Autor: iovita_vasile

Iudeii se adunau la sinagogă pentru a citi din Legea lui Moise în ziua lor de odihnă, sâmbăta. Atunci a intrat Mântuitorul nostru Iisus Hristos în acest locaş şi a început să le propovăduiască Evanghelia împărăţiei. Printre cei ce-L ascultau se afla şi o femeie care îşi ducea cu greu neputinţa trupului său. Ce se întâmplase? În urmă cu optsprezece ani un duh necurat, un demon i-a cauzar o infirmitate, făcând-o gârbovă încât în tot acest timp nu putea să se ridice. Ajutorul lui Dumnezeu se arată imediat, căci Fiul lui Dumnezeu a chemat-o la Sine şi a rostit aceste cuvinte: ,,Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta’’. Şi în momentul următor Şi-a pus preasfintele mâini asupra ei, neputinţa a încetat şi, lucru pilduitor dar rar, femeia a început să slăvească pe Dumnezeu.

De prea multe ori însă binele stârneşte invidie şi împotrivire. În loc să se bucure de acest bine dumnezeiesc, mai-marele sinagogii s-a mâniat, a găsit un pretext de a dezaproba fapta sublimă a Domnului: ,,Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!’’ (13,14). Răspunsul dat unei atari făţărnicii trebuia să fie pe măsură, adică aspru. Şi a fost: ,,Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?’’ Fapt totuşi demn de remarcat este că i-a prins ruşinea pe cei potrivnici, în faţa acestei demonstraţii de bun simţ, iar cei mai mulţi se bucurau de prezenţa Mântuitorului în sinagoga lor şi-I lăudau faptele.

Minunea aceasta dumnezeiască ne face să vorbim iarăşi despre răutatea cea mare a diavolului îndreptată împotriva lui Dumnezeu şi a făpturilor Sale. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi îngrădit puterea, cel rău ar distruge toată creaţia. Dorinţa lui cea mare este de a zădărnici mântuirea tuturor oamenilor. De multe ori reuşeşte acest lucru cu acei oameni care trăiesc fără Dumnezeu sau se pun ei înşişi în slujba diavolului. Când satana nu poate face răul în proporţiile şi intensitatea pe care le doreşte, el se mulţumeşte şi cu un rău mai mic. Aşa s-a întâmplat cu femeia din Evanghelia de astăzi: neputându-se atinge de sufletul ei, i-a cauzat această neputinţă trupească, ca să nu mai poată sta în poziţie firească, îndreptată în sus, ci era gârbovă, şi asta de optsprezece ani! A pus adică asupra ei o legătură a neputinţei, prin acel duh rău care o chinuia. Ştim bine însă că din toate confruntările cu diavolul – şi au fost multe – diavolul a ieşit întotdeauna înfrânt. Şi noi oameni, oricât ne-ar ispiti necuratul, avem posibilitatea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l biruim. Vedem că una din modalităţile celui rău de a-i vătăma pe oameni este să pună o legătură a neputinţei asupra lor. Pe mulţi din cei tineri îi leagă să nu se poată căsători, pentru că nu poate suporta sfinţenia Tainei Cununiei. Pe alţii îi impinge să se lege ei înşişi prin jurământ, apoi tot el îi îndeamnă să-l calce. Sunt cazuri când leagă doi tineri împotriva voinţei lor şi a familiilor lor, încât aceştia nu se mai pot despărţi, deşi sunt total nepotriviţi; îi ţine să trăiască necununaţi, în desfrâu şi alte păcate grele. Prin altfel de legături îi face pe copii să-şi urască părinţii, pe soţi să nu se mai înţeleagă, pe prieteni să se duşmănească, pe vecini să trăiască în necurmate conflicte.

Aceste legături demonice nu se pot desface decât prin puterea lui Dumnezeu pe care El a dat-o Bisericii Sale. Ne aducem aminte ce a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinţilor Săi Apostoli: ,,Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer’’ (Matei 18, 18). Această Dumnezeiască putere se păstrează în Sfânta noastră Biserică până la sfârşitul veacurilor. Nicăieri, în nicio sectă nu găsim această putere, ea este atributul exclusiv al Bisericii, care o exercită pentru binele tuturor oamenilor, prin Sfintele Taine, Molitfe, Rugăciuni, Rânduieli, Posturi care risipesc legăturile diavolului.

Când omul se simte împovărat de păcate, uşurarea şi-o dobândeşte prin Sfânta Taină a Spovedaniei când îşi mărturiseşte cu căinţă cele ce a greşit, i se dau îmdemnuri folositoare, i se stabileşte un canon apoi, la sfârşit este dezlegat de păcate prin cuvintele: ,,Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule. Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin’’. Odată rostite aceste cuvite păcatele se iartă şi legăturile celui rău se rup.

Se întâmplă adesea ca cineva să fie sub legătura blestemului şi cea a unui jurământ. Preotul se va ruga pentru el astfel: ,,dă-i lui mila Ta, rupe-i legătura jurământului şi a blestemului cu care s-a legat’’. În acest fel, legăturile diavolului sunt dezlegate şi omul poate reveni la o viaţă normală.

Blestemul este un păcat neîngăduit de Biserică. Cu toate acestea, oameni au răul obicei de a blestema, neştiind că astfel dau diavolului putinţa de a pune o legătură nefastă asupra celui blestemat. Preotul poate rupe şi legătura blestemului prin Rugăciunea cuprinsă în cărţile noastre bisericeşti.

Este mult folositor oamenilor să li se citească, de către arhiereu ori duhovnic, Rugăciunea pentru iertarea păcatelor celor de voie şi a celor fără de voie şi pentru tot jurământul şi blestemul.Aceasta cuprinde şi o enumerare a mai multor păcate pe care le comitem noi de multe ori. Pentru ele se cere iertare de la Dumnezeu. Se cere, după aceea, ca Iubitorul de oameni să-i învrednicească a se împărtăşi cu înfricoşătoarele şi nemuritoarele Taine.

Se întâmplă de multe ori ca oameni aflaţi pe patul morţii, să se chinuie cumplit şi îndelungat, îşi doresc moartea şi totuşi nu pot muri. Pricina acestei suferinţe sunt păcatele nemărturisite la duhovnic ori legăturile diavolului puse asupra lor. În asemenea împrejurări trebuie să chemăm neîntârziat preotul Acesta va citi, cu credinţă şi evlavie, Slujba la ieşirea cu greu a sufletului, însoţită de cele două Rugăciuni pentru sufletul cel osândit şi cea pentru cel ce greu se luptă cu moartea . Cerem Bunului Dumnezeu, prin acestea, să dezlege în pace sufletul celui bolnav şi să se odihnească în locaşurile cele veşnice unde sunt şi sufletele Drepţilor şi ale Sfinţilor. Aceste rugăciuni aduc mila lui Dumnezeu, chinurile încetează şi sufletele sunt dezlegate dun trupurile greu încercate de boală.

