ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Dumnezeu ne spune răspicat că fără El nu putem face nimic, nici măcar să respirăm o singură dată, iar unii rătăcesc, apostaziind și crezând că se pot păzi și vindeca de boli, se pot feri de orice epidemie, fără El, stând izolați în colivia în care i-au închis mai mai marii statului ateu și antihristic, cu aprobarea întețelegătoare a mai marilor Bisericii. Pentru spălarea imaginii și consolarea pentru răul inimaginabil făcut (așa își închipuie, smerenia lor), au permis să fie aduse lumina sfântă de la Ierusalim și Paștile, credincioșilor ieșiți noaptea în fața locuințelor ! I-au mai păcălit odată pe cei mai slabi în credință, pe cei fricoși, despre care se tot făcea vorbire.

Ne aflăm în cea mai gravă sminteală în care s-a aflat vreodată întreaga lume ortodoxă , pentru că Biserica nu se mai clatină atît din pricina loviturilor din afară, ci mai ales din pricina celor dinlăuntru! Așa comunicați, Preafericite, cu poporul cel binecredincios în asemenea momente? Și de unde această ascultare oarbă și timorată de securitate, Preafericite și Preasfințiți Părinți membri ai Sfântului Sinod? Oricine se poate duce când și cât vrea în supermarket-uri, iar în biserică absolut nimeni nu poate intra nici să-și ia anafură sau agheazmă? Vi se pare corect așa ceva? Iar dacă nu, nu e rostul ierarhiei să dea oamenilor cel puțin o explicație?
Pentru aceasta ar fi fost necesar să vă recunoașteți public vina de a fi contribuit la venirea epidemiei și a secetei care își arata colții, ca urmare a semnării documentelor sinodului tâlhăresc din Creta, a smintirii credincioșilor prin ecumenismul de sorginte satanistă propovăduit cu zel și a nedreptăților aruncate peste Preoți și credincioșii îngrădiți de erezie! Iar noi să ne fi recunoscut vina de a nu fi reușit să facem mai mult bine, de a nu ne fi rugat mai mult, obsedați uneori de grija de multe!

Dincolo de aceste lucruri o adevarată aberație de la logica bunului simț, mi se pare interdicția de a nu intra în cimitir pentru a aprinde o candela, la mormintele celor dragi înaintea marii Sărbători a Învierii. Cum bine spunea cineva, „Coronavirusul va dispărea, dar  lagărul de concentrare  va rămâne încă multă vreme”. Taina acestei goane ne-o descoperă Cuvântul lui Dumnezeu, în capitolul 12 din Apocalipsă:

„Și am auzit glas mare în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâșul fraților noștri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua și noaptea. Și ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și-au iubit sufletul lor, până la moarte. Pentru aceasta, bucurați-vă ceruri și cei ce locuiți în ele. Vai vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci știe că timpul lui e scurt” (Apocalipsa 12, 10-12).
Ați auzit: satana a coborât pe pământ și pe mare cu o furie nestăpânită, „știind că mai are puțină vreme”. Iată care este sursa acestei goane a lucrurilor și a concepțiilor din lume, iată de unde provine această grabă și în tehnică, și în viață – un maraton tot mai alert al oamenilor și al popoarelor în general. Au venit zilele când termenul de ,,creştin’’ este vehi­culat peste tot, se deschid biserici mai numeroase decât numărul celor care se roagă în ele. Dar să nu ne grăbim a ne bucura. De cele mai multe ori acestea nu sunt decât nişte aparenţe, fiindcă în interiorul lor nu mai există du­hul creştin, duhul dragostei, Duhul lui Dumnezeu, care izvorăşte şi dă viaţă, ci acolo domneşte duhul veacului acestuia – duhul neîncrederii, al răutăţii şi al separării.

Duhul înşelării şi învăţăturile demonice au pătruns deja în mod vizibil în mediul bisericesc. Slujitorii alta­rului şi poporul lui Dumnezeu îşi permit să ducă o viaţă după poftele inimii lor, rugându-se lui Dumnezeu şi practicând păcatul în mod simultan, fapt pentru care îşi primesc plata meritată. Dumnezeu nu îi mai ascultă, iar diavolul, nemaifiind legat de puterea lui Dumnezeu, lucrează prin cei înşelaţi de el toate faptele răutăţii lui.Acum apostazia se răspândeşte pe pământ. Omul, respingând binele şi alegând răul, con­lucrează cu puterile întunericului în lupta împotriva lu­crării lui Dumnezeu: existenţa vieţii pe pământ. Noi sun­tem martorii producerii acestor lucruri.Împărăției lui satan curând i se va pune capăt. Iată un motiv de bucurie pentru cer și pentru oamenii de pe pământ care viețuiesc cerește. Răul condamnat, presimțindu-și pieirea, aleargă pe pământ, tulbură umanitatea, se umflă până la limita puterii sale și îi obligă pe oamenii care nu și-au pus pe fruntea și inima lor pecetea crucii Mielului lui Dumnezeu să se îndrepte impetuos înainte și să-și accelereze ritmul de viață. Răul înțelege că, doar prin acest iureș al oamenilor și al popoarelor, el ar putea reuși să facă părtași ai pierii sale încă o parte din umanitate.

Feriţi-vă de zarvă, feriţi-vă de faptele făcute la vedere, feriţi-vă de tot ceea ce vă privează de smerenie. Acolo unde nu există sme­renie, nu este şi nici nu poate fi vorba de lucruri cu ade­vărat plăcute lui Dumnezeu. Acum sunt vremurile când nu mai există îndrumători plini de har, cu o viaţă du­hovnicească autentică. Acum este mai sigur să ne călă­uzim prin intermediul Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi.

Dr. Gabriela Naghi                                14 aprilie 2020

Când diavolul vrea să câştige pe cineva, ia chip de înger al luminii (II Corinteni 11,14) şi cu această identitate falsă îşi începe asaltul. Omul ţintă e îndemnat de cel rău să se roage mai mult, să posteasca cu râvnă sporită, să meargă mai des la  biserică, să săvârşească cât mai multe fapte bune. După ce i-a câştigat încrederea, urmează prăbuşirea bietului om, pentru că diavolul ştie cum să-l împingă în prăpastie.

Când un om al sistemului vrea să pară a fi ceea ce nu este, are voie să vorbească împotriva sistemului, să critice anumite aspecte, ca să-şi creeze o aură de om cumsecade, dar, în aceiaşi vreme, are misiunea să facă o mixtură de adevăr şi minciună, să promoveze aberaţiile sistemului.

Este cazul domnului Teodosie Petrescu, titularul scaunului Episcopal din Constanţa. Domnia sa şi-a aranjat un interviu cu unul din preasupuşii săi, Eugen Tănăsescu. Începe dumnealui cu un fel de bălmăjeală, că sinodul din Creta n-ar fi fost pan-ortodox pentru că au lipsit ruşii, cei mai numeroşi… ,,dar nu discutăm asta’’. Imediat se redresează şi intră în forţă: ,,Pot să spun că sinodul din Creta nu a adus învăţături noi, atâta pot să spun. Eu, personal, ce pot să spun? Că se tot vehiculează că ni s-au impus la sinodul din Creta nişte învăţături noi. Nu s-a impus nimic, absolut nimic. S-a făcut o dare de seamă – (cine a dat seama, în faţa cui?, n.a.) – n-am semnat niciun document că aderăm la sinodul din Creta, deci sinodul din Creta…’’

Aci IPS Sa minte cu seninătate în privinţa semnăturilor  de aderare, bine ştiind că toţi românii prezenţi acolo, 25, au semnat documentele eretice cu mult aplomb. IPS Teodosie n-a fost prezent în Creta, dar fiţi sigur că semnătura dânsului figurează pe documentele ţinute secrete, alături de celelalte semnături strânse prin octombrie 2016. Cât despre ereziile promovate în Creta şi asumate de ierarhii români in corpore, n-are rost să mai vorbim, s-a scris suficient şi lucrurile sunt cum nu se poate mai clare.

Despre interviul în cauză ar fi multe de spus, însă n-are rost să pierdem vremea făcând exegeza spuselor  domnului Teodosie. A încercat dumnealui să câştige o anume simpatie şi chiar a reuşit, pe moment. Când anii trecuţi l-a văzut o ţară întreagă cu cătuşele pe mâini, am spus, cu convingere, că nu va păţi nimic. Şi n-a păţit. A fost găsit nevinovat şi achitat. De ce? Pentru că e omul lor, al sistemului. Acesta a fost mulţumit că l-a arătat lumii încătuşat, atrăgând hule asupra Bisericii noastre. O anume remarcă non-coformistă a avut şi domnul Macarie din Europa de Nord. Imediat oamenii şi-au făcut iluzii. Domnul Galaction dă binecuvântarea pentru tipărirea unor cărţi incomode pentru sistem şi oamenii îşi închipuie imediat că ar fi o speranţă. Domnul Ignatie de la Huşi îl critică pe preşedintele german Klaus Iohannis. Ce curaj, îşi spune lumea. Domnul Irineu de la Craiova aşterne alături de semnătura de pe documentele cretane o menţiune prin care ne înştiinţează că dânsul crede într-Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Şi ce-i cu asta, dacă ai participat şi ai fost de acord cu ereziile propuse de cmb?

