ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Se numeşte Virgil Ţurcaş şi a îndeplinit această funcţie în cadrul Prefecturii judeţului Sălaj, până la data de 21 iunie, ora 13, 40. L-am cunoscut prin anii 90 ai secolului trecut, când ţărăniştii încă nu fuseseră desfiinţaţi de Băsescu Petrov şi şleahta lui. După dispariţia acestora, Virgil Ţurcaş a sărit în luntrea liberală şi a rămas în politică până la sfârşit, îndeplinind diverse funcţii.

În 12 octombrie 2020 era prefect al judeţului. În această calitate i-am trimis o scrisoare deschisă, rugându-l să o transmita lui Iohannis şi lui Orban. Bineînţeles că n-a făcut-o, nu putea să-şi strice blazonul, dar cel puţin a avut buna cuviinţă să-mi răspundă. Redau un mic fragment din acea scrisoare, alcătuită la supărare, deoarece grangurii ţării au instaurat teroarea numită covid peste România: ,,Voi nu ştiţi încotro vă îndreptaţi, dincolo de împlinirea orbească a unor ordine venite de la nişte demenţi. Ţineţi cu dinţii de nişte privilegii, care se vor risipi curând, precum fumul. Vă chemăm să (re) veniţi în Sfânta Biserică Ortodoxă şi să va bucuraţi de darurile cele veşnice ale Marelui nostru Dumnezeu’’.

Virgil Ţurcaş nu m-a ascultat, a continuat să-şi exercite funcţiile cu mult zel, mai ales după ce plandemia a fost generalizată peste pământul românesc. Îmi spunea cineva, mai demult, că mergea prin instituţiile din oraş, ca să impulsioneze procesul de inoculare a populaţiei cu acea substanţă blestemată, mincinos numită vaccin. Omul i-a atras atenţia cu aceste cuvinte: ,,Lasă oamenii în pace, nu-i trimite la vaccinare, pentru că sunt unii care se simt foarte rău şi te blestemă. Ştii că ai trimis-o şi pe  femeia cutare, care acum are grave probleme de sănătate’’. N-a ascultat, şi pentru că acela cu care vorbea era ortodox practicant, l-a îndemnat să citească coranul. ,,De ce să-l citesc?’’  ,,Ca să vezi că mai sunt şi alte religii, nu numai a voastră’’. Din câte ştiu, Virgil Ţurcaş era botezat în Biserica Ortodoxă, numai că ajunsese ca Ortodoxia să fie a altora. A lui – nu.

Privilegiile şi măririle lumeşti s-au risipit ca fumul, la data şi ora menţionate mai sus. În vreme ce se afla în localitatea Hurez pentru a servi masa, o rafală puternică de vânt a prăbuşit foişorul peste ei. Virgil Ţurcaş şi-a încheiat astfel viaţa pământească la numai 52 de ani, şi tare mă tem că se va duce la Judecata particulară într-o stare care nu îndreptăţeşte prea multe nădejdi de mântuire. Bine spunea Psalmistul: ,,Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei? Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare, că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face, ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă moartea’’(Psalmul 48).

Aici stă tragedia omului: se crede nemuritor şi trăieşte ca şi cum moartea loveşte doar în alţii. Iată că nu-i aşa. Mulţi din mai- marii Zalăului ar putea învăţa din această nenorocire. Învăţa-vor, oare?

Presbiter Ioviţa Vasile

Guvernul bagă iar spaima în orătăniile din curtea ţăranului român! Multă vreme am crezut că e vorba doar despre incompetenţă în cazul guvernelor. Îmi e din în ce mai clar că aceste teribiliste marionete pe posturi de guvernanţi dau ascultare poruncilor venite de la casapii UE, care se identifică pînă la contopire cu asasinii la comandă. Şi în UE şi la noi acasă, totul este politică de clan! Porci, nu, găini, nu, raţe şi gîşte, nu! Cu ce va trăi ţăranul român? Ce vor mînca românii? Lăcuste, carne artificială după reţeta lui Bill Gates? Ceai şi lecturi din Platon sau cu costiţe porc pîrlit la televizor. Uniunea Europeană numără din nou orătăniile din curtea ţăranilor, pentru că unor entităţi europene le pică greu la stomac carnea curată de pasăre crescută în aer liber. Au arsuri mari la exporturi şi, rînd pe rînd, încep să interzică ouatul în cuibarele româneşti. Ostracizarea e o lecţie democratică, iar sărăcia şi criza alimentară, realităţi crunte!

Aşadar, nici găina, nici porcul românesc nu vor mai fi ce-au fost. Dacă ţăranul român, strîns cu uşa de statul paralel, vrea să mai audă un cotcodac şi un guiţat în ogradă, trebuie să se supună legilor emise de porcii din Guvern, de „cocoșii galici” ai trupelor de ocupaţie sau de curcile plouate precum Ursula NuȘtiuCum. Românul n-are voie să crească mai mult de cinci porci şi 50 de găini. Dacă are aceste exemplare în bătătură, trebuie să le înregistreze, pe dumnealor, orătăniile, la registrul comerţului. Altfel, dă peste bietul ţăran român o epidemie de pestă porcină africană şi o gripă aviară, precum covidul peste om. Toate astea amintesc de greii anii postbelici şi „cotele” obligatorii, care acum par glume în comparaţie cu ceea ce ni se pregăteşte. O ordonanţă de urgenţă năşită de guvernul unui drogat, pe fondul etichetei false de pestă porcină, spune că ţăranul român nu va mai putea creşte porci dacă nu şi-i înregistrează într-o bază naţională de date, hrănindu-i doar cu furaje şi dezinfectîndu-şi încălţămintea la intrarea în coteţ. Măsurile de protecţie împotriva pestei porcine, care au masacrat sectorul suinelor, a făcut ca România să importe peste 80% din carnea de porc necurată din afară. Asta da, porcărie! Guvernamentală, UE-isto-Globalistă.

Găinile, raţele, curcile şi gîştele nu scapă nici ele de asasinatele la comandă. Dacă ţăranul român nu are autorizaţie la coteţe şi cuibare, adio ouă proaspete! În Franţa, de pildă, creşterea găinilor în curte ţine de tradiţia şi patrimonial lor naţional, dar găinarii Guvernului au trecut la distrugerea sectorului avicol din România. La păsăret stăteam bine şi exportam carne de pui, dar maestru l(Mă)Ciucă vrea să scape ţara de găinaţ, ca să ne protejeze, vezi, Doamne, de aviară. Legea porcului, legea ouălelor stresate, legea creşterii găinilor, raţelor şi gîştelor, legea prunelor uscate în Parlamentul European. Cam astea sînt legile din cuibarul UE! Acolo se clocesc toate ouăle stricate! Cu orătăniile din Guvern care se dau cocoşi în faţa Uniunii, ce-ar trebui să facem? Să dăm drumul vulpilor peste ele? Unde mai punem că după tot războiul Guvernului împotriva orătăniilor domestice, vor fi aduse din import, în caserolă, la preţuri ridicate la pătrat, ouă, găini, gîşte, nestresate, dar îngrăşate cu chimicale. Oare cu ce instrumente măsoară mai marii UE gradul de stres al oului sau al cărnii? Probabil, le ascultă cu urechea, cei într-o ureche.

La cît sînt de săraci românii, nu-i mai interesează cît de stresate sînt ouăle, carnea sau dacă au în curte orătănii euro5! Protejarea împotriva aviarei este motivul unei crize artificiale, care să pună pe butuci sectorul avicol românesc, pentru că nu cotcodăceşte în limbaj UE, în favoarea importurilor de găini care se ouă mai scump în hipermarcheturi, în favoarea cărnii din import cu gust de iască, pentru care găinarii noştri au primit porunca. Ba că ouăle sînt stresate, ba că nu trebuie sa facem zgomote în preajma coteţului cu porci, altfel porcii se stresează şi carnea nu mai e fragedă! De-aia dorm mamelucii în Parlamentul dîmboviţean, copiindu-şi confraţii din taraba bruxelleză. Să păstreze linişte pînă la primul salariu boieresc. Nu mai ştie cum s-o mai dea românul, atîta timp cît dulăii cei mari nu vor pleca de la măcelărie, de lîngă ciolane.

Ce-i mai rămîne ţăranului român? Ceapa, usturoiul, verdeţurile de grădină, dacă nu cumva vine directivă de la UE că şi acestea poluează sau sînt suferinde de stres, pentru că răsar şi cresc sub cerul liber, sub alerte meteo de cod portocaliu. Despre nivelul de trai stresat la maxim al românului nu cotcodăcesc găinarii din Guvern, care cheltuiesc fără stres pe înarmare, comenzi de armament destinate Ucrainei, pe cazarea gratuită a refugiaţilor, pe ajutoarele trimise Ucrainei din fondurile de rezervă ale României şi, mai nou, refuzate de tarlaua lui Zelenski, pe simbriile speciale ale muşteriilor lor şi pentru cele peste zece mii de pensii speciale.
Legile sînt făcute să protejeze animalele de colecţie ale Parlamentului, Președinţiei, Guvernului, Parlamentului şi Justiţiei! Dacă i-am trimite pe toţi cei vinovaţi de trădarea intereselor naţionale la „coteţ” ar fi pace şi loc de trăit pentru toţi.

Maria Diana Popescu, 19 Iunie 2022

Notă. Titlul articolului îmi aparţine (I.V.)

Atenţie: nu jigniti recenzorii, nu-i injurati, nu-i umiliti! Nu au absolut nicio vina. Sunt oameni fara posibilități financiare care incearca sa castige un ban pt a-si creste copiii. STATUL ISI BATE JOC DE EI, PT CA NU II PROTEJEAZĂ SI NU II RESPECTA! Pentru cei care nu doresc sa se recenzeze sau doar partial:

1. Legitimati recenzorul. Notati-va tot ce scrie pe legitimatie. Puteti sa o şi pozati

2. Cereti-i actul de atestare pentru operator de date cu caracter personal. Daca nu il are, nu poate sa va recenzeze, pentru ca nu are dreptul să colecteze datele. Dacă are atestatul, notati-vă datele din el, pozati-l.

3. Cereti sa va dea actul care demonstreaza ca telefonul, tableta sau orice aparat detine pt completarea datelor si răspunsurilor dvs, apartine unei instituții a statului care are dreptul de a colecta datele cu caracter personal pt recensamant. Nu are dreptul sa va completeze datele pe un dispozitiv personal, ci numai pe unul aprobat si care sa apartina de instituții ale statului clar identificate (singurul care ar fi abilitat este STS). Stati linistiti, nici ei nu stiu care sunt aceste institutii.
Daca va arata un astfel de act (desi ma indoiesc,) cereti sa va faca dovada legală ca instituția respectiva este abilitată de lege să adune datele.

4. Daca nu vreti sa răspundeți la intrebari, invocati faptul ca RELIGIA NU VA PERMITE. Tehnologia nu este acceptata de multi preoti, calugari, măicuțe, culte religioase si nimeni nu are voie sa va incalce dreptul la religie si credinta si să vă incalce normele religioase.

5. Înregistrați toata aceasta intalnire si pastrati-o bine. Cereti formularul pe hartie. Daca vi-l dau, puţin probabil, completati numai ce vreti voi. Nu bifați acordul pt prelucrarea datelor.

6. La sfarsitul întrebarilor, va vor cere sa bifati casuta in care va dati acordul pt prelucrarea datelor cu caracter personal: nu bifati asa ceva! Refuzați! Este dreptul vostru in virtutea Constitutiei Romaniei – Art. 26, GDPR etc

7. Refuzati sa semnati pe tableta, telefon etc, menționând ca nu sunteți de acord ca semnatura dvs sa fie preluata de sistem si reprodusa oriunde, oricand, de oricine.

