intrerupt comuniunea cu ereticii patriarhii si episcopi care prigoneau Sfintele Icoane .
Pentru ca desi inchinarea la Sfintele Icoane nu era”dogma de credinta” facea parte din predania primita de la Sfintii Parinti .
In Biserica Crestin-Ortodoxa nu se fac nici adaugiri si nici omiteri de nici un fel .
Predania si dogmele de credinta crestin-ortodoxe trebuie sa ramana la fel cum au fost primite de la Sfintii Apostoli si de la Sfintii Parinti .
La fel ar trebuii procedat si cu ereticii patriarhi si episcopi care urmaresc cu viclenie comuniunea cu ereticii si vor sa schimbe pascalia dupa model eretic papistas . Pascalia si calendarul trebuiesc lasate asa cum au fost stabilite de Sfintii Parinti .
Drept credinciosii crestin-ortodocsi ar trebuii sa rupa comuniunea cu acei minciuno patriarhi si episcopi care rastalmacesc predania Bisericii Crestin-Ortodoxe si incalca canoanele stabilite de Sfintii Parinti in cele sapte sinoade ecumenice , rugandu-se cu ereticii si pregatind comuniunea cu acestia .
Emoție și uimire inainte de „unire”!
Papiștii l-au declarat pe Bartolomeu doctor in teologie (onorific)!
Patriarhul Ecumenic a fost distins cu doctoratul onorific de către Universitatea Teologică Pontificală din Centrul Italiei.
În timpul vizitei sale la Florența, Bartolomeu, într-o ceremonie specială, a fost distins cu un doctorat onorific de către Universitatea Teologică din Italia Centrală și a ținut un discurs în timpul missei Ecumenice.
În timpul șederii sale la Florența, Barolomeu s-a întâlnit cu Arhiepiscopul orașului, Cardinalul Giuseppe Betori și cu reprezentanții autorităților locale.
De asemenea, i-a cunoscut și binecuvântat pe credincioșii ortodocși care locuiesc în capitala Toscanei, la Biserica Ortodoxă Greacă Iacob Fratele Domnului.
In timpul ceremoniei i s-a conferit doctoratul onorific Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I,
„pentru angajamentul său în sfera ecumenică, pentru numeroasele sale apeluri pentru protejarea creației și pentru că a oferit o viziune antropologică bazată pe o referință hristologică și trinitară clară”
de către Universitatea de Teologie Pontificală din Italia Centrală din Aula Magna a Facultății de Teologie.
Panorthodox Synod : Η ΟΜΙΛΙΑ ΤΟΥ ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΟΥ ΠΑΤΡΙΑΡΧΗ ΚΑΤΑ ΤΗΝ ΑΝΑΓΟΡΕΥΣΗ ΤΟΥ ΣΤΗΝ ΘΕΟΛΟΓΙΚΗ ΣΧΟΛΗ ΤΗΣ ΚΕΝΤΡΙΚΗΣ ΙΤΑΛΙΑΣ
https://panorthodoxsynod.blogspot.com/2023/05/blog-post.html?m=1
Panorthodox Synod : Η ΟΜΙΛΙΑ ΤΟΥ ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΟΥ ΠΑΤΡΙΑΡΧΗ ΣΤΗΝ ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΗ ΠΡΟΣΕΥΧΗ ΣΤΗΝ ΒΑΣΙΛΙΚΗ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΛΑΥΡΕΝΤΙΟΥ
https://panorthodoxsynod.blogspot.com/2023/05/blog-post_4.html?m=1
Επίτιμος Διδάκτορας της Θεολογικής Σχολής Κεντρικής Ιταλίας ο Οικουμενικός Πατριάρχης (ΦΩΤΟ & ΒΙΝΤΕΟ) – Ορθοδοξία News Agency
https://www.orthodoxianewsagency.gr/patriarxeia/oikomeniko_patriarxio/epitimos-didaktoras-tis-theologikis-sxolis-kentrikis-italias-o-oikoumenikos-patriarxis/
Nu va temeti,putin credinciosilor pt ca toate le sunt impotriva evreilor.E semn ca nu e timpul lor.
https://youtube.com/shorts/5vEGynAgSdA?feature=share
Din nou zicem:putin credinciosilor,toate le sunt impotriva evreilor;nu le e timpul.
https://youtube.com/shorts/oEsVc9qi0Y8?feature=share