Să nu fim naivi, să nu ne facem iluzii. Ierarhii români, vreo 56, sunt cu toţii oamenii sistemului pe care-l slujesc şi asta s-a văzut desluşit acum când bisericile ne-au fost închise şi Sfintele Slujbe, interzise. Ca să ajungă în scaunele episcopale, a trebuit să corespundă unor criterii clare, să răspundă unor exigenţe sistemice, să se angajeze în direcţia dorită de vrăjmaşii Bisericii. Altfel, erau şi astăzi printre muritorii de rând.

Presbiter Ioviţa Vasile  

A sosit vremea să nu fim superficiali, să cercetăm și să ne lămurim în orice aspect al credinței noastre pentru că vor veni și mai mari înșelări! Un Sfânt Părinte spunea: “toți știu unde este Biserica, însă puțini știu unde nu este”. Înșelările propuse poporului nostru ortodox se fac prin numeroase manifestări la care participă sau sunt binecuvântate de ierarhii ecumeniști.

-Rugăciunile în comun cu ereticii condamnați de Biserică, la fel cu scopul de a sminti poporul.

-Participarea ierarhilor din Biserică la slujbele idolești ale ereticilor condamnată de Sfintele Canoane ale Bisericii.

-Organizarea de spectacole muzicale în Biserici pentru a pângări locul sfânt și a sminti credincioșii.

-Îndemnul episcopilor din Patriarhia Romană către popor pentru a-l întâmpina pe papa eretic Francisc, care a pângărit pâmântul nostru sfânt, în timp ce Patriarhia din Bulgaria a interzis credincioșilor acest lucru, sau, în cazul Patriarhiei din Georgia, aceasta nu s-a opus credincioșilor, când aceștia l-au izgonit pe papă de pe pământul lor sfințit de Maica Domnului, pentru răspândirea Evanghelie Fiului Său.

-Emisiunile de la Radio Trinitas unde după Sfinții noștri din Biserică sunt evocați “sfinții ereticilor” ori bine se știe că ereticii nu au sfinți.

-De asemenea am auzit că preoții noștri recunosc botezul ereziei catolice ca fiind valid. Ne crucim !

Oare ce face Patriarhia ? Ne crede un popor de proști ? Iar mai nou cu această tulburare în mass-media ne sunt prezentate imagini de la lăcașurile papistașe din Italia, care prin reprezentații lor fac declarații halucinante în materie de credință, de unde se vede clar că nu vor să revină la dreapta credință. Menționăm și atitudinea Mitropolitului Irineu al Olteniei, care se declară împotriva documentelor eretice din Creta, dar le-a semnat! Un adevăr și o minciună exact cum îi place diavolului! Menționează alături de semnătură Biserica Cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească! Pentru ce? Nu poate înşela pe Hristos și, de asemenea, pe popor pentru că în concepția domniei sale, Biserica – Trupul Lui Hristos este o instituție oarecare, la nivel cu ereziile și schismele: catolici, protestanți, monofiziți, la fel cum au fost batjocorită în Creta !

Din această cursa pentru marea lepădare din Creta 2016 nu poate lipsi părintele Necula de la Sibiu, cu mască de misionar, care prin conferințele domniei sale organizate prin țară, face glume pe seama Credinței noastre Ortodoxe și a lui Hristos Domnul. A fost și la Târgu Neamt și, timp de 2 ore, sala plină de preoți și credincioși mai mult tineri, s-a aflat într-un hohot de râs, iar în momentele mai serioase ne povestea cât de buni și credincioși sunt ereticii papistași, trecând cu vederea rugămintea de a vorbi despre Sinodul din timpul Sfântului Fotie cel Mare, în care s-a condamnat erezia catolică.

Ne întrebăm ce jurământ a depus la hirotonie? Cui să slujească?

Spune Sfântul Ioan Iacob Hozevitul: “Pericolul vine de la frații cei mincinoși, care sunt dușmani ascunși cu atât mai periculoși cu cât cred că ei sunt frați curați. Predică și ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată și prefăcută după placul lumii acesteia și stăpânitorului acestei lumi”.

Să alegem Credința Dreaptă, să cercetăm și să ne lămurim cum spune Sfântul Ignatie Briancianinov, care scrie pentru aceste vremuri, pentru a conștientiza valul apostaziei care este plecat – nu-l putem opri noi cu mâinile noastre slabe dar, să ne ferim din fața lui, pentru a nu intra în înșelare, luând și pe aproapele nostru cu noi.

Hristos este nepărtinitor și nu lasă pe nimeni în bezna morții, îi așteaptă pe toți în Biserica Lui să intre în comuniunea cu El prin Sfintele Taine, numai că ereziile și schismele din mândrie nu abandonează credința lor cea rea să primescă Sfântul Botez, ba chiar sunt încurajați în rătăcirea și înșelarea lor, spunânduli-se că și credința lor este buna și mântuitoare, că este biserică cu taine valide și succesiune apostolică. Neștiința, nepăsarea, ignoranța, supunerea oarbă, fără discernământ, sub forma ascultării, sunt de la diavol. Poporul nu trebuie să spună “n-am știut”, să aibă o cucernicie lașă, pentru că vedem Ortodoxia în ce stare a ajuns – că poporul ortodox a lăsat-o batjocorită de forțele răului – nesocotind cuvântul Domnului. Niciodată nu cer Sfinții Părinți să fim proști sau să ne lăsăm prostiți – făcându-ne că nu vedem abaterile grave de la credință! Hristos ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, nu să ne lăsăm manipulați și îndobitociți, ci mereu treji, ca să nu ne amăgim căzând în înșelare. Marea dramă este că această parte de popor nici nu realizează că este în înșelare, este iubitoare de eretici, care sunt în afara Bisericii Ortodoxe, unde nu este mântuire, și urmează ierarhi și preoții ecumeniști sau delăsători.

Noi, mârturisitorii, imediat după Sinodul eretic din Creta ne-am declarat împotriva învățăturii străine de Credința noastră Ortodoxă. Dar, în loc să fim încurajați că apărăm Dreapta Credință, am fost considerați rătăciți, schismatici, iar părinții mărturisitori caterisiți și izgoniți din mânăstiri și parohii, uneori cu tot cu parohie sau cu tot cu obște! În timp ce preoții cu cuget ortodox din Biserică nu sunt lăsați să spună poporului ADEVĂRUL cu privire la Sinodul eretic din Creta, preoții cu cuget neortodox au început să spună despre unirea Credinței noastre Ortodoxe cu ereticii catolici. Așadar, urgia se apropie. Mai e puțin până în 2025, când se vrea “restaurarea unității creștinilor” prin “unirea bisericilor” în duh ecumenist! Să nu fie! Iată, încep să se culeagă roadele Sinodului eretic din Creta, preoții slujitori din popor au început să vorbească fără nici o jenă despre această unire, punând în aplicare deciziile eretice din Creta. Mai pot minți în continuare ierarhii ecumeniști că în Creta nu s-a întâmplat nimic?

Sfântul Ciprian al Cartaginei ne spune că : “În afara Bisericii nu există mântuire, lumea este sub puterea satanei !” Că este așa vedem din exorcizările și lepădările care se fac atunci când ereticii primesc Sfântul Botez pentru a reveni în Biserică. Vă dați seama ce presupune “unirea bisericilor” care s-a propus în Creta și pe care o promovează acum slujitorii din Biserică, cu cine vor să ne unească! Să-L abandonăm pe Hristos? Și să primim minciuna satanei? Și ne mai întrebăm de ce vine urgia! Și atunci ne mai aflăm acoperiți de Marea Sa Milă? Alegerea este a noastră ! Să nu urmăm învățăturile străine de Ortodoxie referitoare la “unirea bisericilor”, nici să credem că și ereziile și schismele sunt biserici, că au Sfinte Taine, așa cum spun în popor preoții infestați de erezia ecumenismului!

Așadar, să nu fim părtași la un altfel de creștinism decât cel propovăduit de Sfinții Părinți, după cum ne spune Sfântul Filotei Zervakos – ucenicului Sfăntului Nectarie: ,,Avem încredere în Sfinții Părinți, apoi în duhovnicii noștri, primind sfaturile acestora din urmă, ca de la cei dintâi, atât timp cât sunt în acord cu aceea nesubstituindu-se lor – altfel vom fi părtași la un altfel de «creștinism» decât cel propovăduit de Sfinții Părinți, iar fiind astfel nepregătiți ca praful ce-l spulberă vântul de pe fața pământului vom fi spulberați de urgia despre care se spune că se apropie”.