Aci, poate că ne este de folos să relatăm un caz petrecut cu mai bine de douăzeci de ani în urmă. O femeie baptistă zăcea de mai multă vreme la pat şi a ajuns într-o stare teribilă: trupul i se descompunea, ochii i s-au scurs, era conştientă, vorbea dar nu putea muri. Se ştia că asupra ei apăsa un păcat deosebit de greu, trăise cu ginerele ei. La bătrâneţe a intrat în secta baptistă, s-a ,, pocăit’’, credea ea. N-a fost aşa. Păcatul a rămas şi acum o ţinea în starea aceea nenorocită. În cele din urmă, nemaiavând ce face, familia l-a chemat pe preotul satului care i-a citit Rugăciunile de dezlegare, iar a doua zi a murit.

Dezlegările Bisericii nu se mărginesc la hotarele vieţii pământeşti. Celor care au fost chemaţi de Dumnezeu şi au trecut pragul morţii li se citesc cele trei Rugăciuni de iertare în care se cere, printre altele:,,dezleagă pe adormitul robul Tău de păcatul sufletesc şi trupesc, şi să fie iertat şi în veacul de acum şi în cel ce va să fie’’. Aceleaşi cereri Îi sunt adresate lui Dumnezeu şi atunci când se săvârşeşte Parastasul pentru cei adormiţi.

Iată dar, iubiţi credincioşi, cum slujitorii Bisericii se folosesc de puterea dată lor de a dezlega legăturile şi păcatele oamenilor. Dacă nu le-ar fi fost dată această Dumnezeiască putere, atunci diavolul ar face mult mai mult rău, iar oameni n-ar avea putinţa să se elibereze din legăturile lui. Ştim însă că ,,pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului’’ (I Ioan 3, 8).

Când se întâmplă ca oarecine să fie sub legătură satanică, să nu deznădăjduiască. Să-şi îndrepte gândul către Dumnezeu Cel Atotputernic chemând preotul care îi va aduce dezlegarea de care toţi avem nevoie.

Presbiter Iovița Vasile

Cinstite cititorule, dacă vei ajunge vreodată la Curtea de Argeş, apoi negreşit să te duci la Mănăstire, în biserica care adăpostește sfinte moaște al Sfintei Filoteia. Mulţumeşte lui Dumnezeu că te-a învrednicit să ajungi aici şi îngenunchează lângă sfintele moaşte, spuneţi durerile şi grijile care te apasă, cerând Sfintei să mijlocească pentru tine în faţa tronului ceresc. Ajutorul lui Dumnezeu va veni negreşit, căci Sfânta Filoteia nu lasă pe nimeni fără răspuns.

Copila Filoteia s-a născut din părinţi creştini în oraşul Târnovo, în Bulgaria. A rămas orfană de mamă şi tatăl său şi-a luat altă soţie, care se purta cu multă asprime cu aleasa lui Dumnezeu. Aceasta însă, deşi avea puţini ani, s-a deprins cu fapta bună şi cu ascultarea de Dumnezeu şi de Biserica Sa. De câte ori a fost trimisă să ducă mâncare tatălui său, care era plugar, întâlnea oameni năpăstuiţi cărora le dădea din cele ce avea. Într-una din zile, tatăl său a urmărit-o în ascuns şi când a văzut că împarte din mâncarea lui, a aruncat barda sa şi a rănit-o la un picior. Dumnezeu a voit să primească sufletul său şi în acel ceas Sfânta Filoteia şi-a încheiat viaţa. Cinstitul ei trup a fost acoperit de o lumină cerească şi zadarnic a vrut tatăl ei să se apropie şi să-l ridice. A alergat atunci la arhiepiscopul locului, iar acesta a venit cu soborul şi credincioşii la sfintele moaşte, cu cântări de laudă aduse lui Dumnezeu. Nici ei n-au putut ridica cinstitul trup. Au înţeles că Sfânta dorea să fie dusă în alt loc, şi au început să numească mai multe oraşe. Când au pomenit de Curtea de Argeş, trupul ei s-a făcut uşor şi şi-au dat seama că Sfânta Filoteia dorea să fie adus cinstitul ei trup pe pământ românesc, spre ajutorul şi binecuvântarea neamului nostru.

Înştiinţat de aceasta, domnul Ţării, Radu Voievod, s-a însoţit cu episcopii şi credincioşii şi au venit la Dunăre pentru a primi cu evlavie cinstitele moaşte, care de-atunci stau în locul amintit, până în ziua de astăzi (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 162-172).

Nu voi încheia acest cuvânt fără a relata ceea ce şi eu am auzit de la martori, în anii 1974-1977, când am avut privilegiul de a ucenici în Mănăstirea de la Curtea de Argeş. Autorităţile comuniste ar fi vrut să desfiinţeze acest loc de pelerinaj şi popas duhovnicesc şi au luat racla cu sfintele moaşte, încercând să le ducă la Râmnicu-Vâlcea. Când au ajuns la un pod, motorul s-a oprit şi a fost cu neputinţă să mai înainteze măcar un pas. Au înţeles că orice-ar face, nu vor izbândi, Aşa au rămas cinstitele moaşte la locul lor. Pentru rugăciunile Sfintei Filoteia, Bunul Dumnezeu să se milostivească spre tot neamul românesc.

Presbiter Iovița Vasile

1.În momentul în care spermatoiozdul bărbătesc se unește cu ovulul femeiesc, vorbim despre un om. Metoda prin care această unire este ucisă prin absorbție și aruncată în loc de necurăție, se numește avort. Avortul este o metodă de ucidere a unei ființe umane, fără apărare. Circumstanțe extrem de agravante! Nu vă faceți iluzii, nu încercați să vă adormiți conștiința morală, judecătorul drept care ne mustră cînd păcătuim, și ne dă liniște cînd facem binele. Nu încercați să vă justificați (să vă îndreptățiți) în fața crimei. Străpungeți-vă de grozăvia păcatului, spovediți-vă și nu mai repetați păcatul acesta înfricoșător.
2.Nu vă încadrați în planul satanei, cu zisele căsătorii de probă. E o capcană pierzătoare de suflete. E o formă de curvie, cu pedeapsă pe măsură.
3.Sectele sunt o formă organizată de practicare a curviei. Neavînd Sfînta Taină a Cununiei, în Hristos și în Biserică, cum spune Scriptura, trăiesc într-o curvie necurmată și copiii lor sunt născuți, fără voia lor, din curvie.
4.Biserica noastră Ortodoxă ne învață să nu împiedicăm zămislirea și nașterea de prunci. Cu alte cuvinte, să se nască toți pruncii pe cere-i voiește Dumnezeu Însuși.
5.Părintele Arsenie Boca, cel contestat de mulți nepomenitori, spunea, cu mulți ani în urmă, că datorită multelor avorturi ale zișilor ortodocși, vom ajunge să ne conducă țiganii păgîni, fără Dumnezeu. Mă duc adesea prin tîrgul Huedinului. Dominanți sunt țiganii și ungurii. Vorba lor se aude cu precădere. Romanii – în scădere alarmantă.
6.Nu există altă soluție decît cea propovăduită de Biserica Ortodoxă: Nașteți și creșteți copii pentru Împătăția lui Dumnezeu. Nu vă uitați după nebunii lumii acesteia
7.Doamne, ocrotește-i pe romani!
Presbiter Iovița Vasile

