Autor: iovita_vasile

Părintele Dan Popovici a postat o predică excepțională, de fapt mai multe, dar mă opresc la una, mai exact la relatarea călugărului atonit privitoare la vedenia avută, în care apăreau dracii, purtînd numeroase căpestre. Ce veți face cu ele?, a întrebat monahul. Răspunsul demonilor a fost sincer: mergem să le punem ierarhilor Bisericii și mai-marilor popoarelor. După aceea îi vom duce noi acolo unde vrem.

Dar pentru noi călugării nu aveți căpestre? Nu, pentru că voi și ceilalți îi veți urma pe ierarhii voștri. Așa se și întîmplă. Mulți călugări și mireni se duc după ierarhii vremurilor de-acum, în temeiul unei ascultări idioate, oarbe, am putea spune. Nu contează că ies la lumină realități cutremurătoare din lumea închisă și închistată a pseudo-episcopilor, trădători ai lui Hristos. Nu-i mișcă nici faptul că se dovedește că aceștia nu slujesc Biserica, ei pun în lucrare poruncile sataniștilor care i-au recrutat și i-au urcat în scaunele episcopale. Nimic nu-i poate clinti din convingerile lor tîmpe.

Anul viitor ne va arăta cum acești oameni vor călca pe urmele lui Bartolomeu din Constantinopol și a aghiotanților săi, purtători de căpestre și mitre, se vor închina demonicului papa, fiara apocaliptică ce iese din pamînt, și vor pune umărul pentru a pregăti venirea antihristului.

Presbiter Iovița Vasile

Azi se implinesc 571 de ani de cand Turcia este stapana cu de la sine putere pe tot locul unde este ea ca tara si dreptatea lui Dumnezeu o va ajunge curand,pentru ca i-a sosit ceasul sa curete locul.Aceasta tara nu va exista nici pe harta si nici in manualele de istorie. Le trebuie imperiu otoman iarasi din Antalya pana la Lisabona? Nu stiati de ce ne otravesc ei legumele si fructele? Pentru ca ei ne vor morti pe toti ca sa fie iarasi otomani la noi. Dezvaluiti si cu chemtril-urile de unde vin. Ca o nota, se ignora voit marele adevar ca exact in noaptea cand ortodocsii din Constantinopol si-au vandut Credinta catolicilor si s-au impartasit reciproc la slujba a venit prapadul.Dumnezeu,daca se incapatanau sa isi pastreze credinta ortodoxa curata i-ar fi scapat cum i-a scapat de fiecare data.Dar ei au uitat binefacerile lui Dumnezeu;au uitat ca tocmai cand esti la asemenea mare primejdie trebuie sa te smeresti si sa ceri ajutorul lui Dumnezeu,Maicii Domnului si Sfintilor,nu sa faci compromisuri blestemate de Dumnezeu rugandu-te cu catolicii,impartasindu-te cu catolicii ,”pentru unitatea crestinilor”,blestemata de Dumnezeu si de toata faptura vazuta si nevazuta.Dar nici acum nu ne lecuim,nu bagam la cap,nu ne invatam minte si in caposenia noastra blestemata de Dumnezeu ne tinem din nou cu mare caposenie dupa mintea blestemata a patriarhului ecumenic de Constantinopol, mireasa papei, urmasul la indigo al patriarhului Constantinopolului de atunci.Cel mai mare blestem dumnezeiesc este intunecarea mintii ca sa repeti faptele blestemate din trecut si sa piei.

Marți, 29 mai, anul Domnului 1453, Constantinopolul, capitala Imperiului bizantin, cădea sub puterea otomanilor. În urma acestui eveniment se încheie istoria de 1.000 de ani a imperialității romane cu centrul în Bizanț. Anul 330 este momentul când pe locul fostei colonii grecești Byzantion apare noua capitală a Imperiului roman, numită după ctitorul ei Constantinopol, în ziua de 11 mai a acestui an, Sfântul Împărat roman Constantin cel Mare inaugurând-o. Acest oraș va fi timp de 1.123 de ani capitală imperială și locul ce va lega Orientul cu Occidentul, dând naștere la ceea ce istoricii numesc „civilizația bizantină”.

Oraș al marilor sinteze şi păstrător al tradiţiilor greco-romane, Constantinopolul era pentru lumea secolului al 15-lea unul dintre cele mai importante orașe creștine, locul unde se găseau mărețe edificii bizantine, între care strălucea Bazilica „Sfânta Sofia”, ctitorie a marelui Justinian.

Chiar dacă în plan teritorial puterea bizantină era redusă la zona capitalei și a unor regiuni din sudul Greciei de astăzi, totuși prestigiul istoric al împăraților de la Constantinopol se păstra în lumea medievală de atunci. Din anul 1449 basileu în Constantinopol era al 11-lea împărat cu numele Constantin, făcând parte din Dinastia Paleologilor. Acest împărat a luptat pentru supraviețuirea imperiului în fața pericolului otoman. După un veac și jumătate de exis­tență, otomanii dezvoltaseră un imperiu ce cuprindea întreaga Asie Mică şi vaste teritorii din sud-estul Europei, Constantinopolul aflându-se în mijlocul zonei de influenţă otomane, oază creștină în mijlocul unei puteri musulmane. Pentru conducătorii puterii islamice care au marcat istoria umanității începând cu secolul al șaptelea, unul dintre obiectivele majore a fost cucerirea acestui oraş. Încă de la începutul istoriei musulmane califii arabi au încercat fără succes să cucerească orașul Constantinopol.

În anul 1451 pe tronul Imperiului otoman urcă tânărul sultan Mahomed al 2-lea, care își fixează ca obiectiv principal al domniei cucerirea Constantinopolului. În fața acestui pericol, bizantinii au căutat ajutor în Occident, însă doar genovezii au trimis un ajutor militar de 700 de ostași, conduși de Giovanni Giustiani Longo. Acesta va coordona apărarea Constantinopolului. Profesoara Evanthia Steriadou precizează că numărul celor care au apărat Bizan­țul nu a depășit 10.000 de persoane. Pe firul evenimentelor marcate de ea, care au dus la căderea Constan­tinopolului, voi prezenta în continuare această pagină tristă din istoria creștină.

În luna martie 1453, sultanul Mahomed şi-a concentrat forțele în fața zidurilor Constantinopolului, armata otomană fiind de 10 ori mai numeroasă decât apărătorii cetății lui Constantin. La începutul lunii aprilie, după obiceiul islamic, Mahomed a trimis solie împăratului Constantin Paleologul să-i predea orașul, şi în urma refuzului basileului bizantin, otomanii au demarat asediul. La 5 aprilie 1453 Mahomed a pornit atacul împotriva Constantinopolului. Pe zidurile orașului se aflau 3.000 de soldați conduși de Gius­tiani, iar în Biserica Sfântului Roman se afla comandamentul împăratului Constantin. Bizantinii au respins valurile de soldați otomani care au atacat orașul, for­tificațiile Constantinopolului rezistând și în fața bombardamentului tunurilor turcești, zonele afectate fiind refăcute imediat. În data de 12 aprilie, flota turcească a intrat în Bosfor, pregătită să atace de pe mare. Pe 18 aprilie, la ora 2:00, turcii au lansat un puternic atac asupra orașului, dar până în zori au fost respinși. La 22 aprilie, văzând că nu reușește nimic de pe uscat, sultanul a încercat să atace de pe apă. În acest sens, el a apelat la o soluție ingenioasă, trecând corăbiile sale pe uscat pentru a le duce direct în Cornul de Aur, ceea ce le-a permis să atace oraşul şi de pe mare. Bizantinii au rezistat ambelor atacuri, de pe uscat şi de pe mare.