8. Nu dati datele personale ale membrilor familiei: nu aveti dreptul sa dati CNP, serie, nr buletin/carte de identitate al niciunei persoane, fara acordul expres exprimat in scris. Nu au nevoie de CNP la recensamant. Ceea ce fac este un abuz. Va sfatuiesc sa nu il dati nici pe al dumneavoastră.

9. In ceea ce priveste presupusa amenda: recenzorul nu are dreptul sa va amendeze.
Pentru a va amenda pentru presupusul refuz de completare la recensământ, trebuie sa se duca la Politie, sa cheme un agent de politie care sa vina la usa casei, sa va legitimeze si sa constate personal ca refuzați. Dar pt asta trebuie sa ii deschideți, si nu aveti aceasta obligație. nu ii primiți in curte sau in casa. nu aveti aceasta obligatie, iar ei nu au dreptul sa intre pe proprietatea dvs. nicu recenzorul, nici politia. Este valabil si pt cei care stau in chirie.

Nu semnati procesul verbal de constatare a contraventiei, in caz ca vi se întocmește de politie. La mentiuni scrieti ca nu sunteti de acord si mentionati ce v-am scris mai sus.

APARATI-VA DREPTURILE SI LIBERTATILE FUNDAMENTALE!
DACA NU O FACETI VOI, NU O VA FACE NIMENI PENTRU VOI! ESTE OBLIGAȚIA VOASTRA SA AVETI GRIJA DE DATELE VOASTRE

STATUL A DEMONSTRAT CA AUTORECENZAREA A CLACAT. DOUĂ MILIOANE DE FORMULARE COMPLETATE ONLINE NU AU FOST ÎNREGISTRATE CORECT. VA DATI SEAMA CA DATELE VOASTRE SUNT IN PERICOL? SI NU VOR FI PĂZITE DE NIMENI. SUCCES!

Avocat/Senator Diana Iovanovici-Șoșoacă
Partidul S.O.S România

1. Ce face Biserica lui Hristos atunci când tezaurul Revelaţiei Dumnezeieşti este ameninţat de eretici? Răspunde imediat prin apărarea Adevărului şi condamnarea celor care cutează să strâmbe învăţăturile mântuitoare, concomitent cu încercarea de a-i aduce pe eretici în Biserică, prin pocăinţă. Niciodată în istorie Biserica, Poporul lui Dumnezeu, nu a rămas impasibilă atunci când Dreapta Credinţă a fost primejduită de vrăjmaşii rătăciţi.

2.Cum a reacţionat Biserica faţă de sinodul eretic din Creta? Prin mijloacele canonice statornicite de-a lungul vremii, adică:

– neparticiparea la pseudo-sinod a mai bine de 80 la sută din pliroma Bisericii, ştiindu-se dinainte că va fi o adunare eretică, datorită documentelor elaborate în prealabil şi a multor abateri de la Sfintele Canoane, cum ar fi selectarea participanţilor pe criterii de obedienţă, împiedicarea participării episcopilor cu cuget ortodox, fapt nemaiîntâlnit în Tradiţia sinodală a Bisericii. Astfel, au refuzat să participe ierarhii Sfintelor Biserici din Rusia, Bulgaria, Antiohia şi Georgia.

– Atenţionarea episcopilor şi a celorlalţi clerici, concomitent cu mărturisirea adevărului de Credinţă

– Întreruperea pomenirii acestora la Sfintele Slujbe (Canoanele 31 Apostolic şi 15 I-II Constantinopol), până la o prezumtivă pocăinţă

– Întreruperea comuniunii euharistice cu clericii prezenţi în Creta

– Condamnarea de facto a clericilor eretici

– Anatemizarea acestora prin citirea Sinodiconului de la Duminica Ortodoxiei

3.Este necesară condamnarea sinodală a ereticilor participanţi în Creta? Da, este necesară pentru că sinodul are menirea de a încerca îndreptarea ereticilor. În caz de refuz, aceştia sunt caterisiţi, anatemizaţi şi îndepărtaţi din Biserică, adică excomunicaţi. Neputându-se reuni un sinod cu adevărat ortodox, rămâne determinantă şi suficientă respingerea de catre Biserică a sinodului tâlhăresc.

4. Ce se întâmplă dacă un Sinod nu se poate convoca şi reuni, datorită vitregiilor vremii?Când un Sinod nu se poate întruni, Biserica nu poate fi împiedicată în opera ei de mântuire a oamenilor. Dacă Biserica ar putea fi redusă la neputinţă de vrăjmaşii ei, fie chiar şi temporar, aceasta ar însemna că a fost biruită, ceea ce ar infirma – Doamne, fereşte! – cuvintele Mântuitorului ,,nici porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18). Sfântul Cuvios Iustin Popovici: ,,Nu ne aducem aminte ca atîta timp cît Biserica a suferit prigoane să se fi întrunit vreun Sinod Ecumenic, ceea ce nu înseamnă că Biserica lui Dumnezeu nu a vieţuit sau nu a lucrat într-un mod sobornicesc în acele vremuri’’.Iată ce ne spune şi cartea bisericească: ,,Dar cum în realitatea bisericească generală pot, de fapt, să vină şi vremuri nefavorabile întrunirii unui Sinod Ecumenic – istoria dovedeşte aceasta – atunci proclamarea sinodală solemnă poate fi înlocuită prin ceea ce se numeşte consens unanim al Bisericii… Astfel, acel consens unanim al Bisericii  este, de fapt glasul Bisericii întregi…’’ (Pr. Prof. dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. dr. Ioan Zăgrean, Teologia Dogmatică, EIBMBOR, Bucureşti 1991, pag. 15).

5.Ce este Sinodul? Este Sinodul infailibil? ,,Sinod’’ este un cuvânt grecesc compus, însemnând ,,drum împreună’’. Sinodul este un instrument al Bisericii, o modalitate de exprimare şi apărare a adevărului. Sinodalii lucrează din încredinţarea Bisericii, în numele ei, ca parte a ei şi sub asistenţa Duhului Sfânt. ,,Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă…’’ (Fapte 15, 28), este formula biblică existentă în cugetul sinodalilor în vremea lucrărilor. Toate hotărârile unui Sinod sunt supuse pliromei Bisericii. Biserica receptează un Sinod ca fiind Ecumenic sau îl respinge şi condamnă acel sinod, atunci când nu exprimă adevărul revelat. Aşadar, un sinod nu este ortodox decât în condiţiile enumerate mai sus, cu alte cuvinte nu este infailibil decât atunci când stă sub puterea Duhului Sfânt. Infailibilă este numai Biserica în întregul ei, avându-L Cap şi Ocrotitor pe Mântuitorul Hristos.

6. Au fost şi sinoade eretice în istorie. Care a fost poziţia Bisericii faţă de acestea? Biserica s-a manifestat prompt şi intransigent, le-a condamnat şi respins, chiar înainte de condamnarea sinodală. Exemple: sinodul I tâlhăresc de la Efes din 449 a fost dezavuat de pliroma Bisericii, încât nici n-a mai fost nevoie de condamnare sinodală; sinodul unionist din 1439 de la Ferrara-Florenţa a fost respins ab initio de pliromă, încât unirea nu s-a înfăptuit, şi nici n-a mai fost nevoie de un sinod care să constate caducitatea hotărârilor; şi în sfârşit, pseudo-sinodul din Kolimbari, din 2016. Am văzut cu toţii că Biserica l-a respins la scurt timp după ce au fost făcute publice hotărârile eretice. Acest pseudo-sinod a fost ordonat de vrăjmaşii Bisericii, ,,hotărârile’’ lui au fost scrise înainte, ceea ce a determinat ierarhii celor patru Biserici ştiute să nu participe. Sinodul a fost astfel respins chiar înainte de a începe.

7.Văzând că Biserica a respins şi condamnat pseudo-sinodul cretan, ecumeniştii participanţi au recurs la o stratagemă vicleană, lansând ideea că numai un viitor sinod se poate pronunţa în privinţa acestuia. Fals! Biserica este mai mare decât sinodul şi ea şi-a spus cuvântul negreşelnic. Ideea a fost îmbrăţişată chiar de unii clerici îngrădiţi de erezie. Cu acest vicleşug ereticii urmăresc să câştige timp pentru a introduce treptat, pe nesimţite, ereziile ecumeniste în Biserică şi pentru a se ţine la adăpost de criticile îndreptăţite, exprimate de teologi de seamă, precum Părintele Theodoros Zisis. În împrejurările actuale, întrunirea unui Sinod Ortodox este imposibilă. Ierarhii eretici ecumenişti sunt majoritari, ei ar trebui să participe la prezumtivul Sinod ca împricinaţi care ori se pocăiesc, ori sunt înlăturaţi din Biserică. Credeţi că e posibilă o atare cale de urmat? Hotărât, nu, dar şi utopiile sunt frumoase. Se conturează din ce în ce mai pregnant un pseudo-sinod în 2025, la care se va hotărî  unirea cu ereticii papistaşi şi va fi confirmată adunarea nelegiuită din Creta. De asemenea sinod avem noi nevoie?

8.În loc de concluzii, câteva întrebări. În faţa ereziilor, Biserica poate rămâne impasibilă, asistând cum acestea pătrund în trupul ei? Nicidecum. Admitem, ipotetic, că peste două luni se reuneşte un Sinod alcătuit exclusiv din episcopii rămaşi ortodocşi. Ar hotărî acest Sinod altceva decât a spus Biserica? Ar recepta sinodul din Creta ca fiind ortodox? Doamne, fereşte! Exclus cu desăvârşire. Atunci de ce ne cramponăm obsesiv de o improbabilă condamnare sinodală? Pentru a ne înscrie în planul ecumeniştilor?

Presbiter Ioviţa Vasile

1.Sfânta Biserica Ortodoxa Română nu are nimic comun cu consiliul mondial zis al bisericilor şi cu niciunul din organismele ecumeniste. Pseudo-ierarhii români să facă bine să se  retragă din aceste alcătuiri satanice, să nu mai vorbească în numele Bisericii noastre, sau să plece din scaunele episcopale pe care, cu nevrednicie, le ocupă.

2.Sfânta Biserică Ortodoxă Română nu a fost reprezentată la sinodul tâlhăresc din Creta, din 2016. Au fost prezenţi 25 de ocupanţi ai scaunelor episcopale, fără mandat din partea BOR. Hotărârile eretice le aparţin şi nu angajează cu nimic Biserica noastră, care nu poate fi părtaşă la un sinod eretic. Semnatarii să se pocăiască, să-şi retragă semnăturile de pe documentele eretice, ori să plece din Biserică.

3.Cerem să înceteze represaliile împotriva credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, clerici sau mireni, îngădiţi de erezie. Prigoana împotriva lor este răzbunare a pseudo-episcopilor eretici. Caterisirile nedrepte nu produc efecte în plan canonic, duhovnicesc şi pastoral. Dimpotrivă, caterisirile nedrepte se întorc împotriva celor care le-au pronunţat.

4.Cerem să înceteze cenzura în Biserica Ortodoxă Română. Textele din cărţile bisericeşti să fie aduse la forma lor iniţială. Să se restabilească, de pildă, forma autentică a Prohodului Domnului, fără denaturări şi concesii făcute vrăjmaşilor Bisericii, tăiaţi şi netăiaţi împreajur.

5.Solicităm imperativ ca să fie desfiinţată reţeaua securist-informativă, prin care preoţii sunt încurajaţi să practice o delaţiune murdară şi înjositoare, prin care s-au distrus relaţiile fireşti între ei. Condamnăm ferm această modalitate a episcopilor de a domina, dictatorial, viaţa bisericească din Eparhii.

6.Adresăm pseudo-episcopilor români cererea de a  interzice prezenţa pe teritoriul canonic al Bisericii noastre a pseudo – patriarhului eretic şi schismatic Bartolomeu din Istambul. Îi atenţionăm pe pseudo-ierarhii români că au datoria canonică de a cere alegerea pe tronul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului a unui ierarh cu adevărat ortodox, nevândut, neşantajabil, iubitor de Hristos şi de Biserică.