La fel și Sfântul Ignatie Briancianinov spune că singura Credință mântuitoare este credința în Răscumpărătorul și comuniunea cu El realizată faptic prin Sfintele Taine în Biserica cea Una, Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică. De 4 ani noi, mărturisitorii, cerem ierarhilor să se dezică de hotărârile eretice al Sinodului din Creta. Le spunem și acum. Lăsați preoții cu cugetul ortodox, care nu au primit și nu primesc erezia cu “unirea bisericilor” pierzătoare de suflet, să predice Poporului Ortodox adevărul despre Creta, să respingă aceste învățături străine și să se întoarcă la Hristos! Dacă arhieriile voastre și preoții care nu țin la credință ortodoxă vreți o altă învățătură potrivnică învățăturilor Sfinților Părinți prin care a vorbit Dumnezeu, vă privește, Hristos nu ne mântuiește fără voința noastră, dar lăsați Poporul Ortodox să afle adevărul și să vină la Hristos, pentru că nu există mântuire în afara Bisericii !A sosit vremea ca poporul să se trezească, să vadă, să cerceteze și să iasă din înșelarea pe care a primit-o ascultând de ierarhii trădători de credință și să urmeze învățăturile Sfinților Părinți – tradiția de veacuri a Bisericii noastre Ortodoxe.

Dumnezeu a îngăduit să vină această tulburare peste noi pentru necredința și trădarea ierarhilor și slujitorilor care au rămas în comuniune cu ei, dar și pentru delăsarea poporului, care, în loc să-L urmeze pe Hristos, i-a urmat pe acești ierarhi și preoți ecumeniști. Cu toată dorința ierarhilor și preoților care așteaptă “unirea bisericilor”, Biserica nu va cădea, va dăinui și se va păstra curată până la a Doua Venire a Mântuitorului, chiar dacă prigonită și izgonită, așa cum, curată s-a păstrat de acum 600 ani, când tot prin trădarea ierarhilor și tot la un sinod tâlhăresc – Florența – 1439, în încercarea de unire cu ereticii catolici, Ortodoxia a căzut în mâinile musulmanilor. Hristos, Care ocrotește Biserica Sa, a rânduit să nu cadă în mâinile ereticilor catolici să o schimonosească, să o pervertească, ci în mâinile musulmanilor, unde s-a păstrat curată, chiar dacă oprimată!Transformarea principiului sinodalității Bisericii, în cadrul adunării eretice din Creta, a dus și la o mai mare cădere: dezbinarea în Ortodoxie prin schisma din Ucraina provocată de ereticul patriarh ecumenic Bartolomeu.Așadar, cădere după cădere, de care ierarhii și preoții care mai vorbesc în aceste vremuri tulburi, nu spun o vorbă despre aceste trădări ale Credinței noastre Ortodoxe și despre învățătura străină de Ortodoxie introdusă în Biserică prin care  vor să depărteze poporul de Hristos.

Toți vorbesc de vindecarea și salvarea trupului de virusul epidemiei. Dar când vom vorbi și de vindecarea și salvarea sufletului de virusul ereziei ecumenismului, care loveşte Biserica din interior și este moartea sufletului, pentru că înseamnă despărțire de Dumnezeu?

Noi să respingem toate înșelările și învățăturile potrivnice Sfinșilor Părinți și să stăm cu frică de Dumnezeu și cu dragoste în corabie, care este Biserica, și să nu ne temem pentru că la cârmă este Hristos.

Maria Petrariu, Tg. Neamt

0746806320

petrariumaria@yahoo.com

În calitate de medic solicitat să ajute în această criză epidemică, aș dori să vă împărtășesc ceea ce se întâmplă în spitale, care răspund orbește tuturor injoncțiunilor ordonate de guvern. În primul rând, trebuie să știți că toate spitalele publice și private din teritoriu sunt goale. În acest mare război purtat împotriva Covid-19, toate celelalte patologii sunt retrogradate pe planul doi, chiar al treilea. Ce înseamnă: toate spitalizările și intervențiile chirurgicale programate pentru persoanele care au nevoie de îngrijiri au fost anulate.

Oamenii care sunt somați de guvern și mass media să rămână acasă, ajung să moară tot acasă din cauza insuficienței cardiace, de exemplu, pentru care nu vor primi tratamentul necesar într-un anumit interval de timp. Pentru că ar trebui să se știe că această panică generalizată întreținută artificial, pentru a opri propagarea unui virus care există oricum, este dublată de directive oficiale menite să împiedice o acțiune reală și organizată pe plan național, face ca toți medicii liberali, precum și generaliștii și  specialiștii, să-și închidă cabinetele. Prin urmare, pacienții nu mai văd un medic și nimeni nu poate evalua o posibilă deteriorare la pacienții cu boli cronice și, ca atare, dacă nu mor acasă, ajung prea târziu într-un serviciu spitalicesc. Așadar, de trei săptămâni, în Franța,  toți medicii și chirurgii sunt șomeri!

Niciunul dintre noi nu înțelege în prezent ce se întâmplă. Cu toții ne întrebăm: unde au dispărut pacienții? Iată un exemplu care să vă arate absurditatea acestei situații: dacă un pacient sună la numărul de urgență 15 pentru că simte o ușoară durere toracică în baza dreaptă cu o ușoară tusă și puțină febră, i se va spune că acestea sunt semne frecvente ale Covid- 19 și că trebuie să rămână acasă, va trece peste câteva zile. Ghinion, este de fapt o embolie pulmonară, iar pacientul se poate găsi în șoc hipovolemic în orice moment, pe lângă necroza plămânilor.

Am fost rechiziționat cu ceva timp în urmă să lucrez într-una din aceste unități. Cum arată? Serviciile spitalului sunt goale, fiind rechiziționate pentru a pacienții Covid-19. Situația pacientului etichetat „resuscitabil” din departamentul nostru: ajunge cu oxigen pur în mască pentru a-l ajuta să respire, noi adaptăm fluxul de oxigen în funcție de nevoile sale (estimat prin saturarea oxigenului) și în majoritatea cazurilor: nu-i schimbăm deloc tratamentul! Aceste servicii, care sunt prezentate ca zone de război total copleșite, sunt de fapt unități de supraveghere unde nu facem aproape nimic. Nu am avut niciodată zile atât de pașnice ca de la începutul acestei crize.Am petrecut suficient timp de mai multe ori în secții de urgență și reanimare, așa că știu că vârsta nu este întotdeauna factorul determinant atunci când decidem dacă resuscităm un pacient sau nu. Am văzut deja încercări de resuscitare la pacienții cu vârsta de 80 de ani, pentru că există o maximă pe care ne place să o repetăm ​​pentru conștiință: avem o obligație de mijloace, dar nu de rezultate. Ceea ce înseamnă că pentru orice pacient care ajunge în mâinile noastre, trebuie să facem tot ce putem pentru a-l salva, chiar dacă se dovedește că a pornit prost din start.

Prin urmare, în aceste unități, ucidem în mod artificial pacienți care sunt condamnați imediat ce părăsesc situația de urgență. În niciun moment nu căutăm să practicăm medicină cu ei. Aceste decese sunt considerate apoi victime ale Coronavirusului, când sunt de fapt victimele medicilor francezi.Familiile acestor victime nici măcar nu pot realiza nimic din ce se întâmplă pentru că, nu au dreptul la nicio vizită. Pacienții pe sfârșit de viață (cei care au beneficiat de cocktailul LATA) au dreptul la o singură vizită pe zi. Așadar, rudele trebuie să se aranjeze să decidă cine va merge pentru a vedea viitorul mort. Iar acest vizitator nu va avea voie să viziteze din nou în săptămâna curentă. Prin urmare, nu au cum să aprecieze progresul clinic al persoanei dragi, pentru că mai rar avem pacienți care rezistă mai mult de o săptămână pe Morfină și Hipnovel. Prin urmare, politicienii noștri orchestrează morți cu lopata în spitale și folosesc aceste decese pentru a crea o psihoză generală pentru un scop pe care încă nu îl pot înțelege…

 Traducerea Mihnea Codrescu

Sursa: Un docteur d’une unité Covid19 explique à Démocratie Participative comment l’Etat orchestre les décès du Coronavirus – Démocratie Participative

Asta îi este menirea, după cum socoteşte dumnealui.

Când şi unde vrea K.W. Iohannis, coronavirusul dispare ca prin minune. E de-ajuns să ne uităm la imaginile de pe aeroportul din Cluj din aceste zile. Bieţii oameni se înghesuie – aici nu mai există… distanţă socială -, ca să prindă un loc în avioanele care urmau să decoleze spre Germania. Nu mai puţin de douăsprezece într-o singură zi. Nicio măsură de precauţie, niciun jandarm care să facă ordine, niciun avertisment privind potenţialul pericol, nimic. Oare, de ce? A venit poruncă din Germania ca să se trimită un lot de sclavi? Iohannis se conformează şi iată-i pe românaşii noştri răspunzând prompt dorinţei prezidenţiale. Oare în Germania n-a ajuns pandemia? Nu e un pericol major să trimiţi potenţiali purtători ai coronavirusului la nemţi? Ştie făcătorul de lucruri bine făcute ce ştie.