În data de 7 mai, 35.000 de soldaţi otomani au făcut un zgomot infernal sub zidurile cetății pentru a induce frica în populație, iar cinci zile mai târziu 50.000 de turci au atacat orașul în zona Zidurilor Palatului. La 14 mai au fost bombardate palatul imperial și Poarta Sfântului Roman, însă distrugerile au fost remediate de bizantini într-un timp foarte scurt.

În data de 22 mai, otomanii au intensificat bombardamentul asupra orașului. Pe 26-27 mai sultanul a trimis o nouă solie prin care cerea împăratului să-i predea orașul. Constantin Paleologul a refuzat, iar Mahomed a poruncit un nou atac asupra orașului. Pe 28 mai, împăratul a participat la Sfânta Liturghie în Catedrala „Sfânta Sofia”, rugându-se alături de popor. A fost ultima Sfântă Liturghie din această măreață catedrală bizantină. În zorii zilei de 29 mai otomanii au dat ultimul asalt asupra Constantinopolului. Luptele au durat toată ziua, iar spre seară, la apusul soarelui, bravul Giustiani a fost rănit. Vestea a căzut ca un trăsnet peste soldații care apărau orașul. Împăratul lupta la Poarta Sfântului Roman, îmbărbătându-și oștenii: „Vitejilor, îna­inte! Luptați, luptați împotriva barbarilor”. Constantin a fost şi el lovit şi, căzând la pământ, a zis: „Nu există nici un creștin în jurul meu care să-mi taie capul?” La auzul veștii că împăratul a murit, toți au rămas încremeniți. Strigăte se auzeau de peste tot: „Orașul a căzut”, menţionează Evanthia Steriadou.î

Invadarea oraşului de trupele otomane a dat prilejul unor violenţe şi jafuri greu de imaginat, acestea fiind oprite de sultanul Mahomed, care și-a mutat capitala în orașul ctitorit de marele Constantin. Vestea căderii Constantinopolului a cutremurat lumea creștină, mai ales când refugiații bizantini au povestit atrocitățile pe care le-au comis otomanii după cucerirea orașului.

Civilizația bizantină nu a dispărut odată cu căderea Constantinopolului, ci a continuat în lumea ortodoxă, atât în voievodatele românești, cât și în spațiul rusesc. Pentru noi Bizanțul este spațiul spiritual și cultural care a influ­ențat cel mai mult civili­zația românească. Noi suntem, după celebra sintagmă a marelui nostru istoric Nicolae Iorga, Bi­zanțul de după Bizanț. Această măreață civilizație bizantină nu a murit la 1453, ci a dăinuit în cultura și spiritualitatea popoarelor ortodoxe. Din această perspectivă o regăsim în toate ctitoriile medievale ro­mânești, dar și în organizarea statală și cultura de la noi. În țara noastră spiritualitatea și cultura bizantină le regăsim în bisericile noastre ortodoxe, care păstrează toate aceste valori ale civilizației plămădite în mileniul de existență al primului imperiu creștin din istorie.

Text trimis de Ioan

Că de n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Circula în mediile teologice ale anilor 1970. Se spune că un  doctorand era în fața comisiei, pentru a-și susține teza de doctorat. Nu vreau să greșesc, memoria parcă îmi spune că era vorba de Silviu Anuichi (1939-1994). Dacă mă înșel, să mă ierte Dumnezeu.

Omul a avut o prestație excepțională, făcînd față tuturor dificilelor întrebări care i s-au adresat. Un membru din comisie a avut inspirația să-i ceară să expună pe scurt Dogma Sfintei Treimi. Plin de sine, doctorandul ar fi răspuns: Vulturul nu prinde muște. Atunci respectivul profesor i-ar fi răspuns: Domnule, ai o pregătire temeinică, excepțională, ești foarte bun, dar nu ești pentru noi. Și i s-a refuzat acordarea titlului academic de de doctor în Teologie. 

Din ce-am citit, și-a luat totuși doctoratul în Serbia, care mai apoi i-a fost recunoscut și în Patriarhia Romană. O perioadă scurtă, prin anii 1990 a fost și decan al Facultății de Teologie din Arad.

Zilele trecute, o credincioasă a noastră ne scria despre prietena ei, femeie cu o pregătire intelectuală remarcabilă, care e nelipsită de la biserică, se împărtășește în fiecare săptămană, uneori fără Spovedanie. Doamna respectivă respinge Sfintele Dogme, Sfintele Canoane și Ortodoxia, în general, avand o viziune proprie extravagantă în privința Credinței.

Doamnă, sunteți excepțională, aveți un profil intelectual rar întîlnit, dar nu sunteți pentru noi. O brumă de smerenie face bine oricui, dacă ați auzit de ea.

Spovediți-vă, pocăiți-vă, veniți la sfintele rînduieli bisericești, Altfel, nu va fi bine.

Presbiter Iovița Vasile

1.Laura Codruța Kovesi o ancheteazi pe Ursula von der Leyden pentru felul cum a comandat și a gestionat vaccinurile ucigașe din pandemie. Rîsul curcilor. Să trecem mai departe.

2.Iliescu, Roman Petre, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și cîți vor mai fi, sunt cercetați în nu știu ce dosar.Cel cu revuluția? Cel cu mineriada? Neveșnica lor pomenire, pentru că urmează Judecata lui Dumnezeu. Acolo nu mai există nădejde de mușamalizare. Nu vă e rușine? Acum ancheați crime petrecute în urmă cu decenii? Acum aruncați praf în ochii oamenilor?

3.E posibil să aflăm că s-a redeschis dosarul flota. Flota Romaniei a fost distrusă, vîndută, lichidată. Prejudiciul a fost zero. Așa au stabilit justițiarii romani. Așadar, Băsescu e curat precum cristalul, nu s-a aflat nicio vină într-însul. De ce? Pentru că așa au dorit scursorile străine care au fost beneficiarele acestei mari escrocherii. Băsescu e un om terminat. Respiră oxigen cu porția, dintr-un aparat performant.

4.Coldea și Dumbravă sunt cercetați de dna. Bucurați-vă, naivilor. Și credeți că vor fi pedepsiți exemplar. Eu vă spun, de-acum, că dna nu-i va atinge nici măcar cu o floare. Știrea a fos difuzată pentru orice gură-cască, ca să vedem cu cît sîrg lucrează dna pentru instaurarea dreptății în statul de drept, numit Romania.

5.Urmează alegerile, pe 9 iunie. Mergeți cu maximă însuflețire spre secțiile de votare, cu ferma convingere că îi alegeți pe cei mai buni, dintre cei buni. Așa faceți din 1990, care încă n-ați murit, și rezultatul este că avem o Romanie prosperă, suverană, democrată… un  adevărat rai pe pămînt! Am încredere deplină în voi, pentru că eu nu mă voi duce să dau o milionime de legitimitate acestor lichele, înscrise pe listele electorale. Duceți-vă voi, elitelor, inteligențelor de primă mărime ale Romaniei.