7.Cerem imperativ pseudo-ierarhilor români să se dezică de ereticul papă Francisc, de prezumtivii lui urmaşi, care cunosc bine Învăţătura Sfintei Biserici Ortodoxe, şi totuşi stăruiesc în erziile lor. Să i se intezică, acestuia şi urmaşilor, prezenţa pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Române până când îşi vor recunoaşte ereziile şi rătăcirile, se vor pocăi şi îşi vor exprima dorinţa de reveni în Biserica lui Hristos.

8.Îi rugăm pe ocupanţii scaunelor episcopale din România să-i condamne pe schismaticii ucraineni, Filaret şi Epifanie, să nu recunoască ,,autocefalia’’ acordată acestora de de agentul americanilor, Bartolomeu din Istambul. Îi somăm să-şi exprime deschis susţinerea pentru Prea-Fericirea Sa, Înalt-Preasfinţitul Onufrie, Întâistătătorul Sfintei Biserici Ortodoxe Canonice din Ucraina. Orice atitudine ambiguă o vom socoti ca o complicitate la atitudinea lui Bartolomeu, ereticul şi schismaticul. Cerem pseudo-episcopilor să ia atitudine fermă faţă de schisma provocată de Bartolomeu în Biserica Ortodoxă a Macedoniei.

9. Prin tot ce fac, pseudo-ierarhii români pregătesc ,,religia’’ unică a viitorului, în care Dumnezeul Adevărului va fi înlocuit cu blestematul antihrist. Condamnăm această trădare a lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale. Noi Îl avem Domn şi Stăpân pe Mântuitorul Hristos.

10.Întrebăm pe cinstiţii ierarhi români: De ce nu canonizaţi niciun Sfânt din perioada comunistă? Vă e frică? Sunteţi vânduţi? Sunteţi şantajaţi? Vi se interzice? De către cine? Nu credeţi în sfinţenie? Aţi încetat să mai credeţi în Dumnezeu?

11.Denunţăm înscrierea în calendarul ortodox a zilei de 1 septembrie, ca zi a pământului-mamă, o sărbătoare păgână, şi cerem înlăturarea ei.

12. Dacă pseudo-ierarhii  români vor persista în această atitudine profund dăunătoare Bisericii lui Hristos, îi invităm să plece din scaunele episcopale, prin demisie, să ne dea posibilitatea de a ne alege Episcopi Ortodocşi, spre binele şi mântuirea credincioşilor. Nu vom accepta, drept ierarhi, persoane compromise, vândute, şantajabile, atee, agenţi infiltraţi, masoni, impostori necredincioşi meniţi să submineze, din interior, Biserica noastră.

Presbiter Ioviţa Vasile

Arhiereii ecumeniști afirmă sus și tare în predicile care inundă spațiul ortodox că nu există persecuție; ei acuză pe cei care au altă părere, de neascultare, păcat grav; și de conspiraționism care sunt demne de a fi introduse în ghidurile de spovedanie. Desigur, această atitudine e însoțită de o perfectă aliniere la toate deciziile autorităților antihristice.

Unde sunt acum izoletele total ineficiente, plătite nu se știe din ce bani, dar dispărute ca prin magie, unde sunt măștile, dezinfectantele, produsele sanitare și echipamentele medicale de protecție cu care s-a făcut comerț ilicit, sacii negri în care erau învelite cadavrele dezbrăcate ale celor presupus uciși de covid 19, milioanele de doze de vaccin expirate deja prin depozite, țepușe date de greii milionari de carton, recidiviști în cursele înșelării poporului năucit și disperat ? Zeci de mii de oameni rămași fără serviciu și pâine, pentru că au refuzat vaccinarea, sistemul sanitar prăbușit în agonie, învățământul compromis total, economia la pământ, în urma plandemiei covid19, născocită de mințile bolnave ale slujitorilor satanei, corupția întregului sistem politico-economic și social, hoția generalizată. Iar ce este mai dureros, la trădarea de neam și Țară a guvernanților antihristici, la care aderat Ierarhia sinodală în frunte cu Patriarhul BOR, care s-a autocondamnat, printr-o rușinoasă și nedemnă obediență.

Spune Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: „De aceea spun, să nu se piardă nimeni cu firea. Să-şi păstreze sângele rece şi să-i lucreze mintea. Pentru că de nu-i lucrează mintea, chiar şi dintr-o simplă prostie poate trăda. Orice s-ar întâm­pla, trebuie să te rogi, să te gândeşti şi să acţionezi. Cel mai bine este ca să încerci să înfrunţi o situaţie grea într-un mod duhovnicesc. Astăzi însă, lipsesc amândouă vitejiile. Nu există nici vitejie duhovni­cească, care se naşte din sfinţenie şi îndrăzneală că­tre Dumnezeu, pentru a înfrunta o greutate în mod duhovnicesc, nici vitejie firească nu există, ca să nu se înfricoşeze cineva în vreo primejdie. Trebuie ca cineva să aibă multă sfinţenie ca să frâneze un rău mare. Altfel, pe ce se va sprijini?”

Atotbunul Dumnezeu să dăruiască tuturor prin mijlocirile Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Prietenilor Săi, Sfinţii, curaj, discernământ și rezistenţă în faţa ispitelor care vin din toate părţile. Să ne amintim vorbele pline de Har Dumnezeesc ale vasului ales al Domnului Hristos, Mitropolitul Longhin, rostite cu trei luni înainte de minciuno-sinodul din Creta 2016: „Noi  știm numai o Biserică pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos, Domnul nostru și aceasta este Una Sfântă Biserică, Apostolicească și Sobornicească și drept măritoarea credință cu care vrem să ne întoarcem la scumpul nostru Mântuitor în veșnicie. Aceasta este Biserica pe care nici porțile iadului nu o pot sfărâma(Matei 16, 18), al Cărei Cap este Hristos.Nu recunoaștem alte zise biserici surori, identice și nici relațiile Bisericii ortodoxe cu cealaltă lume creștină. Da, iubim pe toți și pe toată lumea de pe pământ, pentru că toți suntem făptura lui Dumnezeu și de aceea iubim și îi chemăm pe toți să se întoarcă la Adevărata Credință Mântuitoare Ortodoxă, pe care a lăsat-o Domnul Iisus Hristos și care este una și El a răscumpărat-o cu Sfânt Sângele Său și nu cu ecumenismul blestemat, care este înainte mergător antihristului și dorește să distrugă din temelii pe Una Sfânta, Soborniceasca și Apostoleasca Biserică a lui Hristos. Acest sinod mare sfânt panortodox este cel mai viclean, tâlhăresc, cel mai mincinos pe care eu și credincioșii mei niciodată nu-l vom recunoaște.”

Cetăţenia noastră este în cer, de aceea trecători fiind în această viaţă vremelnică cu frumuseţile ei deșarte, să folosim timpul rămas, pentru a ne umple sufletele de dorinţa arzătoare pentru ţinutul ceresc, lăsându-ne conduși de voia lui Dumnezeu către adevărata noastră țară, adică Împărăţia Cerurilor-Ierusalimul Ceresc. Acolo, „Soarele dreptăţii va străluci de şapte ori mai mult, iar luna va scânteia de două ori mai mult decât soarele care străluceşte acum; stelele vor fi asemenea soarelui nostru… Toate vor fi mai presus de cuvânt, ca unele ce vor întrece toată gândirea, iar fiind spirituale şi dumnezeieşti, se vor uni cu cele inteligibile şi se vor face un alt rai inteligibil şi un Ierusalim ceresc”[13]

Trebuie să rămânem nemişcaţi în Credinţa noastră, căci numai atunci Îl avem pe Dumnezeu împreună Lucrător cu noi. Şi când Dumnezeu este cu noi, nimeni nu poate fi împotriva noastră. Trebuie să apărăm Ortodoxia după puterea dăruită fiecăruia prin Harul Mângâietorului, căci altfel pierdem drumul care duce la mântuire şi spre întâlnirea în veşnicie cu Atotbunul Domn Iisus Hristos. Amin

Dr. Gabriela Naghi

Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, 12 iunie 2022 

Din luna martie 2020, odată cu instituirea stării de urgenţă, continuată ulterior cu starea de alertă (care a durat până în 8 martie 2022) , ca urmare a răspândirii aşa zisei plandemii cu covid 19, arhiereii BOR au acceptat toate hotărârile poliţieneşti ale slugilor statului totalitar antihristic. În această perioadă, Patriarhia BOR a acceptat închiderea bisericilor, interzicerea participării credincioşilor la slujbele bisericii, interzicerea participării acestora la slujba Învierii Domnului 2020. Înalta ierarhie a acceptat aplicarea măsurilor de dezinfecţie totală a obiectelor de cult şi icoanelor, iar ulterior desfăşurarea slujbelor în afara lăcaşului de cult, purtarea măştii de protecţie de către credincioşi şi slujitori în interiorul bisericilor, distanţarea persoanelor 2 m în timpul slujbelor, sărutarea Sfintelor Icoane prin intermediul unor protecţii de plexiglas, batjocorirea Sf. Taine ale Bisericii, batjocorirea sfintelor rânduieli de frica infectării cu virusul ucigaş.Tulburarea şi haosul mental indus până la starea de isterie generalizată din cauza spaimei, a fricii de moarte a cuprins lumea la nivel planetar, acestea fiind meşteşugirile celui viclean, ale vrăjmaşului omenirii dornic să se războiască cu Împăratul Hristos şi să ia în stăpânire sufletele celor care deznădăjduiesc şi abandonează lupta. ÎPS Teodosie a fost singurul care s-a opus și al cărui glas s-a făcut auzit în tot acest timp în care oamenii au așteptat zadarnic un cuvânt bun, de întărire și mângâiere din partea Păstorilor lor.

Boala în sine nu este un semn al părăsirii sau absenţei harului dumnezeiesc prin care „tot sufletul viază”, nici o condamnare din partea lui Dumnezeu. După cum nici sănătatea fizică nu este o precondiţie a mântuirii. A concepe suferinţa ca semn al mâniei lui Dumnezeu înseamnă deznădejde pentru cel care suferă. Din punct de vedere duhovnicesc patul suferinţei nu e patul deznădejdii, căci acolo pacientul, robul lui Dumnezeu devenit penitent, aşteaptă vindecarea, salvarea din ghearele durerii şi neputinţei. Vindecarea este tocmai un eşec al puterilor răului care se împotrivesc voinţei lui Dumnezeu ca toţi să se tămăduiască, prin Iisus Hristos, „doctorul sufletelor şi al trupurilor”. Vindecarea este un dar şi un simbol al Împărăţiei lui Dumnezeu.

Iată sfatul pentru vremurile tulburi ale Preacuviosului Părinte Justin, care veghează cu dragoste asupra întregului neam românesc ortodox necăjit: „Pune mâna pe Biblie, ia viețile sfinților model. Prin cei slabi, măi, se dovedește puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Așa că stai liniștită, nu te teme! Creștinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân și Împărat, ostaș apărător, puternic și mergi cu El înainte. Să nu vă temeți de ce vă vor spune vouă, nu vă temeți deloc! Al Domnului este pământul și stăpânirea lui. Și noi suntem creștini, a noastră-i toată Împărăția și asta de pe pământ și cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. Dacă El mă paște, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine. Dă Dumnezeu la fiecare! Dragii mei, războiul acesta este într-adevăr unul ane­voios, dar nu fără știința lui Dumnezeu. Creștinul nos­tru de azi trăiește niște vremuri grele, de neputință. Poate că niciodată nu a fost așa de neputincios creștinul cum este astăzi. Dar Dumnezeu e încă printre noi, dragii mei, și va fi până la sfârșitul veacului.  Acum, putem spune, întreaga creștinătate este răstignită pe cruce. Un om care este pe cruce oare nu se simte slăbit? Oare să ne scoatem piroanele și să ne tămăduim rănile? Sau să răbdăm, rugându-ne Domnului pentru iertarea celor ce ne prigonesc?”