Episcopul Sălajului, Petroniu, (Florea Petru pe numele de buletin) a anunțat astăzi, 5 decembrie, că va pleca din funcție. Acesta a înaintat către Sinodul Mitropoliei Clujului o cerere de suspendare din funcție, conform surselor de încredere din Episcopia Sălajului.

Aceleași surse de încredere susțin că locul Episcopului va fi luat de către Înaltpreasfințitul Părinte Andrei Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, care de acum se va ocupa și de conducerea de aproape a Episcopiei Sălajului.
Am cerut un punct de vedere și de la Episcopia Sălajului. Reprezentanții instituției bisericești ne-au transmis că la ora actuală nu pot oferi nimic oficial, dar în cel mai scurt timp se va ieși public cu un comunicat din partea Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului. Cert este că la ora actuală există o cerere de suspendare din funcție.
Episcopul Petroniu este acuzat că a fost principalul beneficiar al fondurilor din dosarul de delapidare deschis la Episcopia Sălajului. Acesta deține o avere impresionantă, o firmă de vânzări mașini și a ieșit în numeroase excursii de lux, după cum dezăvluie de-a lungul timpului avocatul Bogdan Ilea.

Preluare de pe Sălajul Liber

Drama unui Prooroc al lui Dumnezeu o descrie el însuși: ,,Nu sunt Prooroc, ci plugar. Căci cu plugăria m-am îndeletnicit din tinerețile mele. Și dacă vei fi întrebat: ,,De unde ai rănile acelea la mîini? , el va răspunde: Am fost lovit în casa prietenilor mei’’ (Zaharia 13, 5-6).

Aceași dramă a trăit-o Sfantul Apostol Pavel. Consternat de cele ce i se întîmplau, a scris: În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi (II Corinteni 11, 26).

Dacă nu vă sunt suficiente aceste două exemple, gîndiți-vă la iudeul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru. Binele Dumnezeiesc revărsat asupra celor pretinși a fi poporul lui Dumnezeu, a fost răsplătit cu răstignirea pe Cruce.

De cite ori veți trăi aceste nedreptăți, nu vă întristați, nu vă descurajați, nu deznădăjduiți, nu vă împuținați cu duhul. Continuați-vă neabătut drumul spre Împărăția lui Dumnezeu.

Presbiter Iovița Vasile

Episcopul Sălajului, Petroniu – pe numele civil Petru Florea – deține din 2016, o firmă de vânzări auto, așa cum arată Certificatul Constatator emis de Oficiul Comerțului în mod oficial.
Avocatul Bogdan Ilea a făcut această dezvăluire despre activitatea antreprenorială a Episcopului Sălajului. Firma Perla Sălajului SRL deținută de Episcopul Petru Florea a avut în anul 2023 un rulaj de 228.000 de lei, în scădere față de 2022 când a avut un rulaj de 313.000 de lei. Totuși, firma raportează profit cu minus, acesta fiind în 2023 de minus 30.000 de lei. Firma are și doi angajați începând cu anul 2021 până în prezent.
Avocatul Bogdan Ilea, fost secretar de stat în Ministerul Justiției transmite că în realitate, această firmă de vânzări mașini a fost folosită ca vehicul comercial de către episcopul Sălajului.

„In calitate de avocat al preotului POP Ionuț sunt mandatat să fac următoarele precizări în legătură cu societatea Perla Sălajului SRL: Perla Sălajului este o societate comercială al carei unic asociat și totodată administrator este episcopul Sălajului pe numele său laic Florea Petru. Această societate, în ciuda faptului că în calitate de monah și de ierarh al Episcopiei Salajului, a depus jurământul de smerenia spirituală și materială fiind exclus ca un ierarh bisericii să se implice în acte sau fapte de comerț. Anexam extras ONRC”, transmite avocatul Bogdan Ilea.
Distribuie articolul

Preluare de pe Sălajul Liber

N-am fost la vot în primul tur, nu mă voi duce nici în următoarele două Duminici, pentru că nu vreau să fiu părtaș cu milionimea mea umilă, supra 6, la ce va urma. Pînă Duminica seara trecută, n-am știut că dumnealui, Călin Georgescu, e printre candidați. Nu m-a interest, pur și simplu. Acum văd că lucrurile au luat o întorsătură neașteptată, care-i scoate pe păduchi la suprafață, într-un spectacol grotesc, dezagreabil, grețos.

Scenariu sumbru. Călin Georgescu întruchipează toate relele clubului de la Roma. E trimis aici pentru a vinde țara rușilor. Eroare! Nu mai are ce vinde. Leprele autohtone, în cîrdășie cu cele străine, au vîndut-o pe bucăți americanilor și celorlalți și ne-au îndatorat cu 270 de miliarde de dolari/euro. Suntem sub ocupație americană, suntem o colonie și noi ne revoltăm împotriva rușilor. Călin Georgescu e marionetă, e vîndut, e ticălos.

Dar nu-i prost! Și noi tocmai suntem pe cale scăpăm de triumviratul proștilor, format din Iohannis, Ciucă și Ciolacu. E meritul lui că i-a măturat pe cei doi de pe scenă. Cu ajutor rusesc, american, prin canalele tick-tock, nici nu mai are importanță. Și mai are un merit exceptional: vorbește despre neutralitatea și neimplicarea Romaniei în războaiele altora! Nimeni n-a îndrăznit să vorbească despre acestea pînă acum. Că e sincer sau nu – ne va arăta viitorul.

Scenariu optimist. Elena Lasconi întruchipează virtuțile romanilor: e curată, harnică, perseverentă.

Dar e suficient de proastă. E și lgbtq-istă pe deasupra. Dacă romanii o vor alege pe 8 decembrie, sau o vor alege alții, nu ne rămîne decît să ne retragem în colțul nostru de rugăciune și să-I cerem Atotputernicului să le zădărniceacă planurile satanice. Nu să cădem în disperare. Rugăciunile fierbinți, ale cîtorva drepți, atîrnă mai mult în balanța lui Dumnezeu decît toate deșrtăciunile spurcate, urzite de antihriști.

