ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Cu puţine zile în urmă, au fost date publicităţii rezultatele recensământului populaţiei, efectuat în 2011. Ceea ce se ştia de mai multă vreme, a fost confirmat oficial: populaţia României este de 19 000 000 de suflete! Cutremurător! Iată că în douăzeci şi unu de ani de democraţie şi libertate, numărul românilor din ţară a scăzut cu patru milioane. Dacă România s-ar fi aflat în război în toţi aceşti ani, cu siguranţă n-ar fi pierdut atâtea suflete. Care să fie cauzele?

De mai multă vreme se vorbeşte de o anume conspiraţie mondială. Unii o afirmă, alţii o tăgăduiesc. Poate cuvântul ,,conspiraţie’’ nu este cel mai potrivit. Cert este că se desfăşoară o acţiune malefică concertată, îndreptată împotriva poporului român, dar nu numai. A fost necesară revoluţia blestemată din 1989 pentru a înlătura un dictator dement şi a deschide calea tuturor fărădelegilor şi abuzurilor. Industria ţării, cu tot ce presupune ea, a fost sistematic distrusă. Agricultura este descurajată şi împinsă spre desfiinţare, prin tot felul de reglementări legislative şi economice aberante. Bogăţiile ţării, aşezate de Dumnezeu la creaţie în pământul nostru, au fost vândute pe nimic străinilor. Ţara a fost îndatorată cu sume uriaşe, care nu vor putea fi plătite poate niciodată, iar banii nu se regăsesc nicăieri şi nimeni nu mai dă socoteală de nimic. România a ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea hrăni populaţia, aşa încât aproape patru milioane au fost siliţi să emigreze şi să se facă sclavii străinilor. Populaţia rămasă este îmbătrânită şi deliberat sărăcită. Avorturile au proliferat, căci glasul Bisericii este ignorat sau batjocorit. Mortalitatea a crescut alarmant din pricina sărăciei, a alimentelor otrăvite, a lipsei de medici şi asistenţi medicali, a închiderii multor spitale de către acel ministru sinistru, Cseke Atilla; medicamentele s-au scumpit nepermis, ca să crească profiturile marilor companii farmaceutice străine. Cei care conduc ţara sunt în război cu propriul popor, al cărui glas nu mai este ascultat. F.M.I., U.E., Banca mondială şi celelalte organisme oculte, dictează discreţionar împotriva românilor. Aceşti străini satanici ne urăsc de moarte, şi ar dori să ne desfiinţeze ca popor dreptcredincios şi să ne impună o credinţă cu totul străină de Dumnezeu. Constituţia şi legile civile, strâmbe cum sunt ele, sunt sistematic şi neruşinat încălcate, fără ca cineva să fie tras la răspundere.

Ceea ce am conturat succint până aici, ar putea duce pe mulţi la descurajare şi deznădejde. Nu acesta este rostul relevării acestor realităţi incontestabile. Dimpotrivă, ele sunt un mesaj de încurajare spre a ne apropia mai mult de Dumnezeu şi a ne pune nădejdea în El. Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?De aceea, nu vă temeţi, români dragi!

Presbiter Iovița Vasile

A şaptea poruncă bisericească ne spune: ,,Să nu citim cărţile ereticilor’’. Erezia este denaturarea unuia sau mai multor adevăruri de Credinţă, dăruite oamenilor prin Revelaţia Dumnezeiască. Erezia este păcat de gravitate extremă, îndreptat împotriva lui Dumnezeu Însuşi, dar şi a aproapelui. După cum mărturisea Ava Agaton în scrierile Patericului, erezia este despărţire de Dumnezeu. Pe cale de consecinţă, ereticii şi cei ce le urmează vor avea parte la judecată de osânda veşnică în împărăţia diavolului. Dumnezeu îngăduie, prin scrisul Sfântului Apostol Pavel, cel mult două încercări de a-l aduce pe eretic la Dreapta Credinţă  A scris Episcopului Tit al Cretei: ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit’’(Tit 3, 10-11).

Pe de altă parte, Sfânta Biserică Ortodoxă are încredinţare de la Însuşi Capul său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, să păstreze întreaga Revelaţie Dumnezeiască nealterată, neschimbată, fără adaosuri sau omisiuni. Această învăţătură sănătoasă (I Timote 1, 10) este propovăduită oamenilor pentru a crede şi a vieţui drept în viaţa aceasta, făcându-se vrednici de împărăţia lui Dumnzeu. Este de la sine înţeles că Biserica Ortodoxă are ca grijă de căpetenie să-şi ferească credincioşii de rătăcirile ereticilor răspândite prin cărţile sau publicaţiile acestora, dar şi prin grai, ceea ce înseamnă că aceia care s-au luminat prin singurul Botez mântuitor, cel al Bisericii, sunt îndemnaţi să nu se vatăme sufleteşte, participând la adunările nelegiuite ale sectarilor eretici, dacă-mi este îngăduită o asemenea exprimare pleonastică.

Ereticii au o puternică susţinere financiară din partea vrăjmaşilor Domnului nostru Iisus Hristos şi ai Bisericii Sale. Aceştia au în mână banii şi aurul lumii pe care le folosesc cu intenţia diabolică de a distruge Dreapta Credinţă. Un fapt de o gravitate extremă este acela că Facultățile de Teologie dau anual sute de absolvenți îndoctrinați cu aberațiile ecumeniste, sunt trimiși în parohii, și-n felul acesta erezia se răspîndesc în Trupul sfînt al Bisericii noastre. Cît va mai răbda Dumnezeu?

Trăim în timpurile despre care Sfântul Apostol Pavel scria Episcopului Timotei al Efesului: ,,Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme. Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de Evanghelist, slujba ta fă-o deplin!’’(II Timotei 4, 3-5).

Cinstite cititorule, nădăjduiesc că după acest cuvânt lămuritor vei veghea încă şi mai mult să nu cazi în acest păcat, citind cărţile viclenilor eretici, şi vei îndemna şi pe alţii să se ferească de ele.

Presbiter Iovița Vasile

Vă invit, cu tot dragul, să urmăriți filmul Părintelui Ciprian Mega, Glasul celui care striga în pustie. Veți înțelege multe neînțelesuri. Veți pricepe de ce leprele s-au dezlănțuit împotriva adevărului. Toți impostorii, toți păduchii au ieșit la suprafață, făcînd aerul Romaniei încă și mai irespirabil.

1.Cu ceva timp în urmă, am calificat filmul Părintelui Ciprian Mega, 21 de Rubini, ca fiind excelent. De ce? Pentru că dezvăluia necruțător porcăriile din Sfanta Biserică Ortodoxă Romană, de la nivel înalt, pînă la eșaloanele inferioare. De ce a greșit Părintele Ciprian? Pentru că ne-a spus că sinodul mincinos colcăie de homosexuali, care se acoperă unii pe alții? Pentru că ne arată corupția și simonia promovată de indivizi sordizi, infiltrați în Biserică, spre a o distruge din interior? Pentru că ridică voalul de pe un sistem putred ecumenist, care se erijează în apărători ai Dreptei Credințe?