Toate comunicatele BOR, prin purtătorul ei de cuvânt, în această criză, trebuia să fie liber de orice compromis în fața oricăror cerințe ale slugilor Leviatanului, care încalcă flagrant drepturile omului, libertățile religioase și principiile de autonomie sacrosanctă a cultului religios, acordând putere de decizie acestora, asupra Sfintelor Taine ale Bisericii. În nici un fel de situație, oricât de gravă ar fi, libertatea de conștiință nu poate fi restrânsă sau condiționată. Această pandemie cu un virus gripal venită de nu știu unde sau fabricată în laboratoarele inițiaților ocultei masonico-sionisto-globaliste este de fapt un război împotriva omenirii, un război împotriva lui Hristos.

Arhiereii trădători ai Ortodoxiei la Creta, au încercat prin acceptarea condițiilor impuse de slugile atee ale cezarului, să minimalizeze Sfânta Euharistie, care este motivul însuși al Liturghiei și inima Bisericii. Fără Sfântul Potir, fără Hristos nu există Biserică! Nu este de înțeles atitudinea pseudo ierarhiei, lașă și înrobită, care are nevoie de consultări la nivel pan-ortodox, cu privire la modul de distribuire a Sfintei Împărtășanii credincioșilor – încercare nereușită de a fugi de responsabilitatea asumării unei atitudini ferme în acord cu învățătura de neschimbat a Bisericii. Cum au acceptat preoții, masca pe față înaintea Împăratului Hristos?Cum au încuviințat preoții sa fie primiți la slujbe doar un anumit număr de persoane, cu programare, în funcție de spațiul pe care îl are la dispoziție biserica, respectând cei 8 metri pătrați de izolare între persoanele prezente cu mască? Am asistat fără putere de acceptare și înțelegere la o nouă trădare a Ortodoxiei de către ierarhia BOR, după minciuno-sinodul Creta 2016.

De ce s- luat in considerare opinia liber-cugetătorilor neo-marxişti, care au susţinut cu îndârjire infectarea credincioşilor prin folosirea unei singure linguriţe de împărtăşanie, făcând o propagandă deşănţată pentru interzicerea acestei Sfintei Taine în forma hotărâtă de binecuvântații Părinți ai Bisericii? De frica îmbolnăvirii cu virusul gripal, arhiereii au consimţit ca Liturghia să fie descralizată, transformată într-un spectacol televizat. Au fost propuse tot felul de modalități blasfemiatoare de administrare a Sfintelor Taine, de către slugile vândute ale cesarului, adevărate sacrilegii, sub presiunea ateilor neo-marxiști: lingurițe de unică folosință, înmuierea Sfântului Trup în Sfântul Sânge cu mâna, dezinfectări permanente ale mai multor lingurițe de împărtăşanie şi ştergare de unică folosință etc. Patriarhia BOR, a hotărât să aştepte o reglementare la nivel pan-ortodox pentru a se putea stabili modalitatea de împărtăşire a credincioşilor.

A accepta folosirea mai multor linguriţe pentru împărtăşire, pentru a-i menaja pe cei mai slabi în credinţă, însemnă mai degrabă a le spori mereu susceptibilitatea în ceea ce priveşte posibilitatea îmbolnăvirii lor prin împărtăşire şi a rămânerii lor mereu în această lipsă a credinţei. De asemenea, pentru cei credincioşi – care niciodată nu şi-au pus problema îmbolnăvirii lor prin împărtăşirea cu aceiaşi linguriţă – această practică devine smintitoare sau chiar poate introduce în inima lor îndoiala în privinţa realităţii împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. Prin urmare, atingerea linguriţei de buzele noastre, ni-L dăruieşte pe Hristos în chip euharistic, ori aceasta trebuie să genereze bucurie în inimile noastre şi dorinţa neîncetată de a ne împărtăşi, în nici un caz teama de îmbolnăvire cu indiferent ce boală, oricât de contagioasă şi mortală ar fi.

Linguriţa simbolizează mai întâi cleştele cu care serafimul din viziunea prorocului Isaia (VI, 6-7) a luat cărbunele de foc, punându-l, din porunca Domnului, în gura proorocului, ca semn al curăţirii lui de păcate şi al misiunii sale profetice. Acest cărbune ceresc închipuie însă pe Hristos Cel Euharistic, de Care ne împărtăşim în cadrul Sfintei Liturghii. Linguriţa o închipuie însă şi pe Maica Domnului, care a purtat în pântecele ei Pâinea cea cerească. Într-o astfel de accepţiune, linguriţa care poartă în ea Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, este o închipuire simbolică a Maicii Preacurate, care L-a purtat în pântecele ei, pe Hristos, Mântuitorul lumii[10].

Transformarea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele lui Hristos este cea mai mare minune de pe pământ. Sfinții Părinți ai Bisericii au văzut-o ca Izvorul puterii împotriva demonilor, Pâinea vieții, Izvorul Vieții Veșnice, Medicina Nemuririi, Antidotul împotriva morții. Însă, „Satana se teme foarte tare de Hristos. De aceea vrea să vină într-o zi ca să conducă lumea în locul lui Hristos, ca antihrist…. Ca să vină antihrist, fiul lui Lucifer, să conducă lumea, va trebui să nu mai fie Sfânta Împărtășanie. Pentru că, atâta vreme cât se face Liturghie și creștinii se vor împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos, satana nu poate să pună în practică lucrările lui, nu poate să predomine, nu poate să conducă (…). Copilul meu, Hristos, Sfânta Împărtășanie, este viața noastră. Însuși Hristos este Împăratul nostru, este Împăratul inimii noastre. Însă, inima Bisericii este Sfânta Împărtășanie. Însuși Hristos unește pe toți oamenii. Dacă nu există Sfânta Împărtășanie, nu există unire (…) Dar astăzi, ce ni se cere? Ceva cu mult mai rău! Îți cer să nu crezi că Hristos este mântuirea ta și curățirea sufletului tău de orice boală și păcat. Și numai acest lucru pe care îl spun, fie mireni, fie preoți, reprezintă o mare greșeală și un mare păcat! (…) Lipsa de evlavie, apatia și indiferența sunt cele trei arme prin care satana va stăpâni. Doresc ca noi să nu le primim pe acestea, să le lepădăm de la noi,” ne sfătuiește bine plăcutul Domnului Hristos, Părintele  Elpidie Vaianakis.

Sfântul Chiril al Alexandriei explică acest lucru mai detaliat: „Trupul lui Hristos este sfânt și are puterea de a învinge orice boală. A fost și este Sfânt, nu numai ca și carne cu puterile Sale naturale, ci ca și Templul Logosului divin interior, care sfințește trupul Său cu Duhul Său. Astfel Hristos dă viață fiicei capului sinagogii nu numai prin porunca Sa atotputernică, ci și prin atingerea de ea cu Trupul Lui” (Αναστασίου, Doctrina Patrum, σ. 129, 131-32).

În primul secol creștin, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, un savant al epocii sale și un mare mărturisitor care a preferat să moară decât să se lepede de Hristos, a numit Sfânta Euharistie „medicament al nemuririi”. De frica unei boli, fugim de izvorul vieții și de Viața însăși, atunci când știm că Dumnezeiasca Euharistie vindecă trupul și sufletul?! De aceea, atunci când ne aflăm în faţa Sfintei Împărtășanii, să ne predăm cu dragoste și credință tare îndurării și iertarii lui Dumnezeu și să-L rugăm să restaureze în noi harurile Sale și să ne păzească de toată boala, de calamități și de toate ispitirile satanei și ale duhurilor văzute și nevăzute ale întunericului.

Dragostea de Dumnezeu și de aproapele va deveni de neînțeles pentru mulți. Viața va fi, în general, golită de sens și teribil de tristă. Și va deveni ieftină. Marea problemă a zilelor noastre nu este numai slăbirea credinței în Dumnezeu, ci și ignorarea existenței inițiaților lojilor masonico-sionisto -globaliste, slugile vrajmașului omenirii. La ordinul lor  s-a initiat o vastă acțiune de DISCIPLINARE, la nivel global. Este vorba de disciplinarea coordonată a 3/4 din planetă, care a stat acasă în carantină, în izolare, cu masca pe figură oriunde în locuri închise sau în aer liber. A ține sechestrați la domiciliu oamenii, a-i lipsi de drepturi și libertăți fundamentale și a-i determina să fie obedienți cu astfel de măsuri de excepție – luate la scară planetară, este un fenomen fără precedent. Celelalte pandemii din istorie, infinit mai letale decât aceasta, nu au beneficiat nici pe departe de un asemenea complex economic politico-mediatic-medical capabil să oprească efectiv lumea pe loc. Nu pot să nu mă gândesc că această vastă operațiune de disciplinare este făcută PENTRU ceva, are o anumită finalitate, ce este legată intim de modul în care va arăta lumea nouă post-covid și, mai ales, regimul puterii ce va urma. Pentru cei care vor sări în sus ca arși că fac teoria conspirației le pot spune să stea liniștiți ca și până acum, în special creştinii prostiți de-a valma de arhiereii trădători ai Ortodoxiei la Creta, care amețiți de suflul hidrei ecumeniste nu mai sunt capabili să reacționeze în nici un fel, într-o stare de autovictimizare şi ascultare oarbă față de cei care nu sunt păstori, ci lupi îmbrăcați în piei de oaie.

Dr. Gabriela Naghi

Trăirea noastră în Hristos, îngrădiţi fiind de erezia satanicului ecumenism, de-a lungul celor şase ani, dincolo de impedimentele menţionate care ne-au călit voinţa, ne-au întărit puterea în nevoinţe, posturi, privegheri, şi dragostea faţă de vrăjmasi, ne-a ajutat sub supravegherea iubitoare a Părintelui Duhovnic, să câştigăm puţin din bunurile de mare preţ, bucuria şi pacea, nemaiîntâlnite de mulţi dintre noi, până la acest moment de mare cotitură în viaţa noastră duhovnicească.

În ultimii șase ani de zile, în parohia Schit Orăşeni se duce o luptă strigătoare la cer, cu intrigi și persecuţii din partea MMB, în care au primat orgoliul și ura desăvârșită de a distruge și a anihila pe cei 257 de evlavioși ortodocși în frunte cu Preotul lor, Părintele nepomenitor Ioan Ungureanu. Acești adevăraţi străjeri ai Ortodoxiei au refuzat de a accepta o credinţă căldicică, scăldată în minciuna globalist-ecumenist-iubiristă, rămânând neclintiți în mărturisirea Dreptei Credințe.

Timp de șase ani de zile,binecredincioșii din „cetatea ortodoxă antiecumenistă de la Schit Orășeni’’, cum bine a numit-o un ilustru vizitator și împreună luptător dintr-o Biserică Ortodoxă soră ,,ţin piept cu vitejie uneltirilor, gâlcevilor, şicanelor de tot felul, chemărilor în justiție, din partea slujitorilor simbriaşi ai Mitropolitului Teofan. S-a încearcat fără succes, îngenuncherea și abdicarea lor de la ţelurile înalte ale păstrării Adevărului predanisit de Sfinții Părinți ai Bisericii,  acceptarea ereziilor otrăvitoare răspândite prin documentele minciuno-sinodului Creta 2016. Evenimentele le cunoaşteți frățiile voastre, ele fiind amplu relatate de dl.teolog Mihai Silviu Chirila, participant activ implicat în lupta antiecumenistă dusa in „cetatea ortodoxă antiecumenistă de la Schit Orășeni”. 