Presbiter Iovița Vasile

DECLARAȚIE DE PRESĂ
În categoria Comunicat de presa21 mai 2024

primită de la domnul deputat Mihai Ioan Lasca (neafiliat)

Pentru că nu mi-a fost permisă intervenţia în timpul şedinţei din 14 mai, când întreg Parlamentul României s-a închinat unui regim criminal – regimul lui Netanyahu, voi folosi acest moment pentru a-mi expune poziţia vis-a-vis de înlocuirea Zilei Martirilor din temniţele comuniste cu Ziua Prieteniei şi Solidarităţii cu Israelul.

Între timp, ce susţineam săptămâna trecută,a fost confirmat prin decizia de ieri, 20 mai, a Curţii Penale Internaţionale, care a solicitat mandate de arestare pentru prim-ministrul israelian şi ministrul apărării, cu acuzaţiile de: „provocarea exterminării, provocarea de foamete ca metodă de război, inclusiv refuzul aprovizionării umanitare, ţintirea deliberată a civililor în perioadă de război”.

Este inacceptabil ca în timpul atrocităţilor pe care le comite regimul lui Netanyahu în Fâşia Gaza, Parlamentul României, la unison, să stea în genunchi în faţa Israelului!
Îi felicit pe colegii mei Diana Șoşoacă, Ciprian Ciubuc şi Raluca Borta, singurii care ne-am opus transformării şedinţei parlamentare într-un elogiu hilar la adresa unui regim criminal şi am fost tot singurii care i-am amintit pe eroii neamului românesc, miile de tineri intelectuali români care s-au opus instaurării regimului comunist şi pentru asta au plătit cu viaţa.

Ziua de 14 mai trebuie să fie alocată exclusiv Sfinţilor Închisorilor comuniste, printre care părintele Nicolae Steinhardt (părintele evreu care s-a convertit la ortodoxie), părintele Arsenie Boca, părintele Dumitru Stăniloae, Valeriu Gafencu, părintele Arsenie Papacioc, părintele Iustin Pârvu, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, poetul Radu Gyr, filosoful şi economistul Mircea Vulcănescu şi mulţi alţi intelectuali români pe care actuala conducere vrea să îi uite la ordin, să îi scoată din manualele de istorie sau să îi eticheteze ca antisemiţi.
Nu vom permite niciodată ca istoria neamului românesc să fie rescrisă de institutul finanţat de statul român Elie Wiesel, condus de fiul bolşevicului Radu Florian, Alexandru Florian, cel care cere execuţia publică a marilor intelectuali români, de la Cioran, la Vulcănescu, la Radu Gyr, la Constantin Noica sau Petre Țuţea.
Nu uitaţi, stimaţi colegi, faptul că, după rapoartele ONU, armata israeliană a ucis în ultimele 6 luni mai bine de 40.000 de civili palestinieni, majoritatea femei şi copii, iar noi ţinem şedinţe solemne de marcare a prieteniei şi solidarităţii cu acest stat.
Cu cine ne solidarizăm noi?
Cu un regim care finalizează epurarea etnică a palestinienilor, proces început de mai bine de 70 de ani, fără să sufere nici un fel de consecinţe? Nici sancţiuni, nici izolare.
Nu mai folosiţi Parlamentul României pentru a vă închina stăpânilor voştri de la Washington, Bruxelles, Kiev, Tel Aviv.

Preluare de pe blogul Ion Coja

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament la Cartea a IV-a a Regilor, capitolul 5, relatează un fapt minunat, o minune Dumnezeiască petrecută în vremea Sfântului Prooroc Elisei. S-a întâmplat ca Neeman, căpetenia oştirii siriene, un fel de general din vremea noastră, să ajungă bolnav, iar boala lui nu era una oarecare, ci cumplita lepră. Nădejde de vindecare nu exista, cum nu există nici astăzi, lepra fiind o boală incurabilă, aşa încât putem spune că un lepros era, şi încă este, un condamnat la moarte. O licărire de speranţă se arată totuşi printr-o copilă israeliană ce fusese luată captivă, iar acum slujea soţiei lui Neeman. Aceasta-i spune: ,,O, dacă stăpânul meu s-ar duce la Proorocul cel din Samaria, de bună seamă, s-ar tămădui de lepră’’. Cuvintele copilei îl fac pe Neeman să ia scrisoare de la regele sirian către cel din Israel, cu acest mesaj: ,,Împreună cu scrisoarea aceasta, trimit pe Neeman, sluga mea, ca să cureţi lepra de pe el’’. La citirea scrisorii, regele Israelului şi-a sfâşiat hainele, socotindu-se nevrednic de atâta încredere şi neputincios a împlini cererea: ,,Au doară eu sunt Dumnezeu, ca să omor şi să fac viu, de trimite el la mine, ca să vindec pe acest om de lepră?’’

Vestea a ajuns la omul lui Dumnezeu, Proorocul Elisei care i-a cerut regelui: ,,Lasă-l să vină la mine şi vor cunoaşte că este Prooroc în Israel’’. Ajuns la poarta Proorocului. Elisei şi-a trimis sluga la Neeman cu acest mesaj: ,,Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat’’. Cuvintele acestea produc o mare deziluzie generalului sirian care şi-a văzut aşteptările neîmplinite şi, plin de mânie, le spune însoţitorilor: ,,Iată, socoteam că va ieşi el şi, stand la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra. Au doară Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele şi să mă curăţ? Şi aşa s-a întors şi a plecat mânios’’.

Ce învăţăm din acestă desfăşurare a lucrurilor? Smerenia lui Elisei care nu s-a arătat lui Neeman ca nu cumva acesta să socotească că prin puterea lui îşi poate dobândi sănătatea. Apoi trimiterea la Iordan vrea să arate că în acest râu sfânt a aşezat Dumnezeu puterea tămăduitore şi că în apele acestuia avea să Se boteze Mântuitorul lumii, după trecerea mai multor secole, şi să vindece toată omenirea bolnavă.

Totuşi, la insistenţele însoţitorilor, Neeamn a acceptat să se ducă la Iordan: ,,Atunci el s-a pogorât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic şi s-a curăţit’’. Şapte este un număr sfânt, Iordanul este râu sfânt, cum şi omul lui Dumnezeu, Proorocul Elisei, era sfânt. Cu alte cuvinte, Neeman şi-a găsit vindecarea în voia şi sfinţenia lui Dumnezeu, lucru pe care n-a putut să-l înţeleagă la început. Dar, odată vindecat, el recunoaşte pe adevăratul Dumnezeu şi se face slujitorul Său: ,,Iată, am cunoscut că în tot pământul nu este Dumnezeu, decât numai în Israel’’. Numeroasele daruri pregătite pentru Proorocul Elisei au fost refuzate, pilduitor, de acesta, arătând că marele dar al tămăduirii vine de la Dumnezeu.

