ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Toți ne-am bucurat cînd am aflat că părintele Mihai Negrean a pus zid de despărțire între sine și episcopul ecumenist al Sălajului. Abia așteptam să ne cunoaștem și să slujim împreună.

N-a trecut multă vreme și am aflat că părintele Negrean lucrează la alte niveluri, mult mai înalte. M-am convins că dumnealui se mișcă prin sfera lui Matei Vulcănescu, ereticul international, caterisit pe drept de episcopul antiohian, Siluan.Nu e bine, mi-am zis, dacă M. Negrean se simte confortabil în compania lui Vulcănescu care, am înțeles, îi este șI duhovnic. Înseamnă că nu mai e nimic de făcut decît să luăm cuvenita distanță față de amîndoi.

Între timp, părintele Negrean a fost trecut prin consistoriu și caterisit. Pe data de 17 mai i s-a comunicat sentința de caterisire. O ambiguitate totală, o făcătură stîngace. Citiți și convingeți-vă: Se caterisește preotul Mihai Negrean, preot paroh al Parohiei Drighiu, Protopopiatul Șimleu Silvaniei, pedeapsă prevăzută de articolul 5, capitolul B, aliniatul 1, litera c din Regulamentul… alcătuit de ei încă din 2015, pentru a avea instrumentul represiv asupra preoților  care nu vor accepta sinodul tîlhăresc din Creta, din 2016.

Lucrurile nu se opresc aci. Mihai Negrean l-a reclamat pe episcopul ecumenist Petroniu al Sălajului la… cine credeți? La un alt eretic, Andrei Andreicuț de la Cluj, acuzand faptul că a fost caterisit pe nedrept și făgăduind că va participa ca martor al acuzării într-un eventual proces. Naivitate? Nu, viclenie.

Acum să vedem cum finis coronat opus. Părintele Negrean își încheie misiva către Andreicuț cu această formulă: ,,Vă  sărut sfințita dreaptă’’. Magistral, părinte! Ai comis eroarea vieții. Dreapta aceea ,,sfințită’’ a semnat trădarea lui Hristos în Creta! Așadar, cînd se va ivi prilejul, sărut-o temeinic și repetat.

După ce am văzut elucubrațiile pe care le  vehiculează Matei Vulcănescu, am tras o linie groasă de demarcație între noi și el, devenit nepomenitor peste noapte. I-am atras atenția să nu încerce să intre printre noi pe ușa din dos, și nici să fie introdus de alții. Același lucru îl fac și acum cu nepomenitorul de circumstanță Negrean. Cu acești domni n-avem nimic comun  și nu dorim ca numele nostru să fie asociat cu dînșii.

…Și iată cîtă dreptate a avut Sfăntul Simion Noul Teolog, cînd spunea că ,, binele nu e bine, dacă nu e bine făcut’’

Presbiter Iovița Vasile

Hristos a înviat!

Samaria era o provincie a Ţării Sfinte. Ceea ce-i deosebea şi-i separa pe locuitorii ei de ceilalţi evrei era faptul că aceştia se amestecaseră cu populaţiile păgâne, depriseseră obiceiurile acestora, aşa încât păgânismul pătrunsese adânc în viaţa acestor oameni. Pe lângă aceasta, au întrerupt orice legătură cu conaţionalii lor în plan religios, căci nu se mai ţineau de templul din Ierusalim, ci şi-au ridicat un templu  propriu pe Muntele Garizim în care îşi practicau cultul. Rătăcirea samarinenilor era atât de mare încât nu mai ştiau de Dumnezeu, ajungând să nu mai ştie cui slujesc: ,,Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi’’ (Ioan 4, 22). Nu e, deci, de mirare că iudeii îi dispreţuiau şi-i urau pe samarineni, socotindu-i mai răi chiar decât păgânii şi refuzau orice legătură cu ei. Cu toate că părăsiseră cu totul pe Dumnezeu şi legea lui Moise, samarinenii se socoteau adevăraţii închinători iar religia lor, denaturată prin păgânizare, o vedeau mai presus de oricare alta.

În acest climat de întunecime şi rătăcire a venit Domnul nostru Iisus Hristos în Samaria şi S-a oprit, obosit de drum, la fântâna lui Iacov. Şi cea pe care a întâlnit-o acolo, femeia samarineancă, ilustra în chipul cel mai elocvent decăderea morală şi spirituală a locuitorilor Samariei: trăise înainte în mare neorânduială cu cinci bărbaţi, iar acum îl avea pe al şaselea şi îşi ducea mai departe acestă grea povară a desfrâului. Înţelegem dar, câtă lipsă era de prezenţa Mântuitorului în mijlocul acelor oi pierdute ale casei lui Israel care au părăsit pe Dumnezeu, însă grija Lui nu s-a depărtat de la ei. Lucrul lui Dumnezeu trebuia să se înfăptuiască şi în pământul Samariei. Tocmai de aceea a venit Fiul lui Dumnezeu să cerceteze pe acei oameni fără păstor şi fără nicio nădejde de a ieşi, prin puterile lor, din acea negură groasă a uitării, neştiinţei şi rătăcirii. Şi Mântuitorul a săvârşit lucrul lui Dumnezeu cu mare folos, cum vom vedea puţin mai târziu.

Sfântul Prooroc Isaia a scris în Cartea sa (55, 10-11): ,,Precum se pogoară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până ce nu adapă pământul şi-l face de rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui’’. Aşa a fost şi în Samaria: cuvântul Domnului Iisus a adus roade însutite, întâi în viaţa acelei femei şi după aceea în toată cetatea. Nu este minunat că acei oameni L-au rugat pe Mântuitorul să rămână la ei, şi El a rămas încă două zile? Câtă dorinţă şi deschidere spre adevăr au arătat acei oameni păgâni, spre deosebire de gadarenii care abia aşteptau să scape de Domnul Iisus şi ,,L-au rugat să treacă din hotarele lor’’ (Matei 8,34). Acum putem spune că Soarele Dreptăţii a strălucit şi deasupra Samariei şi a câştigat suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu. Dacă iudeii aveau o aversiune nestăpânită pentru samarineni, Iudeul Iisus Hristos S-a aplecat cu dragoste şi înţelegere asupra acestor oameni izolaţi şi dezorientaţi. Cei socotiţi spurcaţi de iudei au fost aduşi la cunoaşterea adevărului şi la sfinţenie de Fiul lui Dumnezeu.

Neştiind nici măcar cui se închină, au fost învăţaţi de Mântuitorul a-l cunoaşte pe Adevăratul Dumnezeu, singurul Căruia I se cuvine închinare din partea tutror făpturilor pământului şi a oştirilor cereşti. Toţi laolaltă suntem fiii Aceluiaşi Părinte ceresc şi viaţa tuturor se cuvine a fi, deopotrivă, o continuă închinare ,,în duh şi adevăr’’. Să ne amintim că Scriptura Sfântă defineşte Sfânta Biserică drept ,,stâlp şi temelie adevărului’’, aşa cum a scris Sfântul Apostol Pavel episcopului din Efes: ,,Îţi scriu acestea, nădăjduind că voi veni la tine fără întârziere; ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui viu, stâlp şi temelie a adevărului’’ (I Timotei 3, 15). Dacă Biserica lui Hristos este păstrătoarea adevărului nealterat, descoperit nouă de Dumnezeu, ne putem imagina că închinare ,,în duh şi adevăr’’ ar putea exista în afara ei? Fără îndoială, nu! Pentru că de la Botezul său în Biserică, omul începe să se închine lui Dumnezeu. Aşa citim în rânduiala din Cărţile Bisericii: ,,Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii Celei de o fiinţă şi nedespărţite’’.  Căci se cuvine să fim cu mare luare-aminte că nu orice închinare este ,,în duh şi adevăr’’. Şi vechii atenieni aveau un altar de închinăciune pe care scriseseră ,,Dumnezeului necunoscut’’ (Fapte 17, 22-23), dar închinarea lor era fără de folos, tocmai din pricina necunoaşterii Adevăratului Dumnezeu.