Încă o data, vedeți filmul Glasul celui care striga în pustie. În centrul său se găsește Părintele Mărturisitor Gheorghe Calciu Dumitreasa. Excepțional! Nu știam de acest film. O descoperire cu adevărat revelatoare! Ne arată prin ce a trecut orice preot mărturisiror al Dreptei Credințe. Au fost puțini! Dar au fost. Din păcate, nu m-am numărat printre ei. Și nici nu vreau să fiu un viteaz care se arată după război.

2.Dialogurile filmului  sunt memeorabile. Aș vrea să vă exemplific. Ar fi prea multe. L-am socotit pe Părintele Ciprian Mega drept un preot care regizează, făcîndu-și din asta un hobby. M-am înșelat: Este un regizor cum puțini au avut romanii. Nu vreau să fac ierarhizări, e în primii trei regizori romani ai tuturor timpurilor. Poate e chiar primul. Asta e convingerea mea.

3.I-am reproșat că l-a distribuit pe masonul adormit, trezit de curînd, Dorel Vișan, în rolul unui primăraș șmecher, care aranjează tot ce vrei. În primul film, Glasul celui care striga în pustie, îl regăsim în rolul unui general de securitate viclean, incult, dur, obraznic, inuman, prost. Exact ceea ce i se potrivește. Felicitări, Părinte. Omul potrivit la locul potrtivit! De curînd a fost puțin zgîlțîit și trezit din adormire, prilej cu care am aflat că dumnealui se închină marelui architect. Fie sănătos. Dorele, nu ai prea multă vreme, te vei duce pe un tărîm necunoscut și vei sta în fața lui Dumnezeu. Ce vei răspunde?  

4.Nu pot să pun o linie de demarcație între cele două filme ale Părintelui Ciprian. Cel dintîi, capătă înțelesuri în cel de-al doilea. Acesta a stîrnit contestări, critici aspre, atitudini vehemente din partea ecumeniștilor, care trebuie să-i apere pe pseudo-ierarhii eretici de fărădelegea și trădarea lor. Și-atunci ce fac? Îi suduie birjărește pe cei care s-au îngrădit de erezie. Și? Cei cu asta? Ereticul rămîne eretic, apostatul s-a lepădat de Credința Ortodoxă, schismaticul Bartolomeu dă tomos unei bande de derbedei din Ucraina, care devastează bisericile păstorite de ÎPS Onufrie, păstorul legitim și canonic al Sfintei Biserici Ortodoxe a Ucrainei. Realitatea nu poate fi înăbușită de revărsările de prostie și răutate ale unora, care socotesc că repetarea obsesivă a unei minciuni, va sfîrși prin a se impune ca adevăr. Vă înșelați, jalnici ecumenisti.

Presbiter Iovița Vasile

Nebănuite de mintea omenească sunt căile prin care Dumnezeu îi aduce la Sine pe cei rătăciţi. Astăzi sărbătorim pe Sfinţii Împăraţi Constantin cel Mare şi pe mama sa, Elena, de aceea, în cuvântul care urmează, voi arăta cum l-a adus Dumnezeu Preamilostivul pe împăratul păgân Constantin la Dreapta Credinţă, după mulţi ani în care acesta alergase pe căile pierzării.

Spun scriitorii bisericeşti că împăratul a fost cuprins de boala necruţătoare a leprei, încât tot trupul lui era plin de bube. Zadarnic s-au perindat doctorii vremii prin palatul imperial, căci împăratul n-a cunoscut nicio uşurare. Slujitorii idoleşti au venit şi l-au sfătuit, cu cutezanţă diavolească, să se scalde într-o baie în care să se găsească sânge de prunci nevinovaţi. Aşa au fost adunaţi o mulţime de copii care sugeau la sânul maicii lor, urmând a fi ucişi fără milă. Când împăratul a văzut această grozăvie care se pregătea, a poruncit ca pruncii să fie întorşi la mamele lor îndurerate, socotind că este mai bine să rabde durerea, decât să verse sânge nevinovat. Bunul Dumnezeu a văzut milostivirea împăratului şi a trimis pe Sfinţii Săi Apostoli Petru şi Pavel să se arate, în vedenie, împăratului şi să-i vestească despre baia care-i va aduce sănătate, aceea a Sfântului Botez.

În acea vreme Episcopul Silvestru se ascundea în munte, deoarece prigoana împotriva Bisericii era crâncenă. Acesta a fost căutat şi adus cu cinste la palatul imperial şi a început să-l înveţe Dreapta Credinţă, cerându-i, în aceaşi vreme, să înceteze a prigoni poporul lui Dumnezeu. După şapte zile de post şi rugăciune, arhiereul lui Hristos l-a botezat pe împărat, afundându-l de trei ori, în numele Preasafintei Treimi. Când a ieşit din apă, au căzut ca nişte solzi de pe trupul său şi s-a vindecat de lepră, aşa cum s-a tămăduit şi Neeman Sirianul, când s-a afundat în apele Iordanului.

Aşa a rânduit Dumnezeu, ca prin acest Împărat binecredincios, Biserica lui Hristos să capete slobozenie şi toţi cei prigoniţi au putut să se întoarcă la casele lor şi să trăiască creştineşte, fără frica morţii. Au început să se zidească pretutindeni sfinte biserici, în care s-au mutat altarele catacombelor.

Mama sa, Sfânta Împărăteasă Elena s-a dus la Ierusalim să caute Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi care era tăinuită de iudeii cei necredincioşi. Când a găsit trei cruci, s-a încredinţat de cea adevărată prin descoperire Dumnezeiască şi a dat-o Patriarhului Macarie, care a ridicat-o şi a arăta-o poporului. De-atunci sărbătorim Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie în fiecare an (După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.398-406).

Presbiter Iovița Vasile

Dintru început, vorbind despre părintele Matei Vulcănescu, nu pot spune decât că am avut o părere foarte bună pentru mărturisirea pe care a exprimat-o împotriva ecumenismului și a minciuno-sinodului din Creta. Puțini sunt preoții și teologii Bisericii care s-au implicat atât de bine în lupta antiecumenistă, cu rezultate prolifice pe scena Ortodoxiei, alături de nume mari, precum protopresbiter Theodoros Zisis, pr. Georgios Metallinos, cuv. Gavriil, arhim. Maximos Karavas etc., așa cum vedem la pr. Matei „antiohianul”. Mulți dintre preoții și credincioșii Bisericii Ortodoxe Române au aflat de trădarea de la Kolymbari, Creta (2016) datorită implicării acestui neobosit și râvnitor părinte atât de apreciat și, totodată, atât de controversat. 