Stau și mă uit mirat cum sar dracii din vizuini și se agită, se porcăiesc, suduie, își rup brăcinarele, împroașcă cu salivă băloasă, pentru că alegerile au scos în față pe cine nu se așteptau. După Trump, altă pacoste pe capetele lor, pline de lindini. Dracii din televiziuni (Tudor, Gîdea, Chirieac, Ursu, Ciuvică, listă lungă…), dracii pensionari, dracii de serviciu dintre care se detașează CT Popescu, figură sinistră, înfricoșătoare, venită parcă din tenebrele iadului, scot răcnete îngrozitoare. Pe toți îi arde ceva, de aceea se prind în aceste satanice, sălbatice jocuri, gata să rămînă, în orice moment, fără nădragi pe ei. Ce îi arde? Ce nu pot suferi? Am stat și m-am gîndit.

Explicația: CG rostește de prea multe ori Preasfîntul Nume al lui Dumnezeu. Acest Nume îi arde! Teribil!

Presbiter Iovița Vasile

Mulţi dintre oamenii lumii acesteia, atunci când trec prin grele încercări se revoltă împotriva lui Dumnezeu, întrebând: ,,de ce, Doamne?’’, ,,dacă exişti, cum ai putut îngădui aceasta?’’

Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul, care este pomenit astăzi între Sfinţii lui Dumnezeu, stă mărturie şi pildă de răbdare în cele mai cumplite suferinţe Acesta s-a născut din părinţi creştini, şi-a luat soţie creştină şi trăia în slujba împăratului persan, Isdegherd. S-a întâmplat însă că din prea multă ascultare de împărat, a adus împreună cu acesta închinare şi jertfă idolilor. Auzind de căderea lui din Credinţa în Hristos, mama şi soţia l-au mustrat cu asprime şi durere, ştiind că s-a făcut vrednic nu de împărăţia cea cerească, ci de iadul cel plin de nesfârşite chinuri. S-a cutremurat de grozăvia păcatului său şi a cugetat întru sine: ,,Ştiu ce voi face, ca să nu piară până în sfârşit sufletul meu. Voi petrece bătând neîncetat la uşa milostivirii lui Dumnezeu, până când îmi va deschide; căci ştiu că-mi va deschide. Pentru că este Îndurat şi Milostiv şi nu voieşte moartea păcătosului, ci primeşte cu bucurie pe cei care se pocăiesc’’.

Aşa a aflat împăratul păgân că sluga sa este creştin. Cum diavolul îşi inspiră totdeauna slujitorii, şi de data aceasta le-a dat gând păgânilor să taie pe rând toate degetele Sfântului, de la mâini şi de la picioare, apoi celelalte părţi ale trupului. Când i-au tăiat degetul mare de la mâna dreaptă, Sfântul Iacov a răspuns: ,,Ajutorul meu şi nădejdea mea, Doamne, Dumnezeul Cel Mare întru tărie, Care cu degetul Tău cel Dumnezeiesc izgoneşti dracii, primeşte acest deget care s-a tăiat pentru Tine, din îndemnarea drăcească’’. I-au tăiat al doile deget şi Sfântul a strigat: ,,Primeşte, Doamne, şi a doua ramură din livada Ta, pe care a zidit-o dreapta Ta’’. Călăii nu s-au lăsat înduplecaţi, i-au tăiat şi al treielea deget şi îndată glasul Mucenicului lui Hristos s-a auzit, zicând: ,,De trei ispite care sunt în lume izbăvindu-mă, binecuvântez pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, şi cu cei trei tineri izbăviţi din foc mă voi mărturisi Ţie, Doamne, şi în cetele Mucenicilor voi lăuda numele Tău, Hristoase’’.

Aşa continuând, după fiecare retezare de deget, Sfântul Iacov rostea cuvinte de laudă şi preamărire către Dumnzeu. I-a dat Dumnezeu putere să rostească şi cea din urmă rugăciune şi apoi i-au tăiat cinstitul cap, şi asemenea Dreptului Iov, ,,nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu’’ (Iov 1, 22) (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 517-525).