Sectele vremurilor noastre, în frunte cu aşa numiţii martori ai lui Iehova, refuză să se închine Mântuitorului nostru Iisus Hristos, socotindu-L, asemenea celorlalţi vrăjmaşi ai Lui, un simplu om muritor. Dar să ne gândim: Lui Hristos s-au închinat Sfinţii Apostoli (Matei 28, 17); I s-au închinat magii de la Răsărit (Matei 2, 11); I s-au închinat Femeile aducătoare de mir (Matei 28, 9); I s-a închinat leprosul pe care l-a vindecat (Matei 8, 2); I s-a închinat femeia cananeiancă care era păgână (Matei 15, 25); I s-au închinat cei ce erau în corabie, mărturisind: ,,Tu eşti Fiul lui Dumnezeu’’ (Matei 14, 33); I s-a închinat omul care şi-a adus fiul lunatic spre a fi vindecat (Matei 17, 14); I s-a închinat cel vindecat de orbire din naştere (Ioan 9, 38). Iată dar, adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu în duh şi adevăr! Printre ei şi păgâni, în vreme ce acei ce se socotesc creştini, sectarii, refuză să I se închine lui Hristos! Şi încă se mai laudă pe toate drumurile că sunt cunoscători şi împlinitori ai Sfintelor Scripturi! Păgânii samarineni despre care ne vorbeşte Evanghelia Sfântă a acestei Duminici aveau o scuză măcar: nu ştiau. Dar când li s-a spus, au crezut: ,,Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut…Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui’’ (Ioan 4, 39, 41). Neopăgânii vremurilor noastre sunt mult mai răi: oricât le propovăduiesc slujitorii Bisericii, refuză cu încăpăţânare adevărata închinare. Ei singuri se fac păgâni, căci a spus Mântuitorul: ,,De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de el va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot civântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să_ţi fie ţie ca un păgân şi vameş (Matei 18, 15-17).

Istorisirea biblică despre femeia samarineancă se încheie cu finalul Evangheliei de astăzi, din care ştim că ea a fost cea dintâi care a crezut. Ce s-a întâmplat după aceea, ne spune Sfânta Tradiţie a Bisericii: a părăsit păcatele de până atunci, s-a botezat şi s-a făcut vestitoarea lui Iisus Hristos până în capitala imperiului roman păgân. Prin faptele sale cele bune, luminată de harul lui Dumnezeu, ea a devenit Sfânta Fotinia. Biserica i-a recunoscut sfinţenia vieţii din momentul întâlnirii sale cu Mântuitorul şi i-a înscris numele în calendarul său, cinstind-o, după vrednicie, în fiecare an la 26 februarie. Dumnezeu îi primeşte cu bucurie pe toţi păcătoşii pământului. Acesta este rodul lucrării lui Dumnezeu săvârşită de Fiul Său. Aşa este, aşa să fie întotdeauna. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile      

Scriind Episcopului Timotei ai Efesului, Sfântul Apostol Pavel ne face să fim prevăzători şi atenţi la o primejdie prezentă întotdeauna în lume: ,,Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de Credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor’’(I Timotei 4, 1).Învăţăturile demonilor sunt, iubite cititorule, ereziile pierzătoare de suflete. Ereziile sunt strâmbări ale Revelaţiei Dumnezeieşti, denaturări voite ale adevărurilor mântuitoare, propovăduite de Sfânta Biserică Ortodoxă. Diavolii izvodesc ereziile şi le răspândesc în lume prin slujitorii lor, care întotdeauna se prezintă drept slujitori ai lui Hristos.

În secolul IV după Naşterea Mântuitorului, un anume Arie a plecat urechea spre îndemnul diavolului şi a propovăduit erezia care nega Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Această erzie s-a întins ca o molimă şi a produs multă tulburare în Biserică. Ca să aibă putere şi mai mare, ereticii au atras în rătăcirea lor şi pe împăraţi. Aşa bunăoară, împăratul Valens a trecut de partea ereticilor şi a închis multe biserici, altele le-a dărâmat, iar pe unele le-a transformat în grajduri de cai, aşa încât să nu se mai săvârşească în ele Dumnezeieştile Slujbe.

Atunci s-a ridicat Cuviosul Isachie şi a cerut lui Valens: ,,Împărate, deschide bisericile celor dreptcredincioşi şi Dumnezeu îţi va îndrepta bine calea înaintea ta’’. După multe stăruinţe, împăratul a vrut să asculte glasul Sfântului, însă, ca de obicei, s-a găsit unul vătămat de arianism care l-a întors de la sfatul cel bun al stareţului Isachie. Sfântului i-a făcut multă necinste şi l-a alungat batjocoritor. Era înainte de o înfruntare militară dintre grecii lui Valens şi barabari. Dumnezeu a rânduit desfăşurarea lucrurilor după înţelepciunea Sa cea de negrăit, şi grecii au fost înfrânţi. Valens a fugit însoţit de doi sfetnici şi, fiind foarte obosit, s-a ascuns într-o grămadă de paie. Barbarii care-i urmăreau au prins de veste, au venit şi au aprins paiele, astfel că împăratul a pierit, fiind pedepsit de Dumnezeu pentru păcatele cele grele îndreptate împotriva Sfintei Biserici (După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 475-479).

Ceea ce a făcut împăratul Valens a fost un precedent din vechime, căci această faptă nesăbuită o regăsim mai târziu în istorie la marii criminali ai omenirii Lenin, Stalin şi Ceauşescu. Am trăit vremurile de dinainte de 1989 când dictatorul român păgân a darâmat multe biserici în Bucureşti, mânat de o megalomanie devastatoare. Pe lângă toate acestea, mai avea pretenţia să fie pomenit la Slujbele Bisericii, nu pentru că avea vreo fărâmă de credinţă, ci pentru a dovedi cât de mult îl iubeşte poporul român, călcat în picioare.

În Ucraina Ortodoxă, dementul Zelenski închide și dărîmă sfintele biserici. În Gaza, prietenii noștri evrei au distrus și ei un sfant locaș.

Sunt acestea lecţii ale istoriei, din care puţini sunt dispuşi să înveţe.

Presbiter Iovița Vasile

A formulat-o un  oarecare Nicolae Duță, profesor, într-un articol numit mega-nepomenitorii-misa, publicat în ActiveNews:

De ce nepomenitorii nu iau atitudine împotriva ereziilor lui Dorel Vișan?

1.Amice, Dorel  Vișan nu ne interesează pentru că nu face parte din Biserica noastră. Cînd a ajuns să se închine marelui arhitect, despre ce erezii mai poate fi vorba? Căderea lui e totală, e slujitor declarat al diavolului cu 33,5 grade. Fie sănătos.

Pe noi ne interesează ereticii care ocupă scaunele episcopale ale Bisericii noastre, pentru că spre ei merge bănuțul văduvei, ei se erijează în păstori și ei au jurat că vor lucra pentru binele Bisericii, apoi L-au trădat pe Hristos în Creta și în multe alte ocazii. Sunt acei indivizi pe care dumneata îi aperi și-i acoperi, crezînd că ponegrind pe cei îngrădiți de erezie, ascunzi multele lor mizerii. Te înșeli. Du-te dumneata la Patriarhie cu o jalbă prin care să ceri înlăturarea din Biserică a episcopilor homosexuali, și apoi putem vorbi pe aceași lungime de undă. Promiți?

2.Nu mai minți spunînd că noi suntem nepomenitori. N-am întrerupt pomenirea nicio secundă, doar că nu mai spunem ,,pe episcopul nostru Nifon Mihăiță, (sau Corneliu Onilă, sau Sofronie Drincec), sau oricare altul, să-l pomenească…’’ Nu! Zicem: ,,Pe toți episcopii ortodocși care drept învață cuvîntul adevărului, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa’’. Sună mai frumos, nu?, și e mai cuprinzătoare această formulă. Ceea ce vă macină pe voi e că niciun zis episcop roman nu mai învață cuvîntul adevărului, deci nu se încadrează în acea formulă patristică. Toți sunt eretici!

3.Metoda dumitale de a ne asocia foțat cu indivizi de ambe sexe, deosebit de dubioși e drăcească, deci prostească. E multă vreme de cînd am luat cuvenita distanță față de aceștia, puteți să vi-i asumați, să vă spălați pe cap cu ei, așa cum v-au spălat și pe creiere. Sau pe creieri. N-avem nimic de-a face cu Vulcănescu, Dorel Vișan, Diana Șoșoacă, cu cei din misa lui Bivolaru sau din  misa catolică, cu Victor Roncea sau Capsali, cu Constantin Necula și cu unul ca dumneata. Nu mai lungesc inutil lista. Atît vreau să spun că Lavrentie Carp, nu-i îngrădit de erezie, e iscoada lui Teofan Savu și se bagă ca musca-n lapte printre noi.