Cu toate acestea, ceea ce se întâmplă de ceva timp în spațiul virtual românesc, prin atitudinea denigratoare a pr. Matei V., vine parcă să otrăvească și să arunce în derizoriu tot ceea ce a produs Ortodoxia românească în ultimele decenii, în tipare mai puțin „teologice”, ieșite în afara hotarelor trasate sau imaginate de presbiterul antiohian. Tot ce nu corespunde criteriilor de selecție ale elitistului protopresbiter, pentru o Ortodoxie curată de orice „întinăciune sau zbârcitură”, este denigrat, înjosit și desconsiderat. Nimic nu scapă eruditului teolog. Toți cei care suntem suspectați de religiozitate, pietism sau formalism, riscăm să ne (des)calificăm, garantat, în favoarea ofensivei mateite „contra religiei”. 

Argumentele pe care le invocă sunt în mare parte ortodoxe. Ceea ce lipsește, însă, părintelui Matei este discernământul, tactul pastoral și, mai ales, înțelesul corect al rezultatelor pe care le aduc intervențiile denigratoare la nivelul Ortodoxiei românești. Îmbinarea mărturisirii împotriva ecumenismului și a minciuno-sinodului din Creta, cu condamnarea publică a unor părinți ai Ortodoxiei românești (și nu numai!), cu rostirea de anateme aupra unor frați și Frății ortodoxe, numite pe nedrept „parasinagogi”, precum și blamarea și sancționarea unor atitudini pastorale neconforme cu Ortodoxia canonică și patristică, aduc dezbinare și confuzie printre credincioșii Bisericii, care ajung să-și manifeste repulsia și îngrijorarea față de nepomenitori și față de cei îngrădiți de erezie, asociați acestei atitudini supercorecte sau zelotiste. Mai mult decât atât, în condițiile date, însăși mărturisirea împotriva Cretei devine necredibilă și desuetă. Așadar, cui folosește acest circ mediatic și aceste batjocoriri nesfârșite, fundamentate greșit pe o falsă smerenie și o ostentație păgubitoare de suflet… în numele Ortodoxiei?! Așa au apărat Sfinții Părinți sau marii Duhovnici Biserica lui Hristos și Adevărul?! Mă îndoiesc! 

Ce este foarte interesant, și acest aspect m-a determinat să scriu aceste rânduri, este resuscitarea și promovarea clericului schismatic de tristă amintire Ciprian Staicu, într-o postare pe care, între timp, pr. Matei V. a șters-o de pe pagina sa, probabil dându-și seama de penibilul situației. În această postare preotul Vulcănescu îl numește pe Ciprian Staicu, „Părinte Mărturisitor”, alături de adevărați „Părinți Mărturisitori care țin Biserica Ortodoxă”, uitând parcă de dezbinările și de diversiunile făcute în rândul nepomenitorilor de către acesta. 

Astfel, nu pot să nu mă întreb: ce joc face acest pr. Matei Vulcănescu și cui folosesc elucrubațiile sfinției sale? Este el oare inconștient de efectele acțiunilor sale sau face totul planificat, cu bună știință, urmărind denigrarea nepomenirii propuse „după chipul si asemănarea” sa? Este întreg la minte și sănătos la suflet sau se aseamănă cu Staicuminte, făcând același joc: dezbină și cucerește…?!

În anii școlii primare, sunt vreo 60 de ani de-atunci, am auzit o butadă reușită, la care zîmbesc și acum, amintindu-mi-o. În vitrina unui atelier care lucra încălțări pentru populație, se găsea acest anunț: Confecționîm încălțăminte din pielea clientului. Se spunea că toți ocoleau atelierul, temîndu-se să nu fie jupuiți.

Acum, vrînd-nevrînd, am să mă folosesc de materialul clientului, spre a încropi acest articolaș. Clientul fiind adunarea celor circa 59 de pseudo-ierarhi care, periodic, se întîlnesc în Dealul Patriarhiei, sub numele înșelător, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Să ne înțelegem: Biserica Ortodoxă Romană este sfîntă, sinodul ei este așa cum știm.

Și totuși, modul de gîndire al sinodalilor era cu totul diferit, în anul 2008, cum puterți constata din materialul clientului, atașat mai jos. Această adresă a fost inclusă în șirul de documente oficiale ale Patriarhiei Romane, cu număr de înregistrare, așa încît nu poate fi ștearsă, negată sau anulată, oricît de incomodă a devenit ea, între timp.

1.Documentul se ocupă de fapta lui Nicolae Corneanu, papistaș cu mare influență în sinodul bucureștean. Se zice despre el că și-ar fi manifestat regretul pentru că s-a ,,împărtășit’’ din potirul greco-papistaților, Și e luat ca prim semn de îndreptare. Aiurea. Corneanu a rămas papistaș, în cuget și-n simțiri, pînă la sfîrșitul vieții, și așa s-a dus la Judecata Particulară. Dumnealui n-a regretat nicio clipă gestul necugetat, anticanonic, și-a exprimat doar surprinderea că s-a produs o atît de mare tulburare. Îmi amintesc perfect declarația sa, și poate se găsește și pe net.

Este dezaprobat și impostorul Sofronie Dricek de la Oradea, pentru că a oficiat un ritual de sfințire a apei la Bobotează, dimpreună cu minciuno-episcopul papistaș din aceași urbe. Acești doi nevrednici, Corneanu și Drincek ar fi trebuit să fie imediat caterisiți și înlăturați din Biserică, precum mădularele putrede, după cum poruncesc Sfintele Canoane. Nu s-a întîmplat. Sinodul n-avea putere de decizie, cum n-are pînă-n ziua de azi.

2.Pornind de-aici, Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare.

,,În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de Credinţă Ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni.

Ierarhi și preoți nevrednici concelebrează, de ani de zile, slujbe cu papistașii sau, și mai rău, cu protestanții și neoprotestanții, chiar și cu păgînii, tot felul de slujbe inventate de ei, ca să-și arate dragostea unii față de ceilalți, ca toți să fie una, după cum, chipurile, ar fi poruncit Mantuitorul. Adică, neghina să fie grîu, erezia să fie Dreaptă Credință, întunericul să fie lumină, minciuna să fie adevăr, Biserica să fie sectă, iar secta să fie Biserică.

Nenorociților! Călăuze oarbe, erijate în povățuitori! (Matei 23, 16). V-ați inhăitat cu toți ereticii lumii, pentru că vi s-au oferit măriri deșarte, palate episcopale, slugi docile, bani cu nemiluita, numai pentru a face voia antihriștilor mondiali!

Conform documentului, pe care mîinile voastre l-au semnat:

-Ați pierdut comuniunea cu Biserica noastră. Pe cale de consecință, nu mai sunteți în Biserica Ortodoxă Romană, nici ca ierarhi, nici ca mireni. Că trîmbițati pe toate drumurile că, noi cei îngrădiți de erezie, suntem schismatici, e spre osînda voastră. Noi știm că am aplicat Sfintele Canoane, disprețuite de voi, și asta ne este de-ajuns. Sunteți apriori caterisiți, și datoria noastră de a vă urma, încetează.