Se doreşte o Românie normală, precum a promis educatul Iohannis? Atunci nebunii să fie adunaţi în ospicii, beţivii duşi la dezalcoolizare, drogaţii internaţi de urgenţă, neajutoraţii să fie ajutaţi. Dar mincinoşii? O posibilitate ar fi să ajungă după gratii, pentru răspândirea de ştiri false. Pentru că asta se face de trei decenii, suntem bombardaţi cu şuvoaie interminabile de minciuni, începând de la cei aflaţi în vârful piramidei. De câte ori ne-a spus diversionistul nr. al ţării că nu sunt bani de pensii şi salarii? Şi bani au fost, sunt şi acum.

Ţinta principală al acestei zise pandemii îl reprezintă Sfânta Credinţa Ortodoxă, împărtăşită de milioane de români. Aceasta trebuia lovită din plin, prin închiderea bisericilor, interzicerea Sfintelor Slujbe de Paşti, sub ameninţarea unor sancţiuni de o duritate nazistă. Şi asta face Iohannis, îşi bate joc de milioane de români care nu mai pot intra în sfintele locaşuri la această Dumnezeiască Sărbătoare a Învierii. La mine în sat nu există măcar un caz de persoană infectată. Constatarea e valabilă pentru toate satele din jur. Nu cunosc măcar o persoană în judeţul acesta care să fi fost găsită pozitiv. Şi totuşi suntem ţinuţi în arest la domiciliu, pentru că aşa vrea Iohannis şi şleahta. Jandarmii şi armata cu blindatele scoase la vedere îi hăituiesc pe bieţii oameni, în vreme ce pădurile sunt tăiate în neştire şi lemnul e trimis la oamenii preşedintelui, aflaţi peste hotare. Acum sunt mari şi tari.

După ce se va ordona încetarea pandemiei, îl veţi vedea pe Iohannis ieşind pe toate posturile de televiziune să se umfle-n pene şi să ne spună ce măsuri geniale a luat el şi guvernul lui, încât cei rămaşi în viaţă îi sunt profund datori, până la moarte. E un păcat să faci sau să doreşti răul cuiva. De data aceasta, asistăm la răul pe care şi-l fac singuri, punându-se de-a curmezişul Poruncilor Dumnezeieşti. Vai de cel prin care vine sminteala. Mai bine…

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?’’(Marcu 8, 36-37). Cine studiază cu atenţie istoria scrisă, constată că toate imperiile care s-au perindat în lume au fost clădite pe sânge şi teroare. Cei care le-au întemeiat au dus războaie absurde, nimicitoare şi au subjugat prin forţă popoare întregi, având ambiţia nebunească de a stăpâni lumea. Acest lucru este valabil pentru imperiul roman, care a căpătat o întindere nemaiîntâlnită. Pe unde au ajuns, romanii şi-au impus nu numai stăpânirea administrativă, ci au răspândit şi religia lor deşartă şi mincinoasă a zeilor, care, în fapt, erau demoni. Aşa au venit în conflict ireconciliabil cu Biserica lui Hristos, pentru că membrii acesteia nu-şi trădau Mântuitorul, alegând mai bine să moară. Aşa s-au născut persecuţiile împotriva lor, în care mulţi s-au încununat cu cununa muceniciei. Trecerea vremii ne arată că biruitori au fost cei care L-au mărturisit pe Hristos, iar sufletele persecutorilor s-au pierdut în adâncimile iadului. Imperiul s-a prăbuşit, în vreme ce Biserica a rămas şi nu va fi biruită nici de porţile iadului. La ce le-a folosit cezarilor romani stăpânirea lor atât de mare?

          Mai aproape de zilele noastre, am avut imperiul sovietic comunist. Ştim cine au fost cei care au ,,fericit’’ lumea, născocind comunismul. Naţiunea, căreia le aparţin, ar trebui să şi-i revendice. Ideologii comunişti şi-au propus să şteargă numele lui Dumnezeu de pe faţa pământului, pentru ca ei să ajungă stăpânii lumii. Susţineau cu fervoare că sistemul comunist se va întinde peste toată faţa pământului. Dumnezeu a arătat că aceşti nebuni nu erau decât nişte bieţi muritori, care au refuzat să-şi cunoască nimicnicia. Visurile lor demente s-au spulberat, iar sufletele lor s-au dus în chinurile iadului.

          Ultimul imperiu al istoriei va fi cel instaurat de antihrist, numit de Cartea Apocalipsei (13, 1) ,,fiara care se ridică din mare’’. Dumnezeu va îngădui ca acest tiran să stăpânească vremelnic, adică trei ani şi jumătate, peste tot pământul. Mântuitorul ne spune că blestematul antihrist va institui un regim de teroare nemaiîntâlnită. Dumnezeu va avea grijă de aleşii Săi şi va scurta acele zile, pentru cei aleşi. Încă de-acum vedem aceste cuvinte împlinindu-se, căci toată lumea îşi dă seama că, realmente, zilele, lunile şi anii s-au scurtat, însă puţini înţeleg şi explică cu adevărat acest fenomen. Sfârşitul este ştiut, căci Dumnezeu nu ne lasă în neştiinţă: imperiul se va prăbuşi şi antihrist se va pierde în iad.

          Iubite cititorule, multe lucruri folositoare putem noi învăţa din lecţiile istoriei, dacă vrem şi suntem receptivi. Dumnezeu ne-a lăsat istoria scrisă tocmai ca să ne dăm seama ce preţ ar trebui să punem noi pe mântuirea sufletelor noastre şi cât de înşelătoare sunt imperiile, măririle şi stăpânirile veacului acestuia.

Presbiter Ioviţa Vasile

Te mâhnești pentru soțul mort. Îți faci griji pentru copii. Plângi zi și noapte, în sufletul tău e tulburare și întuneric, înaintea ochilor – ceață și necunoscut.
Îmbărbătează-te! Nu te teme! Spune-ți: bărbatul meu era în primul rând al lui Dumnezeu, și apoi al meu; și copiii mei sunt în primul rând ai lui Dumnezeu, și apoi ai mei. Dacă grădinarul iscusit smulge o floare, să știi că așa trebuia să facă. El știe pricinile pentru care a făcut asta. Iar una dintre pricini este și aceea ca florile din jur să propășească mai bine. Gândurile tale se vor înălța de la pământesc la ceresc. Sufletul ți se va lipi mai tare de Dumnezeu. Duhul îți va triumfa asupra trupului. Moartea nu-ți va mai fi înfricoșătoare. Deșertăciunea dinainte ți se va părea vrednică de râs. Felul în care vedeai această lume – ca pe patria adevăratei și trainicei fericiri – se va schimba. Așadar, câștig duhovnicesc din mai multe părți. Să știi că Dumnezeu zidește și când dărâmă.

Pentru copii să nu-ți faci griji. Fă doar ce stă în puterea ta. În ce întrece puterea ta, încredințează-i Făcătorului lor și al tău. Scris este: aruncă spre Domnul grijile tale, și vei simți că este ușoară crucea ta. Au fost și sunt multe cruci grele asupra mamelor rămase văduve, îți voi descrie una deosebit de grea.

La începutul Războiului mondial, nemții l-au omorât pe un cunoscut al meu înaintea casei sale de lângă Drina, la casă au pus foc, iar pe nevastă au alungat-o de acolo, împreună cu cei șase copii mici. Au trecut de atunci doisprezece ani. Într-o zi, pe neașteptate, mi se arată în Skoplje un tânăr funcționar de la căile ferate și mi se prezintă drept fiul acelui prieten al meu care pierise. M-am bucurat mult și l-am întrebat cu frică dacă a mai rămas cineva în viață dintre ei șapte – la care el mi-a răspuns vesel: suntem vii și sănătoși, slavă lui Dumnezeu! Doi suntem slujbași de stat, doi în comerț, sora mai mare măritată, iar cea mai mică împreună cu mama în B. Atunci a început să îmi facă o descriere vie a chinurilor și grozăviilor îndurate. Mersul pe jos, de-a dreptul pribegie prin toată țara, de la Drina la Bitolia. Și foamete, boală, frig, închisoare, nopți petrecute în gări, prin birturi, pe lângă drumuri. Pe lângă asta, frica, necunoscutul, străinătatea, în cele din urmă însă, biruința și slava. A fost păstrat chipul, și înțelegerea, și viața, și credința. Ce să ți-o mai lungesc?

Eu cred că luptele și biruințele acelei mame cu șase orfani sunt mai slăvite și mai frumoase ca ale lui Napoleon.

Și ție îți va ajuta Dumnezeu. Nu Îl uita, și nu te va lăsa. Și vei birui, și vei avea parte de biruință dulce în veacul veacului.
Pace ție și binecuvântare Dumnezeiască!