,,Frați învrăjbiți împotriva fraților, părinți împotriva copiilor, consăteni împotriva consătenilor, oameni care și-au pierdut mântuirea făcând gesturi pe care nu le mai pot regreta din pricina sfârșitului natural al vieții lor, conștiințe cumpărate, servicii cumpărate de la oricine avea o cât de mică înrîurire asupra situației și vieții noastre, reprezintă o mică parte din arsenalul utilizat pentru a ne înfrânge voința și a ne determina să acceptăm starea de fapt din Biserică de la ora actuală”, spun fraţii noştri întru Hristos, cu durere şi amărăciune în scrisoarea adresată Mitropolitului Teofan .[7]

Despre vremurile rele, pe care le trăim acum în care se pregătește venirea antihristului, Cuviosul Părinte Justin Pârvu, proorocea într-o vreme, despre tulburările și înșelările pe care numai Bunul Dumnezeu le mai poate opri: „Ei, prin ce-am trecut noi, dar prin ce-o să treceţi voi! Acele vremuri deja le-aţi început. Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmaşului să se atingă şi de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică şi nu vă veţi putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este uşor, sunt vremuri foarte grele. Acum s-au înmulţit bolile psihice, organice, demonizările. Apoi nu erau atâtea construcţii, atâtea vite, atâta lume. Pe lângă acestea mai sunt şi ispitele supratehnicii, sistemele acestea extraordinar de ascuţite care pătrund până în a-ţi cunoaşte şi gândul. Şi, când ţi-a prins gândirea, aici este şi partea sufletească. Iar când a intrat pe firul acesta satana, nu mai este deloc uşor. Este o luptă împotriva sufletului. Acum nu vezi ce fac? Dacă vrei să ai un serviciu mai bun, trebuie să te înscrii în loja masonică, să te lepezi de Iisus Hristos. Şi, iată, acestea toate sunt încercări şi ispite şi greutăţi care ne fură de la adevăratele ţeluri ale trăirii noastre. Acestea aduc la zero viaţa duhovnicească. Am ajuns la starea în care monahii s-au făcut precum mirenii, iar mirenii asemenea demonilor. Creştinătatea este foarte slăbită şi nu ştiu dacă se va mai îndrepta”[8]

Dr. Gabriela Naghi

Modul în care au fost înșelaţi credincioşii de către ecumeniştii reprezentanţi ai clerului monahal şi laic din BOR, și împiedicaţi să se îngrădească de erezia propovăduită de pseudo-arhiereii semnatari ai documentelor tâlhărescului sinod cretan, concordă întru totul cu părerea acestor „formatori de opinie” antiecumenistă, interpretând în manieră denaturată aplicarea canonului 15 I-II Constantinopol şi cuvintele dumnezeescului Hrisostom. Astfel, s-a vehiculat ideea că al 15-lea Canon nu obligă pe nimeni la nepomenirea episcopului sau patriarhului său, nici chiar în caz de erezie, recomandând în toate situațiile așteptarea unei condamnări sinodale. În orice condiții este preferabilă ascultarea și smerenia, chiar acuzațiile nedrepte, decât schisma, care nu are alt izvor decât pe diavolul, „cel care separă”.

„Nimic nu poate irita mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am săvârşi mii de lucruri bune, noi cei care sfărâmăm pleroma bisericească nu suntem mai puţini vrednici de pedeapsă decât cei care au răstignit Trupul Său! Căci faptul acela a fost spre folosul lumii întregi, chiar dacă nu a fost făcut cu această intenţie, în vreme ce acesta [care face schisma] nu numai că nu aduce niciun folos, ci aduce multă vătămare […] Vătămarea aceasta nu este mai mică decât cea adusă de vrăjmaşii [Bisericii], ci cu mult mai mare, pentru că cea dintâi o face mai strălucită, pe când aceasta o face de ruşine în faţa vrăjmaşilor ei, când este luptată de proprii ei fii. Căci acest fapt li se pare [vrăjmaşilor] drept o mare dovadă de înşelare: ca cei care au fost născuţi şi crescuţi în Biserică şi au fost învăţaţi cu exactitate tainele ei cele negrăite, tocmai aceia să se întoarcă fără de veste şi să se pună în rândul vrăjmaşilor ei” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Efeseni, 11, PG 62, 85).

Răspunsul în faţa acestei perfide şi viclene înșelări teologice îl oferă cu dreaptă-cugetare pe înţelesul tuturor, Părintele Mărturisitor Claudiu Buză:

„Textul părții a doua a Canonului ne spune că „despărțirea de comuniunea cu întâiul stătător” se face pentru „oarecare erezie” propovăduită în public nu pentru schismă. Schisma, ca și dezbinarea, sunt consecințe ale ereziei. Dacă mergem la hotărârile pseudo-sinodului de la Creta, din iunie 2016, putem vorbi de legiferarea sinodală a unei panerezii propusă spre receptare tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale. Patriarhia Română a luat „act cu apreciere” în legătură cu aceste hotărâri pe 29 octombrie 2016, apoi, în decembrie, a afirmat că BOR practică un „ecumenism lucid”, ca în cele din urmă să editeze și să distribuie („cu capul descoperit”) prin toate mănăstirile și parohiile din țară „Broșura Patriarhiei” despre „Sfântul și Marele Sinod” din Creta. Așadar, pentru a „izbăvi Biserica de schismă”, „dreptul și datoria” (după Arhid. Ioan Floca) clericului este de a întrerupe pomenirea. Lipsa acestei atitudini duce la „schismă și dezbinări”.[6]

„După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc” (Matei 7, 16-19). Nu poţi fi un vrednic lucrător în via lui Hristos, dacă ai idei preconcepute sau te lași influenţat de părerea unora sau altora, legată de evlavia oricăruia dintre noi faţă de Sfinţii Părinţi Martiri, Mucenici, Mărturisitori din temniţele comuniste, fenomen care a tulburat pacea dintre noi și care încă mai persistă..

Nu stă în puterea noastră, nu avem competenţa teologică, nu putem să-i jignim, fără a-l supăra pe Domnul Hristos, pe cei care au evlavie faţă de oricare dintre aceşti Cuvioşi Mărturisitori ai Dreptei Credinţe, a contesta viața, jertfa și opera lor, denigrându-i, răstălmăcind totul în viziune personală, căutând cu lupa, greșelile strecurate în cărţile și învăţăturile lor, în picturile zugrăvite în biserici, acuzându-i acum când sunt în Împărăţia Celui Prea Înalt de înșelare, rătăcire, sau erezie. Este o abatere gravă de la etica şi morala ortodoxă, călcarea cu bună ştiinţă în picioare a dreptului aproapelui de a avea dragoste şi preţuire pentru cel considerat de el Sfânt, pe care o ştie doar Dumnezeu Cel Atotputernic şi cel considerat Sfânt. Să-i consideri pe fraţii tăi întru Hristos, rătăciţi şi înşelaţi din acest motiv, creând astfel dezbinări şi tulburări în Biserică, este imaginea proprie rătăcitului, înşelatului, care deşi s-a îngrădit de erezie, nu a lucrat destul pentru despătimirea de poftă, mânie şi iuţime, crezând ca dreptatea  este de partea sa, ceea ce a creat o spărtură în scutul său de apărare împotriva  duhurilor necurate care l-au luat în stăpânire, întunecându-i mintea şi discernământul.

Dr. Gabriela Naghi

În perioada dintre cele două Sinaxe, care și-au îndeplinit fiecare în parte mesajul scontat, a avut loc cernerea și îndepărtarea din cadrul mișcării antiecumeniste a unor mici grupulețe extremist-schismatice tocmite de forțele ascunse ale răului deghizat sub masca ecumenismului feroce, să producă zdruncinarea din temelii a unității acestei mișcări bisericești de apărare a credinței ortodoxe, unice în istoria BOR.

Arsenalul acestor mercenari în sutană și a acoliților lor, cu sprijin din afară, a produs de la bun început o seamă de tulburări și dezbinări, neîncredere și înșelare prin vorbe grosolane, atacuri primitive la bunul renume al persoanei, centrate mai ales asupra personalității teologului mișcării antiecumeniste, domnul Mihai Silviu Chirilă și a Părintelui Mărturisitor Claudiu Buză.

Atacurile s-au concretizat în articole, discursuri, conferințe în orașele din aproape toată țara, finanțate de forțele potrivnice binelui, trădători școliți pentru misiuni de manipulare, atac și învrăjbire pentru distugerea, anihilarea și împrăștierea în cele patru zări, a conducătorilor mișcării antiecumeniste și a pleromei ortodoxe cea iubitoare de Hristos.Loviturile sacadate, declanșate în foc de voie de artileria răului, au dus la prăbușirea  Mânăstirii Rădeni. Mânăstirea Schit Orășeni, a fost smulsă cu forța din brațele și inima iubitoare a Părintelui Ioan Ungureanu,  și a credincioșilor din parohie, care au rămas strâns uniți în jurul Sfinției Sale, pentru apărarea Bisericii, izgoniți și umiliți fiind, dar niciodată înfrânți de către slugile simbriașe ale Mitropolitului Teofan.

„ Dacă îţi zic: „Loveşte-mă”, te înfricoşezi! Însă pe Stăpânul îl sfâşii şi nu te înfricoşezi? Ciopârţeşti membrele (trupului) Stăpânului, şi nu tremuri? Biserica este casa părintească! „Un trup şi un duh”. Vrei să te răzbuni pe mine? Opreşte-te la mine! De ce te răzbuni pe Hristos în locul meu? Mai mult: de ce loveşti cu călcâiul în ţepuşă?”[4] 

O mică parte din credincioșii antiecumeniști nepregătiţi, insuficient căliţi în focul luptei duhovniceşti, scârbiţi de atacurile lipsite de onestitate ale grupării minuscule extremist-schismatice, dezamăgiţi și debusolaţi de modul de evoluţie al încercărilor, s-au întors la bisericile de unde au venit, acceptând înfrângerea. Acesta a fost de altfel și scopul final al atacurilor concertate ale grupuleţului de tristă amintire. Reamintim că sancţionarea Preoţilor care au încetat pomenirea celor cu cuget ecumenist este un abuz dictatorial de putere din partea ierarhiei, deoarece singura obligație din canonul 15 I-II Constantinopol este aceea de a nu pedepsi clericii care le întrerup pomenirea,  pentru faptul că au dovedit că ierarhii sunt eretici. Nu episcopul este izvorul Harului dumnezeesc, ci Marele Arhiereu Hristos, prin Duhul Sfânt. Este şi motivul pentru care Preoţii nepomenitori pot sluji Sfânta Liturghie fără Antimisul semnat de episcopul locului.

Așa cum am fost avertizaţi de nenumărate ori, în predicile pline de învăţături în Duh Sfânt ale Sfinţiei Sale, Părintele Mărturisitor Claudiu Buză, „a te așeza confortabil în propria ta existenţă înseamnă a refuza darul lui Dumnezeu prin care se câștigă Împărăţia Cerurilor, luarea Crucii, și urmarea lui Hristos, prin care te întărești în Harul lui Dumnezeu. Aceasta nu numai în scopul egoist al propriei tale mântuiri, ci și pentru a veni în ajutorul aproapelui ca să ajungă la Mărturisire, la îngrădirea faţă de erezia propovaduită de arhiereii trădători ai Ortodoxiei”.

De asemeni de nenumărate ori, Sfinţia Sa Părintele Claudiu ne-a atenţionat „faţă de pericolul pe care îl prezintă pentru întreaga mișcare antiecumenistă, prezenţa unor persoane înzestrate cu calităţi, care s-au transformat într-un soi de justiţiari care pentru a-și satisface mândria și patima mâniei de care sunt stăpâniţi, în blogurile personale sau în ale celor cu același cuget extremist-schismatic, folosind un jargon ofensator pe măsură, atacă pe cei care au avut curajul să înfrunte pericolul pe care îl reprezintă infiltrarea ecumenismului satanic în viaţa Bisericii. Mărturisirea lor se reduce din păcate doar la folosirea canoanelor și versetelor din vieţile Sfinţilor Părinţi, cu care combat pe oricine, fără ca viaţa lor să fie o adevarată trăire în Hristos, prin cuget, simţire și mai ales fapte. Acest păcat este o hulă adusă Duhului Sfânt, chiar dacă recunosc sinodul din Creta, ca fiind tâlhăresc.”