-Nu aveți dreptul să mai săvîrșiți Sfintele Taine și Ierurgii ale Bisericii noastre.

-Nu aveți niciun drept de reprezentare a Bisericii  Ortodoxe Romane în cmb (consiliul mondial al ziselor biserici) și al altor organisme ecumenice.

-Ceea ce vă rămîne de făcut este să plecați din scaunele episcopale, abuziv ocupate, spre a da posibilitatea Bisericii să-și aleagă ierarhi vrednici.

Lăsați-ne, domnilor, în nevrednicia și amarul nostru!

Presbiter Iovița Vasile

Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare.

În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni.

În vorbirea poporului iudeu se rostea de puţine ori cuvântul ,,milă’’ şi încă şi mai puţin acest simţământ se manifesta în viaţa de toate zilele. Fie că era vorba de conaţionali, fie că aveau de-a face cu străini. Numeroase fapte o dovedesc din plin. Este de amintit aici, înainte de toate, cruzimea pe care au arătat-o iudeii faţă de Binefăcătorul lor şi al nostru, Mântuitorul Iisus Hristos. De   aceaşi cruzime a avut parte şi Sfântul Arhidiacon Ştefan atunci când, voind şi făcând binele iudeilor, a fost ucis cu pietre (Fapte 7, 59-60). Cu pietre urma să fie ucisă şi femeia prinsă în adulter (Ioan 8, 3-11), ceea ce i-a împiedicat a fost prezenţa Fiului lui Dumnezeu Care, prin Dumnezeiasca învăţătură, i-a ruşinat pe pârâşii şi vrăjmaşii ei, arătând adâncă milă pentru o fiinţă vinovată dar neajutorată, în faţa celor însetaţi de sânge. Şi enumerarea unor atari exemple ar putea alcătui o listă lungă.

Prin urmare, nu este de mirare că şi Apostolii Domnului au fost cuprinşi de mare teamă, după ce L-au văzut răstignit pe Învăţătorul lor. Aşa au scris Sfinţii Evanghelişti: ,,Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii, şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi Ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!’’ (Ioan 20, 19). După opt zile de la Învierea Domnului, aceaşi teribilă teamă îi stăpânea pe Sfinţii Apostoli, căci şi de data aceasta, când a venit Mântuitorul la ei, i-a găsit cu uşile încuiate (Ioan 20, 26).

În faţa intransigenţei iudeilor, este firesc ca şi femeile purtătoare de mir să fie cuprinse de frică. Numai că aceste sfinte femei şi-au învins teama, căci dragostea lor pentru Domnul a fost mai puternică. Înfruntând multele primejdii, au cumpărat mir şi, la vremea răsăritului soarelui, au venit să ungă Preasfântul Trup al Domnului. Se vede de aici că moartea Mântuitorului nu le-a împuţinat dragostea, ele cotinuând să-I rămână credincioase şi dincolo de pragul morţii Sale. Pentru ele, Iisus Hristos n-a încetat nicio clipă să fie ,,Domnul lor’’ (Ioan 20,13). Ajunse la mormânt, femeile aducătoare de mir au văzut mai întâi piatra cea mare ce închidea intrarea, dată la o parte. După ce au intrat în mormânt, spre surprinderea lor, n-au găsit Trupul Domnului, ci un tânăr în veşmânt alb care le-a dat Vestea cea Bună a Învierii. Spusele tânărului le-au copleşit, nu puteau încă să înţeleagă minunea Învierii şi nici nu îndrăzneau să se bucure, ,,şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau’’ (Marcu 16, 8).

Această Sfântă Duminică, a treia după Învierea Domnului, este rânduită cu înţelepciune de Mireasa lui Hristos, Sfânta Biserică, spre aducere aminte şi cinstirea Sfintelor Femei Mironosiţe, adică aducătoare de mir. Dar această zi capătă înţelesuri încă şi mai ample, căci în ea se poate regăsi orice femeie iubitoare de Hristos din vremea noastră şi din orice timp, trecut ori viitor. Este astăzi, cu alte cuvinte, ziua femeilor creştine, a fiicelor credincioase ale Bisericii noastre. S-a făcut o îndreptăţită observaţie că dintre toţi oameni trăitori pe pământ în vremea Mântuitorului, numai femeile şi copiii nu i-au făcut niciun rău. Dimpotrivă, L-au înconjurat cu sfântă iubire şi au ilustrat cu temeinicie cele scrise mai târziu de Sfântul Apostol Pavel: ,,Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? … Căci sunt încredinţat căci nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru’’ (Romani 8, 35, 38-39).

Puternicii zilei din vremea noastră contrapun sărbătorilor sfinte ale Bisericii o seamă de sărbători false, cu conţinut şi semnificaţii păgâneşti. Aşa este, bunăoară, ziua femeii, cea mult trâmbiţată în fiecare an, la 8 martie, la care, din păcate, participă, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, şi multe femei creştine. Atunci s-ar cinsti, chipurile, toate femeile pentru vredniciile lor. Fals! Aceasta este o zi de necinstire a femeilor, mai degrabă un prilej de ospeţe şi petreceri dezmăţate, cu atât mai mult cu cât 8 martie este, de cele mai multe ori, una din zilele Sfântului şi Marelui Post al Paştilor! Şi femeile se duc cu atâta uşurinţă şi inconştienţă să petreacă! Această tendinţă, deja manifestă, de a profana sărbătorile Sfinte şi a le înlocui cu cele păgâneşti, ne aduce aminte de ceea ce profeţea Proorocul lui Dumnezeu Daniel despre vremea domniei lui antihrist: ,,Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe Sfinţii Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, şi judecata se va face şi i se va lua stăpânirea, ca să-l nimicească şi să-l prăbuşească pentru totdeauna’’ (Daniel 7, 25-26). Ne aducem aminte că în vremurile întunecate ale comunismului, puternicii zilei de atunci, neputând desfiinţa Marile Sărbători din iarnă ale Bisericii, precum Naşterea Domnului, Tăierea Împrejur sau Botezul Mântuitorului, au încercat, prin activiştii trepăduşi, să atrbuie acestora semnificaţii păgâneşti. N-au reuşit, dar acelaşi lucru se face şi acum şi se va face încă şi mai mult în vremurile care urmează. O spune chiar cuvântul cel pururea negreşelnic al lui Dumnezeu.

Pentru noi, Sfânta Biserică cea nebiruită nici de porţile iadului (Matei 16, 18), Învierea Domnului este Adevăr mai presus de orice adevăr, bucurie mai presus de orice bucurie, după cum este şi această Sfântă Duminică a Mironosiţelor: ,,Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească Ucenicilor Lui. Dar pe când mergeau ele să vestească Ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat’’ (Matei 28, 8-9). Abia atunci bucuria lor a fost deplină, până atunci nici nu îndrăzniseră să se bucure. Să ne bucurăm, aşadar şi noi, laolaltă cu Sfintele Femei Purtătoare de mir. Acum şi-n veci. Amin.