Presbiter Iovița Vasile

În contextul evenimentelor tumultoase, care cer din partea tuturor credincioșilor Bisericii implicare și mărturisire, cu ajutorul lui Dumnezeu, exprimăm un punct de vedere potrivit Evangheliei, învățăturii Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți prin care să evidențiem importanța mărturisirii în aspectele cele mai importante ale credinței amenințate de apostazie (lepădare de credință), care se manifestă în toate formele de existență ale omului contemporan: ecumenism inter-creștin si inter-religios, homosexualitate, viață imorală, dictatură electronică, războaie fraticide, tulburarea din sânul Bisericii (schisme, dezbinări, trădări), dictatură medicală, new-age…
1. Astfel evidențiem o primă problemă, anume ecumenismul, care a dobândit, prin propovăduirea sub forma unui dialog mincinos între Biserica Ortodoxă și erezii, caracter și recunoaștere sinodală. Se cunoaște faptul că în 2016, la minciuno-sinodul din Creta s-au adoptat decizii potrivnice Ortodoxiei, ereziile (papismul, protestantismul, și celelalte confesiuni eterodoxe) au fost recunoscute biserici, legiferându-se sinodal și enunțând refacerea unității pierdute a Bisericii prin unirea cu ereziile, mărturisire contrară Simbolului de Credință niceo-constantinopolitan. Acest fapt constituie cea mai gravă abatere, la nivel sinodal, în urma căreia s-a recurs la îngrădirea față de hotărârile cacodoxe a unei părți din clerul și credincioșii Bisericii (în speță B.O.R.). Situația actuală este mult mai gravă față de perioada (anii 1969-1973) când Părinții atoniți printre care și Sfântul Paisie Aghioritul au emis un comunicat de întrerupere a pomenirii, deoarece s-au confruntat cu unele declarații cacodoxe, filopapiste și ridicarea anatemelor de către patriarhul Atenagora, deci o problemă care afecta mai mult Biserica în plan local, adică Patriarhia Ecumenică, pe când acum avem de a face cu hotărâri eretice adoptate la nivel sinodal ce se doreau a fi acceptate la nivel panortodox. Pentru noi ca Biserică autocefală, fiind direct implicați prin participarea ierarhilor noștri și semnării în unanimitate a documentelor în cauză, problema este mult mai gravă. Pentru aceste aspecte evidențiate, respingem hotărârile eretice ale pseudosinodului amintit.
2. Respingem toate derapajele doctrinare de la dreapta credință, anume:
– acordurile de la Balamand, Busan, Chambesy;
– afirmațiile ca cei doi plămâni ai Bisericii, biserici surori, biserici nedepline sau eterodoxe pronunțate în B.O.R. cu referire la papism sau organizații eretice; afirmația de refacere a unității pierdute a Bisericii și teoria ramurilor;
– documentele de la Lima și afirmăm că Tainele și orice lucrare sfințitoare se realizează doar în Ortodoxie;
– modul actual de săvârșire a Botezului fără întreită afundare și îl vădim ca fiind o abatere gravă de la practica Bisericii;
– participarea BOR la CMB și toate concesiile făcute de reprezentanții Bisericii Ortodoxe în diverse concilii sau organizații eterodoxe în mișcarea ecumenistă paneretică, și refuzăm comuniunea cu cei angajați în aceste concesii;
– săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor și participarea reprezentanților BOR la această manifestare care intră sub incidența Canoanelor 11, 12, 13, 28, 32, 45, 46, 48, 65 apostolice;
– participarea la adunările evreiești (Hanuka) și ne delimităm (îngrădim) de cei ce comit această fărădelege (sancționată de Canonul Apostolic 64, în conglasuire cu Canoanele 7, 45, 70, 71 apostolice, 11 Trulan, 1 Antiohia, 6, 29, 33, 37, 38 Laodiceea;
– reafirmăm hotărârea dată de Sinodul BOR, din anul 1937, împotriva masoneriei;
3. Respingem Tomosul de autocefalie emis de Patriarhia Ecumenică schismaticilor din Ucraina (adunarea lui Epifanie Dumenko) și refuzăm comuniunea cu ierarhii și clericii care îl acceptă după cum impun și canoanele apostolice 10 și 11 în conglăsuire cu canoanele 12, 13, 28, 32, 45, 48, 65 apostolice, canonul 5 al Sinodului I ecumenic, canonul 2 Antiohia, 9 și 10 Cartagina;
4. Respingem:
– vaccinurile împotriva COVID-19 și noile forme de vaccinare care atentează la integritatea omului, favorizând împlinirea transhumanismului, prin care se modifică omul creat după chipul lui Dumnezeu;
– propovăduirea vaccinării prin comunicatul (Broșura Patriarhiei) și prin cuvântul public al mai multor ierarhi și reprezentanți ai Bisericii, vaccinare responsabilă de moartea, îmbolnăvirea și sterilizarea a mii de oameni;
– avorturile și toate metodele contraceptive prin care se anulează dreptul la viață și la posibilitatea fiecărei persoane zămislite de a se face mădular al Bisericii, prin primirea sfântului botez, pentru a conlucra cu harul dumnezeiesc în vederea mântuirii.
5. Respingem toate derapajele doctrinare și liturgice care s-au săvârșit în perioada pandemiei prin care s-au negat prezența și lucrarea Harului în Biserică (distanțarea socială, purtarea măștilor, dezinfectarea icoanelor și a raclelor cu Sfintele Moaște, împărtășirea cu linguriță proprie sau de unică folosință, neîmpărtășirea în unele cazuri, interdicția către credincioși de a participa la slujba Învierii);
6. Refuzăm actele biometrice și identitatea digitală ce sunt înaintemergătoare pecetluirii.
7. Respingem conflictul militar din Ucraina, război între frați ortodocși, și ne delimităm de cei ce-l uneltesc (președinți, miniștrii, parlamentari etc).
8. Ne delimităm de iconoclasmul moderat prin care icoanele sunt cinstite doar după ce au fost stropite cu agheasmă și reafirmăm ceea ce spun Sfinții Părinți de la Sinodul VII Ecumenic și patriarhul Neofit (1802) în Prolegomena Sinodulului, cum că sfințenia icoanei vine de la chipul zugrăvit în aceasta și de la numele sfântului ce trebuie neapărat scris pe aceasta. Cinstirea adusă Icoanei este cu atârnare pentru că cinstim o icoana datorită faptului că este un sfânt zugrăvit în ea și pentru că cinstea pe care o dăm icoanei se ridică la cel zugrăvit în ea (Sfântul Vasile cel Mare).
9. Respingem manifestările de Halloween și toate cele ce țin de ocultism care în România au luat amploare și sunt organizate la modul oficial, angajând copii și tineri din școli conduși de unele cadre didactice.
10. Ne delimităm de toate manifestările LGBTQ+, respingem parteneriatele civile între persoanele de același sex și adopțiile în cadrul acestor parteneriate și ideologia identității de gen, afirmând familia creștină formată din bărbat, femeie și copii. În urma celor spuse, cu mențiunea că nu putem evidenția toate abaterile doctrinare și morale din pricina mulțimii lor, ne delimităm de tot ceea ce contravine Învățăturii Dumnezeiești revelată în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Ținând cont de aspectele evidențiate se cuvine să ne exprimăm în problema comuniunii liturgice pentru o mai bună gestionare a iconomiei care se impune în situația de față. Mărturisim cu frică și dragoste față de Dumnezeu că suntem (rămânem) în comuniune cu Bisericile Ortodoxe locale și cu episcopii care resping public ecumenismul, adunarea din Creta și schisma ucraineană, cu poporul ortodox român, precum și cu toți dreptslăvitorii creștini de pretutindeni (preoți, monahi și mireni) care au cuget ortodox și mărturisire ortodoxă chiar dacă nu au întrerupt încă pomenirea pseudoepiscopilor sau încă nu s-au îngrădit de erezie, legiferată sinodal, sau nu s-au delimitat în vreun fel de derapajele doctrinare și morale menționate în punctele anterioare.
Aceasta este mărturisirea cu care dorim să fim următori ai Sfinților Apostoli și ai Sfinților Părinți și să ne înfățișăm cu o conștiință împlinită înaintea Preasfintei Treimi.
Ne exprimăm bucuria pentru adeziunea la această mărturisire a tuturor celor care vor să contribuie la împreună-slujirea Bisericii și păstrarea nealterată a învățăturii de credință ortodoxă.

25 noiembrie 2024, Sfanta Mare Muceniță Ecaterina

În cărţile noastre bisericeşti se află o Rânduială privitoare la modul cum trebuie primiţi evreii care vin la Sfânta Credinţă Ortodoxă şi voiesc a fi madulare ale Bisericii lui Hristos. Între întrebările care li se adresează, este şi aceasta: ,,Mai întâi, te întreb pe tine de te lepezi cu adevărat de toată credinţa jidovească şi de toate născocirile lor, şi de toată lupta lor împotriva lui Dumnezeu, ce o au împotriva Domnului nostru Iisus Hristos şi asupra Preacuratei Maicii Sale, şi asupra tuturor Sfinţilor, şi asupra tuturor creştinilor, şi de toată defăimarea lor împotriva Bisericii, ca a unor potrivnici ai lui Dumnezeu, şi îi afuriseşti pe ei?’’ (Atenție! Acest text, și multe altele din Molitfelnic au fost cenzurate de ecumeniștii romani, slugi preasupuse ale ale jizilor, pentru a nu le răni ,,sensibilitățile’’).