Cu adâncă părere de rău între  „formatorii de opinie” îmbrăcaţi în reverendă (în număr infim), parte din ei dotaţi cu o elocinţă, o memorie şi o inteligenţă remarcabile, sunt şi cei, care susţin în continuare împărtăşirea cu Sfintele Taine în orice biserică sau mânăstire din cadrul BOR, chiar dacă critică din răsputeri erezia arhiereilor şi preoţilor în problema pseudo-sinodului din Creta, a filopapismului manifestat la cel mai înalt nivel, şi a apostaziei mai marilor bisericii în timpul aşa zisei pandemii cu coranavirusul gripal.

Dr. Gabriela Naghi

Pleroma ortodoxă îngrădită de erezie și Preoții care au întrerupt pomenirea ierarhului cu cuget ecumenist, au rămas în continuare în concepția mai marilor BOR, niște înșelați, rătăciți, schismatici, sectari, apelative răspândite și în conștiința unor creștini pomenitori. Împotriva noastră nu s-a pronunțat o excludere din Biserica Ortodoxă Română, noi am rămas în interiorul Bisericii, predaţi în întregime ascultării de poruncile lui Hristos-Dumnezeu, prin voinţă liberă hotărâţi să rămânem pe vecie „împreună cu Hristos, întru asemănarea Lui” -Sf.Cuvios Sofronie de la Essex

– arhiereii din Sinod în frunte cu patriarhul vremelnic îngăduit de Domnul la cârma BOR, au recurs la tăcere și indiferență, au ignorat cu dispreț totalitarist și bună știință, toate memoriile înaintate  de către Preoții Mărturisitori ai Adevărului Hristos în colaborare directă cu domnul teolog Mihai Silviu Chirilă, de domnia sa personal și de nenumărații binecredincioși mireni, documente importante pentru întreaga Ortodoxie, care au rămas fără răspuns, până în ziua de astăzi. Semnalăm cu durere poziția Pseudo episcopului Vincențiu Grifoni care în cadrul predicii rostite după încheierea Sfintei Liturghii la Biserica Sfânta Treime-Urziceni, a proferat cuvinte de dispreț la adresa Părintelui nepomenitor Claudiu Buză, fost slujitor la această biserică, prin care spunea, citez , că „a mai trecut unul care s-a spânzurat ca un Iuda”, „un eretic” căruia „nu-i va merge bine nici lui, nici celor ca el până la sfârșit”.

„Să ne gândim că Dumnezeu l-a lăsat pe diavol tocmai pentru ca noi, cuprinşi de frică, în aşteptarea atacului duşmanului, să fim mereu cu multă luare-aminte şi cu mintea trează şi pentru ca să ne uşurăm ostenelile pentru virtute, cu nădejdea plăţii viitoare şi cu răsplata bunătăţilor celor veşnice. Pentru ce te minunezi că Dumnezeu l-a lăsat pe diavol purtător de grijă al mântuirii noastre? L-a lăsat tocmai pentru ca să ne trezească din trândăvia noastră, să ne fie temei de cununi(…). Dacă vrei să ştii, şi diavolul ne este de folos dacă ne folosim de el cum trebuie; ne aduce mari foloase şi câştigăm nu neînsemnate lucruri”[2].

Demersuri, memorii și petiții, adresate ierarhiei şi patriarhului BOR, articole care au promovat lupta antiecumenistă de-a lungul celor șase ani, au făcut parte din arsenalul luptei Preoților nepomenitori, a domnului teolog Mihai Silviu Chirilă și a binecredincioșilor care s-au îngrădit de erezia proferată de ierarhii  BOR, dusă susținut cu curaj și dăruire, culminând cu a doua Sinaxă de la Botoșani din 1 mai 2019, a clericilor, monahilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor părtași ai adunării din Creta, după marea Sinaxă națională din iunie 2017, care s-a bucurat de o participare largă și oaspeți de excepție: Părintele Prof. Theodoros  Zisis, și fiul acestuia, Părintele Serafim Zisis, monah al Mânăstirii Sfântul Sava din Ierusalim.

Reamintesc pe scurt, următoarelor documente care au facut obiectul Sinaxei de la Botoșani din 1 mai 2019:

„Un călduros salut a adresat grupul de părinți nepomenitori din Republica Moldova, care au fost alături de noi încă de pe vremea primei sinaxe de la Botoșani, din 2017. După câte o alocuțiune aparținând celor doi distinși oaspeți din Grecia, care și-au manifestat bucuria față de existența unor fortărețe ale Ortodoxiei în întreaga lume ortodoxă și au afirmat că, prin lupta antiecumenistă pe care o ducem în toate țările, din ce în ce mai multă lume începe să înțeleagă ce se întâmplă în Biserică și ia atitudine, au fost prezentate două referate, unul aparținând părintelui Theodoros, despre caracterul eretic al papalității, și al doilea al părintelui Serafim, despre perspectivele luptei antiecumeniste în acest moment. Referatul Părintelui Theodoros a fost prezentat de către părintele Ioan Ungureanu, iar cel al părintelui Serafim, de către părintele Grigore Sanda.

Cuvântul doamnei doctor Gabriela Naghi a prefațat partea a doua a evenimentului, dedicată scrisorilor adresate conducerii Bisericii Ortodoxe Române, pe teme stringente legate de prezența ereziei ecumeniste în Biserica noastră și necesitatea imperioasă de a-i pune capăt. Domnia sa a prezentat în câteva cuvinte și activitatea siteului și revistei Mărturisirea Ortodoxă, care, la câteva luni de la înființare, au reușit să capteze atenția tuturor părților implicate în lupta antiecumenistă.

Au fost prezentate ulterior o serie de Documentele adresate Patriarhiei Române, care nu au primit nici un răspuns până acum:

– Prima scrisoare adresată sinodului BOR, a fost: Biserica Ortodoxă Română nu are ce căuta în Consiliul Mondial al Ereziilor. Ea se încheia cu o solicitare adresată ierarhiei de a renunța la ecumenism, de a retrage BOR din CMB și de a repune spiritualitatea și tradițiile ortodoxe în centrul trăirii adevăratei credințe. Petiția a fost citită de către Părintele Claudiu Buză, fiind semnată de aproape 250 de participanți.Menţionez că Pr. prof. dr. Ioan Sauca a devenit secretarul general în funcţie al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), fiind primul român și al doilea ortodox (după profesorul grec Nikos Nissiotis), care ocupă o funcție înaltă la Institutul Ecumenic din Bossey și în cadrul CMB, motiv de mândrie sinceră ecumenistă la nivelul patriarhiei BOR.

– Cea de-a doua scrisoare, intitulată Maica acestui neam este Biserica Ortodoxă Română, prezintă coordonatele vizitei papei eretic Francisc în România, din perspectiva ortodoxă, și cere insistent Patriarhiei să ia o poziție corectă canonic față de acest eveniment și să refuze, după modelul Bisericii bulgare, să acorde binecuvântarea credincioșilor ortodocși pentru a participa la acest eveniment. Petiția a fost lecturată de către teologul Mihai-Silviu Chirilă, fiind semnată de 290 de participanți.

– A treia scrisoare, numită Schisma din Ucraina este o altă formă de uniație! demonstrează, cu argumente canonice, că recunoașterea autocefaliei “Bisericii Autocefale Ortodoxe Ucrainene” este un act schismatic, care îi atrage în schismă pe toți cei ce aderă la ea, fiind în plus o nouă formă de uniație. Documentul solicita ierarhiei române nerecunoașterea schismei ucrainene și neintrarea în comuniune cu cei ce o promovează. Petiția a fost lecturată de Părintele Cosmin Tripon și a fost semnată de 240 de participanți la sinaxă.

– Ultima petiție citită în plenul sinaxei, numită Credincioșii ortodocși nepomenitori au dreptul de a fi îngropați în cimitirele parohiale, a fost un model de notificare pentru credincioșii nepomenitori care doresc să fie îngropați în cimitirele bisericești ortodoxe ale parohiilor de care aparțin. Notificarea reprezintă o dorință a credinciosului ortodox, care este recunoscută și apărată de lege și trebuie respectată și de către preot.

Întâlnirea s-a încheiat cu citirea de către Părintele Ioan Ungureanu, președintele de onoare al sinaxei, a unei declarații, prin care cei prezenți s-au delimitat de toate erorile adunărilor de la Roman, Satu Mare și Mestecăniș, de toate afirmațiile celor care batjocoresc lupta antiecumenistă a unor Biserici locale și episcopi mărturisitori, ale celor care neagă Tainele în bisericile care nu au întrerupt pomenirea. Declarația reafirmă dorința de a continua mărturisirea împotriva ereziei, în primul rând prin nepomenire, iar la cei ce nu au încă curajul sau pregătirea pentru acest pas, prin mărturisire publică, atenționând că atitudinea noastră nu îndeamnă pe nimeni la inactivitate și lipsă de atitudine față de erezie. Documentul a fost semnat de 257 de participanți”[3].

Marea bucurie oferită în dar de către Domnul Hristos la încheierea cu succes a lucrărilor sinaxei, care a necesitat foarte multă muncă și jertfă la nivel material, logistic și organizatoric, în care s-au implicat Părinții Mărturisitori, domnul teolog Mihai Silviu Chirilă și mulți binecredincioși  s-a încercat a fi umbrită de o lovitură a bezbojnicilor virtuali, o conspirație tâlhărească a unor prefăcuți și vicleni asa- ziși mărturisitori, care în umbra anonimatului au vărsat veninul și otrava din prea plinul inimii lor.

Aceste persoane lipsite de bărbăție duhovnicească, pripășiți zilieri în slujba oricui, bârfitori de profesie, au dus zile în șir o acțiune concentrată pe bloguri, prin articole și discuții defăimătoare, obsesiv-mincinoase, prin atacuri directe la persoană, căutând cu nesaț descredibilizarea, umilirea, discreditarea și persiflarea fraților noștri în Hristos din conducerea mișcarii antiecumeniste, în scopul de a o destabiliza definitiv. Acţiunea lor soldată cu un eșec răsunator nu a servit la nimic.

Dr. Gabriela Naghi

Dintre Patriarhiile tradiționale, numai la noi aplicarea hotărârilor semnate la Kolymbari, în care s-a legalizat ecumenismul drăcesc, s-a manifestat într-un mod atât de barbar și dramatic. De ce forțele răului s-au manifestat astfel numai în BOR, post-Creta? Răspunsul la întrebare îl găsim în modul în care s-au comportat, conducătorii lumii ortodoxe față de documentele eretice sinodale cretane. Astfel reamintim că la minciuno-sinodul de la Kolymbari 2016:

– Patriarhiile rusă bulgară, georgiană și antiohiană nici măcar nu au participat; 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Georgia a afirmt, analizând documentele sinodului tâlhăresc din Creta în articolul 4: “Documentele din Creta trebuia să reflecte învățătura Bisericii Ortodoxe, ceea ce nu este cazul acestor texte”.

În limbaj diplomatic bisericesc, ideea că aceste documente nu reflectă învățătura Bisericii Ortodoxe înseamnă că ele sunt eretice.

– Patriarhia sârbă a avut o poziție mult mai critică decât celelalte patriarhii (cu cei 17 arhierei care nu au semnat),

– Patriarhia Constantinopolului, vândută puterilor străine cu sediul în SUA, condusă de un ereziarh mason de grad 33, nu are prea mulți credincioși cărora trebuie să le dea socoteală.

– Patriarhia Ciprului are episcopii săi mărturisitori (Atanasie de Limassol, Neofit de Morfou, Nicolae de Amathus, Epifanie de Ledra, Porfirie de Neapolis, care nu au semnat)

– celelalte Biserici mici nu au avut astfel de probleme întrucât abia supraviețuiesc ca minoritate.