Hristos a înviat!

Presbiter Iovița Vasile

1.Victore, numele meu este Iovița Vasile. Poți să mă socotești schismatic, sectar, răzvrătit, dement și cum îți va mai șopti diavolul la ureche. Vei merge la Judecata particulară și la cea universală fără păcat, din partea mea, pentru că eu te iert. Te iert și pentru ce vei face de-acum înainte, privitor la persoana mea.

2. Acestea fiind spuse, îți atrag atenția asupra faptului că dumneata comiți niște păcate de o gravitate extremă, cu tentă criminală. Dumneata și cei asemenea. Îți spun în fața lui Dumnezeu că te faci complice unor criminali care urmăresc să-l elimine fizic pe Înalt-Preasfințitul Mitropolitul Longhin de la Bănceni. În ultima ta ieșire publică, l-ai acuzat de apartenență la kgb. Nu-ți crapă obrazul de rușine, chiar așa tăbăcit cum este? Ai preluat tîmpenia asta vehiculată în toată presa vîndută și spurcată, precum că dacă ești rusofil, ești dușman al… și al americanilor, de pildă. Așa vi s-au trasat directivele.

3.Prietene, sunt un mare rusofil și o declar public, pentru că iubesc acest Popor Dreptmăritor, pentru că face parte din Biserica lui Hristos și a pătimit în cumplite și sălbatice persecuții în perioada satanică instaurată de ovrei, începînd din 1917. Numărul de 2700 de Sfinți canonizati, din vremea amintită, nu-ți spune nimic? Povestea cu Putin e separată. Diabolicul acesta, care joacă într-un scenariu scris de americani, e din familia din care și tu faci parte.

4.IPS Longhin a luat în grija sa patru sute de prunci, cu multe beteșuguri, pe care îi botează, îi crește și îi învață frica de Dumnezeu. Aceștia vor umplea sînul lui Avraam. Omul acesta a fost de trei ori otrăvit de otrepe ca tine, a suferit cîteva intervenții chirurgicale pe cord, i-a fost aprinsă casa nu demult, de cîteva zile a avut înfățișare într-un proces intentat de cel întîi născut din satana, Zelenski. Acum vii tu și-l acuzi că ar fi agent kgb? Nu ți-e rușine obrazului? Uite că Dumnezeu îl ține în viață, în ciuda tuturor tentativelor de asasinat!

5.Victore, printre nepomenitori – cum le spui tu – sunt preoți care și-au sacrificat liniștea familiei, au fost alungați din parohii și lăsați fără mijloacele elementare de existență, au fost caterisiți pe nedrept, blamați, calomniați, tîrîți în procese penale, pentru a fi întemnițați. Pentru ,,vina’’ de a fi apărat Biserica de ereziile sinodului tîlhăresc din Creta. Știi de către cine? De domnii aceia acoperiți de haine episcopale, pe care tu îi aperi prostește, pentru că ești plătit de ei. Ai grijă, nu cumva vreun preot ,,dement’’, cum ne califici tu, să-și înalțe mîinile spre cer și să ceară dreptatea lui Dumnezeu pentru minciunile pe care le rostești asupra noastră. Urmările ar putea fi catastrofale pentru tine! Știu ce vorbesc. Am experiența a 46 de ani de preoție, în care am auzit și am văzut multe.

6.Dacă vrei să te exprimi corect, exact, riguros, nu mai spune că suntem nepomenitori. Prietene, pomenim cu formula patristică și liturgică pe ,,toți episcopii ortodocși care drept învață cuvîntul adevărului ’’. Pomenirea noastră este mai cuprinzătoare decît îți imaginezi. E turnesolul care ne arată că minciuno-episcopii romani nu sunt ortodocși! Nu învață cuvantul adevărului, răspîndesc ereziile. L-au trădat pe Hristos, au trădat Biserica.

7.Drept urmare, Victore, vezi-țí de cîrpele și de păcatele tale, nu mai minți asupra preoților îngrădiți de erezie și asupra credincioșilor care îi urmează. Dacă socotești că, denigrînd preoții și credincioșii îngrădiți de erezie, acoperi mizeriile minciuno-episcopilor romani, ești în mare înșelare. De un lucru vreau să te asigur, Victore: Niciodată nu-ți vom fura căciula.

Donați pentru ActiveNews!

Presbiter Iovița Vasile

Îi rog pe bunii noștri credincioși să trimită articolul acesta la ActivNews. Poate ajunge și sub auguștii ochi ai lui Victor Roncea. Vă rog să-mi confirmați trimiterea. Mulțumesc. Hristos a înviat.

Dacă analizezi starea Romaniei prin prisma statisticilor, a realităților economice, sociale, politice, ajungi la concluzia că suntem o țară vîndută de leprele autohtone, unor lepre venite din cele patru vînturi. Avem o datorie externă imensă pe care nu o vom putea plăti în cîteva sute de ani care, zicem, ne stau înainte. Bogățiile cu care Dumnezeu Atotputernicul ne-a binecuvîntat sunt greu de cuprins cu mintea, puține țări au atîtea resurse de tot felul, cum are Romania. Numai că acestea au încăput pe mana escrocilor internaționali, susținuți de KW Iohanis, fudulul președinte vremelnic al Țării.

Cine dintre Dumneavoastră ați intrat la Liceu în anul 1966, ca și mine? Vă aduceți aminte de manualul de latină care începea cu aceste cuvinte: In patria nostra multae silvae sunt? Erau multe păduri și ne bucuram de ele. Comuniștii au făcut multe tăieri și au exportat lemnul, dar ne-a rămas un fond forestier bogat. A venit anul fatidic 1989. Hulpavii din toate punctele cardinale, s-au repezit spre Romania. Aici au găsit tot ce-și doreau. Și au jefuit la drumul mare. Ungurii din acele două județe, Harghita și Covasna, ajunși demnitari ai Statului nostru, au direcționat spre Ungaria lor iubită resursele fondului forestier. Au ras păduri seculare, le-au încărcat în vagoane, și le-au îndreptat spe Magyarnepkostasosag.

A ajuns presedinte nulitatea de renume international, KW Iohannis, unul din cei mai proști nemți care s-au perindat prin Romania. Acesta a vîndul pădurile Romaniei unei firme austriece, nu-i știu numele, care a tăiat fără milă mii de hectare de pădure, după care au venit inundațiile masive, mult păgubitoare pentru Romania. N-avea nicio importanță, buzunarul lui Iohannis să fie plin. Am trecut odată prin Moldova cu autocarul și am văzut kilometri de stive de lemne romanești (nu exagerez!), care așteptau să intre în gurile nesătule ale mașinilor aduse de-afară.