Întrebarea este justificată de un adevăr întristător, acela că, de-a lungul a mai bine de două mii de ani, evreii au dus o luptă plină de ură împotriva lui Dumnezeu şi a tot ce este arătat mai sus. Şi pentru că este cunoscută încrâncenarea lor, în mijlocul tuturor popoarelor creştine care i-au primit şi găzduit, evreii au născocit o puzderie de secte zise ,,creştine’’ care, asemenea unor cutii de rezonanţă, au preluat şi amplificat învăţăturile mincinoase ale acestora. Se ştie că şi Martin Luther a făcut reforma aceea diabolică sub înrâurirea evreilor, care i-au şi furnizat ,,argumentele’’ scripturistice. Reformatorul a fost, aşadar, unealta evreilor, iar reforma s-a făcut în sensul dorit de ei.

Între aberaţiile plăsmuite de evrei se află şi aceea că Preacurata Fecioară Maria ar fi fost o femeie de rând, care a născut pe Omul Hristos, dar a avut şi alţi fiii, după cum ar dovedi-o chiar Noul Testament, când vorbeşte despre ,,fraţii Domnului’’ (Matei 12, 46-50; 13, 55-56; Marcu 3, 31-35; 6, 3; Luca 8, 19-21;Ioan 2, 12; 7, 3, 5, 10, etc). Biserica Ortodoxă a dovedit, în numeroase rânduri, că această învăţătură evreiască este mincinoasă şi drăcească, încât nu merită să o fac eu încă o dată. Aleg să afirm, şi de data aceasta, învăţătura despre Maica Domnului, aşa cum este păstrată se Sfânta Biserică. Preacurata Fecioară Maria a fost Fecioară înainte de Naştere, în timpul Naşterii şi după Naştere, ceea ce noi exprimăm prin expresia ,,Pururea Fecioară Maria’’. Cea pe care noi o numim ,,mai curată decât strălucirile soarelui’’, a născut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Adevărat şi Om Adevărat. Ce este împotriva acestei învăţături, de la cel rău este.

Presbiter Iovița Vasile

Epigramă expirată

În partidul liberal,
Ciucă-i șeful lui Iohannis.
Unu-i… intelectual,
Celălalt e boul Apis.

În vremea împăratului păgân Maximin, trăia în Alexandria o fecioară de neam mare, înţeleaptă, frumoasă la chip şi bună cunoscătoare a filozofiei vremii. Rudele şi mama sa ar fi vrut să o mărite. Trăind în mijlocul păgânătăţii şi fiind vreme de mare prigoană împotriva Bisericii, tânăra Ecaterina a văzut deşertăciunea zeilor nesimţitori şi a început căutările sale până când a ajuns la cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu.

La un praznic păgânesc, împăratul a venit la Alexandria şi au început să junghie tot felul de animale pentru a le aduce jertfe zeilor, încât văzduhul s-a umplut de putoarea fumului şi mulţi se duceau să sărbătorească. Văzând atâta rătăcire în popor, Sfintei Ecaterina i s-a făcut milă de ei şi a stăruit să fie primită de însuşi împăratul, în faţa căruia a mărturisit: ,,Cunoaşte, o, împărate înşelăciunea cu care v-aţi înşelat de diavoli, încât slujiţi ca unui Dumnezeu idolilor stricăcioşi şi nesimţitori. Cu adevărat mare ruşine este a fi cineva atât de orb şi de nebun, ca să se închine unor urâciuni ca acestea… Ci cunoaşte pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Cel pururea fiitor, fără de început şi fără de moarte, Care, în anii cei mai de pe urmă, S-a făcut Om pentru mântuirea noastră. Prin El împăraţii împărăţesc, ţările se îndreptează şi toata lumea împreună stă şi cu singur cuvântul Lui toate s-au zidit’’.

Din palatul imperial, unde a mărturisit neînfricată, Sfânta Ecaterina a fost dusă în temniţă şi apoi judecată şi condamnată la moarte. Păgânii care slujeau diavolilor au închipuit pentru Sfânta cele mai crude chinuri: au pus patru roţi pe o osie cu fiare ascuţite în aşa fel încât două roţi să se întoarcă în dreapta şi două în stânga, iar în mijlocul lor să fie legată aleasa lui Dumnezeu. Îngerul Domnului a venit şi a izbăvit-o din acele chinuri cumplite, încât toţi se mirau de puterea nemărginită a lui Dumnezeu.

Văzând cruzimea de fiare a persecutorilor, împărăteasa Augusta a mustrat pe împărat şi acesta s-a umplut de mânie şi s-a pornit împotriva ei. Ne-oamenii au tăiat pe împărăteasă şi aceasta s-a săvârşit cu rugăciunea Sfintei Ecaterina, care i-a spus: ,,Mergi cu pace, ca să împărăţeşti cu Hristos în veci!’’

Sfânta Ecaterina s-a rugat Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru popor şi pentru sine, apoi i-au tăiat cinstitul cap. Credincioşii au văzut Sfinţii Îngeri venind şi luând sfintele moaşte pe care le-au dus în Sinai (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 489-503).

Când vei privi icoana Sfintei Ecaterina, cinstite cititorule, adu-ţi aminte de pătimirea acesteia şi cere rugăciunile ei către Dumnezeu, pentru ajutor şi mântuire.

Presbiter Iovița Vasile

Despre întâlnirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu tânărul bogat au scris cei trei Evangheliști, numiți sinoptici: Matei, Marcu și Luca. Aparentele diferențe dintre relatările lor sunt binevenite, deoarece fiecare aduce nuanțe și indicii lămuritoare și întregitoare, așa încît putem afirma că adevărul Dumnezeiesc ni se păstrează în cele trei Sfinte Evanghelii în forma voită și inspirată de Însuși Dumnezeu.

În Duminica a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh am vorbit despre momentul în care tânărul bogat a venit și a îngenunchiat înaintea Lui cu multă și bună cuviință (Marcu 10, 17), fapt pentru care Fiul lui Dumnezeu l-a privit cu drag, spune același Sfânt Evanghelist (10, 21). Pentru Duminica aceea, Biserica a rânduit să se citească și să se tâlcuiască textul evanghelic al Sfântului Matei. Astăzi avem parte de relatarea aceluiași eveniment, așa cum a așezat-o în paginile Sfintelor Scripturi, Sfântul Luca.