4.În concluzie, domnule Duță, te invit să ne denigrezi în continuare cît poftești. Nu faci decît să aduci dovezi în plus că n-am greșit cînd am aplicat Sfintele Canoane, îngrădindu-ne de episcopii eretici. Hulele dumitale, împreunate cu minciuna, ne stimulează, ne străduim mai mult pentru apărarea Bisericii noastre de călăuzele oarbe care au pus stăpînire pe ea. Încasează, în continuare, bani murdari din reclamele pentru chiloți de damă. În fond, acesta este nivelul vostru moral, intelectual, și… duhovnicesc.

Presbiter Iovița Vasile

Părintele Dan Popovici a postat o predică excepțională, de fapt mai multe, dar mă opresc la una, mai exact la relatarea călugărului atonit privitoare la vedenia avută, în care apăreau dracii, purtînd numeroase căpestre. Ce veți face cu ele?, a întrebat monahul. Răspunsul demonilor a fost sincer: mergem să le punem ierarhilor Bisericii și mai-marilor popoarelor. După aceea îi vom duce noi acolo unde vrem.

Dar pentru noi călugării nu aveți căpestre? Nu, pentru că voi și ceilalți îi veți urma pe ierarhii voștri. Așa se și întîmplă. Mulți călugări și mireni se duc după ierarhii vremurilor de-acum, în temeiul unei ascultări idioate, oarbe, am putea spune. Nu contează că ies la lumină realități cutremurătoare din lumea închisă și închistată a pseudo-episcopilor, trădători ai lui Hristos. Nu-i mișcă nici faptul că se dovedește că aceștia nu slujesc Biserica, ei pun în lucrare poruncile sataniștilor care i-au recrutat și i-au urcat în scaunele episcopale. Nimic nu-i poate clinti din convingerile lor tîmpe.

Anul viitor ne va arăta cum acești oameni vor călca pe urmele lui Bartolomeu din Constantinopol și a aghiotanților săi, purtători de căpestre și mitre, se vor închina demonicului papa, fiara apocaliptică ce iese din pamînt, și vor pune umărul pentru a pregăti venirea antihristului.

Presbiter Iovița Vasile

Azi se implinesc 571 de ani de cand Turcia este stapana cu de la sine putere pe tot locul unde este ea ca tara si dreptatea lui Dumnezeu o va ajunge curand,pentru ca i-a sosit ceasul sa curete locul.Aceasta tara nu va exista nici pe harta si nici in manualele de istorie. Le trebuie imperiu otoman iarasi din Antalya pana la Lisabona? Nu stiati de ce ne otravesc ei legumele si fructele? Pentru ca ei ne vor morti pe toti ca sa fie iarasi otomani la noi. Dezvaluiti si cu chemtril-urile de unde vin. Ca o nota, se ignora voit marele adevar ca exact in noaptea cand ortodocsii din Constantinopol si-au vandut Credinta catolicilor si s-au impartasit reciproc la slujba a venit prapadul.Dumnezeu,daca se incapatanau sa isi pastreze credinta ortodoxa curata i-ar fi scapat cum i-a scapat de fiecare data.Dar ei au uitat binefacerile lui Dumnezeu;au uitat ca tocmai cand esti la asemenea mare primejdie trebuie sa te smeresti si sa ceri ajutorul lui Dumnezeu,Maicii Domnului si Sfintilor,nu sa faci compromisuri blestemate de Dumnezeu rugandu-te cu catolicii,impartasindu-te cu catolicii ,”pentru unitatea crestinilor”,blestemata de Dumnezeu si de toata faptura vazuta si nevazuta.Dar nici acum nu ne lecuim,nu bagam la cap,nu ne invatam minte si in caposenia noastra blestemata de Dumnezeu ne tinem din nou cu mare caposenie dupa mintea blestemata a patriarhului ecumenic de Constantinopol, mireasa papei, urmasul la indigo al patriarhului Constantinopolului de atunci.Cel mai mare blestem dumnezeiesc este intunecarea mintii ca sa repeti faptele blestemate din trecut si sa piei.

Marți, 29 mai, anul Domnului 1453, Constantinopolul, capitala Imperiului bizantin, cădea sub puterea otomanilor. În urma acestui eveniment se încheie istoria de 1.000 de ani a imperialității romane cu centrul în Bizanț. Anul 330 este momentul când pe locul fostei colonii grecești Byzantion apare noua capitală a Imperiului roman, numită după ctitorul ei Constantinopol, în ziua de 11 mai a acestui an, Sfântul Împărat roman Constantin cel Mare inaugurând-o. Acest oraș va fi timp de 1.123 de ani capitală imperială și locul ce va lega Orientul cu Occidentul, dând naștere la ceea ce istoricii numesc „civilizația bizantină”.

Oraș al marilor sinteze şi păstrător al tradiţiilor greco-romane, Constantinopolul era pentru lumea secolului al 15-lea unul dintre cele mai importante orașe creștine, locul unde se găseau mărețe edificii bizantine, între care strălucea Bazilica „Sfânta Sofia”, ctitorie a marelui Justinian.

Chiar dacă în plan teritorial puterea bizantină era redusă la zona capitalei și a unor regiuni din sudul Greciei de astăzi, totuși prestigiul istoric al împăraților de la Constantinopol se păstra în lumea medievală de atunci. Din anul 1449 basileu în Constantinopol era al 11-lea împărat cu numele Constantin, făcând parte din Dinastia Paleologilor. Acest împărat a luptat pentru supraviețuirea imperiului în fața pericolului otoman. După un veac și jumătate de exis­tență, otomanii dezvoltaseră un imperiu ce cuprindea întreaga Asie Mică şi vaste teritorii din sud-estul Europei, Constantinopolul aflându-se în mijlocul zonei de influenţă otomane, oază creștină în mijlocul unei puteri musulmane. Pentru conducătorii puterii islamice care au marcat istoria umanității începând cu secolul al șaptelea, unul dintre obiectivele majore a fost cucerirea acestui oraş. Încă de la începutul istoriei musulmane califii arabi au încercat fără succes să cucerească orașul Constantinopol.

În anul 1451 pe tronul Imperiului otoman urcă tânărul sultan Mahomed al 2-lea, care își fixează ca obiectiv principal al domniei cucerirea Constantinopolului. În fața acestui pericol, bizantinii au căutat ajutor în Occident, însă doar genovezii au trimis un ajutor militar de 700 de ostași, conduși de Giovanni Giustiani Longo. Acesta va coordona apărarea Constantinopolului. Profesoara Evanthia Steriadou precizează că numărul celor care au apărat Bizan­țul nu a depășit 10.000 de persoane. Pe firul evenimentelor marcate de ea, care au dus la căderea Constan­tinopolului, voi prezenta în continuare această pagină tristă din istoria creștină.

În luna martie 1453, sultanul Mahomed şi-a concentrat forțele în fața zidurilor Constantinopolului, armata otomană fiind de 10 ori mai numeroasă decât apărătorii cetății lui Constantin. La începutul lunii aprilie, după obiceiul islamic, Mahomed a trimis solie împăratului Constantin Paleologul să-i predea orașul, şi în urma refuzului basileului bizantin, otomanii au demarat asediul. La 5 aprilie 1453 Mahomed a pornit atacul împotriva Constantinopolului. Pe zidurile orașului se aflau 3.000 de soldați conduși de Gius­tiani, iar în Biserica Sfântului Roman se afla comandamentul împăratului Constantin. Bizantinii au respins valurile de soldați otomani care au atacat orașul, for­tificațiile Constantinopolului rezistând și în fața bombardamentului tunurilor turcești, zonele afectate fiind refăcute imediat. În data de 12 aprilie, flota turcească a intrat în Bosfor, pregătită să atace de pe mare. Pe 18 aprilie, la ora 2:00, turcii au lansat un puternic atac asupra orașului, dar până în zori au fost respinși. La 22 aprilie, văzând că nu reușește nimic de pe uscat, sultanul a încercat să atace de pe apă. În acest sens, el a apelat la o soluție ingenioasă, trecând corăbiile sale pe uscat pentru a le duce direct în Cornul de Aur, ceea ce le-a permis să atace oraşul şi de pe mare. Bizantinii au rezistat ambelor atacuri, de pe uscat şi de pe mare.

În data de 7 mai, 35.000 de soldaţi otomani au făcut un zgomot infernal sub zidurile cetății pentru a induce frica în populație, iar cinci zile mai târziu 50.000 de turci au atacat orașul în zona Zidurilor Palatului. La 14 mai au fost bombardate palatul imperial și Poarta Sfântului Roman, însă distrugerile au fost remediate de bizantini într-un timp foarte scurt.