Am prezentat această Dumnezeiască minune pentru asemănările ei cu cea relatată nouă de Evanghelia Sfântă a acestei Duminici. De data aceasta, în vremea prezenţei în lume a Mântuitorului, Dumnezeu aşezase puterea Sa vindecătoare în apa scăldătoarei Vitezda. Acolo trimitea Cel Atotputernic pe îngerul Său, din vreme-n vreme, ca să tulbure apa. Acolo stătea mulţimea neputincioşilor vremii, nădăjduindu-şi fiecare tămăduirea cât mai grabnică. Acolo stătea acel om, aflat în mare suferinţă de nu mai puţin de treizeci şi opt de ani! Acolo a venit şi Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat ca să aducă alinare acestor năpăstuiţi. Întrebarea ce i-a adresat-o slăbănogului, ,,Vrei să te faci sănătos?’’, pare inutilă, însă ea cuprinde în sine dragostea şi compasiunea Mântuitorului pentru omul aflat de atâta amar de vreme în suferinţă. ,,Doamne, nu am om, ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbura apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea’’. Acum a sosit vremea ca Omul să fie de faţă, şi nu unul oarecare ci Dumnezeu-Omul. Şi Dumnezeu Care S-a în-Omenit nu l-a mai aruncat în scăldătoarea prin care se arăta puterea Dumnezeiască. De data aceasta cuvântul cel cu putere multă al Cuvântului l-a izbăvit pe slăbănog: ,,Scolă-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla’’, întocmai cum scria Psalmistul despre israelieni: ,,Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei’’ (Psalmul 106, 20).

Cum de prea multe ori se întâmplă printre oameni, în loc să se bucure şi să dea slavă şi mulţumire Tămăduitorului, găsesc pretextul să se ridice împotriva Binefăcătorului: minunea se săvârşise în zi de sâmbătă. Deoarece Mântuitorul Se retrăsese din mulţimea prezentă acolo, toată răutatea iudeilor s-a focalizat asupra celui ce fusese slăbănog, nedându-i răgaz să se bucure de marele dar al sănătăţii pe care tocmai  îl primise: ,,Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul’’. Adică, în optica lor neghioabă, era mai bine ca omul să fi rămas în starea lui deplorabilă de dinainte, numai să se respecte orbeşte sâmbăta. La scurtă vreme, Fiul lui Dumnezeu a intrat în templu şi l-a găsit pe om exact în locul unde trebuia: intrase acolo, de bună seamă, ca să dea mulţumire lui Dumnezeu pentru că-şi redobândise sănătatea cea îndelung aşteptată. Acesta a fost momentul ca Mântuitorul să-Şi împlinească lucrarea, adică să-i dea învăţăturile trebuitoare pentru o vieţuire dreaptă: ,,Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău’’. Putea să fie ceva mai rău decât cei treizeci şi opt de ani de suferinţă? De bună seamă! Răul cel mare care-l pândeşte pe orice om este acela de a muri pe neaşteptate, adică nepocăit şi neîmpăcat cu Dumnezeu şi cu semenii. De aceea ne şi rugăm ca Dumnezeu să ne ferească de moartea năprasnică, cea care nu ne mai lasă vreme de pocăinţă şi îndreptare. Ne rugăm la Sfânta Liturghie ca Dumnezeu să ne dea ,,cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă să o săvârşim’’ pentru a ne învrednici de  un ,,sfârşit creştinesc al vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace’’, pentru ca la Venirea a Doua a Domnului să putem da ,,răspuns bun la înfricoşătoarea judecată’’.

Ceea ce nu trebuie să trecem cu vederea este faptul că Mântuitorul pune în lumină legătura de cauzalitate dintre starea de păcătoşenie şi boala trupească a omului: ,,De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău’’. Arată, cu alte cuvinte, că bolile sufletului, păcatele, atrag asupra omului boli ori alte neputinţe trupeşti. În chip firesc, bolnavul este îndrumat de preot spre scaunul Spovedaniei pentru curăţirea de păcate, ceea ce va atrage, după aceea, mila lui Dumnezeu Care va da şi sănătate trupească celui aflat în suferinţă. Nu vă aduceţi aminte că, înainte de toate, Mântuitorul a iertat păcatele paraliticului din Capernaum şi numai după aceea l-a vindecat şi trupeşte? (Matei 9, 1-8). Este aceasta calea Dumnezeiască pe care trebuie să o străbatem şi noi atunci când ne aflăm în vreme de boală, sau altfel de neputinţă. Doamne ajută!

Hristos a înviat!

Presbiter Iovița Vasile

Un studiu de excepție a prof. Ion Vlăduca, din care înțelegem foarte clar multiplele metode demonice prin care se încearcă nimicirea și subjugarea Bisericii celei Una și Unice-Sfânta Ortodoxie, prin ecumenism în primul rând, dar și alte metode redutabile dintre care amintim pe cea preferată de cel viclean: 

    „Pentru Roma, principalul lucru este să impună dogma catolică și jurisdicția papală. Pentru atingerea acestei ținte, Vaticanul nu se sfiește să facă uz de intrigi și de încercări de desolidarizare a popoarelor ortodoxe, căutând să profite de pe urma neînțelegerilor dintre ortodocși. Ingeniozitate, insinuare, cale ocolită, uzurpare, măguliri, afirmații tendențioase, afecțiune convențională, exagerări voite, formule de ocazie, contraziceri și inconsecvențe, artificii de argumentare, îndrăzneală și tot ce poate inspira principiul machiavelic: scopul scuză mijloacele, sub impulsul tendinței de expansiune și dominare universală, sunt tot atâtea procedee unioniste ale Vaticanului.” (Părintele prof. Corneliu Sârbu- vezi pag.19)

    Apoi sunt lămurite porțile iadului ce au fost condamnate de Sfintele Soboare Ecumenice și în special principala poartă a iadului, papismul cu nenumătratele ei erezii. De asemenea se vorbește despre arianism, macedonianism, nestorianism, monofizitism, monotelisnm, monoenergism; despre penticostali; despre copți și patriarhul eretic Dioscor cel condamnat de Sf Sinod 4 Ecumenic și celelalte, despre Sever, Eutihie și despre trădarea și hulele ecumeniștilor care îi socotesc pe monofiți și copți ca fiind ortodocși, deși Dumnezeu a arătat că sunt eretici, inclusiv prin minuni. (pag 21-28). 

    La pag. 29 citiți declaratia halucinantă-eretică-neortodoxă (dar din nenerocire pentru poporul drept-credincios prezintă oribila realitate), făcută în 2002 de decanul Facultății de Teologie București, pr. prof. Nicolae D. Necula, la un congres ecumenist, în Austria. Revoltător! Demolator cuvânt -pe măsura unui cal troian veritabil

    La pag. 30-35, despre falsul și nefirescul dialog cu luteranii nu pentru a veni la Ortodoxie ci spre „recunoașterea bisericească reciprocă și la scopul deplinei comuniuni bisericești”-pag. 35; despre vedenia din Limonariu în care sunt văzuți în iad Arie, Origen, Didim, Evraghie, Sever, Dioscor, Nestorie…; moartea lui Arie a fost ca lui Iuda-pg.33; 

    Despre mincinosul, fățarnicul, găunosul și păgubosul „dialog al dragostei”  desfășurat de „ortodocși” cu toate ereziile și înșelările, sub îndrumarea directă a satanei, în cadrul Consiuliului Mondial al „bisericilor” (ereziilor).

    Despre cum Ierarhia ortodoxă lua atitudine când în turmă intrau lupi cu învățături eretice care ne despart de Dumnezeu. Ei mergeau până la a-și da viața pentru Sfânta Ortodoxie, știind că tăcerea în caz de erezie este vinovată și că prin tăcere se trădează Dumnezeu.

    Despre felul cum au interzis Sfinții Părinți legăturile cu ereticii și despre necanonitatea căsătoriilor mixte.

    Despre adevărata dragoste față de frații aflați în afara staulului și despre strânsa și indisolubila legătură a ecumenismului cu francmasoneria (care l-a și conceput în hrubele întunecoase ale iadului). 