Spunem și acum: In patria nostra multae silvae sunt. Să nu le ajute Dumnezeu Drăguțul (așa spun sibienii), să ni le fure scursorile pripășite la noi. Chiar dacă ne fură masiv, Atotputernicul nu le va ajuta să se bucure de ele.

Presbiter Iovița Vasile

Cărţile bisericeşti ne istorisesc precum că au venit, într-un rând, la mănăstirea Sfântului nişte pustnici eretici, ,,care-şi acopereau veninul cel dinăuntru cu haine de păr’’. Gândul le era precum credinţa rătăcită, de aceea l-au ispitit pe Sfântul Pahomie: ,,De eşti cu adevărat om al lui Dumnezeu şi nădăjduieşti spre Dânsul că te va asculta pe tine, apoi să vii şi să treci cu noi râul cel de lângă mănăstire, cu picioarele pe deasupra apei, ca pe uscat, ca să cunoaştem toţi care din noi are mai multă îndrăzneală la Dumnezeu, tu ori noi?’’Sfântul nu s-a supus acestei ispitiri şi le-a trimis vorbă de adâncă smerenie: ,,Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, vor putea ereticii aceia să treacă râul ca pe uscat, fiindu-le în ajutor diavolul, cel ce i-a prins pe dânşii în laţul său, ca să li se întărească înşelăciunea ereticească; însă eu nu cer de la Dumnezeu o minune ca aceea, ca să umblu pe apă, pentru că ştiu că gândul acesta nu numai că nu este monahicesc, dar nici creştinesc. Iar voi duceţi-vă şi spuneţi-le lor că aşa zice smeritul Pahomie: Nădăjduiesc spre Dumnezeu, iar nu spre lucrurile mele, deoarece, fiind om păcătos, nu voiesc a ispiti pe Domnul Dumnezeul meu. Sârguinţa mea este, nu ca să umblu pe ape, ci ca să-mi plâng totdeauna păcatele mele şi să caut ajutorul lui Dumnezeu ca, astfel, să pot trece fără vătămare ispitele vrăjmaşului. Unele ca acestea auzind ereticii, s-au dus ruşinaţi’’.

Până la sfârşitul vieţii sale, Sfântul Pahomie poruncea fraţilor ,,să se păzească de eretici ca de o otravă vătămătoare de suflet şi aducătoare de moarte’’(După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 326-339).

Aşa şi noi, cinstite cititorule, se cuvine să ne ferim de ereticii de orice fel, care vin la noi cu gânduri ascunse, ca nişte lupi îmbrăcaţi în piei de oaie.

Presbiter Iovița Vasile

Cu niște decenii în urmă, mă uitam la o cursă hipică de galop, prin mijlocirea televiziunii. La un moment dat, un jocheu a căzut de pe cal. Calul și-a continuat alergarea în pluton, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, pînă a trecut linia de sosire. Faptul a stîrnit hilaritatea privitorilor.

Matei Vulcănescu dă din nou cu bîta-n baltă. Și-a aranjat un interviu cu un Georgică din Brașov, în care ne spune că își continuă slujirea în comunitatea din Liverpool. Se vede că totul este forțat, nefiresc, Vulcănescu se silește să ne convingă că este în continuare preot și ne împărtășește cu generozitate din cunoștințele sale teologice. Și nu se poate spune că nu este un bun teolog, numai că…

Aci se cuvine să punem lucrurile la punct și să eliminăm orice confuzie.

1.Vulcănescu a fost caterisit pe drept de episcopul antiohian Siluan. Comunicatul s-a dat pe 23 februarie. Imediat dumnealui  a produs un document antedatat, 21 februarie, prin care încerca să ne convingă că  a fost caterisit pe nedrept, datorită criticilor formulate la adresa Patriarhiei Antiohiei, pentru legăturile acesteia cu ereticii monofiziți. Nu, abaterile canonice ale lui Vulcănescu sunt mai vechi, în bună parte le cunoaștem, și acestea au stat la baza caterisirii sale.

2.În aceste circumstanțe, Vulcănescu ar trebui să să se abțină de la slujire, să-și asume condiția de mirean. pentru a nu cădea sub osînda Sfintelor Canoane. Și să nu mai producă sminteală.

3.Îi recomandăm să nu încerce să intre în rîndul celor îngrădiți de erezie pe ușa din spate, nici să fie introdus de alții. Nu dorim ca numele său să fie asociat cu nepomenitorii.

Acum, ultima ispravă a lui Vulcănescu. În interviul amintit, produce o nouă sminteală. Pe la minutul 10 spune că Lumina de la Ierusalim nu a coborît din cer, a fost produsă de patriarhul uzurpator Teofil cu o brichetă, sau luînd din flacăra unei candele, încă nu s-a hotărît, nefiind văzător cu duhul! Despre vrednicia inexistentă a lui Teofil n-are rost să vorbim. E un ecumenist de mare calibru.

Dumnezeu însă trimite Lumina Sfantă spre mîngîierea Poporului Său Dreptcredincios, spre întărirea Bisericii Sale, nu pentru că ar căuta la nevrednicia lui Teofil.

Deznodămantul privitor la cursa hipică amintită la început: Calul respectiv n-a fost clasat nici măcar pe ultimul loc.

Presbiter Iovița Vasile

Trepădușii de la ActiveNews repetă cu obstinație niște tîmpenii care li s-au dictat la învățămantul politic, curs seral: nepomenitorii sunt schismatici, eretici, sectari, care se împotrivesc Bisericii Ortodoxe Romane. Dacă le ceri argumente, le ceri să-și demonstreze afirmațiile au atît de spus:

Au întrerupt pomenirea episcopilor.

Mulțumim, ,,argumentul’’ vostru ne întărește pe noi în hotărîrea luată. Sfintele Canoane ne poruncesc să ne îngrădim de episcopii eretici, deveniți minciuno – episcopi, sau episcopi falși. Așa glăsuiește Canonul 15 al Sinodului I II din Constantinopol.

Mă, trepădușilor. Dacă afirm că minciuno-episcopii romani sunt eretici, vă demonstrez simplu: Vă pun în față documentele sinodului tîlhăresc din Creta. Dacă vă spun că Nifon Mihăiță este eretic, vă pun în față afirmațiile sale de la Busan, în care spune că nu se știe care este Biserica lui Hristos. Dacă vă spun că Sofronie Drincek este apostat, vă pun în față filmarea în care a fost pomenit între pseudo-episcopii papistași și a fost asimilat de aceștia. Dacă voiți să vedeți cum minciuno-episcopii romani batjocoresc Sfintele Canoane, vă arăt cum se prefac a se ruga cu ereticii de toate felurile. Vă demonstrăm tot ce afirmăm.