Pentru a avea foloase duhovnicești și a merge împliniți sufletește la casele noastre, am ales să vorbesc astăzi despre una din cele cinci Porunci enumerate de Mântuitorul în convorbirea Sa cu tânărul bogat. Cuvintele Domnului Iisus Hristos sunt acestea: ,,Știi Poruncile: Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl și pe mama ta’’ (Luca 18, 20). ,,Să nu mărturisești strîmb’’. Aceasta statornicește datoria noastră sfântă de a respecta și a spune adevărul în orice împrejurare a vieții, aceasta ne oprește cu desăvârșire de a leza semenul prin denaturarea sau alterarea adevărului, trunchierea sau omiterea lui, amestecarea lui cu cuvinte mincinoase, fie în fața judecătorului, fie în alte circumstanțe în care se caută adevărul. Teologia Morală Ortodoxă arată păcatele îndreptate împotriva Poruncii a 9-a: ignorarea voită a adevărului și neprimirea lui, minciuna, fățărnicia, perfidia, calomnia,, pâra nedreaptă, lingușirea, dezinformarea, mărturia mincinoasă. Acestea sunt păcate care bântuie în societatea zisă ,,modernă,, în care trăim, sunt ridicate la rangul de politică de stat și sunt folosite spre a justifica crima, teroarea, războaiele, cum s-a întâmplat în Serbia Ortodoxă, în anii trecuți.

Domnul nostru Iisus Hristos îmbogățește sensurile și conținutul acestei Porunci, prin ceea ce nici n-am fi gândit, prin concizie, prin limpezimea exprimării. El ne cere să-L mărturisim drept pe Însuși Dumnezeu: ,,Oricine va mărturisi despre Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri,, (Matei 10, 32-33).

Despre Dumnezeu se cuvine nu să mărturisim pur și simplu, ci să mărturisim drept. Pentru că și ereticii arieni mărturiseau pe Iisus Hristos, dar mărturia lor era mincinoasă, deoarece nu recunoșteau Dumnezeirea Sa. Chiar păgânii musulmani aduc mărturia lor despre Mântuitorul, care este strâmbă, deoarece Îl socotesc a fi doar un Prooroc oarecare. Evreii, vrăjmași ai lui Dumnezeu, nu-L tăgăduiesc cu desăvârșire pe Fiul Său, dar neagă Învierea Lui, situându-se în rândul celor rău-credincioși. Povestea preotul bătrân al satului că în ziua de Paști și după aceea, se întâlnea cu evreii pripășiți la noi, îi saluta cu eternul adevăr ,,Hristos a înviat’’, iar aceștia răspundeau impertinent ,,credem că a murit’’. Mărturisesc despre Dumnezeu și savanții din Elveția, care lucrează la acel gigant accelerator de particule, voind să arate condițiile în care s-a format universul și să descopere ceea ce ei numesc particula lui Dumnezeu. Câtă întunecime de minte! Păgânii mărturisesc despre Domnul Iisus că este un întemeietor de religie, pe același plan cu Mahomed, Buda ori Confucius. Fiul lui Dumnezeu a întemeiat singura religie adevărată, cea a Bisericii Ortodoxe, în vreme ce ceilalți au născocit zise religii false și demonice. Chiar demonii cei întunecați Îl mărturiseau pe Mântuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu (Matei 8, 29. Luca 9, 28), dar o făceau cu răutate și cu intenția vădită ca alături de adevăr să strecoare și mărturiile lor mincinoase.

Acestea și multe altele sunt pricinile pentru care accentuăm necesitatea mărturisirii drepte despre Dumnezeu. Ortodoxia înseamnă, cum am mai spus, Dreapta Mărire a lui Dumnezeu. Dar și Dreapta Mărturisire. Numai Biserica lui Hristos, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, mărturisește că El este ,,Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, născut iar nu făcut, cel de oființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut’’. Așa Îl cunoaștem din Revelația Dumnezeiască. La fiecare Sfântă Liturghie aducem această sfântă și dreaptă mărturie, de aceea avem buna nădejde că și Domnul va mărturisi pentru noi la Judecată.

Numai Bunul Dumnezeu știe de câte ori, în cursul vremii această mărturisire a fost pecetluită cu sângele Sfinților Mucenici. Aș dori să vă relatez un eveniment petrecut în anul 1933, în Rusia, în plină teroare stalinistă. O echipă de cercetători a întreprins o expediție la Irkutsk. Acolo se găsea un lagăr în care erau întemnițați cei mai mari ,,dușmani ai poporului’’: câțiva episcopi, preoți. diaconi și călugări. Când i-au văzut, cercetătorii au constatat că era vorba de niște schelete umane, oameni extenuați de foame, frig, teroare și izolare. Într-una din zile, spre tabăra cercetătorilor s-a îndreptat un grup de șaizeci de deținuți, escortați de gardieni îndobitociți. Aceștia au verificat documentele cercetătorilor, apoi le-au ordonat să intre în corturi, spunându-li-se că e vorba de deținuți periculoși care au uneltit împotriva statului sovietic.

Știind ce va urma, acești slujitori ai lui Hristos și ai Bisericii și-au dat sărutarea frățească, întocmai cum făceau la Sfânta Liturghie. Cercetătorii au relatat deznodământul: fiecare deținut era dus la marginea unei gropi și era întrebat :,,există Dumnezeu?’’ Același răspuns, ,,da există’’, a fost rostit de șaizeci de ori, fiindcă în capetele deținuților era slobozit câte un glonț, după care erau aruncați în groapă. Nici măcar unul nu s-a lepădat de Dumnezeu. Așa L-au mărturisit și și-au pus viețile pentru El și au fost primiți în locașurile cerești. La aceasta ar trebui să cugete toți cei care pretind că slujesc lui Dumnezeu și-L mărturisesc.

Dumnezeu să ne ferească să nu ajungem în asemenea situații limită, pentru că nu știu dacă noi am avea tăria să-L mărturisim, asemenea Sfinților Mucenici. Pentru noi a rânduit Dumnezeu o mărturisire ușoară, ori de câte ori rostim Crezul. Dacă nici această mărturisire lesnicioasă nu ne-o asumăm, atunci ce fel de creștini suntem? Când ne învrednicim să primim Sfânta Împărtășanie si ne apropiem de sfântul potir, aducem iarăși mărturisirea noastră înaintea lui Dumnezeu: ,,Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu’’. Așadar, rostirea Simbolului Credinței și a celorlalte rugăciuni bisericești este cea mai înaltă și negreșelnică mărturisire pe care o facem despre Dumnezeul Adevărului. Viața noastră întreagă să fie o mărturisire dreaptă și sfântă. Amin.

Presbiter Iovița Vasile

Generalul Rogojan: Președintele Iohannis spunea în campania sa electorală din 2014: Alegerile nu se cîștigă de oameni. Alegerile se cîștigă de instituții, de structuri. Puterea în Romania, președinția Romaniei, se cîștigă prin negocieri la masa verde.

Mark Twain: „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”.