(Sf. Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. I, Editura Sophia, București, 2002)

Text editat de Dr. Gabriela Naghi                             8 aprilie 2020

Prea-Fericirea Voastră,

Înalt-Preasfinţiile Voastre,

Prea-Sfinţiile Voastre,

În virtutea datoriei pe care Dumnezeu a pus-o asupra noastră, aceea de a apăra Sfânta Credinţă Ortodoxă, ne exprimăm dezacordul privind atitudinea de supunere necondiţionată pe care aţi adoptat-o faţă de autorităţile păgâne şi ateie ale statului român, în aceste vremuri grele, datorate unei pandemii deliberat create şi întreţinute de vrăjmaşii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nu uitaţi că „ocârmuirea Bisericii aparţine preoţilor şi învăţătorilor ei, iar a treburilor din afară i-a fost lăsată împăratului. Căci această lege a aşezat-o şi Apostolul, zicând: Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători (Efeseni 4, 11), şi nicăieri nu pomeneşte de împăraţi”! (Sf. Teodor Studitul)

Sfânta Scriptură ne învaţă că ,,Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”(Fapte 5:29).  ,,Pentru Biserică, Dumnezeu totdeauna e pe primul loc, iar omul, lumea, totdeauna pe locul doi. Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt împotriva, lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui. Dar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotrivească şi să stea împotrivă. Dacă ea nu procedează astfel, ce Biserică mai e şi asta? Iar reprezentanţii Bisericii, dacă nu procedează astfel, oare mai sunt ei reprezentanţi apostoliceşti ai Bisericii? A se îndreptăţi în acest caz cu aşa-zisa iconomie (condescendenţă) bisericească înseamnă nu altceva, decât a-L trăda în ascuns pe Dumnezeu şi Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o trădare a Bisericii lui Hristos.” –zice Sf. Iustin Popovici în Biserica şi statul.

,,Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11). Excelenţele Voastre, dimpotrivă, aţi fost de acord cu interzicerea Sfintei Liturghii şi a celorlalte slujbe bisericeşti, cu închiderea bisericilor; aţi dat dispoziţii ca Sfintele Taine ale Spovedaniei, Împărtăşaniei şi Maslului să nu mai fie administrate credincioşilor, acum în perioada Postului Mare. Nu sunteţi nici măcar asemenea năimitului care vede lupul venind şi lasă oile şi fuge. Nu! Aţi contribuit din plin la această prigoană împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale, chiar din interiorul ei. Acum culegem roadele amare ale trădării din Creta, la care sunteţi părtaşi.

Dar unde ar fi fost astăzi Ortodoxia, dacă arhiereii, preoţii, monahii şi credincioşii, din secolele trecute, ar fi cedat atât de uşor în faţa vrăjmaşilor lui Hristos, precum aţi făcut Preasfinţiile Voastre? ,,Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă” (Efeseni 5,11)! Nu-L răstigniţi din nou pe Hristos, asemenea arhiereilor de acum 2000 de ani!

,,Oare ne vom pierde curajul, vom tăcea şi ne vom supune, de frică, oamenilor, şi nu lui Dumnezeu? Cu niciun chip. Ci nu vom conteni, pe cât ni se va da prilejul, să ne împlinim după putinţă datoria, temându-ne şi tremurând de osânda ce atârnă asupra noastră pentru tăcere.”(Sf. Teodor Studitul)

Prin urmare, Vă rugăm insistent să vă împliniţi datoriile arhiereşti, aşa cum aţi făgăduit la hirotonie, să vă ridicaţi întru apărarea Sfintei Biserici Ortodoxe Române pe care o păstoriţi, aşa cum au făcut cinstiţii ierarhi ai Bisericilor Georgiei şi Bulgariei în această perioadă.

Faceţi presiuni asupra autorităţilor pentru redeschiderea bisericilor, pentru accesul credincioşilor la slujbe şi nu doar de Sfintele Paşti, altfel veţi avea de dat un greu răspuns înaintea Tronului lui Dumnezeu!

Fiţi dar străjeri ai Ortodoxiei şi nu trădătorii ei!

Cu adâncă mâhnire,

Clerici şi mireni ai Bisericii noastre,

nevrednici de numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Petiţie către ierarhia Bisericii Ortodoxe Române pentru redeschiderea bisericilor

Domnilor puternici ai zilei, care staţi în fruntea ţării,

Ceea ce n-au îndrăznit barbarii istoriei care s-au perindat pe pământ românesc, ceea ce n-au făcut nici comuniştii urâtori de Dumnezeu, aţi cutezat voi, prin faptul că aţi poruncit, prin legile voastre, să se închidă sfintele biserici şi să se oprească săvârşirea Sfintelor Slujbe, sub cuvântul mincinos al grijii pentru oameni. Nu vă credem, este suficient să privim spre cerul patriei şi să vedem cum ne otrăviţi din avioane, cum otrăviţi aerul, apa şi solul, căci acele zboruri costisitoare se fac cu ştirea şi vrerea voastră.

Nu ne adresăm vouă cu rugăminţi ca să vă măgulim, vă spunem de-a dreptul: ceea ce faceţi voi în aceste zile de pandemie deliberat provocată şi întreţinută, este o barbarie fără egal în istorie. Încetaţi, nu ne faceţi să vă socotim în rândul blestemaţilor care au umilit şi nedreptăţit Neamul Românesc. Vă relatez un fapt pe care puţini îl ştiu. În vremea ocupaţie ungurilor asupra Transilvaniei, conducătorii de la Budapesta i-au sfătuit pe grofii unguri să se ferească de blestemul preoţilor români ortodocşi. Că grofii nu au ţinut seama de acest sfat, o dovedeşte faptul că au pierit ca ceara de la faţa focului. Nu întindeţi coarda într-atât încât să ne folosim de puterea preoţească de a lega pe cei care săvârşesc fărădelegi strigătoare la cer şi nedreptăţesc Poporul Român Ortodox.

Se vede, în tot ce faceţi, că aveţi conştiinţele încărcate de păcate grele, şi oricât încercaţi să fiţi convingători, nu puteţi înşela un popor întreg. Încetaţi propaganda mincinoasă şi dezmăţată din mass media, care induce oamenilor o frică nejustificată. Nu mai falsificaţi cifrele statistice. Lăsaţi ţara aceasta să intre în normalul ei de fiecare zi. Ocupaţi-vă de aceia care, într-adevăr, sunt infectaţi şi ridicaţi restricţiile draconice la care supuneţi întregul Neam. Vă este de ajuns că naţiunea română vă tolerează la cârma ţării ei, unde staţi cu încolăciri de şarpe, pe voi, străini de Neam şi de Credinţă. Nu există măcar un român care să fi ajuns într-o ţară străină în poziţie înaltă, şi de-acolo să batjocorească poporul acela. Voi întreceţi orice măsură.

Lăsaţi românii să sărbătorească Învierea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum au făcut-o de-a lungul secolelor şi nu inventaţi primejdii imaginare. Nu mai trimiteţi brutele în biserici ca să târască oamenii bătrâni, ,,vinovaţi’’ că se roagă şi îşi rostesc durerile în faţa lui Dumnezeu.

Am început această epistolă cu un cuvânt rostit de Dumnezeu prin Moise către faraonul Egiptului. Nu cumva răspunsul faraonului României să fie unul de felul: ,,Cine-i Acela Domnul, ca să-I ascult glasul… ? Nu-L cunosc pe Domnul…  (Ieşire 5, 2). Nu cumva să persistaţi în această stare de luptători împotriva lui Dumnezeu. Nu cumva să vină şi peste voi pedepse de felul celor din Egipt, sau chiar mai grele.

Robul lui Iisus Hristos, Presbiter Ioviţa Vasile,

detinut al statului antihristic

Psihoza coronavirusului a pus stăpânire pe întreaga lume, și a creat mai ales în Italia, situații de panică, temeri legate de toate informațiile destabilizatoare și de frica de moarte, care din păcate se descarcă pe plămân, făcându-l sensibil la atacul virusului mortal de gripă.
O asistentă medicală care îngrijea pacienții din Spitalul San Gerado din Monza, Lombardia, și-a curmat propria viață, după ce a petrecut câteva săptămâni în izolare, acasă, scrie TMZ. Femeia, în vârstă de 34 de ani, ar fi fost în carantină după ce a fost depistată pozitiv cu noul coronavirus, și era îngrozită de gândul că ar fi putut îmbolnăvi, la rândul ei, alte persoane, scrie New York Post.
Un alt caz asemănător a fost semnalat la Veneţia, în urmă cu o săptămână, aparent cu aceleaşi motivaţii.