     Despre faptul că mântuirea este posibilă numai în Biserica cea Una și Unică, Biserica Ortodoxă!

     Sfântul Paisie de la Neamț ne învață că „Dumnezeu Preamilostivul, prin credința ortodoxă și fapte bune, și darul Său, lucrează mântuirea sufletelor creștinilor ortodocși. Credința ortodoxă este aceea pe care o ține Una Sfânta Soborniceasca și Apostoliceasca Biserică a Răsăritului, iar fără ea, adică fără credința ortodoxă, nicidecum nu este cu putință nimănui a se mântui. Credința ortodoxă fără fapte bune moartă este, precum și faptele cele bune fără credința ortodoxă sunt moarte. Iar cel ce vrea să se mântuie, trebuie să unească întotdeauna credința ortodoxă cu faptele cele bune și să aibă fapte bune întru credința ortodoxă.” 

     Sfântul Iustin Popovici ne învață că „esența dragostei este adevărul și dragostea viază doar umblând întru adevăr. Adevărul este inima fiecărei fapte bune Dumnezeu-omenești, deci și a dragostei”;

     „Nu există ‹‹dialog al dragostei›› fără dialogul adevărului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc și mincinos. De aceea și porunca purtătorului de Hristos Apostol cere: Dragostea să fie nefățarnică”

    Sfinții Părinți erau foarte atenți la amănuntele dogmatice deoarece știau că o mică abatere de la formularea dogmei poate duce la apariția unei erezii. Sfinții Părinți nu se limitau la atenția față de formulările dogmatice. Ei mărturiseau dreapta credință cu prețul vieții lor. 

    Sfântul Ioan din Kronstadt:„Biserica romano-catolică nici un sfânt nu a mai avut din momentul despărțirii de cea din Răsărit, iar Biserica Ortodoxă întotdeauna a avut și are mulți sfinți proslăviți de Dumnezeu în ea.”

   Părintele Filothei Zervakos,  Pentru aceasta plângi, căci episcopii și păzitorii ei au adormit, iar păstorii ei au deschis larg ușile ca să intre nestingheriți lupii cei molipsitori și să jertfească, să răpească și să împrăștie oile pentru care Hristos Și-a vărsat Sângele Său

    Nici mie, nici altcuiva, nu-i este permis să-și judece aproapele. Dar să spui și să aperi adevărul, când vezi că sunt nesocotite cuvintele, legile, învățăturile, povețele și poruncile lui Dumnezeu, Dogmele, Sfintele Canoane și Sfânta Tradiție, nu numai că nu este interzis ci se și impune să faci aceasta”.

Selecíe și editare: Maria Pietraru

Informare

Recomand tuturor predica Părintelui Dan Popovici despre Mitropolitul Augustin de Florina. Excepțională!

Împușcarea lui Robert Fico, prim-ministrul Slovaciei, pe 15 mai, a fost o mișcare clară a forțelor ascunse din întreaga lume, care reprezintă finanțele globale, de a intimida toți politicienii și liderii și de a determina soarta umanității. Împușcarea prim-ministrului Fico a fost un act de război inconfundabil. Acest război a fost lansat în secret împotriva celor care au lucrat pentru a respinge infamul Tratat de pandemie al Organizației Mondiale a Sănătății, un tratat fals creat de organizații care se prefac a fi guverne, care oferă bogaților și puternicilor puteri nelimitate.O face prin crearea unor instituții multinaționale opace, conduse în secret, care uzurpă drepturile cetățenilor, ale guvernelor locale, ale statelor naționale și ale tuturor celorlalte instituții ale societății civile care refuză să se închine în fața păpușilor și cățelușilor care sunt sprijiniți de mâinile ascunse ale schimbatorilor de bani.

Tratatul OMS privind pandemia va face acest lucru în mod specific prin „Regulamentele internaționale de sănătate” revizuite care introduc o formă modernă de sclavie.  S-ar putea să nu înțelegem sau să fim de acord cu tot ce a spus și făcut prim-ministrul Robert Fico, dar ar trebui să fim clari cu privire la mesajul care ne-a fost transmis prin împușcarea lui. Slovacia a respins Tratatul privind pandemia și administrația prim-ministrului Fico a declanșat investigații privind corupția din jurul operațiunii Covid-19 , regimul de vaccinare și că acesta a cerut personal investigarea deceselor care au rezultat. din acele vaccinuri. Aceste măsuri au fost legate de eforturile de respingere a mandatelor globale de control al energiei și al economiei presupus pentru a preveni schimbările climatice, mandate care nu au ca scop protejarea mediului, ci mai degrabă să creeze dependență absolută de corporațiile multinaționale și bănci pentru supraviețuire, pentru toți cetățenii lumii.

Asasinarea prim ministrului Fico este un act de război similar cu împușcarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austro-Ungariei la 28 iunie 1914, în urmă cu aproape exact 110 ani, la Sarajevo, chiar în sudul Slovaciei. Acest eveniment este legat atât de eforturile globaliste de a distruge societatea civilă și de a-i transforma pe toți locuitorii pământului în sclavi, cât și de luptele naționaliste dintre statele N.A.T.O. precum Germania, Marea Britanie și S.U.A. și Rusia și aliații și asociații săi. Nu știm încă întreaga poveste, dar putem fi siguri de vechea zicală, că toate războaiele sunt războaie ale bancherilor.

Creșterea canceroasă a băncilor de capital privat și de investiții care a capturat guvernul Statelor Unite și care reprezintă o mână dintre cele mai bogate familii a trecut din nou Rubiconul în campania sa de distrugere a umanității și putem fi siguri că reușesc. clar pentru întreaga lume prin acest atac că orice personalitate politică care îndrăznește să se opună campaniei lor de a impune sclavia universală pe care o va afecta prin preluarea controlului asupra proviziilor de alimente, energie, transport, informații, bani și pământ – și combinând această operațiune cu controlul minții umane prin divertisment și știri fără minte, iar corpul uman, prin vaccinuri și alimente, va fi extirpat.

Mă uit în jur la ceilalți candidați la președinție, așteptându-mă să recunoască pericolul inerent acestei declarații de război, sperând că vor denunța această crimă, că îi vor expune scopul și că vor fi alături de mine împotriva guvernării finanțelor globale. Dar, din păcate, acest atac a avut, până acum, efectul intenționat de a crește și mai mult lașitatea deja uriașă a politicienilor. Totuși, asta nu va dura!

Vorbesc cetățenilor Statelor Unite și cetățenilor lumii.

Concetățenilor mei din Statele Unite ale Americii, le fac apel la toți să recunoașteți această declarație de război pentru ceea ce este: un război al puținilor împotriva umanității însăși. Trebuie să ne ridicăm împotriva acestei reguli de către o mână de bogați pe iahturile lor, insulele lor private și avioanele lor cu reacție și trebuie să respingem forța lor de a ne distruge corpurile prin acorduri internaționale false care neutralizează statele națiuni precum Tratatul O.M.S. privind pandemia.

Asta înseamnă că întregul nostru sistem de apărare și informații trebuie transformat, reconstruit din temelii, începând de astăzi, pentru a apăra cetățeanul și a rezista opresiunii de către cei puternici. Nu contează dacă va fi doar o mână de curajoși care vor conduce prima încărcare împotriva șanselor mari. Mergeți înainte cu curaj și transformați prin actele voastre curajoase chiar firmamentul care adăpostește viețile noastre umile.