În data de 22 mai, otomanii au intensificat bombardamentul asupra orașului. Pe 26-27 mai sultanul a trimis o nouă solie prin care cerea împăratului să-i predea orașul. Constantin Paleologul a refuzat, iar Mahomed a poruncit un nou atac asupra orașului. Pe 28 mai, împăratul a participat la Sfânta Liturghie în Catedrala „Sfânta Sofia”, rugându-se alături de popor. A fost ultima Sfântă Liturghie din această măreață catedrală bizantină. În zorii zilei de 29 mai otomanii au dat ultimul asalt asupra Constantinopolului. Luptele au durat toată ziua, iar spre seară, la apusul soarelui, bravul Giustiani a fost rănit. Vestea a căzut ca un trăsnet peste soldații care apărau orașul. Împăratul lupta la Poarta Sfântului Roman, îmbărbătându-și oștenii: „Vitejilor, îna­inte! Luptați, luptați împotriva barbarilor”. Constantin a fost şi el lovit şi, căzând la pământ, a zis: „Nu există nici un creștin în jurul meu care să-mi taie capul?” La auzul veștii că împăratul a murit, toți au rămas încremeniți. Strigăte se auzeau de peste tot: „Orașul a căzut”, menţionează Evanthia Steriadou.î

Invadarea oraşului de trupele otomane a dat prilejul unor violenţe şi jafuri greu de imaginat, acestea fiind oprite de sultanul Mahomed, care și-a mutat capitala în orașul ctitorit de marele Constantin. Vestea căderii Constantinopolului a cutremurat lumea creștină, mai ales când refugiații bizantini au povestit atrocitățile pe care le-au comis otomanii după cucerirea orașului.

Civilizația bizantină nu a dispărut odată cu căderea Constantinopolului, ci a continuat în lumea ortodoxă, atât în voievodatele românești, cât și în spațiul rusesc. Pentru noi Bizanțul este spațiul spiritual și cultural care a influ­ențat cel mai mult civili­zația românească. Noi suntem, după celebra sintagmă a marelui nostru istoric Nicolae Iorga, Bi­zanțul de după Bizanț. Această măreață civilizație bizantină nu a murit la 1453, ci a dăinuit în cultura și spiritualitatea popoarelor ortodoxe. Din această perspectivă o regăsim în toate ctitoriile medievale ro­mânești, dar și în organizarea statală și cultura de la noi. În țara noastră spiritualitatea și cultura bizantină le regăsim în bisericile noastre ortodoxe, care păstrează toate aceste valori ale civilizației plămădite în mileniul de existență al primului imperiu creștin din istorie.

Text trimis de Ioan

Că de n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Circula în mediile teologice ale anilor 1970. Se spune că un  doctorand era în fața comisiei, pentru a-și susține teza de doctorat. Nu vreau să greșesc, memoria parcă îmi spune că era vorba de Silviu Anuichi (1939-1994). Dacă mă înșel, să mă ierte Dumnezeu.

Omul a avut o prestație excepțională, făcînd față tuturor dificilelor întrebări care i s-au adresat. Un membru din comisie a avut inspirația să-i ceară să expună pe scurt Dogma Sfintei Treimi. Plin de sine, doctorandul ar fi răspuns: Vulturul nu prinde muște. Atunci respectivul profesor i-ar fi răspuns: Domnule, ai o pregătire temeinică, excepțională, ești foarte bun, dar nu ești pentru noi. Și i s-a refuzat acordarea titlului academic de de doctor în Teologie. 

Din ce-am citit, și-a luat totuși doctoratul în Serbia, care mai apoi i-a fost recunoscut și în Patriarhia Romană. O perioadă scurtă, prin anii 1990 a fost și decan al Facultății de Teologie din Arad.

Zilele trecute, o credincioasă a noastră ne scria despre prietena ei, femeie cu o pregătire intelectuală remarcabilă, care e nelipsită de la biserică, se împărtășește în fiecare săptămană, uneori fără Spovedanie. Doamna respectivă respinge Sfintele Dogme, Sfintele Canoane și Ortodoxia, în general, avand o viziune proprie extravagantă în privința Credinței.

Doamnă, sunteți excepțională, aveți un profil intelectual rar întîlnit, dar nu sunteți pentru noi. O brumă de smerenie face bine oricui, dacă ați auzit de ea.

Spovediți-vă, pocăiți-vă, veniți la sfintele rînduieli bisericești, Altfel, nu va fi bine.

Presbiter Iovița Vasile

1.Laura Codruța Kovesi o ancheteazi pe Ursula von der Leyden pentru felul cum a comandat și a gestionat vaccinurile ucigașe din pandemie. Rîsul curcilor. Să trecem mai departe.

2.Iliescu, Roman Petre, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și cîți vor mai fi, sunt cercetați în nu știu ce dosar.Cel cu revuluția? Cel cu mineriada? Neveșnica lor pomenire, pentru că urmează Judecata lui Dumnezeu. Acolo nu mai există nădejde de mușamalizare. Nu vă e rușine? Acum ancheați crime petrecute în urmă cu decenii? Acum aruncați praf în ochii oamenilor?

3.E posibil să aflăm că s-a redeschis dosarul flota. Flota Romaniei a fost distrusă, vîndută, lichidată. Prejudiciul a fost zero. Așa au stabilit justițiarii romani. Așadar, Băsescu e curat precum cristalul, nu s-a aflat nicio vină într-însul. De ce? Pentru că așa au dorit scursorile străine care au fost beneficiarele acestei mari escrocherii. Băsescu e un om terminat. Respiră oxigen cu porția, dintr-un aparat performant.

4.Coldea și Dumbravă sunt cercetați de dna. Bucurați-vă, naivilor. Și credeți că vor fi pedepsiți exemplar. Eu vă spun, de-acum, că dna nu-i va atinge nici măcar cu o floare. Știrea a fos difuzată pentru orice gură-cască, ca să vedem cu cît sîrg lucrează dna pentru instaurarea dreptății în statul de drept, numit Romania.

5.Urmează alegerile, pe 9 iunie. Mergeți cu maximă însuflețire spre secțiile de votare, cu ferma convingere că îi alegeți pe cei mai buni, dintre cei buni. Așa faceți din 1990, care încă n-ați murit, și rezultatul este că avem o Romanie prosperă, suverană, democrată… un  adevărat rai pe pămînt! Am încredere deplină în voi, pentru că eu nu mă voi duce să dau o milionime de legitimitate acestor lichele, înscrise pe listele electorale. Duceți-vă voi, elitelor, inteligențelor de primă mărime ale Romaniei.

Presbiter Iovița Vasile

DECLARAȚIE DE PRESĂ
În categoria Comunicat de presa21 mai 2024

primită de la domnul deputat Mihai Ioan Lasca (neafiliat)

Pentru că nu mi-a fost permisă intervenţia în timpul şedinţei din 14 mai, când întreg Parlamentul României s-a închinat unui regim criminal – regimul lui Netanyahu, voi folosi acest moment pentru a-mi expune poziţia vis-a-vis de înlocuirea Zilei Martirilor din temniţele comuniste cu Ziua Prieteniei şi Solidarităţii cu Israelul.

Între timp, ce susţineam săptămâna trecută,a fost confirmat prin decizia de ieri, 20 mai, a Curţii Penale Internaţionale, care a solicitat mandate de arestare pentru prim-ministrul israelian şi ministrul apărării, cu acuzaţiile de: „provocarea exterminării, provocarea de foamete ca metodă de război, inclusiv refuzul aprovizionării umanitare, ţintirea deliberată a civililor în perioadă de război”.

Este inacceptabil ca în timpul atrocităţilor pe care le comite regimul lui Netanyahu în Fâşia Gaza, Parlamentul României, la unison, să stea în genunchi în faţa Israelului!
Îi felicit pe colegii mei Diana Șoşoacă, Ciprian Ciubuc şi Raluca Borta, singurii care ne-am opus transformării şedinţei parlamentare într-un elogiu hilar la adresa unui regim criminal şi am fost tot singurii care i-am amintit pe eroii neamului românesc, miile de tineri intelectuali români care s-au opus instaurării regimului comunist şi pentru asta au plătit cu viaţa.