Un expert italian, Stefano Montanari, nanopatolog din Bologna, doctor în farmacie, susține într-un interviu care circulă pe rețelele de socializare că epidemia în curs de desfășurare este doar o cascadorie mediatică a giganților farmaceutici, o mega-înșelătorie. Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi dacă îl credem sau nu.
Doctorul Stefano Montanari și-a explicat teza, considerată de unii conspiraționistă, privind companiile farmaceutice din spatele epidemiei Covid-19. Montanari afirmă că epidemia se va încheia doar atunci când economia va fi la pământ, iar vaccinurile vor fi obligatorii pentru șapte miliarde de pacienți. Companiile farmaceutice sunt ținta nanopatologului, care susține că cifra de afaceri din spatele Big Pharma, nu concurează nici măcar cu traficul de droguri, este o putere care cumpără state întregi. O afacere de proporții inimaginabile, care a corupt totul, chiar și „Biserica” Catolică, afirmă el.

Montanari explică apoi că Institutul Superior de Sănătate vorbește clar și anume că există doar trei decese confirmate cu Coronavirus. Restul morților ar fi, spune el, persoane în vârstă, care au avut afecțiuni medicale grave, cancer sau diabet. Într-un an în Italia mor aproximativ 650.000 de oameni, 20.000 au murit din cauza gripei și 49.000 din infecțiile contractate în spitale. „Dacă sar de la etajul 10 și am și o răceală, nu se poate spune că am murit de o răceală”, afirmă el. „Răceala obișnuită este unul dintre numeroșii viruși din familia Coronavirus. Alții din aceeași familie provoacă hepatită virală, gripă, diverse răceli, nu ale sistemelor vii, ci ale lanțurilor chimice care pot infecta uneori ficatul, intestinele sau plămânii, spune Montanari. Păstrăm sute de astfel de viruși în corpul nostru. Coronavirusul italian este diferit de cel chinezesc. Este posibil să fi existat un accident în drumul către un laborator, poate cineva a făcut-o în mod intenționat”, susține nanopatologul. De asemenea, el susține că febra trebuie considerată un simptom pozitiv, pentru că înseamnă că organismul nostru reacționează la boli. În plus, crede că este necesar să ne vindecăm pe cont propriu, pentru că avem „apărări imune puternice pe piele, motiv pentru care este inutil să purtăm mănuși”.

Nanopatologul, ale cărui teorii sunt însă puternic criticate, mai afirmă că nici o gripă nu va fi eradicată vreodată cu un vaccin, la fel cum Coronavirusul este doar o înșelătorie. De asemenea, el pretinde că măștile și carantina sunt o nebunie și că persoanele în vârstă, care acum sunt obligate să stea în casă, ar trebui să fie la soare și la aer, interdicțiile care li se aplică, echivalând cu o condamnare a lor.

Concluzia lui: infecția cu coronavirus este o înșelătorie menită să forțeze 7 miliarde de oameni să se vaccineze. Și, desigur cea mai mare afacere de până acum. Când totul se va termina, unii oameni vor stăpâni lumea.

Aduşi în situaţia de a sluji în bisericile goale, episcopii Bisericii Ortodoxe Române, se confruntă cu o situație nemaiîntâlnită până acum. Personal nu îmi dau seama cum se simt și nici dacă mai pot dormi liniștiți noaptea. De fapt, așa ar fi trebuit să arate bisericile, goale ca în acest moment, după semnarea documentelor eretice din Creta, goale după slujbele ținute împreună cu ereticii în săptămâna de rugăciune ecumenistă din ianuarie. Dar niciunul dintre preoții BOR nu pare a fi îngrijorat de erezia la care s-a făcut părtaș, pentru care acum plătesc mai ales credincioșii induși în eroare și smintiți, ani întregi, de propaganda deșănțată ecumenistă, pustiitoare de suflete. Niciunuia nu îi pasă de participarea BOR la conducerea satanistului organism CMB. Duhul lumesc, al grijii de multe, pentru familie și prieteni, i-a îndepărtat în această vreme de încercare, de oameni și de Dumnezeu. Nimic nu va mai fi la fel ca înainte.

Un ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse a declarat:„Așadar, se dovedește că, dacă deodată Paștile este sărbătorit acasă (nu exclud o astfel de posibilitate), asta va însemna că am distrus totul. Este distrusă cel puțin credința că, din cauza fricii de moarte, refuzăm să credem cu adevărat în Învingătorul morții. Chiar în timpul holerei, Bisericile nu au fost niciodată închise… Dacă creștinii refuză să se închine lui Hristos Cel Înviat din cauza fricii de moarte, acesta va fi sfârșitul creștinismului”. Cred că are dreptate.

Dr.Gabriela Naghi

Mărturisesc că fiecare apariţie televizată a lui Cristian Tudor Popescu îmi producea un fel de spaimă nelămurită, şi asta nu din pricina înfăţişării sale. La urma urmei, fiecare purtăm chipul pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ce mă nelinişteau pe mine erau expresiile pe care şi le întipărea pe faţă: de sfidare, de dispreţ şi suficientă, dar mai ales de ură, ca un fel de pontifex maximus care nu admite să fie contrazis. Doamne fereşte, îmi ziceam, ca omul acesta să n-ajungă într-o funcţie înaltă, cu multe posibilităţi de a face rău. Şi omul n-a ajuns mare grangur, iar acum, la vârsta amurgului, e puţin probabil să mai fie promovat.

Cu ce ne fericeşte dumnealui, de data aceasta?

„Ascultă ce-ţi spun! Bătrânii au constituit dintotdeauna o problemă pentru societate, încă de la obârşiile umanităţii. A omorî bătrânii neputincioşi era o practică generală în triburile stră-stră-străbuneilor noştri. Tribul trebuia să mănânce, hrană era «pe sponci», aşa că nu mai ajungea şi pentru hodorogi care nu mai puteau munci şi nu mai produceau nimic. În concluzie comunitatea lua hotărârea: trebuie exterminaţi! Aceasta este originea noastră europeană, scuză-mă, poate te-am oripilat… Cum spuneam, măsura este benefică, dar trebuie înăsprită şi cu alte interdicţii care se cuvin. Asta oricât de toleranţi suntem, dar până când, dom’le? Căci ei, boşorogii, sunt responsabili de toate. Ei ocupă locurile tinerilor în servicii, în societate în genere, ţin ocupate serviciile cu salariile lor mari, stopează lucrurile, dom’le, cauzează nemulţumirile, decepţiile şi nefericirile tinerilor, că de multe ori ofiliţii ăştia impotenţi le iau şi gagicile cu banii lor mulţi… Oamenii tineri cinstiţi din ţara asta nu mai pot răbda. Trebuie pornită vânătoarea împotriva decrepiţilor, că moşulicii ăştia barează drumul tineretului sănătos, al vlăstarelor viguroase, viitorul de aur al ţării. Noi înălţăm o ţară, dom’le, nu un institut de geriatrie! Aşa că trebuie procedat fără cruţare!” Zbor deasupra unui cuib de cuci…

După ce slobozeşte aceste tâmpenii criminale, mocofanul îşi dă seama că are 65 de ani şi e numai bun de exterminare, dar vedeţi cum e la noi, unii sunt mai egali decât alţii. Eu aş zice ca procesul de exterminare să înceapă, într-adevăr, cu C T Popescu, că nimic nu e mai convingător decât puterea exemplului personal.

Un alt caz patologic, Emil Moise… filozoful. Să nu vă închipuiţi că e unul eclectic, are propriul sistem filozofic, cu obârşii în ,,Elogiul nebuniei’’ al lui Erasmus de Rotterdam. E. Moise a pornit de jos, de foarte jos. A fost geamgiu, ştiţi, ca aceia care colindau satele Transilvaniei cu sticla-n spate, strigând cât îi ţinea gura ca să-şi atragă clienţii. De la o vreme n-a mai mers. Atunci s-a gândit el să studieze… filozofia, adică iubirea de înţelepciune. Şi iată-l ajuns filozof la catedră, ascunzând cu grijă că idolul său se cheamă Soros. Din această postură, duce lupte acerbe împotriva Sfintei Biserici Ortodoxe, lupte pe care, zice-se, le câştigă fără excepţie. Dumnealui vrea să ne creştem pruncii fără frică şi cunoaştere de Dumnezeu, ca să fie mai uşor de îndobitocit. Vă aduceţi aminte cu câtă ardoare militează pentru scoaterea religiei din şcoli?

Acum decretează fără echivoc: ,,Preoţii ortodocşi din România trebuie să fie testaţi sau izolaţi la domiciliu. Este o chestiune de sănătate publică, de interes naţional’’.Atenţie, numai preoţii ortodocşi, nu cumva să se strecoare printre ei vreun pastor neo-protestant, vreun papistaş sau rabin, vreun imam sau iehovist. Dacă-l veţi vedea pe acest deberdeu pe undeva, ocoliţi-l. În fond, pandemia trece, prostia e perpetuă. Nu mă credeţi? Citiţi exprimarea retorică a Sfintei Scripturi, din urma cu vreo trei mii de ani: ,,Până când, proştilor, veţi iubi prostia?’’(Pilde 1, 22). O iubesc până în ziua de azi. Şi asta nu e totul.

