Astăzi Biserica pomeneşte între Sfinţii lui Dumnezeu pe Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina. În cele ce urmează, vom istorisi trei întâmplări din viaţa acestui Sfânt, trăitor în Biserica Ortodoxă a Greciei.
Copil fiind, a lucrat în Constantinopol şi pentru osteneala lui primea numai hrană şi loc de găzduire, fără să aibă cu ce să-şi cumpere îmbrăcăminte. În vremea unei ierni friguroase, în naivitatea lui copilărească, a scris Mântuitorului nostru Iisus Hristos aceste cuvinte: ,,Dragul meu Hristos, nu am haine şi pantofi. Trimite-mi-le Tu. Tu ştii cât te iubesc’’, şi a semnat cu numele care-l avea de la Botez, Anastasie. Dumnezeu a rânduit ca această scrisoare să ajungă la un negustor din apropiere, care s-a înduioşat de trebuinţele copilului şi a făcut lucrul lui Hristos, a trimis copilului banii necesari, însoţiţi de aceste cuvinte scrise: ,,Pentru Anastasie, de la Domnul Iisus’’.
În anul 1894 a fost numit director al Seminarului Teologic Rizareion, făcându-se tuturor pildă de smerenie. Un îngrijitor al Seminarului s-a îmbolnăvit şi a lipsit mai multă vreme de la îndatoririle sale. Pentru ca să-i păstreze slujba, Sfântul Nectarie se scula în fiecare zi cu două ore mai devreme şi, nevăzut de nimeni, făcea curăţenie în clădirea şcolii. După o vreme, îngrijitorul a revenit, gândindu-se că altcineva a fost angajat în locul său. A fost uimit când l-a găsit pe Sfântul Nectarie, care acum era episcop, făcând curăţenie în toaletele şcolii.
Întâmplarea următoare s-a petrecut după trecerea Sfântului din această viaţă pământească. Cunoscuse odată un jandarm nu prea credincios, care-i cerea mereu Sfântului dovezi asupra Credinţei Ortodoxe. După o vreme, jandarmul s-a mutat din Insula Eghina. A revenit după mai mulţi ani, după ce Sfântul Nectarie trecuse la Domnul. La coborârea de pe vapor a fost întâmpinat de Sfântul Ierarh Nectarie şi au discutat amândoi iarăşi despre Sfânta Credinţă, apoi s-au despărţit. A întâlnit alţi cunoscuţi pe Insulă, cărora le-a spus: ,,Îmi place de stareţul Nectarie, că nu-şi schimbă convingerile cu uşurinţă. M-am întâlnit astăzi cu el şi mi-a dat aceleaşi sfaturi pe care mi le dădea în urmă cu cinci ani’’. Cunoscuţii l-au înştiinţat că Sfântul trecuse la cele veşnice în urmă cu trei ani. Uimit de această veste, jandarmul s-a dus la mănăstire să-i vadă mormântul. Sfântul i-a dat dovada cea mai puternică pentru Sfânta Credinţă Ortodoxă şi jandarmul şi-a schimbat viaţa.
Dacă vei găsi vreodată icoana Sfântului Ierarh Nectarie, cumpăr-o, du-o preotului pentru a fi sfinţită, apoi aşeaz-o în casa ta.
Presbiter Iovița Vasile
Avertisment pentru un nesimțit
Mă banule,
Bagă bine-n cap ce-ți spun. Dacă mai intri pe acest blog și mă șicanezi cu tîmpeniile tale, încît sunt nevoit sî sterg zeci postări, în care îți expui inepțiile, voi pune asupra ta o legătură de care nu te mai dezleagă nimeni, poate doar după moartea ta. Știi ce spune una din Rugăciunile de dezlegare: De a amărît pe vreun preot și a luat de la dansul legătură nedezlegată… Valabil și pentru cel care semnează nikesat. Fii atent, tu m-ai amărît pe mine destul. Ți-am spus ce urmează.
Afară, otreapă!
Chiar am citit undeva despre Sf Nectarie de Eghina (calomniat și bârfit) când trupul neînsuflețit se afla in Pireu nu i sa permis să între în biserica
Nu i s-a permis pentru că diavolul și discipolii săi nu suportă vecinătatea Sfinților.
Părinte, am citit, zilele trecute, în comentariul cuiva (nu mai știu unde…), că tatăl Sfantului Nectarie avea origini românești.
Este adevărat?
E prima oară cînd aud această informație. Nu pot nici s-o confirm, nici s-o infirm. Pur și simplu, nu știu.