– singurul ierarh din Biserica Greciei care nu a semnat documentele cretane este ÎPS Hierotheos de Nafpatkos, sfătuitorul de taină al Arhiepiscopului Ieronim, care a semnat recunoașterea autocefaliei schismaticei formațiuni din Ucraina înființată de ereziarhul Bartolomeu, în concordanță cu dorința inițiaților lojilor masonico-sionisto-globaliste. Aceasta a fost perdeaua de fum sub care s-a manipulat atenția întregii Ortodoxii de la marele țel final al tâlhărescului sinod din Creta: realizarea noii religii mondiale, a unicului guvern mondial, care pregătește calea antihristului care nu e nicidecum departe, ci este pe drum.

„Rogu-vă pe voi, prin numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca să grăiți la fel totdeauna și nu fie între voi schisme” (I Corinteni 1,10) ca  să  păziți  cu siguranță, ca pe o comoară bună, credința noastră cea adevărată și predată de Părinți, nimic adăugând, nimic scoțând. Căci nu am avut până acum o credință cu lipsuri, nici nu am avut nevoie de vreun sinod sau hotărâre de credință [oros], ca să aflăm ceva mai nou, noi, fiii și ucenicii Sinoadelor Ecumenice și ai Părinților care au luminat în acestea și între acestea” (Sfântul Marcu Evghenicul – Opere vol. I, Editura Pateres 2009, pag 127).

În toți acesti ani s-a manifestat tot mai pregnant apostazia de la Dreapta Credință Ortodoxă a arhiereilor BOR și disprețuirea autoritară a tuturor credincioșilor, prin:

– manipularea vicleană a conștiintei ortodocșilor de către marii arhierei ai BOR, prin implementarea treptată, fără zgomot pentru a nu apare reacții nepotrivite împotriva hotărârilor documentelor eretice cretane în viața Bisericii(ex.:Botezul a devenit valabil și prin turnare, nu doar prin întreita afundare)

Notăm că aceste documente aprobate la minciuno-sinodul din Creta 2016, nu au fost prezentate și supuse discuției înainte sau după Marea Înșelare, credincioșilor de rând de către preoții din eparhii, cerință absolut obligatorie raportată la importanța momentului în viața bisericii. 

– comportamentul plin de afecțiune fraternă și prietenie nedisimulată al patriarhului și simbriașilor săi ierarhi, arătat ereticului papă Francisc în timpul vizitei sale în Romania în iunie 2019, amplu prezentat la vremea respectivă. El a continuat drumul trasat de predecesorii săi, Patriarhul Teoctist, care l-a primit cu fală și considerație frățească pe ereticul mason papa Ioan Paul al II-lea,  Patriarhul mason Miron Cristea şi  Patriarhul Iustinian Marina, cu largi şi fructuoase întâlniri ecumeniste la nivel înalt.  Este vorba aici de o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi a lui Hristos, adresată sufletelor binecredincioase din BOR, supuse la o grea încercare duhovnicească, de către chiar Păstorii lor. 

Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei, care pretinde că nimic nu s-a întâmplat la Creta și că acolo s-a apărat Ortodoxia, stereotip emis la unison de către toți ceilalți arhierei ai sinodului BOR, a fost prezent la pelerinajul catolic organizat în onoarea papei. Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserica lui Hristos, dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii, luteranii şi protestanţii, fapte ce-i odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre “ortodocşi” – ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni – ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă de Tru­pul Mistic al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii, alături de care s-au rugat şi îm­păr­tăşit (Doamne, fereşte!), dar mai ales se vor osândi pentru sminteala ce o ara­tă celor neîntăriţi în credinţă.

Între încoronarea sa ca „prinț al Bisericii” în sinagoga din Iași și participarea ca „pelerin” la pelerinajul papist din Piața Palatului, Mitropolitul Teofan a găsit timp să târască prin tribunale și să asmută jandarmii, împotriva celor care au îndrăznit să afirme adevărul de credință în Biserica Ortodoxă de peste două mii de ani.(cei 257 de evlavioși ortodocși în frunte cu Părintele lor duhovnicesc-Preotul Ioan Ungureanu-parohia Schit Orășeni)

– ignorarea Sfintelor Canoane și a învățăturii Sfinților Părinți, cu zâmbetul pe buze de către Mitropolitul Teofan și de către Pseudo episcopul Sofronie, pe care îl considerăm fost ierarh ortodox, actual trecut la greco-catolici printr-un act de simpatie reciproc consimțită.

-desconsiderarea și umilirea continuă a preoților lui Hristos, care au întrerupt pomenirea ierarhului căzut în erezie și a credincioșilor îngrădiți canonic de erezia propovăduită de acesta, unii alungați din biserici, cu ajutorul forțelor de ordine și a celor judecătorești (este cazul Părintelui Ioan Ungureanu), rămași efectiv în stradă, fără mijloacele necesare unui trai onest, pentru ei și familiile lor. Victoria finală a Părintelui Ioan Ungureanu şi a turmei sale binecredincioase asupra vrăjmasilor Bisericii Sale se datorează Harului Arhierului Hristos , care i-a acoperit pe cei care au continuat neabătuţi lupta întru mărturisirea Adevărului. Toate acestea au fost pe larg dezbătute prin relatările prezentate de domnul teolog Mihai Silviu Chirila şi Sfinţiţii Părinţi nepomenitori, Claudiu Buză, Vasile Ioviţă şi Cosmin Tripon. După 6 ani de luptă antiecumenistă dusă cu slabele noastre puteri, aduc prinos de recunoştinţă cu dragoste doamnelor Preotese, soţiei dl.teolog Mihai Silviu Chirilă, care au sprijinit cu devotament şi dăruire, lupta soţilor, ducând cu răbdare, multe, neştiute  lupte, suferind în taină din dragoste pentru Hristos,  a căror contribuţie a fost esenţială şi pe care Atotmilostivul Hristos o va răsplăti la vreme, înmiit, după slavită Voia Sa! Vrednice sunt aceste Mironosiţe ale Mântuitorului Hristos! 

Dr. Gabriela Naghi

Publicăm acum, şi-n zilele ce urmează, excelentul studiu al Distinsei Doamne Doctor Gabriela Naghi, privitor la sinodul II tâlhăresc din Creta, cu implicaţiile şi urmările sale nefaste, pe care le trăim azi. Istoria Bisericii noastre ne arată că atunci când ierarhii abdică de la datoriile lor, rolul Poporului Dreptcredincios, agonisit de Dumnezeu (II Petru 2, 9), devine determinant în apărarea Sfintei Credinţe Ortodoxe. E o datorie sfântă şi totodată o chemare a credincioşilor noştri, precum ne-a scris Sfântul Apostol Pavel ,,umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi’’ (Efeseni 4, 1).

„ Căci cel ce primește eretic, se supune vinei aceluia; iar cel ce se împărtășește cu cei ce nu sunt de împărtășit, neîmpărtășit se află, ca unul care dă peste cap Dreptarul Bisericii”. (Epistola aghioriţilor către împăratul Mihail Paleologul în Eseu istoric al monahului Callistos Vlastos [1896])

În ziua de 16 iunie, 2022 se împlinesc 6 ani de la marea apostazie, care a legalizat ecumenismul prin semnarea de către ierarhia BOR în frunte cu Patriarhul Daniel, a documentelor emise de sinodul tâlhăresc de la Kolymbari 2016. La bilanţul celor 6 ani de luptă după putere împotriva ecumenismului, constatăm că apostazia arhiereilor BOR în frunte cu Patriarhul Daniel – a depășit orice trădare criminală a Neamului Românesc Ortodox, fiind cea mai periculoasă și mai vicleană apostazie a unor arhierei, din ultima sută de ani. 

Tot în această zi sărbătorim cu dragoste, evlavie şi înaltă cinstire pomenirea a 9 ani de la înălţarea la ceruri a sufletului Cuviosului Părinte Justin Pârvu, ctitor de mânăstiri şi aşezăminte monahale, iubitor de oameni și odihnitor de suflete, model de erou şi sfânt al neamului românesc, încă din timpul vieţii sale! Mărturisitor până la moarte în iadul temniţelor comuniste a înfruntat plin de curaj şi vitejie 17 ani teroarea bolşevico-evreiască, în temutele închisori de la Suceava, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, Baia Sprie.

În conștiința poporului român ortodox, Cuviosul Părinte Justin a rămas un aprig şi smerit Mărturisitor al Adevărului Hristos, căci el a primit „Credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna”. Aceasta l-a ajutat să lupte întreaga sa viaţă cu armele duhovnicești, alături de fraţii săi întru credință, cuget și simțire din temnițele şi lagărele de muncă bolşevice, în vremurile de prigoană ale Bisericii, şi după aceea, biruind răul ascuns în viclenele uneltele ale satanei. 

Smerenia desavârsită este ceea ce avea din plin Cuviosul Părinte Justin, înnoitor exemplar al vieţii monahale de obşte şi mai ales vindecător de suferinţe şi boli trupești, ziditor şi trezvitor de conștiinţe întru frumuseţea de nedescris a Ortodoxiei. Pentru toţi iubitorii de Hristos, el a rămas Marele Duhovnic care asculta cu răbdare şi dragoste nețărmurită, durerile şi suferințele de tot felul ale celor pe care i-a iubit necontenit, căutând prin sfaturi şi binecuvântari, să mângâie şi să aline pe toți cei năpăstuiți, îndrumându-i  pe calea cea strâmtă a mântuirii.

Ne ascultă şi acum de la picioarele Tronului dumnezeesc, ca unul ce a câștigat cu prețul vieții sale, răbdând până la sfârșit, multă îndrăznire către dulcele Împărat Hristos, și mijlocește acum pentru noi, cei nevrednici, să primim încă de aici, Pacea şi Bucuria cea de Sus.

Profețea vasul ales al Domnului Hristos despre vremurile rele pe care le trăim: „Globalizarea vine ca un buldozer care strivește totul înaintea lui. Și odată cu globalizarea, erezia ecumenismului, pofta pentru consum prostesc peste nevoie… Am aderat la Uniunea Europeană… Am zis cândva: intrarea în UE este ieșirea din Ortodoxie. Dar revin și zic: depinde de noi să nu lepădăm deodată credința. Că și o haină nu o dezbraci dintr-o mișcare, mai întâi scoți o mânecă, apoi cealaltă. Până atunci, s-ar putea ca poporul să se deștepte. 

Dacă nu ne vom așeza genunchii la pocăință, dragii mei, nu vom reuși nimic. Dacă ne vom ruga însă cu râvnă, dacă ne vom osteni în rugăciune, Dumnezeu va face ca totul să fie posibil. Și toate aceste încercări, globalizare, ecumenism și cine știe care altele, toate vor fi spulberate de forța rugăciunii”.[1]

Să ne învrednicească Cel Prea Înalt să avem parte de sfintele sale rugăciuni în tot timpul şi în tot locul! Amin

Marii Duhovnici ai neamului nostru ortodox, dintre care cei dintâi Cuvioşii Părinți Mărturisitori din temnițele comuniste, Justin Pârvu și Arsenie Papacioc, Părintele Gheorghe Calciu și-au exprimat public în nenumărate ocazii, dezaprobarea față de ecumenismul feroce în care s-au adâncit arhiereii de la cel mai înalt nivel al Bisericii noastre strămoșești. Dar cine i-a luat în seamă?