Vă întrebaţi, probabil, de ce i-am numit lepădături. Simplu: pentru că sunt lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu. Să nu vă gândiţi la altceva.

Presbiter Ioviţa Vasile                   3 martie 2020

Cuviosul Nichita Mărturisitorul a trăit în vremurile de grea prigoană din partea iconoclaştilor, adică a acelora care dispreţuiau sfintele icoane. Aceştia au găsit sprijin la curtea imperială şi au câştigat de partea lor pe împăratul Leon Armeanul, om viclean, care se prefăcea că iubeşte icoanele, dar în ascuns lupta împotriva celor dreptcredincioşi. A chemat la curtea sa pe Patriarhul Nichifor şi un sobor numeros de episcopi pentru o confruntare cu ereticii iconoclaşti, pe care-i ocrotea în ascuns. Unul dintre ei, Sfântul Teodor, l-a sfătuit pe Leon cu multă înţelepciune: ,,Nu strica, o, împărate, rânduiala cea bine aşezată a Bisericii, pentru că Sfântul Apostol Pavel zice: Dumnezeu a dat în Biserică pe unii Apostoli, pe alţii Prooroci, iar pe alţii propovăduitori şi pe alţii păstori şi învăţători, spre săvârşirea Sfinţilor, însă n-a adăugat acolo Apostolul şi pe împăraţi. Deci ţie, o, împărate, ţi s-a încredinţat ca să îndreptezi cele mireneşti, lucrurile cetăţilor şi puterile oştirilor. Pentru acelea să te îngrijeşti tu, iar bisericeştile îndreptări să le laşi păstorilor şi învăţătorilor, după învăţătura Apostolului’’.Această înfruntare n-a plăcut împăratului. La scurtă vreme episcopii dreptcredincioşi au fost alungaţi în exil.

          Socotind că nu va avea nici un câştig din surghiunirea episcopilor, Leon Armeanul a adus pe egumeni şi episcopi la locurile lor de păstorire şi i-a întemniţat. Iconoclaştii au găsit o cale de a-i amăgi pe cei care doreau mai bine să moară, decât să lepede sfintele icoane: le-au cerut să se împărtăşească în biserică, împreună cu patriarhul eretic şi mincinos, Teodot, urmând ca după aceea să-i slobozească din temniţă. Mulţi s-au învoit şi l-au îndemnat şi pe Cuviosul Nichita să primească. După ce s-au împărtşit cu ereticii, Cuviosul Nichita s-a întristat de această faptă necugetată.

          Adus în faţa împăratului, a mărturisit: ,,Eu, o, împărate, nici la mănăsirea mea nu mă voi duce, nici Credinţa mea nu o voi lăsa, ci în mărturisirea mea petrec şi voi petrece, în care au petrecut şi părinţii mei, Sfinţii Episcopi cei dreptcredincioşi, care au pătimit izgonire şi închisori cu nedreptate de la tine şi la multe primejdii s-au dat, apărând Biserica cea dreptcredincioasă, în care stăm şi ne lăudam întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. Şi să ştiţi de la mine cu adevărat, că nici de moarte nu mă tem, nici viaţa aceasta vremelnică nu o iubesc. Dumnezeu îmi este martor, că am făcut ceea ce nu mi se cădea să fac. Ci, pentru ascultare m-am supus bătrânilor şi nevrând, şi împlinind voia lor, m-am împărtăşit cu mincinosul partiarh Teodot, de care lucru îmi este jale şi mă căiesc’’.

         După asprimile surghiunului şi ale temniţelor, Cuviosul Nichita Mărturisitorul s-a dus la Domnul, într-o zi de 3 aprilie (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed.Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 30-43).

Timpul a trecut, vremurile s-au schimbat. Acum iconoclaştii sunt la mare căutare, în locuri de mare cinste. Populează organismele ecumeniste pe care le coduc după învăţăturile lor rătăcite, sunt organizaţi într-o puzderie de secte fără număr. Ierarhii noştri ,,ortodocşii’’ nu-i contrazic nici măcar într-un cuvânt. Dimpotrivă le fac temenele, se roagă împreună cu ei, îi invită să spurce sfintele biserici cu prezenţa lor şi-apoi se ospătează împreună, că doar de aceea a poruncit Mântuitorul ,,ca toţi să fie una’’. Aici n-am prea înţeles: ne facem şi noi iconoclaşti, sau iconoclaştii devin ortodocşi?

O tempora! O mores!

Presbiter Ioviţa Vasile

Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi întru El, ci şi să pătimiţi pentru El’’ (Filipeni 1, 29)

În închisoare, purtam asupra mea o bucățică din Sfânta Împărtășanie, păstrată pentru momente limită. O păstram într-o batistă curată, înfășurată și înnodată, fie legată cu o sforicică în jurul gâtului, fie chiar în buzunar, pentru a-mi fi la îndemână în momentele critice. În timpul perchezițiilor, n-o ascundeam. Aveam credință că ea se apără singură și mă apără și pe mine. Așa se întâmpla.

Când îmi venea rândul să fiu percheziționat, eram dezbrăcați și la pielea goală. Hainele și lenjeria, batistele, prosoapele și orice îmi aparținea erau pipăite la toate încheieturile și cusăturile și aproape totdeauna tăiate și descusute. După ce milițianul îmi spunea să-mi iau boarfele, mă aplecam să le ridic și găseam batista cu Sfânta Împărtășanie deasupra lor, fie printre ele, neatinsă, nedezlegată, necălcată în picioare, așa cum aveau obicei să facă cu orice găseau asupra celui percheziționat. O singură dată m-a întrebat la Jilava un milițian:

– Ce ai în batistă?

– Sfânta Împărtășanie! i-am răspuns fără să mă tem.

– Ia-ți bagajul și treci la cameră!

Mai mult de 15 ani am purtat la mine Minunea lui Dumnezeu, Minunea Minunilor Lui, Trupul și Sângele Fiului Său, în mâinile mele păcătoase de om pământean: și am ieșit cu această Minune afară!

Astăzi, când antihriștii pun la îndoiala minunea Sfintei Împărtășanii să stăm bine în credință deoarece: fără împărtăşirea cu Sfintele Taine nu putem trăi cu adevărat în Hristos, nu putem avea viaţă în noi. ,,Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6, 53-54). Nu ne putem deci mântui fără să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului. Tocmai de aceea copiii, după Sfântul Botez şi ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, primesc imediat şi Sfânta Împărtăşanie. În acelaşi timp, Sfânta Împărtăşanie este pentru creştini adevărată mâncare şi adevărată băutură care ne ajută să creştem în Hristos şi să devenim una cu El. Mântuitorul zice: ,,Trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 55-56).

Dacă nu ne hrănim mereu cu Hristos din Sfânta Împărtăşanie nu putem creşte duhovniceşte şi, cu atât mai mult, nu putem deveni una cu El. Sfânta Împărtăşanie ne transformă, încetul cu încetul, în Hristos Însuşi. Căci ,,firea celui mai tare schimbă firea celui mai slab”, zic Părinţii. Cei care nu vor să se împărtăşească – şi aceştia, din păcate, sunt majoritatea credincioşilor noştri de astăzi – rămân departe de Hristos, chiar dacă li se pare că-L urmează. Când Mântuitorul vorbea despre pâinea cea vie care este Trupul Său şi zicea că cine nu mănâncă din această pâine nu are viaţă în el însuşi, mulţi din cei ce-L urmau L-au părăsit căci spuneau: ,,Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte” (Ioan 6, 60). Aşa şi astăzi, mulţi nu înţeleg rostul Sfintei Împărtăşanii şi stau departe de ea, spre marea lor pagubă. Iubiților, uniți-vă cu Hristos prin Sfânta Împărtășanie și veți trăi cu adevărat!
Eu așa am trăit în temniță și am ieșit afară!

(Minunile Sfintei Împărtășanii, istorisite de unul dintre marii mărturisitori ai lui Hristos din temnițele comuniste. Extras din Imn pentru crucea purtată– Virgil Maxim, Ed. Babel, 2012)

Text editat de Dr. Gabriela Naghi

Nu există păcate care să covârşească bunătatea lui Dumnezeu şi iubirea Lui de oameni. Oricâte rele va fi săvârşit un om, Preamilostivul îl iartă pe păcătos, dacă se pocăieşte. Nu numai că îl iartă, dar îl şi împodobeşte cu darurile Sale cele alese, precum tatăl a dat fiului risipitor haine, încălţări şi inel, junghiind viţelul cel îngrăşat.