Ziua de 14 mai trebuie să fie alocată exclusiv Sfinţilor Închisorilor comuniste, printre care părintele Nicolae Steinhardt (părintele evreu care s-a convertit la ortodoxie), părintele Arsenie Boca, părintele Dumitru Stăniloae, Valeriu Gafencu, părintele Arsenie Papacioc, părintele Iustin Pârvu, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, poetul Radu Gyr, filosoful şi economistul Mircea Vulcănescu şi mulţi alţi intelectuali români pe care actuala conducere vrea să îi uite la ordin, să îi scoată din manualele de istorie sau să îi eticheteze ca antisemiţi.
Nu vom permite niciodată ca istoria neamului românesc să fie rescrisă de institutul finanţat de statul român Elie Wiesel, condus de fiul bolşevicului Radu Florian, Alexandru Florian, cel care cere execuţia publică a marilor intelectuali români, de la Cioran, la Vulcănescu, la Radu Gyr, la Constantin Noica sau Petre Țuţea.
Nu uitaţi, stimaţi colegi, faptul că, după rapoartele ONU, armata israeliană a ucis în ultimele 6 luni mai bine de 40.000 de civili palestinieni, majoritatea femei şi copii, iar noi ţinem şedinţe solemne de marcare a prieteniei şi solidarităţii cu acest stat.
Cu cine ne solidarizăm noi?
Cu un regim care finalizează epurarea etnică a palestinienilor, proces început de mai bine de 70 de ani, fără să sufere nici un fel de consecinţe? Nici sancţiuni, nici izolare.
Nu mai folosiţi Parlamentul României pentru a vă închina stăpânilor voştri de la Washington, Bruxelles, Kiev, Tel Aviv.

Preluare de pe blogul Ion Coja

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament la Cartea a IV-a a Regilor, capitolul 5, relatează un fapt minunat, o minune Dumnezeiască petrecută în vremea Sfântului Prooroc Elisei. S-a întâmplat ca Neeman, căpetenia oştirii siriene, un fel de general din vremea noastră, să ajungă bolnav, iar boala lui nu era una oarecare, ci cumplita lepră. Nădejde de vindecare nu exista, cum nu există nici astăzi, lepra fiind o boală incurabilă, aşa încât putem spune că un lepros era, şi încă este, un condamnat la moarte. O licărire de speranţă se arată totuşi printr-o copilă israeliană ce fusese luată captivă, iar acum slujea soţiei lui Neeman. Aceasta-i spune: ,,O, dacă stăpânul meu s-ar duce la Proorocul cel din Samaria, de bună seamă, s-ar tămădui de lepră’’. Cuvintele copilei îl fac pe Neeman să ia scrisoare de la regele sirian către cel din Israel, cu acest mesaj: ,,Împreună cu scrisoarea aceasta, trimit pe Neeman, sluga mea, ca să cureţi lepra de pe el’’. La citirea scrisorii, regele Israelului şi-a sfâşiat hainele, socotindu-se nevrednic de atâta încredere şi neputincios a împlini cererea: ,,Au doară eu sunt Dumnezeu, ca să omor şi să fac viu, de trimite el la mine, ca să vindec pe acest om de lepră?’’

Vestea a ajuns la omul lui Dumnezeu, Proorocul Elisei care i-a cerut regelui: ,,Lasă-l să vină la mine şi vor cunoaşte că este Prooroc în Israel’’. Ajuns la poarta Proorocului. Elisei şi-a trimis sluga la Neeman cu acest mesaj: ,,Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat’’. Cuvintele acestea produc o mare deziluzie generalului sirian care şi-a văzut aşteptările neîmplinite şi, plin de mânie, le spune însoţitorilor: ,,Iată, socoteam că va ieşi el şi, stand la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra. Au doară Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele şi să mă curăţ? Şi aşa s-a întors şi a plecat mânios’’.

Ce învăţăm din acestă desfăşurare a lucrurilor? Smerenia lui Elisei care nu s-a arătat lui Neeman ca nu cumva acesta să socotească că prin puterea lui îşi poate dobândi sănătatea. Apoi trimiterea la Iordan vrea să arate că în acest râu sfânt a aşezat Dumnezeu puterea tămăduitore şi că în apele acestuia avea să Se boteze Mântuitorul lumii, după trecerea mai multor secole, şi să vindece toată omenirea bolnavă.

Totuşi, la insistenţele însoţitorilor, Neeamn a acceptat să se ducă la Iordan: ,,Atunci el s-a pogorât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic şi s-a curăţit’’. Şapte este un număr sfânt, Iordanul este râu sfânt, cum şi omul lui Dumnezeu, Proorocul Elisei, era sfânt. Cu alte cuvinte, Neeman şi-a găsit vindecarea în voia şi sfinţenia lui Dumnezeu, lucru pe care n-a putut să-l înţeleagă la început. Dar, odată vindecat, el recunoaşte pe adevăratul Dumnezeu şi se face slujitorul Său: ,,Iată, am cunoscut că în tot pământul nu este Dumnezeu, decât numai în Israel’’. Numeroasele daruri pregătite pentru Proorocul Elisei au fost refuzate, pilduitor, de acesta, arătând că marele dar al tămăduirii vine de la Dumnezeu.

Am prezentat această Dumnezeiască minune pentru asemănările ei cu cea relatată nouă de Evanghelia Sfântă a acestei Duminici. De data aceasta, în vremea prezenţei în lume a Mântuitorului, Dumnezeu aşezase puterea Sa vindecătoare în apa scăldătoarei Vitezda. Acolo trimitea Cel Atotputernic pe îngerul Său, din vreme-n vreme, ca să tulbure apa. Acolo stătea mulţimea neputincioşilor vremii, nădăjduindu-şi fiecare tămăduirea cât mai grabnică. Acolo stătea acel om, aflat în mare suferinţă de nu mai puţin de treizeci şi opt de ani! Acolo a venit şi Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat ca să aducă alinare acestor năpăstuiţi. Întrebarea ce i-a adresat-o slăbănogului, ,,Vrei să te faci sănătos?’’, pare inutilă, însă ea cuprinde în sine dragostea şi compasiunea Mântuitorului pentru omul aflat de atâta amar de vreme în suferinţă. ,,Doamne, nu am om, ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbura apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea’’. Acum a sosit vremea ca Omul să fie de faţă, şi nu unul oarecare ci Dumnezeu-Omul. Şi Dumnezeu Care S-a în-Omenit nu l-a mai aruncat în scăldătoarea prin care se arăta puterea Dumnezeiască. De data aceasta cuvântul cel cu putere multă al Cuvântului l-a izbăvit pe slăbănog: ,,Scolă-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla’’, întocmai cum scria Psalmistul despre israelieni: ,,Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei’’ (Psalmul 106, 20).

Cum de prea multe ori se întâmplă printre oameni, în loc să se bucure şi să dea slavă şi mulţumire Tămăduitorului, găsesc pretextul să se ridice împotriva Binefăcătorului: minunea se săvârşise în zi de sâmbătă. Deoarece Mântuitorul Se retrăsese din mulţimea prezentă acolo, toată răutatea iudeilor s-a focalizat asupra celui ce fusese slăbănog, nedându-i răgaz să se bucure de marele dar al sănătăţii pe care tocmai  îl primise: ,,Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul’’. Adică, în optica lor neghioabă, era mai bine ca omul să fi rămas în starea lui deplorabilă de dinainte, numai să se respecte orbeşte sâmbăta. La scurtă vreme, Fiul lui Dumnezeu a intrat în templu şi l-a găsit pe om exact în locul unde trebuia: intrase acolo, de bună seamă, ca să dea mulţumire lui Dumnezeu pentru că-şi redobândise sănătatea cea îndelung aşteptată. Acesta a fost momentul ca Mântuitorul să-Şi împlinească lucrarea, adică să-i dea învăţăturile trebuitoare pentru o vieţuire dreaptă: ,,Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău’’. Putea să fie ceva mai rău decât cei treizeci şi opt de ani de suferinţă? De bună seamă! Răul cel mare care-l pândeşte pe orice om este acela de a muri pe neaşteptate, adică nepocăit şi neîmpăcat cu Dumnezeu şi cu semenii. De aceea ne şi rugăm ca Dumnezeu să ne ferească de moartea năprasnică, cea care nu ne mai lasă vreme de pocăinţă şi îndreptare. Ne rugăm la Sfânta Liturghie ca Dumnezeu să ne dea ,,cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă să o săvârşim’’ pentru a ne învrednici de  un ,,sfârşit creştinesc al vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace’’, pentru ca la Venirea a Doua a Domnului să putem da ,,răspuns bun la înfricoşătoarea judecată’’.