Securitatea și apărarea nu vor mai consta în protejarea profiturilor pentru cei bogați și puternici sau în promovarea băncilor și corporațiilor multinaționale asupra cetățenilor și asupra naturii însăși. Amintiți-vă că majoritatea băncilor și corporațiilor multinaționale din spatele acestor atacuri, deși pot părea a fi „americane”, sunt de fapt încorporate în străinătate, plătesc taxe puține sau deloc, iar stocul lor este deținut de puținii bogați, psihopați care nu au decât dispreț pentru guvernanța locală și suveranitate. De ce ar trebui copiii noștri să-și vărseze sângele, sau sângele altora, pentru a genera profituri pentru cei puțini pe cheltuiala noastră?

Nu, securitatea trebuie să vizeze în întregime protejarea minții, a trupurilor, a autonomiei intelectuale și a integrității spirituale a cetățenilor țării noastre în conformitate cu cuvintele și importanța Constituției. Asta înseamnă, colegi soldați, că vi se încredințează să apărați poporul, nu bogații, și înseamnă că acele ordine care vă încredințează să promovați sau să apărați regimul totalitar al pandemiei trebuie respinse și, atunci când este necesar, un nou lanț de trebuie înființată comanda care să reprezinte poporul în conformitate cu Constituția. Voi, colegi militari, ați jurat că veți apăra Constituția și, prin ea, cetățenii noștri. Nu există niciun cuvânt despre „Organizația Mondială a Sănătății” deținută în mod privat, miliardari, bănci de investiții, capital privat sau partidele Democrat și Republican care să fie găsite nicăieri în Constituție.

Odată ce suntem clari că Statele Unite sunt o republică constituțională care raportează cetățenilor într-o manieră democratică, atunci vom fi gata să curățăm casa, să tăiem toate legăturile cu interesele financiare care au preluat părți largi ale guvernului nostru și să răspundă eficient împotriva războiului asupra suveranității umane reprezentat de acest atac asupra unui om politic individual. Atacuri similare au loc chiar acum și în Statele Unite.

Cetăţenilor lumii, le cer cooperare. Trebuie să formăm o alianță internațională împotriva acestui tehnofascism în plină desfășurare și trebuie să luptăm pe toate fronturile împotriva acestor puteri care se străduiesc să reducă cetățenii la starea de idiot, prin educație prostească și jurnalism insipid și să-și pompeze corpurile pline de otrăvuri folosind alimente, băuturi. medicamentele și chiar aerul pe care îl respirăm. Trebuie să facem asta fără să ne rugăm operatorilor politici înțelepți care ne-ar păcăli să ne alăturăm mișcărilor care sunt controlate de aceleași interese financiare care ne-ar măcelări.

Alăturați-vă cu noi astăzi, nu ca parte a unui sistem de alianță corupt care aduce profituri negustorilor morții, ci mai degrabă ca parte a unei alianțe a cetățenilor pământului, de pretutindeni, care susțin adevărul, libertatea, suveranitatea și pentru integritatea intelectuală, spirituală și corporală a cetățeanului la fiecare nivel.

Alăturați-vă mie, alăturați-vă nouă, în condamnarea acestui atac asupra prim-ministrului Robert Fico și, de asemenea, alături de mine în organizarea următoarei etape a rezistenței cetățenilor pe baza celui mai sacru text al Americii, Declarația de Independență. Acea Declarație de Independență afirmă, bazată pe legea naturală care datează din trecutul îndepărtat al umanității: „Când un lung șir de abuzuri și uzurpări, urmărind invariabil același obiect, evidențiază un plan de a readuce cetățenii sub despotism absolut, este dreptul cetățenilor, este datoria lor, să arunce un astfel de guvern și să ofere noi paznici. pentru securitatea lor viitoare”.

Sursa: https://www.art-emis.ro/analize/coruptia-si-criminalitatea-tratatului-de-pandemie-o-m-s

Notă – Emanuel Pastreich a fost președinte al Institutului Asia, un think tank cu birouri în Washington DC, Seul, Tokyo și Hanoi. Pastreich este, de asemenea, director general al Institutului pentru Medii Urbane Viitoare. Pastreich și-a declarat candidatura la președintele Statelor Unite ca independent în februarie 2020.

Preluare de pe Gîndește. Org.  –  Contrapropaganda

Selecție și editare: Pietraru Maria

Cu puţine zile în urmă, au fost date publicităţii rezultatele recensământului populaţiei, efectuat în 2011. Ceea ce se ştia de mai multă vreme, a fost confirmat oficial: populaţia României este de 19 000 000 de suflete! Cutremurător! Iată că în douăzeci şi unu de ani de democraţie şi libertate, numărul românilor din ţară a scăzut cu patru milioane. Dacă România s-ar fi aflat în război în toţi aceşti ani, cu siguranţă n-ar fi pierdut atâtea suflete. Care să fie cauzele?

De mai multă vreme se vorbeşte de o anume conspiraţie mondială. Unii o afirmă, alţii o tăgăduiesc. Poate cuvântul ,,conspiraţie’’ nu este cel mai potrivit. Cert este că se desfăşoară o acţiune malefică concertată, îndreptată împotriva poporului român, dar nu numai. A fost necesară revoluţia blestemată din 1989 pentru a înlătura un dictator dement şi a deschide calea tuturor fărădelegilor şi abuzurilor. Industria ţării, cu tot ce presupune ea, a fost sistematic distrusă. Agricultura este descurajată şi împinsă spre desfiinţare, prin tot felul de reglementări legislative şi economice aberante. Bogăţiile ţării, aşezate de Dumnezeu la creaţie în pământul nostru, au fost vândute pe nimic străinilor. Ţara a fost îndatorată cu sume uriaşe, care nu vor putea fi plătite poate niciodată, iar banii nu se regăsesc nicăieri şi nimeni nu mai dă socoteală de nimic. România a ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea hrăni populaţia, aşa încât aproape patru milioane au fost siliţi să emigreze şi să se facă sclavii străinilor. Populaţia rămasă este îmbătrânită şi deliberat sărăcită. Avorturile au proliferat, căci glasul Bisericii este ignorat sau batjocorit. Mortalitatea a crescut alarmant din pricina sărăciei, a alimentelor otrăvite, a lipsei de medici şi asistenţi medicali, a închiderii multor spitale de către acel ministru sinistru, Cseke Atilla; medicamentele s-au scumpit nepermis, ca să crească profiturile marilor companii farmaceutice străine. Cei care conduc ţara sunt în război cu propriul popor, al cărui glas nu mai este ascultat. F.M.I., U.E., Banca mondială şi celelalte organisme oculte, dictează discreţionar împotriva românilor. Aceşti străini satanici ne urăsc de moarte, şi ar dori să ne desfiinţeze ca popor dreptcredincios şi să ne impună o credinţă cu totul străină de Dumnezeu. Constituţia şi legile civile, strâmbe cum sunt ele, sunt sistematic şi neruşinat încălcate, fără ca cineva să fie tras la răspundere.

Ceea ce am conturat succint până aici, ar putea duce pe mulţi la descurajare şi deznădejde. Nu acesta este rostul relevării acestor realităţi incontestabile. Dimpotrivă, ele sunt un mesaj de încurajare spre a ne apropia mai mult de Dumnezeu şi a ne pune nădejdea în El. Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?De aceea, nu vă temeţi, români dragi!