          În Egipt vieţuia o fată de numai doisprezece ani. La această vârstă şi-a părăsit familia şi s-a dus în Alexandria, unde s-a afundat în toată mocirla dezmăţului. Aşa a petrecut şaptesprezece ani. Într-o zi, a văzut mulţime mare urcându-se pe corabie şi a aflat că se duc la Ierusalim, pentru Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. S-a amestecat în mulţime, cu gândul că acolo vor fi destui cu care-şi va împlini poftele cele murdare. La Ierusalim a vrut să intre în biserică laolaltă cu cei mulţi. O putere nevăzută o împiedica, şi a încercat zadarnic în trei sau patru rânduri să pătrundă. Nu putea în nici un chip să treacă de prag. Deznădăjduită, şi-a îndreptat privirea către o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a început să plângă şi să-şi cunoască toată grozăvia faptelor ei de până atunci. A făgăduit că va lepăda acele fapte urâte şi după ce va vedea Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, va părăsi lumea cu deşertăciunile ei. Un glas sfânt a călăuzit-o să treacă Iordanul şi să se afunde în pustie, unde a petrecut în lipsuri şi nevoinţe vreme de patruzeci şi şapte de ani.

          Când stareţul Zosima a ajuns la locul spre care a fost îndemnat să se îndrepte, unde vieţuia Cuvioasa Maria Egipteanca, cea pomenită astăzi, a văzut o umbră ca de trup omenesc. După stăruinţă şi alergare, a ajuns să vorbească cu Cuvioasa, care i-a istorisit viaţa ei cu păcatele şi zbuciumul cel greu de scris. ,,Crede-mă, omule, că n-am văzut alt om, de când am trecut Iordanul, fără numai faţa ta astăzi, nici fiară, nici altă fiinţă n-am văzut. Iar carte niciodată n-am învăţat, nici pe altul citind sau cântând n-am auzit, dar cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi lucrător învaţă pe om cunoştinţa… Deci, acum te jur pe tine cu Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, să te rogi pentru mine desfrânata’’.Acestea le-a grăit către Zosima. A cerut de la Cuvios, care avea darul preoţiei, Sfintele şi Preacuratele Taine şi i-a poruncit să nu destăinuie nimic din câte a aflat, până la săvârşirea ei din viaţa aceasta.

          După un an, Zosima a revenit în pustie şi a găsit-o pe Cuvioasa Maria Egipteanca adormită întru Domnul. Pentru rugăciunile sale sfinte, Doamne Iisuse Hristoase, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005. p.7-25).

Precizare necesară

Chiar în articolul de ieri atrăgeam atenţia asupra zvonurilor alarmiste, venite Dumnezeu ştie de unde, deoarece autorii lor nu-şi dezvăluie identitatea, preferând să stea în ungherele lor întunecate. Astăzi am primit iarăşi o avertizare precum că de Sfintele Paşti antihristul va fi prezentat de la Ierusaalim drept conducător  al lumii întregi. Avertizarea este un amestec de lucruri utile, cum sunt reducerea timpului petrecut pe internet, primejdia de a fi datornic al băncilor etc., cu fanteziile personale ale autorului. Acesta cutează să ne spună că anul 2033 era prevăzut pentru sfârşitul veacului acestuia, dar că nu vom ajunge anul 2027!

Avertismentul trebuie respins din capul locului şi îngăduiţi-mi să argumentez:

1.Întronizarea antihristului se va face în al treielea Templu, care nici măcar nu a început a fi zidit.

2.Nu a fost realizată ,,religia’’ mondială al cărei dumnezeu va fi antihrist. Încă nu s-au unit ecumeniştii şi ceilalţi rătăciţi ai lumii spre a alcătui pseudo-biserica în care se va oficia cultul antihristului. Nici măcar între trădătorii lui Hristos, ai  Sfintei Ortodoxii şi papistaşi nu s-a făptuit oficial unirea. Deocamdată sunt uniţi doar în cuget şi simţiri. E foarte plauzibilă întrunirea unui sinod în anul 2025, la 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, şi atunci să se proclame unirea trădătorilor cu papistaşii.

3.Pecetluirea cu semnul antihristic s-a făcut într-un procent extrem de redus, insuficient. Până să se facă la scară planetară, mai sunt necesare şi alte pandemii.

4.Faptul că avansează anii de mai sus, e o cutezanţă nesăbuită, care subminează cu totul credibilitatea avertismentului, deoarece nu este al nostru,,a şti anii sau vremurile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa’’ (Fapte 1, 7).

Să rămânem în neliniştea cea bună şi în necurmată priveghere. Nu uitaţi că miercuri seara vom săvârşi Canonul Mare al Sfântului Andrei Criteanul, ocazie potrivită pentru noi de a face paşi spre pocăinţă şi a ne pleca cu umilinţă şi frângere de inimă în faţa Marelui nostru Dumnezeu. Cei care au locul potrivit pentru această Slujbă să partcipe cu precauţia necesară; ceilalţi, să-l citească acasă.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sunt două daruri Dumnezeieşti de care au avut parte Sfinţii Părinţi. Le-au păstrat cu scumpătate, ceea ce i-a ajutat să trecă peste toate cursele vrăjmaşului, iar nouă, celor slăbănogiţi de păcate, ne-au lăsat nemuritoare învăţături şi pilde de vieţuire, atât de necesare în veacul acesta învolburat de necredinţă, apostazie, erezii şi schisme. Sfântul Apostol Ioan a văzut încă din anii vieţuirii sale pe pământ încercările prin care trecem noi astăzi, şi din imbold Dumnezeiesc ne-a lăsat scris: ,,Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci ispitiţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte pe Iisus Hristos venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus  nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine, şi acum este chiar în lume’’ (I Ioan 4, 1-3).

Cărţile noastre bisericeşti au păstrat pilda vieţii unui creştin care vieţuia drept, după puteri. De la o vreme a început să aibă vedenii prin care era îndemnat să se roage mai mult, să postească, să facă milostenie, lucruri necesare oricui se străduieşte să-şi dobândească mântuirea. Era mulţumit în sinea lui de aceste vedenii, ignorând faptul că se încredea prea mult în puterile sale şi nici n-avea discernământul duhovnicesc al deosebirii duhurilor. Cel rău îl ispitea şi s-a insinuat în viaţa lui folosindu-se de vicleşugul binelui aparent. Treptat i-a câştigat încrederea şi, în cele din urmă, i s-a arătat în vedenie locul de fericire veşnică a drepţilor din Vechiul Testament. În contrast cu aceasta, cei din Noul Testament îi erau înfăţişaţi în chinurile iadului. De-aici a conchis el că Noul Testament e lipsit de valoare şi s-a lepădat de el, dar de fapt s-a lepădat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. În acest fel, s-a prăbuşit în prăpastie, pierzându-şi mântuirea.

În zilele noastre apar tot felul de previziuni privitoare la vremurile apropiate nouă. Sunt puse probabil sub nume false, autorul evită să se arate oamenilor. Credincioşii noştri sunt mânaţi de intenţii bune şi răspândesc pe căile cunoscute aceste previziuni, care ajung la noi. Problema este una singură, dar esenţială: sunt acestea făcute prin voia lui Dumnezeu, sau sunt rodul cutezanţei nesăbuite a omului? Pentru că în istorie au existat şi există mulţi prooroci mincinoşi. Capitolul 28 al Cărţii lui Ieremia ne relatează tocmai cazul unui astfel de impostor, Anania. Dându-şi seama de înşelăciunea acestuia, Proorocul Domnului, Ieremia, l-a înfruntat direct:,,Domnul nu te-a trimis şi tu dai poporului acestuia încredere în minciună’’ (vers. 15). Este aceasta primejdia care ne pândeşte şi pe noi, fiindu-ne atât de necesare trezvia şi discernământul duhovnicesc care, fie ne lipsesc, fie ne sunt tocite de păcate. Ajungem astfel să greşim, cu toate că suntem mânaţi de cele mai bune intenţii. Aci aş aminti de cuvântul Sfântului Simeon Noul Teolog:,,Nici binele nu e bine, dacă nu e bine făcut’’.

Zilele trecute am primit acel mesaj, anonim până la urmă, prin care suntem înştiinţaţi că urmează o pedeapsă a lui Dumnezeu, de aceea e bine să ne punem la intrarea-n casă o Sfântă Cruce, deoarece îngerul Domnului urmează să treacă prin lume şi va lovi cumplit casele care nu vor avea Semnul Sfânt. Să observăm asemănarea cu vremea ieşirii lui Israel din Egipt, când Dumnezeu a îndemnat poporul să-şi ungă uşile cu sângele mielului junghiat urmând pedeapsa cea mai grea, adică moarte întâiului născut din casele egiptenilor. Personal am serioase rezerve asupra mesajului. Oricum, noi avem Sfânta Cruce în casele noastre şi nu e nicio primejdie ca îngerul lui Dumnezeu să intre în casele noastre cofuz şi să ne pedepsească ca pe nişte necredincioşi. E bine ca împreună cu frăţiile voastre să ne sfătuim, nu cumva să cădem în greşeli vătămătoare de suflet. Părinţii noştri nepomenitori au autoritatea morală necesară, spre a ne îndruma cum se cuvine în această lume dezorientată.

Presbiter Ioviţa Vasile                30 martie 2020