Ceea ce nu trebuie să trecem cu vederea este faptul că Mântuitorul pune în lumină legătura de cauzalitate dintre starea de păcătoşenie şi boala trupească a omului: ,,De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău’’. Arată, cu alte cuvinte, că bolile sufletului, păcatele, atrag asupra omului boli ori alte neputinţe trupeşti. În chip firesc, bolnavul este îndrumat de preot spre scaunul Spovedaniei pentru curăţirea de păcate, ceea ce va atrage, după aceea, mila lui Dumnezeu Care va da şi sănătate trupească celui aflat în suferinţă. Nu vă aduceţi aminte că, înainte de toate, Mântuitorul a iertat păcatele paraliticului din Capernaum şi numai după aceea l-a vindecat şi trupeşte? (Matei 9, 1-8). Este aceasta calea Dumnezeiască pe care trebuie să o străbatem şi noi atunci când ne aflăm în vreme de boală, sau altfel de neputinţă. Doamne ajută!

Hristos a înviat!

Presbiter Iovița Vasile

Un studiu de excepție a prof. Ion Vlăduca, din care înțelegem foarte clar multiplele metode demonice prin care se încearcă nimicirea și subjugarea Bisericii celei Una și Unice-Sfânta Ortodoxie, prin ecumenism în primul rând, dar și alte metode redutabile dintre care amintim pe cea preferată de cel viclean: 

    „Pentru Roma, principalul lucru este să impună dogma catolică și jurisdicția papală. Pentru atingerea acestei ținte, Vaticanul nu se sfiește să facă uz de intrigi și de încercări de desolidarizare a popoarelor ortodoxe, căutând să profite de pe urma neînțelegerilor dintre ortodocși. Ingeniozitate, insinuare, cale ocolită, uzurpare, măguliri, afirmații tendențioase, afecțiune convențională, exagerări voite, formule de ocazie, contraziceri și inconsecvențe, artificii de argumentare, îndrăzneală și tot ce poate inspira principiul machiavelic: scopul scuză mijloacele, sub impulsul tendinței de expansiune și dominare universală, sunt tot atâtea procedee unioniste ale Vaticanului.” (Părintele prof. Corneliu Sârbu- vezi pag.19)

    Apoi sunt lămurite porțile iadului ce au fost condamnate de Sfintele Soboare Ecumenice și în special principala poartă a iadului, papismul cu nenumătratele ei erezii. De asemenea se vorbește despre arianism, macedonianism, nestorianism, monofizitism, monotelisnm, monoenergism; despre penticostali; despre copți și patriarhul eretic Dioscor cel condamnat de Sf Sinod 4 Ecumenic și celelalte, despre Sever, Eutihie și despre trădarea și hulele ecumeniștilor care îi socotesc pe monofiți și copți ca fiind ortodocși, deși Dumnezeu a arătat că sunt eretici, inclusiv prin minuni. (pag 21-28). 

    La pag. 29 citiți declaratia halucinantă-eretică-neortodoxă (dar din nenerocire pentru poporul drept-credincios prezintă oribila realitate), făcută în 2002 de decanul Facultății de Teologie București, pr. prof. Nicolae D. Necula, la un congres ecumenist, în Austria. Revoltător! Demolator cuvânt -pe măsura unui cal troian veritabil

    La pag. 30-35, despre falsul și nefirescul dialog cu luteranii nu pentru a veni la Ortodoxie ci spre „recunoașterea bisericească reciprocă și la scopul deplinei comuniuni bisericești”-pag. 35; despre vedenia din Limonariu în care sunt văzuți în iad Arie, Origen, Didim, Evraghie, Sever, Dioscor, Nestorie…; moartea lui Arie a fost ca lui Iuda-pg.33; 

    Despre mincinosul, fățarnicul, găunosul și păgubosul „dialog al dragostei”  desfășurat de „ortodocși” cu toate ereziile și înșelările, sub îndrumarea directă a satanei, în cadrul Consiuliului Mondial al „bisericilor” (ereziilor).

    Despre cum Ierarhia ortodoxă lua atitudine când în turmă intrau lupi cu învățături eretice care ne despart de Dumnezeu. Ei mergeau până la a-și da viața pentru Sfânta Ortodoxie, știind că tăcerea în caz de erezie este vinovată și că prin tăcere se trădează Dumnezeu.

    Despre felul cum au interzis Sfinții Părinți legăturile cu ereticii și despre necanonitatea căsătoriilor mixte.

    Despre adevărata dragoste față de frații aflați în afara staulului și despre strânsa și indisolubila legătură a ecumenismului cu francmasoneria (care l-a și conceput în hrubele întunecoase ale iadului). 

     Despre faptul că mântuirea este posibilă numai în Biserica cea Una și Unică, Biserica Ortodoxă!

     Sfântul Paisie de la Neamț ne învață că „Dumnezeu Preamilostivul, prin credința ortodoxă și fapte bune, și darul Său, lucrează mântuirea sufletelor creștinilor ortodocși. Credința ortodoxă este aceea pe care o ține Una Sfânta Soborniceasca și Apostoliceasca Biserică a Răsăritului, iar fără ea, adică fără credința ortodoxă, nicidecum nu este cu putință nimănui a se mântui. Credința ortodoxă fără fapte bune moartă este, precum și faptele cele bune fără credința ortodoxă sunt moarte. Iar cel ce vrea să se mântuie, trebuie să unească întotdeauna credința ortodoxă cu faptele cele bune și să aibă fapte bune întru credința ortodoxă.” 

     Sfântul Iustin Popovici ne învață că „esența dragostei este adevărul și dragostea viază doar umblând întru adevăr. Adevărul este inima fiecărei fapte bune Dumnezeu-omenești, deci și a dragostei”;

     „Nu există ‹‹dialog al dragostei›› fără dialogul adevărului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc și mincinos. De aceea și porunca purtătorului de Hristos Apostol cere: Dragostea să fie nefățarnică”

    Sfinții Părinți erau foarte atenți la amănuntele dogmatice deoarece știau că o mică abatere de la formularea dogmei poate duce la apariția unei erezii. Sfinții Părinți nu se limitau la atenția față de formulările dogmatice. Ei mărturiseau dreapta credință cu prețul vieții lor. 

    Sfântul Ioan din Kronstadt:„Biserica romano-catolică nici un sfânt nu a mai avut din momentul despărțirii de cea din Răsărit, iar Biserica Ortodoxă întotdeauna a avut și are mulți sfinți proslăviți de Dumnezeu în ea.”

   Părintele Filothei Zervakos,  Pentru aceasta plângi, căci episcopii și păzitorii ei au adormit, iar păstorii ei au deschis larg ușile ca să intre nestingheriți lupii cei molipsitori și să jertfească, să răpească și să împrăștie oile pentru care Hristos Și-a vărsat Sângele Său

    Nici mie, nici altcuiva, nu-i este permis să-și judece aproapele. Dar să spui și să aperi adevărul, când vezi că sunt nesocotite cuvintele, legile, învățăturile, povețele și poruncile lui Dumnezeu, Dogmele, Sfintele Canoane și Sfânta Tradiție, nu numai că nu este interzis ci se și impune să faci aceasta”.

Selecíe și editare: Maria Pietraru

Informare

Recomand tuturor predica Părintelui Dan Popovici despre Mitropolitul Augustin de Florina. Excepțională!

Împușcarea lui Robert Fico, prim-ministrul Slovaciei, pe 15 mai, a fost o mișcare clară a forțelor ascunse din întreaga lume, care reprezintă finanțele globale, de a intimida toți politicienii și liderii și de a determina soarta umanității. Împușcarea prim-ministrului Fico a fost un act de război inconfundabil. Acest război a fost lansat în secret împotriva celor care au lucrat pentru a respinge infamul Tratat de pandemie al Organizației Mondiale a Sănătății, un tratat fals creat de organizații care se prefac a fi guverne, care oferă bogaților și puternicilor puteri nelimitate.O face prin crearea unor instituții multinaționale opace, conduse în secret, care uzurpă drepturile cetățenilor, ale guvernelor locale, ale statelor naționale și ale tuturor celorlalte instituții ale societății civile care refuză să se închine în fața păpușilor și cățelușilor care sunt sprijiniți de mâinile ascunse ale schimbatorilor de bani.

Tratatul OMS privind pandemia va face acest lucru în mod specific prin „Regulamentele internaționale de sănătate” revizuite care introduc o formă modernă de sclavie.  S-ar putea să nu înțelegem sau să fim de acord cu tot ce a spus și făcut prim-ministrul Robert Fico, dar ar trebui să fim clari cu privire la mesajul care ne-a fost transmis prin împușcarea lui. Slovacia a respins Tratatul privind pandemia și administrația prim-ministrului Fico a declanșat investigații privind corupția din jurul operațiunii Covid-19 , regimul de vaccinare și că acesta a cerut personal investigarea deceselor care au rezultat. din acele vaccinuri. Aceste măsuri au fost legate de eforturile de respingere a mandatelor globale de control al energiei și al economiei presupus pentru a preveni schimbările climatice, mandate care nu au ca scop protejarea mediului, ci mai degrabă să creeze dependență absolută de corporațiile multinaționale și bănci pentru supraviețuire, pentru toți cetățenii lumii.