Sfânta Cecilia a trăit la Roma şi a auzit de mică învăţăturile Evangheliei lui Hristos, de aceea s-a hotărât să rămână fecioară şi să se păzească de orice fel de însoţire. Părinţii ei au hotărât însă altfel, şi au logodit-o cu un tânăr de vază, care însă era necredincios. A venit vremea nunţii şi atunci fecioara Cecilia i-a destăinuit mirelui taina credinţei sale: ,,Iată, precum mă vezi, eu am pe îngerul Domnului care îmi păzeşte fecioria şi pe care tu nu-l vezi. Şi de te vei atinge de mine, apoi îndată te va omorî, pentru că stă aici gata să mă apere pe mine, roaba sa’’. Cuvintele acestea l-au înfricoşat pe Valerian şi el a consimţit să meargă la episcopul Romei de atunci, Urban I (222-230), care, spun cărţile bisericeşti, se ascundea prin morminte şi prin peşteri, din pricina păgânilor sângeroşi, porniţi cu încrâncenare împotriva credincioşilor Bisericii. Păstorul l-a primit cu lacrimi de bucurie, ştiind că l-a trimis Sfânta Cecilia, şi a zis: ,,Pe tânărul acesta l-a primit ca pe un leu în camera sa, iar către mine l-a trimis ca pe un miel, că de n-ar fi crezut el învăţătura ei, n-ar fi venit la mine. Deci deschide, Doamne, inima lui până la sfârşit, ca să Te cunoască pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, iar de satana şi de toate lucrurile lui să se lepede’’. A rânduit Bunul Dumnezeu ca Valerian să primească învăţătura cea mântuitoare şi apoi marele dar al Sfântului Botez.

În mijlocul acelei păgânătăţi, Sfânta Cecilia a adus la Credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe alţi doi, pe Tivurtie, fratele lui Valerian şi pe Maxim, fiind şi ei botezaţi de la episcopul Urban al Romei, căci atunci episcopii nu socoteau a fi sub demnitatea lor a boteza pe cei care veneau la Hristos.

Pentru viaţa ei curată şi pentru râvna pentru Hristos Mântuitorul, Sfânta Cecilia a fost arestată de mai-marii vremii şi supusă judecăţii. Au dus-o într-o baie aprinsă şi au chinuit-o trei zile şi trei nopţi, dar Preabunul Dumnezeu i-a stat în ajutor şi a răcorit baia. A venit apoi călăul şi de trei ori a lovit-o cu sabia peste grumaz, însă nu i-a tăiat capul. A mai trăit trei zile şi a întărit pe credincioşi, apoi s-a mutat la Domnul în locaşurile cereşti. Pentru sfintele sale rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi păcătoşii (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p.433-441).

Presbiter Iovița Vasile

Tudor Gheorghe:
Națiunea mea necoapta,/Șade-n stînga, da’ vrea-n dreapta.
Națiunea mea, nătînga,/Cînd e-n dreapta, cere-n stînga.
Și se miră și se-ntreabă/ De ce-au scos-o la tarabă
Ca s-o vîndă la bucată, /Pînă nu-i revendicată.
Cei în drept s-o moștenească/ Nu mai vor să se mai nască.
Cei născuți sunt fiii ploii/ Plîng pe umărul nevoii,
Așteptînd să vină alții/ Să le dea porții și rații
Ce-a rămas(!) de la ospățul/ Hoților ce strigă ,,hoțul’’!
Las la o parte dezacordul și beteșugurile acestor versuri, prea multe și evidente, la nivelul la care se prezintă TG. Pe mine mă interesează mesajul strîmb al rapsodului. Astfel:
1.Națiunea mea, nu a lui TG, nu e nici necoaptă, nici nătîngă, pentru că este a mea. Națiunea romană e alcătuită exclusiv din romani, nu și din liftele venetice care ne-au invadat țara și acum ne batjocoresc pe pămîntul nostru, pentru că au putere. Nu și inteligență. De rușine nu mai vorbesc. Că romanii ar fi o nație bezmetică, care nu știe ce vrea, dreapta ori stînga, nu-i adevărat. Nu suntem lăsați de aceste scursori să stăm în rosturile noastre firești. Aici e buba.

2.Nu ne mirăm că Țara a fost scoasă la tarabă pentru vînzare. Ne doare cumplit, dar n-avem nicio vină că între noi s-au insinuat tot felul de iude trădătoare.

3.Moștenitorii de drept nu pot să se nască. Nu sunt lăsați, sunt uciși în pîntecele mamei lor de cleștele necruțător al medicilor criminali, ori de fusul unei doftoroaie de la țară. Ori mamele au fost sterilizate, prin vaccinul satanic, de care TG nu-i străin. Despre asta, mai spre sfîrșit.

4.Neamul meu nu-i necopt și nici nătîng. Suntem pe ultimele locuri în Europa, ca procent de vaccinare. 42%, zic autoritățile, eu zic că nu s-a trecut de 32 %, în vreme ce alte nații civilizate și coapte au trecut de 90%! Unde sunt nătîngii? Spun asta, deoarece TG era un fervent susținător al vaccinării și se indigna vehement împotriva celor nevaccinați. A uitat? Noi – nu.

Ar fi vremea ca domnul acesta să se retragă definitiv și să nu învinuiască, cu plăcere sadică, un Neam, pentru faptul că a fost trădat, vîndut, umilit.

Presbiter Iovița Vasile

Dumnezeu ne-a păsuit destul. Poate prea mult. Dacă n-ar fi fost milostivirea Sa, nevinovăția pruncilor și rugăciunile Drepților, n-am mai fi nici noi, aci pe pămînt. Sau am fi foarte puțini. Ne-a dat destule pedepse spre înțelepțire și îndreptare. Nu le-am priceput și continuăm să trăim în aceași mocirlă a păcatului, suntem mai răi, mai cîinoși, mai perverși. Ne-am pierdut sensul existenței, ca oameni. Ce-i de făcut? Soluții omenești nu există, cum spunea Părintele Iustin Pîrvu, decît pentru moarte și distrugere.

Să ne încredințăm cu toată ființa și cugetul milostivirii lui Dumnezeu, Cel mai puternic scut antirachetă, adăpost sigur în caz de atac nuclear. Și Făcător de pace. Suntem în Postul Nașterii Domnului. Rugăciunea și pocăința să nu se depărteze de la noi. Străduiți-vă să ajungeți la Sfanta Împărtășanie, căci avîndu-L pe Hristos nu ne vom teme de bideni, putini, bibi-i, trumpi, macroni, xi-i, ayatolahi și alți nebuni scăpați din balamucuri și ajunși la butoanele focoaselor nucleare.

Nu te teme Turmă mică. Nu te teme Biserică a lui Hristos. Mirele tău veghează asupra ta. Și dacă vom trece prin acele încercări, să înțelegem că L-am supărat pe Dumnezeu fără număr, prin necurmatele noastre păcate.
…Și totuși, cu noi este Dumnezeu!

Presbiter Iovița Vasile