Presbiter Iovița Vasile

A şaptea poruncă bisericească ne spune: ,,Să nu citim cărţile ereticilor’’. Erezia este denaturarea unuia sau mai multor adevăruri de Credinţă, dăruite oamenilor prin Revelaţia Dumnezeiască. Erezia este păcat de gravitate extremă, îndreptat împotriva lui Dumnezeu Însuşi, dar şi a aproapelui. După cum mărturisea Ava Agaton în scrierile Patericului, erezia este despărţire de Dumnezeu. Pe cale de consecinţă, ereticii şi cei ce le urmează vor avea parte la judecată de osânda veşnică în împărăţia diavolului. Dumnezeu îngăduie, prin scrisul Sfântului Apostol Pavel, cel mult două încercări de a-l aduce pe eretic la Dreapta Credinţă  A scris Episcopului Tit al Cretei: ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit’’(Tit 3, 10-11).

Pe de altă parte, Sfânta Biserică Ortodoxă are încredinţare de la Însuşi Capul său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, să păstreze întreaga Revelaţie Dumnezeiască nealterată, neschimbată, fără adaosuri sau omisiuni. Această învăţătură sănătoasă (I Timote 1, 10) este propovăduită oamenilor pentru a crede şi a vieţui drept în viaţa aceasta, făcându-se vrednici de împărăţia lui Dumnzeu. Este de la sine înţeles că Biserica Ortodoxă are ca grijă de căpetenie să-şi ferească credincioşii de rătăcirile ereticilor răspândite prin cărţile sau publicaţiile acestora, dar şi prin grai, ceea ce înseamnă că aceia care s-au luminat prin singurul Botez mântuitor, cel al Bisericii, sunt îndemnaţi să nu se vatăme sufleteşte, participând la adunările nelegiuite ale sectarilor eretici, dacă-mi este îngăduită o asemenea exprimare pleonastică.

Ereticii au o puternică susţinere financiară din partea vrăjmaşilor Domnului nostru Iisus Hristos şi ai Bisericii Sale. Aceştia au în mână banii şi aurul lumii pe care le folosesc cu intenţia diabolică de a distruge Dreapta Credinţă. Un fapt de o gravitate extremă este acela că Facultățile de Teologie dau anual sute de absolvenți îndoctrinați cu aberațiile ecumeniste, sunt trimiși în parohii, și-n felul acesta erezia se răspîndesc în Trupul sfînt al Bisericii noastre. Cît va mai răbda Dumnezeu?

Trăim în timpurile despre care Sfântul Apostol Pavel scria Episcopului Timotei al Efesului: ,,Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme. Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de Evanghelist, slujba ta fă-o deplin!’’(II Timotei 4, 3-5).

Cinstite cititorule, nădăjduiesc că după acest cuvânt lămuritor vei veghea încă şi mai mult să nu cazi în acest păcat, citind cărţile viclenilor eretici, şi vei îndemna şi pe alţii să se ferească de ele.

Presbiter Iovița Vasile

Vă invit, cu tot dragul, să urmăriți filmul Părintelui Ciprian Mega, Glasul celui care striga în pustie. Veți înțelege multe neînțelesuri. Veți pricepe de ce leprele s-au dezlănțuit împotriva adevărului. Toți impostorii, toți păduchii au ieșit la suprafață, făcînd aerul Romaniei încă și mai irespirabil.

1.Cu ceva timp în urmă, am calificat filmul Părintelui Ciprian Mega, 21 de Rubini, ca fiind excelent. De ce? Pentru că dezvăluia necruțător porcăriile din Sfanta Biserică Ortodoxă Romană, de la nivel înalt, pînă la eșaloanele inferioare. De ce a greșit Părintele Ciprian? Pentru că ne-a spus că sinodul mincinos colcăie de homosexuali, care se acoperă unii pe alții? Pentru că ne arată corupția și simonia promovată de indivizi sordizi, infiltrați în Biserică, spre a o distruge din interior? Pentru că ridică voalul de pe un sistem putred ecumenist, care se erijează în apărători ai Dreptei Credințe?

Încă o data, vedeți filmul Glasul celui care striga în pustie. În centrul său se găsește Părintele Mărturisitor Gheorghe Calciu Dumitreasa. Excepțional! Nu știam de acest film. O descoperire cu adevărat revelatoare! Ne arată prin ce a trecut orice preot mărturisiror al Dreptei Credințe. Au fost puțini! Dar au fost. Din păcate, nu m-am numărat printre ei. Și nici nu vreau să fiu un viteaz care se arată după război.

2.Dialogurile filmului  sunt memeorabile. Aș vrea să vă exemplific. Ar fi prea multe. L-am socotit pe Părintele Ciprian Mega drept un preot care regizează, făcîndu-și din asta un hobby. M-am înșelat: Este un regizor cum puțini au avut romanii. Nu vreau să fac ierarhizări, e în primii trei regizori romani ai tuturor timpurilor. Poate e chiar primul. Asta e convingerea mea.

3.I-am reproșat că l-a distribuit pe masonul adormit, trezit de curînd, Dorel Vișan, în rolul unui primăraș șmecher, care aranjează tot ce vrei. În primul film, Glasul celui care striga în pustie, îl regăsim în rolul unui general de securitate viclean, incult, dur, obraznic, inuman, prost. Exact ceea ce i se potrivește. Felicitări, Părinte. Omul potrivit la locul potrtivit! De curînd a fost puțin zgîlțîit și trezit din adormire, prilej cu care am aflat că dumnealui se închină marelui architect. Fie sănătos. Dorele, nu ai prea multă vreme, te vei duce pe un tărîm necunoscut și vei sta în fața lui Dumnezeu. Ce vei răspunde?  

4.Nu pot să pun o linie de demarcație între cele două filme ale Părintelui Ciprian. Cel dintîi, capătă înțelesuri în cel de-al doilea. Acesta a stîrnit contestări, critici aspre, atitudini vehemente din partea ecumeniștilor, care trebuie să-i apere pe pseudo-ierarhii eretici de fărădelegea și trădarea lor. Și-atunci ce fac? Îi suduie birjărește pe cei care s-au îngrădit de erezie. Și? Cei cu asta? Ereticul rămîne eretic, apostatul s-a lepădat de Credința Ortodoxă, schismaticul Bartolomeu dă tomos unei bande de derbedei din Ucraina, care devastează bisericile păstorite de ÎPS Onufrie, păstorul legitim și canonic al Sfintei Biserici Ortodoxe a Ucrainei. Realitatea nu poate fi înăbușită de revărsările de prostie și răutate ale unora, care socotesc că repetarea obsesivă a unei minciuni, va sfîrși prin a se impune ca adevăr. Vă înșelați, jalnici ecumenisti.

Presbiter Iovița Vasile

Nebănuite de mintea omenească sunt căile prin care Dumnezeu îi aduce la Sine pe cei rătăciţi. Astăzi sărbătorim pe Sfinţii Împăraţi Constantin cel Mare şi pe mama sa, Elena, de aceea, în cuvântul care urmează, voi arăta cum l-a adus Dumnezeu Preamilostivul pe împăratul păgân Constantin la Dreapta Credinţă, după mulţi ani în care acesta alergase pe căile pierzării.