Voi ce demonstrați? Nimic. Repetați prostește o minciună, crezînd că va trece drept adevăr. Vă înșelați!

Mă, voi sunteți proști? Sunteți debili mintali? Atunci retrageți-vă din publicistică și tratați-vă, care pe unde puteți. Încerc să mă cobor la nivelul vostru de gîndire și să vă spun: 1+ 1= 2. Nu credeți? Să facem proba: 2-1=1. Nici acum nu înțelegeți? Nu înțelegeți  ce spune Canonul înainte citat?  Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare erezie osândită de Sfintele Sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește erezia în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”.

Proștovanilor! N-avem nevoie de cinstea voastră. Care cinste? Voi sunteți necinstiți față de Dumnezeu, față de Tradiția Bisericii Ortodoxe. Ce cinste să așteptăm de la voi, care îi pupați pe minciuno-episcopii romani eretici la interferența dintre… și dintre…

Mă, Victor Roncea! Mă,  Iulian Capsali, și cîți v-ați mai pripășit pe-acolo! Nu v-ați săturat de atata slugărnicie?

Îi apărați cu piepturile goale pe homosexuali, pe eretici, pe ofițerii sub acoperire, pe informatorii fostei și actualei securități, pe masoni, pe apostați, pe agenții infiltrați spre a ne distruge Biserica, pe atei, pe necredincioși, pe păgîni. Pe toate lichelele și scursorile care urăsc Biserica noastră și Neamul Romanesc.

Aveți grijă! Veți da greu răspuns la Judecată. S-ar putea ca pedeapsa lui Dumnezeu să vă ajungă încă din viața aceasta. Voi nu sunteți ortodocși. Voi sunteți niște lichele, al căror dumnezeu este banul. Banul murdar. V-o spun eu, nevrednic slujitor al lui Iisus Hristos,

Presbiter Iovița Vasile

NOTĂ. Îi rog pe credincioșii noștri să trimită acest articol la ActiveNews, așa cum au făcut și altădată. Nu nădăjduiesc că se vor îndrepta. Omul  se trezește din beție. Din prostie și din erezie – șansele tind spre zero.

În anul 1659, hoarde de turci şi de tătari au năvălit în Moldova, Ţara Românească şi Ardeal, pricinuind multă jale şi stricăciune, căci au luat mulţime de robi dintre români şi i-au despărţit ne familiile lor, de Biserică şi de ţară.

Între cei luaţi robi se afla un tânăr de numai cincisprezece ani, frumos la înfăţişare, dar frumuseţea lui era mai ales lăuntrică, pentru că iubea pe Hristos, pentru Care, în cele din urmă, a şi pătimit. Cum robii erau socotiţi proprietatea sultanului, Sfântul Ioan Valahul, căci despre el este vorba, a fost vândut unei brute de păgân turc, cu apucături scabroase, de felul celor din cetăţile Sodoma şi Gomora. Tânărul rob nu s-a putut învoi acelui păgân pervers, el socotindu-se, dincolo de robia în care se afla, rob şi mărturisitor al lui Iisus Hristos. Făcându-i-se de multe ori silă spre desfrânare, s-a împotrivit din toate puterile. Când însă turcul a vrut să-l lege de un copac, Sfântul Ioan Valahul a recurs, cu perfectă îndreptăţire, la gestul ultim, pentru a-şi apăra curăţia trupească: l-a ucis pe desfrântul cel fără de Dumnezeu.

Turcii au băgat de seamă lipsa celui spurcat şi au pedepsit cu asprime pe Sfântul lui Dumnezeu, prin foame şi frig, până au ajuns în Turcia, unde vremea era mai blândă. Vizirul l-a judecat, l-a silit să ia femeia celui ucis şi i s-a cerut să se lepede de Hristos, să se închine zeului lor Alah şi să cinstească pe Mahomed. A fost ispitit şi cu bogăţiile văduvei, şi cu traiul comod, dar păcătos, şi mulţi ar fi ales calea pierzării între păgâni. Sfântul lui Dumnezeu nu s-a clintit şi nu L-a trădat pe Mântuitorul. ,,Curăţia sufletului mi-o voi păstra şi la legea ta nu voi trece; neîntinarea trupului o voi păzi şi nu mă voi însoţi cu tine!’’

Vreme de doi ani şi jumătate, femeia l-a ispitit spre însoţire spurcată, fără ca Sfântul Ioan să se plece, în nici un fel, spre dorinţele ei. Astfel, a fost dat eparhului şi de-aici au început alte şi alte umilinţe şi chinuri. În toate încercările s-a întărit cu semnul Crucii lui Hristos. Turcii au văzut că strădaniile lor sunt zadarnice.

În 12 mai 1662, Sfântul Ioan Valahul a pătimit muceniceşte şi s-a încununat între cei care şi-au pus viaţa pentru Sfânta Credinţă Ortodoxă. Viaţa lui a fost scrisă de un învăţat grec, Ioan Cariofil, iar Bisericile din Grecia şi România i-au înscris numele în sinaxare. Pentru sfintele sale rugăciuni, Bunul Dumnezeu să păzească Sfânta Biserică, cea de la o margine a pământului până la cealaltă (După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 273-278)

.Presbiter Iovița Vasile

M-am născut român şi trăind în atmosfera religioasă autohtonă, cu slujbele bisericeşti şi tradiţiile obşteşti ale poporului (colinde, irozi, pomeni, denii, Rusalii, mucenici), cu bunici credincioşi şi o mamă evlavioasă, s-au format în mine sentimentul şi convingerea că Iisus este prezent pretutindeni, că atât în Altar cât şi în suflete oamenii se întâlnesc cu El, că El pluteşte în văzduh cu toţi Îngerii Lui, ajutându-ne să ne sfinţim şi să ne mântuim.
Relaţia cu Iisus era naturală, familiară şi permanentă, viaţa fiind inimaginabilă fără El. Mi se părea că aşa a fost dintotdeauna şi aşa va fi necontenit. Dumnezeu dădea plinătate sufletului meu. El răspundea necesităţii de curăţie, desăvârşire şi ideal din mine.
Nu am avut o educaţie religioasă şi cu atât mai puţin o instrucţie teologică, ba chiar creştinii şi preoţii pe care i-am cunoscut atunci, cu mici excepţii, puteau deruta şi pe un convins credincios. Pe mine însă nu m-a tulburat nimic, ci mai vârtos am tins spre sfinţenia pe care o simţeam plutind pretutindeni şi care încălzea sufletul meu de copil şi de tânăr. Atmosfera spirituală în care am trăit pruncia a fost eficace în religiozitatea mea de o viaţă întreagă, căci nu instrucţia este esenţială, ci trăirea cu Dumnezeu împreună.
Îmi dau seama că pe atunci chipul lui Iisus era confuz în mintea mea din punct de vedere intelectual, dar intens şi greu în trăire lăuntrică. El era bucurie, era tot ce poate fi frumos, bun şi adevărat şi cuprindea toate năzuinţele mele.
Deci până la majorat am fost un creştin tradiţionalist dar viu, Iisus fiind taina şi izvorul vieţii mele.
Dar Dumnezeu nu voia să mă opresc aici. El voia să-L descopăr pe Iisus duhovniceşte. Aşa se face că la 21 de ani am intrat în temniţă…