Deocamdată nici un Ierarh al BOR nu a retractat nimic din ereticele documente semnate în Creta și mai mult  decât atât, purtătorii de mitre aurite, proteiereii şi stareţii mânăstirilor, s-au grăbit să pună în practică hotărârile aşa zisului Sfânt şi Mare Sinod din Creta 2016. Cât despre problema spinoasă a ieșirii BOR din cadrul CMB, solicitată a fi discutată de către sinodul BOR, în urma  hotărârilor votate unanim de participanții la sinaxele din Botoşani şi a cererilor adresate direct Patriarhului Daniel, ea nu a fost niciodată luată în discuţie la şedinţele sinodului BOR şi nu s-a primit din partea acestuia nici un răspuns până acum. Tăcere absolută! De-a lungul celor 6 ani care au trecut de la minciuno-sinodul de la Kolymbari, sub conducerea falsului patriarh Bartolomeu, în interiorul BOR au avut loc foarte multe acțiuni și manifestări ecumeniste, rugăciuni în comun cu ereticii, în timpul  Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea creştinilor desfașurată în prima lună a fiecărui an.

Dr. Gabriela Naghi

Vestea că în 16 iunie 2016 urma să aibă loc un sinod panortodox mai întâi mi-a umplut sufletul de speranță și de optimism. M-am gândit că, iată, s-a găsit un bun prilej de a se face misiune la nivel mondial pentru a veni în sprijinul celor care, din vina unor formatori de opinie smintitori, au apucat pe căi greșite ajungând astfel în secte și în erezii. Compasiunea pentru aproapele este un sentiment creștinesc care trebuia să conducă la găsirea unor modalități de rostire a Adevărului astfel încât toți oamenii să înțeleagă că Biserica Ortodoxă este ,,una, sfântă, sobornicească și apostolească”, așa cum mărturisim în Crez.

Credeam cu naivitate că, după acest sinod, nu voi mai întâlni sectari care să distribuie cărți eretice și că se vor înmulți misionarii ortodocși… Și mai credeam că moralitatea creștină va fi pusă la loc de cinste în societate pentru a se asigura un climat favorabil mântuirii oamenilor. Aș fi vrut să se ia atitudine împotriva marilor păcate care bântuie: avortul, vrăjitoria și desfrânarea. Cum ne raportăm la pruncii uciși prin avort? Sunt ei doar niște bucăți de carne inutile care au rămas în clinica de avort sau sunt niște membri ai familiei față de care avem obligații? Ce impact are vrăjitoria asupra omului? Care sunt consecințele acesteia mai ales pe termen lung? Am crezut că după acest sinod numărul divorțurilor se va reduce, iar politica mondială se va subordona moralei ortodoxe… Moralei ortodoxe, nu vreunei țări care se bate cu pumnul în piept la adăpostul Ortodoxiei!

În sfârșit, am crezut că ierarhii cei mai râvnitori din toată lumea, recunoscuți de popor ca vase alese ale Duhului Sfânt, vor lua cele mai bune hotărâri în probleme de dogmă, de morală și de administrație bisericească…

Am observat rând pe rând niște contradicții între aparență și esență care mi-au dat de gândit. Acest sinod era numit ,,panortodox”, deși lipseau membrii din patru patriarhii importante!!! Am crezut că nu am înțeles eu sensul cuvântului ,,panortodox” și am alergat la dicționar și iată explicația găsită: ,,care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii”. Prin neparticiparea reprezentanților din patru patriarhii, acest sinod nu a fost deloc panortodox!!! Așadar, s-a pornit la drum cu o minciună, iar tatăl minciunii știm cine este! Deci pica din start și atributul ,,sfânt”! Atunci m-au trecut fiorii amintindu-mi de divinizarea zeilor păgâni și am început să intuiesc adevăratul rol al acestui sinod: să declare ,,sfânt” ceea ce nu este! Cu ce scop? Pentru a pregăti ideologic oamenii să accepte Crislamul, adică noua religie mondială ce se afișează deja!

În documentul ,,Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, am găsit următoarea frază: ,,Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării sau a unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice.” Dacă-i așa, cum ne raportăm la rugăciunile împreună cu cei de alte confesiuni? Cine trebuie condamnat: cei care vin cu pancarte și spun că nu avem voie să ne rugăm împreună cu ereticii sau organizatorii unor astfel de ,,evenimente”. Cine apără Ortodoxia autentică? Cine dezbină? Să deduc că Ortodoxia este cea pe care o impune în mod practic Sinodul, nu cea pe care ne-au lăsat-o sfinții?  Deci după model papist, în 2016, la Creta, Sinodul s-a autozeificat! Modul în care a fost primit Papa în România confirmă, de asemenea, acest lucru. ,,De condamnat” sunt cei care nu sunt de acord cu astfel de vizite, nu cei care le organizează!

Crucea lui Baphomet a apărut nu doar pe unele biserici și mănăstiri, ci chiar și pe coperțile cărților bisericești, dar, dacă Sinodul spune că e ortodoxă, ortodoxă rămâne! Doar nu degeaba s-a autozeificat! De asemenea introducerea unor semne oculte în arta bisericească nu deranjează pe nimeni. Dacă Sinodul spune că acestea sunt ortodoxe, ortodoxe rămân!!

De aici până la politizarea Ortodoxiei n-a mai fost mult. Pandemia a scos la iveală aspecte de-a dreptul primejdioase pentru mântuirea noastră. Mai ales în Grecia, dar pe alocuri și la noi, preoții au fost atrași în acțiuni de promovare a serului experimental numit ,,vaccin”. Faptul că unele ingrediente ale acestui ,,vaccin” generează codul MAC, detectabil chiar și cu un telefon, nu a deranjat prea mult sinoadele locale. Dacă Sinodul impune preoților cooperarea cu autoritățile în vederea ,,imunizării” populației, așa rămâne! Ce pecetluire? Ce e cu ,,băbismele” astea? Omul ,,trebuie” digitalizat și obligat să asculte de inteligența artificială și, dacă politica satanistă o cere, chiar de antihrist! Ce 666? Mai degrabă să se modifice Biblia decât să se atragă atenția asupra implicațiilor pe care le are pecetluirea pe plan duhovnicesc!!! Capitolele 13, 14 și 15 sunt scrise pentru aceste vremuri și acestea trebuie explicate creștinilor. Faptul că există ceva fără de care nu putem vinde sau cumpăra, care este prezentat ca indiciu al modernității, trebuie privit cu îngrijorare din perspectiva mântuirii. Una e să fim stăpâni pe corpul și pe mintea noastră și alta e să nu fim! Aceasta e problema! Iar, dacă sinodul spune că nici aceasta nu e o problemă…, atunci el însuși e problema! Dumnezeu a lăsat preoți și ierarhi ca sa ne ajute să ne mântuim, nu ca să ne călăuzească spre iad!

Tot de politizarea Ortodoxiei ține și atitudinea prea înțelegătoare față de mișcările LGBT! Sigur că, în vederea reducerii populației, elitele au tot interesul să exploateze patimile omenești, dar Biserica Ortodoxă trebuie să-și manifeste foarte categoric dezacordul. Tăcerea este un păcat grav.

În loc să fie făcută misiune creștină cu această ocazie, la Sinodul din Creta, celelalte confesiuni creștine au fost numite ,,biserici”. Acest lucru a fost de neacceptat pentru unii preoți, motiv pentru care s-au delimitat canonic de o astfel de erezie și au întrerupt comuniunea ierarhilor. Obișnuiți cu zeificarea Sinodului, majoritatea ierarhilor români, condamnă nesupunerea acestor preoți. Așadar, o altă ,,realizare” a Sinodului din Creta a fost înlocuirea ascultării ortodoxe cu supunerea! Să fim atenți la enunțul ,,Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii”! Despre ce unitate poate fi vorba? Din aproape în aproape, se observă o subtituire de termeni în documentele Sinodului din Creta. De fapt, Sinodul condamnă orice acțiune îndreptată împotriva unității ecumenismului! De aici rezultă că scopul acestui sinod a fost legiferarea ecumenismului!  În numele unității ecumenismului au fost caterisiți cei care ,,și-au permis” să afirme altceva decât ceea ce s-a semnat la ,,Sfântul” și ,,Marele” Sinod! Astfel, ascultarea de Dumnezeu începe să fie înlocuită cu ascultarea de om, ceea face posibilă închinarea la antihrist! În acest caz, persecuția tuturor creștinilor este inevitabilă!

Despre Papa nu  se precizează nimic, dar observ că este lăsat să dea tonul și urmat mai mult sau mai puțin discret de către ortodocși în probleme concrete precum vaccinarea, atitudinea fată de LGBT etc. Să înțelegem de aici că  la nivel înalt se pune problema subordonării față de Papa?

Pacea Bisericii Ortodoxe la nivel instituțional se destramă, iar necuratul își face de cap la nivel mondial și nu numai. Însuși Dumnezeu ne arată că am luat-o pe alături de drumul mântuirii, prin tot ce se întâmplă, până ne băgam mințile în cap! Dumnezeu îngăduie o vreme de pocăință pentru trădarea Lui prin păcatele noastre, ale tuturor, și pentru trădarea Credinței Ortodoxe.

Îmi păstrez optimisml și cred că Biserica Ortodoxă se află acolo unde se află Adevărul și nu se confundă cu instituția bisericească, aceea care poate fi influențată politic! Biserica Ortodoxă supraviețuiește prin cei care păstrează Credința cea adevărată și fac voia lui Dumnezeu. Dumnezeu să ne ajute pe toți! Amin.

Lucreția P.

Zis-au în inima lor, împreună cu neamul lor: „Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ” (Psalmul 73, 8). Acesta este modul de gândire al sataniştilor din vremea noastră: să ardem, să distrugem, să nimicim. În minţile lor înguste şi întunecate de ură încape doar acest primitivism agresiv, specific târâturilor, care mai ridică uneori capul doar să vadă dacă şi-au mulţumit stăpânii.

Zilele acestea, marea problemă a României este bisericuţa din Constanţa, construită, zice-se, fără autorizaţie cu mai mulţi ani în urmă. Radu Mazăre, uşureze-i Dumnezeu pedeapsa, nu s-a împiedicat de ea. A venit acest individ, Vergil Chiţac, nume predestinat veşniciei tenebrelor, şi a lucrat ca la carte: a obţinut o sentinţă judecătorească de demolare, şi-acum nu mai poate dormi noaptea, gândindu-se care ar fi momentul potrivit ca să trimită buldozerul. Grohăitorii de ambe sexe din presă au sărit ca arşi, arătându-se indignaţi de îndrăzneala unor credincioşi de a-şi înălţa un locaş extrem de modest, după posibilităţile momentului, de închinăciune. Trebuie musai dărâmat. Azi aşa, iar mâine vor merge la Mănăstirea Curtea de Argeş şi vor cere autorizaţia de construcţie a bisericii. Bineînţeles, călugării nu vor avea ce să arate, şi-atunci un nou proces, o nouă agitaţie a sataniştilor, care vor invoca legea şi vor cere dărâmarea acelei splendori a Neamului Românesc.

Am scris adesea despre ÎPS Teodosie, şi niciodată de bine. Acum am această mulţumire imensă să-l văd apărând bisericuţa constănţeană de furia sataniştilor. Niciunul din ceilalţi ierarhi n-ar avea curajul să-i înfrunte pe aceşti trădători de Neam. ÎPS Sa nu e bine văzut în sinodul de la Bucureşti, tocmai pentru că este o voce care nu se potriveşte cu supuşenia jenantă a majorităţii purtătorilor de mitră. Înalt – Preasfinţitul Teodosie mai are de făcut un pas mic, care l-ar aşeza în rândul arhiereilor lui Hristos: să declare public că îşi retrage semnătura de pe documentele sinodului tâlhăresc din Creta, care a adus multă tulburare în Biserica noastră. Atât. De celelalte se vor îngriji credincioşii, adică Biserica.

Să nu uităm că Biserica are puterea primită de la Hristos de a dezlega orice legătură a nedreptăţii. A primit însă şi puterea de a lega, şi aceşti bipezi, dărâmători de locaşuri sfinte ar trebui legaţi să nu-şi găsească liniştea, să nu aibă parte de Slujba înmormântării, de dezlegările rânduite, dacă nu se vor pocăi. Au uitat de Ceauşescu? Le recomnd sa nu uite.

Presbiter Ioviţa Vasile