Asasinarea prim ministrului Fico este un act de război similar cu împușcarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austro-Ungariei la 28 iunie 1914, în urmă cu aproape exact 110 ani, la Sarajevo, chiar în sudul Slovaciei. Acest eveniment este legat atât de eforturile globaliste de a distruge societatea civilă și de a-i transforma pe toți locuitorii pământului în sclavi, cât și de luptele naționaliste dintre statele N.A.T.O. precum Germania, Marea Britanie și S.U.A. și Rusia și aliații și asociații săi. Nu știm încă întreaga poveste, dar putem fi siguri de vechea zicală, că toate războaiele sunt războaie ale bancherilor.

Creșterea canceroasă a băncilor de capital privat și de investiții care a capturat guvernul Statelor Unite și care reprezintă o mână dintre cele mai bogate familii a trecut din nou Rubiconul în campania sa de distrugere a umanității și putem fi siguri că reușesc. clar pentru întreaga lume prin acest atac că orice personalitate politică care îndrăznește să se opună campaniei lor de a impune sclavia universală pe care o va afecta prin preluarea controlului asupra proviziilor de alimente, energie, transport, informații, bani și pământ – și combinând această operațiune cu controlul minții umane prin divertisment și știri fără minte, iar corpul uman, prin vaccinuri și alimente, va fi extirpat.

Mă uit în jur la ceilalți candidați la președinție, așteptându-mă să recunoască pericolul inerent acestei declarații de război, sperând că vor denunța această crimă, că îi vor expune scopul și că vor fi alături de mine împotriva guvernării finanțelor globale. Dar, din păcate, acest atac a avut, până acum, efectul intenționat de a crește și mai mult lașitatea deja uriașă a politicienilor. Totuși, asta nu va dura!

Vorbesc cetățenilor Statelor Unite și cetățenilor lumii.

Concetățenilor mei din Statele Unite ale Americii, le fac apel la toți să recunoașteți această declarație de război pentru ceea ce este: un război al puținilor împotriva umanității însăși. Trebuie să ne ridicăm împotriva acestei reguli de către o mână de bogați pe iahturile lor, insulele lor private și avioanele lor cu reacție și trebuie să respingem forța lor de a ne distruge corpurile prin acorduri internaționale false care neutralizează statele națiuni precum Tratatul O.M.S. privind pandemia.

Asta înseamnă că întregul nostru sistem de apărare și informații trebuie transformat, reconstruit din temelii, începând de astăzi, pentru a apăra cetățeanul și a rezista opresiunii de către cei puternici. Nu contează dacă va fi doar o mână de curajoși care vor conduce prima încărcare împotriva șanselor mari. Mergeți înainte cu curaj și transformați prin actele voastre curajoase chiar firmamentul care adăpostește viețile noastre umile.

Securitatea și apărarea nu vor mai consta în protejarea profiturilor pentru cei bogați și puternici sau în promovarea băncilor și corporațiilor multinaționale asupra cetățenilor și asupra naturii însăși. Amintiți-vă că majoritatea băncilor și corporațiilor multinaționale din spatele acestor atacuri, deși pot părea a fi „americane”, sunt de fapt încorporate în străinătate, plătesc taxe puține sau deloc, iar stocul lor este deținut de puținii bogați, psihopați care nu au decât dispreț pentru guvernanța locală și suveranitate. De ce ar trebui copiii noștri să-și vărseze sângele, sau sângele altora, pentru a genera profituri pentru cei puțini pe cheltuiala noastră?

Nu, securitatea trebuie să vizeze în întregime protejarea minții, a trupurilor, a autonomiei intelectuale și a integrității spirituale a cetățenilor țării noastre în conformitate cu cuvintele și importanța Constituției. Asta înseamnă, colegi soldați, că vi se încredințează să apărați poporul, nu bogații, și înseamnă că acele ordine care vă încredințează să promovați sau să apărați regimul totalitar al pandemiei trebuie respinse și, atunci când este necesar, un nou lanț de trebuie înființată comanda care să reprezinte poporul în conformitate cu Constituția. Voi, colegi militari, ați jurat că veți apăra Constituția și, prin ea, cetățenii noștri. Nu există niciun cuvânt despre „Organizația Mondială a Sănătății” deținută în mod privat, miliardari, bănci de investiții, capital privat sau partidele Democrat și Republican care să fie găsite nicăieri în Constituție.

Odată ce suntem clari că Statele Unite sunt o republică constituțională care raportează cetățenilor într-o manieră democratică, atunci vom fi gata să curățăm casa, să tăiem toate legăturile cu interesele financiare care au preluat părți largi ale guvernului nostru și să răspundă eficient împotriva războiului asupra suveranității umane reprezentat de acest atac asupra unui om politic individual. Atacuri similare au loc chiar acum și în Statele Unite.

Cetăţenilor lumii, le cer cooperare. Trebuie să formăm o alianță internațională împotriva acestui tehnofascism în plină desfășurare și trebuie să luptăm pe toate fronturile împotriva acestor puteri care se străduiesc să reducă cetățenii la starea de idiot, prin educație prostească și jurnalism insipid și să-și pompeze corpurile pline de otrăvuri folosind alimente, băuturi. medicamentele și chiar aerul pe care îl respirăm. Trebuie să facem asta fără să ne rugăm operatorilor politici înțelepți care ne-ar păcăli să ne alăturăm mișcărilor care sunt controlate de aceleași interese financiare care ne-ar măcelări.

Alăturați-vă cu noi astăzi, nu ca parte a unui sistem de alianță corupt care aduce profituri negustorilor morții, ci mai degrabă ca parte a unei alianțe a cetățenilor pământului, de pretutindeni, care susțin adevărul, libertatea, suveranitatea și pentru integritatea intelectuală, spirituală și corporală a cetățeanului la fiecare nivel.

Alăturați-vă mie, alăturați-vă nouă, în condamnarea acestui atac asupra prim-ministrului Robert Fico și, de asemenea, alături de mine în organizarea următoarei etape a rezistenței cetățenilor pe baza celui mai sacru text al Americii, Declarația de Independență. Acea Declarație de Independență afirmă, bazată pe legea naturală care datează din trecutul îndepărtat al umanității: „Când un lung șir de abuzuri și uzurpări, urmărind invariabil același obiect, evidențiază un plan de a readuce cetățenii sub despotism absolut, este dreptul cetățenilor, este datoria lor, să arunce un astfel de guvern și să ofere noi paznici. pentru securitatea lor viitoare”.

Sursa: https://www.art-emis.ro/analize/coruptia-si-criminalitatea-tratatului-de-pandemie-o-m-s

Notă – Emanuel Pastreich a fost președinte al Institutului Asia, un think tank cu birouri în Washington DC, Seul, Tokyo și Hanoi. Pastreich este, de asemenea, director general al Institutului pentru Medii Urbane Viitoare. Pastreich și-a declarat candidatura la președintele Statelor Unite ca independent în februarie 2020.

Preluare de pe Gîndește. Org.  –  Contrapropaganda

Selecție și editare: Pietraru Maria

Cu puţine zile în urmă, au fost date publicităţii rezultatele recensământului populaţiei, efectuat în 2011. Ceea ce se ştia de mai multă vreme, a fost confirmat oficial: populaţia României este de 19 000 000 de suflete! Cutremurător! Iată că în douăzeci şi unu de ani de democraţie şi libertate, numărul românilor din ţară a scăzut cu patru milioane. Dacă România s-ar fi aflat în război în toţi aceşti ani, cu siguranţă n-ar fi pierdut atâtea suflete. Care să fie cauzele?