Aiudul este o temniţă veche construită de austro-ungari. Corpul ei central e un celular în formă de T, cu trei etaje, cu peste 300 de celule, lăsând în mijlocul construcţiei un coridor de sus până jos, încât din centru se vede totul panoramic. Mai este un corp cu celule mari comune. În fundul curţii este zarca veche, celular igrasios şi mizer. Alături este o fabrică unde se lucrează cu deţinuţi. Mai sunt grajduri, bucătării, magazii şi o infirmerie.
Noi am fost duşi în celular. Priveliştea era impresionantă, căci din toate părţile te priveau uşi fără ochi, în dosul cărora erau ochi ce nu puteau privi. Părea un cavou cu oameni vii. Părea un vapor ce transportă robi. Un murmur surd şi monoton ne-a sfredelit sufletele. Îngheţaseră mâinile pe bagaje şi sângele în vene. Eram în continuare înconjuraţi de garda înarmată iar temnicerii au purces să ne percheziţioneze. Maiorul Magistrat a anunţat:

Fiecare deţinut are dreptul la un singur costum de haine, la trei schimburi de rufărie, o singură pereche de încălţăminte, un săpun şi pasta de dinţi. Toate cărţile vor trece prin cenzură şi vi se vor da în funcţie de comportarea voastră. Aveţi voie să primiţi o singură scrisoare pe lună şi să scrieţi tot câte una, trecând prin cenzură. Aveţi voie să primiţi un singur pachet de alimente de maximum 10 kilograme pe lună. Sunteţi condamnaţi de drept comun şi veţi începe executarea pedepselor prin regim celular sever. Fiecare va fi condus la o celulă. O oră pe zi veţi fi scoşi la aer în curte. Nu se admite nici o legătură cu paznicii. Se pedepseşte orice abatere de la regulament. Nu aveţi voie la nici o activitate organizată. Orice plângere mi se adresează mie personal, căci aici numai eu decid. Ne găsim în stare de război şi se aplică legea marţială. Dacă încercaţi să evadaţi veţi fi împuşcaţi pe loc, dacă veţi provoca conflicte cu paznicii veţi fi aspru sancţionaţi. Să vă intre bine în cap aici sunteţi deţinuţi. Legea nu vă iartă. Dacă vă opuneţi destinelor ţării, armata este decisă să vă extermine. Cer disciplină fără murmur şi fără şovăire. Când întâlniţi un paznic ori vă vizitează cineva, staţi în picioare în poziţia de drepţi cu căciula scoasă de pe cap şi înainte de a aştepta să vi se spună bună ziua, veţi saluta cu: „Să trăiţi domnule grad!”; iar dacă va fi civil cu: „Să trăiţi domnule inspector!”. Personalul de pază vi se va adresa cu „tu” iar voi veţi vorbi la pluralul reverenţios „dumneavoastră” şi abaterea de la această decizie se va sancţiona sever. Mareşalul şi aliaţii noştri sunt decişi să vă aplice cele mai severe pedepse dacă nu vă supuneţi ordinelor şi dispoziţiilor în vigoare. Nu vreau să mă răzbun, căci nu am de ce să mă răzbun pe voi. Sunteţi nişte victime ale unor rebeli care au trădat ţara, pe Mareşal, armata şi pe Aliaţi. Sunt şi eu naţionalist ca şi voi. Sunt doctor în drept, port cu cinste uniforma magistraturii militare, am fost erou în primul Război mondial, decorat cu cele mai înalte onoruri, căci corpul meu a fost ciuruit cu 36 de gloanţe. Am familie onorabilă şi copil pe care vreau să îl cresc în spiritul iubirii de neam. Sunt român neaoş din moşi strămoşi. Dacă veţi fi disciplinaţi şi cinstiţi, veţi fi reabilitaţi, căci ţara are nevoie de energiile voastre. Acestea fiind zise, ordon disciplină fără şovăire şi fără murmur.
Cam aşa a sunat cuvântul Maiorului Magistrat la primirea noastră în Aiud.”

(Întoarcerea la Hristos)

Selecție și editare: Ana H.

Stați liniștiți, nimic nu s-a schimbat. Toate au  rămas așa cum au fost. Sunt sloganele repetate obsesiv de ocupanții scaunelor eparhiale din Patriarhia Romană. Așa să fie? Haideți să vedem. https://noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?

1.V am dat un link. Aici veți găsi calendarele Bisericii Ortodoxe pe  mai mulți ani. Luați Calendarele dn anii trecuți, dinainte de 2000. Vă rog să vă uitați la prioada de după Sfintele Paști, mai exact după Săptămana Luminată, pînă la Rusalii. Veți vedea că toate miercurile și vinerile au mențiunea ,,dezlegare la pește,,. După știința mea, și sunt preot din 1978, aceste dezlegări n-au existat. Au fost introduse hoțește de ecumeniștii romani. Credincioșii nu și-au dat seama, au avut încredere în cine?, în niște persoane nedemne, care lucrează cu sîrg la dărîmarea Credinței Ortodoxe din interiorul Bisericii.

Acum, dacă le spui că dezlegările la pește n-au existat în Calendarele vechi, te trimit la acel site, și-ți spun: Cum să nu existe? Dar uitați-vă la Calendarele vechi, și veți vedea că aceste dezlegări au fost întotdeauna. Minciună nerușinată! Din minciuni se hrănesc.

2.Haideți să vă dau niște fotocopii ale Calendarelor care, în trecut, se distribuiau la Parohii.

Din fotocopia de mai sus, veți vedea că nu există dezlegări la pește în perioada de după Săptămîna Luminată și Rusalii. Calendarele vechi, scrise pe hartie, pe care le păstrez stau mărturie. Ecumeniștii au crezut că înșelăciunea lor va trece neobservată. N-a trecut. O semnalăm și cerem tuturor iubitorilor de Hristos să respecte Tradiția Sfinților Părinți ai Bisericii noastre.

V-am vorbit adeseori despre intenția ecumeniștilor de a desființa Posturile Bisericii noastre, așa cum au fost statornicite de Sfintele Sinoade Ecumenice. Aci avem o dovadă clară, indubitabilă de desființare a Sfintelor Posturi. Ce să spunem? Lăsați-ne, ecumeniștilor, în amarul nostru. Mergeți în pustie, unde om nu locuiește. De opt ani vă chemăm la Dreapta Credință. Stăruiți în ecumenismul vostru cu o încăpățînare greu de înțeles. Dumnezeu să vă miluiască.

Presbiter Iovița Vasile