De mai multă vreme se vorbeşte de o anume conspiraţie mondială. Unii o afirmă, alţii o tăgăduiesc. Poate cuvântul ,,conspiraţie’’ nu este cel mai potrivit. Cert este că se desfăşoară o acţiune malefică concertată, îndreptată împotriva poporului român, dar nu numai. A fost necesară revoluţia blestemată din 1989 pentru a înlătura un dictator dement şi a deschide calea tuturor fărădelegilor şi abuzurilor. Industria ţării, cu tot ce presupune ea, a fost sistematic distrusă. Agricultura este descurajată şi împinsă spre desfiinţare, prin tot felul de reglementări legislative şi economice aberante. Bogăţiile ţării, aşezate de Dumnezeu la creaţie în pământul nostru, au fost vândute pe nimic străinilor. Ţara a fost îndatorată cu sume uriaşe, care nu vor putea fi plătite poate niciodată, iar banii nu se regăsesc nicăieri şi nimeni nu mai dă socoteală de nimic. România a ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea hrăni populaţia, aşa încât aproape patru milioane au fost siliţi să emigreze şi să se facă sclavii străinilor. Populaţia rămasă este îmbătrânită şi deliberat sărăcită. Avorturile au proliferat, căci glasul Bisericii este ignorat sau batjocorit. Mortalitatea a crescut alarmant din pricina sărăciei, a alimentelor otrăvite, a lipsei de medici şi asistenţi medicali, a închiderii multor spitale de către acel ministru sinistru, Cseke Atilla; medicamentele s-au scumpit nepermis, ca să crească profiturile marilor companii farmaceutice străine. Cei care conduc ţara sunt în război cu propriul popor, al cărui glas nu mai este ascultat. F.M.I., U.E., Banca mondială şi celelalte organisme oculte, dictează discreţionar împotriva românilor. Aceşti străini satanici ne urăsc de moarte, şi ar dori să ne desfiinţeze ca popor dreptcredincios şi să ne impună o credinţă cu totul străină de Dumnezeu. Constituţia şi legile civile, strâmbe cum sunt ele, sunt sistematic şi neruşinat încălcate, fără ca cineva să fie tras la răspundere.

Ceea ce am conturat succint până aici, ar putea duce pe mulţi la descurajare şi deznădejde. Nu acesta este rostul relevării acestor realităţi incontestabile. Dimpotrivă, ele sunt un mesaj de încurajare spre a ne apropia mai mult de Dumnezeu şi a ne pune nădejdea în El. Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?De aceea, nu vă temeţi, români dragi!

Presbiter Iovița Vasile

A şaptea poruncă bisericească ne spune: ,,Să nu citim cărţile ereticilor’’. Erezia este denaturarea unuia sau mai multor adevăruri de Credinţă, dăruite oamenilor prin Revelaţia Dumnezeiască. Erezia este păcat de gravitate extremă, îndreptat împotriva lui Dumnezeu Însuşi, dar şi a aproapelui. După cum mărturisea Ava Agaton în scrierile Patericului, erezia este despărţire de Dumnezeu. Pe cale de consecinţă, ereticii şi cei ce le urmează vor avea parte la judecată de osânda veşnică în împărăţia diavolului. Dumnezeu îngăduie, prin scrisul Sfântului Apostol Pavel, cel mult două încercări de a-l aduce pe eretic la Dreapta Credinţă  A scris Episcopului Tit al Cretei: ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit’’(Tit 3, 10-11).

Pe de altă parte, Sfânta Biserică Ortodoxă are încredinţare de la Însuşi Capul său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, să păstreze întreaga Revelaţie Dumnezeiască nealterată, neschimbată, fără adaosuri sau omisiuni. Această învăţătură sănătoasă (I Timote 1, 10) este propovăduită oamenilor pentru a crede şi a vieţui drept în viaţa aceasta, făcându-se vrednici de împărăţia lui Dumnzeu. Este de la sine înţeles că Biserica Ortodoxă are ca grijă de căpetenie să-şi ferească credincioşii de rătăcirile ereticilor răspândite prin cărţile sau publicaţiile acestora, dar şi prin grai, ceea ce înseamnă că aceia care s-au luminat prin singurul Botez mântuitor, cel al Bisericii, sunt îndemnaţi să nu se vatăme sufleteşte, participând la adunările nelegiuite ale sectarilor eretici, dacă-mi este îngăduită o asemenea exprimare pleonastică.

Ereticii au o puternică susţinere financiară din partea vrăjmaşilor Domnului nostru Iisus Hristos şi ai Bisericii Sale. Aceştia au în mână banii şi aurul lumii pe care le folosesc cu intenţia diabolică de a distruge Dreapta Credinţă. Un fapt de o gravitate extremă este acela că Facultățile de Teologie dau anual sute de absolvenți îndoctrinați cu aberațiile ecumeniste, sunt trimiși în parohii, și-n felul acesta erezia se răspîndesc în Trupul sfînt al Bisericii noastre. Cît va mai răbda Dumnezeu?

Trăim în timpurile despre care Sfântul Apostol Pavel scria Episcopului Timotei al Efesului: ,,Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme. Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de Evanghelist, slujba ta fă-o deplin!’’(II Timotei 4, 3-5).

Cinstite cititorule, nădăjduiesc că după acest cuvânt lămuritor vei veghea încă şi mai mult să nu cazi în acest păcat, citind cărţile viclenilor eretici, şi vei îndemna şi pe alţii să se ferească de ele.

Presbiter Iovița Vasile

Vă invit, cu tot dragul, să urmăriți filmul Părintelui Ciprian Mega, Glasul celui care striga în pustie. Veți înțelege multe neînțelesuri. Veți pricepe de ce leprele s-au dezlănțuit împotriva adevărului. Toți impostorii, toți păduchii au ieșit la suprafață, făcînd aerul Romaniei încă și mai irespirabil.

1.Cu ceva timp în urmă, am calificat filmul Părintelui Ciprian Mega, 21 de Rubini, ca fiind excelent. De ce? Pentru că dezvăluia necruțător porcăriile din Sfanta Biserică Ortodoxă Romană, de la nivel înalt, pînă la eșaloanele inferioare. De ce a greșit Părintele Ciprian? Pentru că ne-a spus că sinodul mincinos colcăie de homosexuali, care se acoperă unii pe alții? Pentru că ne arată corupția și simonia promovată de indivizi sordizi, infiltrați în Biserică, spre a o distruge din interior? Pentru că ridică voalul de pe un sistem putred ecumenist, care se erijează în apărători ai Dreptei Credințe?

Încă o data, vedeți filmul Glasul celui care striga în pustie. În centrul său se găsește Părintele Mărturisitor Gheorghe Calciu Dumitreasa. Excepțional! Nu știam de acest film. O descoperire cu adevărat revelatoare! Ne arată prin ce a trecut orice preot mărturisiror al Dreptei Credințe. Au fost puțini! Dar au fost. Din păcate, nu m-am numărat printre ei. Și nici nu vreau să fiu un viteaz care se arată după război.

2.Dialogurile filmului  sunt memeorabile. Aș vrea să vă exemplific. Ar fi prea multe. L-am socotit pe Părintele Ciprian Mega drept un preot care regizează, făcîndu-și din asta un hobby. M-am înșelat: Este un regizor cum puțini au avut romanii. Nu vreau să fac ierarhizări, e în primii trei regizori romani ai tuturor timpurilor. Poate e chiar primul. Asta e convingerea mea.

3.I-am reproșat că l-a distribuit pe masonul adormit, trezit de curînd, Dorel Vișan, în rolul unui primăraș șmecher, care aranjează tot ce vrei. În primul film, Glasul celui care striga în pustie, îl regăsim în rolul unui general de securitate viclean, incult, dur, obraznic, inuman, prost. Exact ceea ce i se potrivește. Felicitări, Părinte. Omul potrivit la locul potrtivit! De curînd a fost puțin zgîlțîit și trezit din adormire, prilej cu care am aflat că dumnealui se închină marelui architect. Fie sănătos. Dorele, nu ai prea multă vreme, te vei duce pe un tărîm necunoscut și vei sta în fața lui Dumnezeu. Ce vei răspunde?  

4.Nu pot să pun o linie de demarcație între cele două filme ale Părintelui Ciprian. Cel dintîi, capătă înțelesuri în cel de-al doilea. Acesta a stîrnit contestări, critici aspre, atitudini vehemente din partea ecumeniștilor, care trebuie să-i apere pe pseudo-ierarhii eretici de fărădelegea și trădarea lor. Și-atunci ce fac? Îi suduie birjărește pe cei care s-au îngrădit de erezie. Și? Cei cu asta? Ereticul rămîne eretic, apostatul s-a lepădat de Credința Ortodoxă, schismaticul Bartolomeu dă tomos unei bande de derbedei din Ucraina, care devastează bisericile păstorite de ÎPS Onufrie, păstorul legitim și canonic al Sfintei Biserici Ortodoxe a Ucrainei. Realitatea nu poate fi înăbușită de revărsările de prostie și răutate ale unora, care socotesc că repetarea obsesivă a unei minciuni, va sfîrși prin a se impune ca adevăr. Vă înșelați, jalnici ecumenisti.

Presbiter Iovița Vasile