Spun scriitorii bisericeşti că împăratul a fost cuprins de boala necruţătoare a leprei, încât tot trupul lui era plin de bube. Zadarnic s-au perindat doctorii vremii prin palatul imperial, căci împăratul n-a cunoscut nicio uşurare. Slujitorii idoleşti au venit şi l-au sfătuit, cu cutezanţă diavolească, să se scalde într-o baie în care să se găsească sânge de prunci nevinovaţi. Aşa au fost adunaţi o mulţime de copii care sugeau la sânul maicii lor, urmând a fi ucişi fără milă. Când împăratul a văzut această grozăvie care se pregătea, a poruncit ca pruncii să fie întorşi la mamele lor îndurerate, socotind că este mai bine să rabde durerea, decât să verse sânge nevinovat. Bunul Dumnezeu a văzut milostivirea împăratului şi a trimis pe Sfinţii Săi Apostoli Petru şi Pavel să se arate, în vedenie, împăratului şi să-i vestească despre baia care-i va aduce sănătate, aceea a Sfântului Botez.

În acea vreme Episcopul Silvestru se ascundea în munte, deoarece prigoana împotriva Bisericii era crâncenă. Acesta a fost căutat şi adus cu cinste la palatul imperial şi a început să-l înveţe Dreapta Credinţă, cerându-i, în aceaşi vreme, să înceteze a prigoni poporul lui Dumnezeu. După şapte zile de post şi rugăciune, arhiereul lui Hristos l-a botezat pe împărat, afundându-l de trei ori, în numele Preasafintei Treimi. Când a ieşit din apă, au căzut ca nişte solzi de pe trupul său şi s-a vindecat de lepră, aşa cum s-a tămăduit şi Neeman Sirianul, când s-a afundat în apele Iordanului.

Aşa a rânduit Dumnezeu, ca prin acest Împărat binecredincios, Biserica lui Hristos să capete slobozenie şi toţi cei prigoniţi au putut să se întoarcă la casele lor şi să trăiască creştineşte, fără frica morţii. Au început să se zidească pretutindeni sfinte biserici, în care s-au mutat altarele catacombelor.

Mama sa, Sfânta Împărăteasă Elena s-a dus la Ierusalim să caute Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi care era tăinuită de iudeii cei necredincioşi. Când a găsit trei cruci, s-a încredinţat de cea adevărată prin descoperire Dumnezeiască şi a dat-o Patriarhului Macarie, care a ridicat-o şi a arăta-o poporului. De-atunci sărbătorim Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie în fiecare an (După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.398-406).

Presbiter Iovița Vasile

Dintru început, vorbind despre părintele Matei Vulcănescu, nu pot spune decât că am avut o părere foarte bună pentru mărturisirea pe care a exprimat-o împotriva ecumenismului și a minciuno-sinodului din Creta. Puțini sunt preoții și teologii Bisericii care s-au implicat atât de bine în lupta antiecumenistă, cu rezultate prolifice pe scena Ortodoxiei, alături de nume mari, precum protopresbiter Theodoros Zisis, pr. Georgios Metallinos, cuv. Gavriil, arhim. Maximos Karavas etc., așa cum vedem la pr. Matei „antiohianul”. Mulți dintre preoții și credincioșii Bisericii Ortodoxe Române au aflat de trădarea de la Kolymbari, Creta (2016) datorită implicării acestui neobosit și râvnitor părinte atât de apreciat și, totodată, atât de controversat. 

Cu toate acestea, ceea ce se întâmplă de ceva timp în spațiul virtual românesc, prin atitudinea denigratoare a pr. Matei V., vine parcă să otrăvească și să arunce în derizoriu tot ceea ce a produs Ortodoxia românească în ultimele decenii, în tipare mai puțin „teologice”, ieșite în afara hotarelor trasate sau imaginate de presbiterul antiohian. Tot ce nu corespunde criteriilor de selecție ale elitistului protopresbiter, pentru o Ortodoxie curată de orice „întinăciune sau zbârcitură”, este denigrat, înjosit și desconsiderat. Nimic nu scapă eruditului teolog. Toți cei care suntem suspectați de religiozitate, pietism sau formalism, riscăm să ne (des)calificăm, garantat, în favoarea ofensivei mateite „contra religiei”. 

Argumentele pe care le invocă sunt în mare parte ortodoxe. Ceea ce lipsește, însă, părintelui Matei este discernământul, tactul pastoral și, mai ales, înțelesul corect al rezultatelor pe care le aduc intervențiile denigratoare la nivelul Ortodoxiei românești. Îmbinarea mărturisirii împotriva ecumenismului și a minciuno-sinodului din Creta, cu condamnarea publică a unor părinți ai Ortodoxiei românești (și nu numai!), cu rostirea de anateme aupra unor frați și Frății ortodoxe, numite pe nedrept „parasinagogi”, precum și blamarea și sancționarea unor atitudini pastorale neconforme cu Ortodoxia canonică și patristică, aduc dezbinare și confuzie printre credincioșii Bisericii, care ajung să-și manifeste repulsia și îngrijorarea față de nepomenitori și față de cei îngrădiți de erezie, asociați acestei atitudini supercorecte sau zelotiste. Mai mult decât atât, în condițiile date, însăși mărturisirea împotriva Cretei devine necredibilă și desuetă. Așadar, cui folosește acest circ mediatic și aceste batjocoriri nesfârșite, fundamentate greșit pe o falsă smerenie și o ostentație păgubitoare de suflet… în numele Ortodoxiei?! Așa au apărat Sfinții Părinți sau marii Duhovnici Biserica lui Hristos și Adevărul?! Mă îndoiesc! 

Ce este foarte interesant, și acest aspect m-a determinat să scriu aceste rânduri, este resuscitarea și promovarea clericului schismatic de tristă amintire Ciprian Staicu, într-o postare pe care, între timp, pr. Matei V. a șters-o de pe pagina sa, probabil dându-și seama de penibilul situației. În această postare preotul Vulcănescu îl numește pe Ciprian Staicu, „Părinte Mărturisitor”, alături de adevărați „Părinți Mărturisitori care țin Biserica Ortodoxă”, uitând parcă de dezbinările și de diversiunile făcute în rândul nepomenitorilor de către acesta. 

Astfel, nu pot să nu mă întreb: ce joc face acest pr. Matei Vulcănescu și cui folosesc elucrubațiile sfinției sale? Este el oare inconștient de efectele acțiunilor sale sau face totul planificat, cu bună știință, urmărind denigrarea nepomenirii propuse „după chipul si asemănarea” sa? Este întreg la minte și sănătos la suflet sau se aseamănă cu Staicuminte, făcând același joc: dezbină și cucerește…?!

În anii școlii primare, sunt vreo 60 de ani de-atunci, am auzit o butadă reușită, la care zîmbesc și acum, amintindu-mi-o. În vitrina unui atelier care lucra încălțări pentru populație, se găsea acest anunț: Confecționîm încălțăminte din pielea clientului. Se spunea că toți ocoleau atelierul, temîndu-se să nu fie jupuiți.

Acum, vrînd-nevrînd, am să mă folosesc de materialul clientului, spre a încropi acest articolaș. Clientul fiind adunarea celor circa 59 de pseudo-ierarhi care, periodic, se întîlnesc în Dealul Patriarhiei, sub numele înșelător, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Să ne înțelegem: Biserica Ortodoxă Romană este sfîntă, sinodul ei este așa cum știm.

Și totuși, modul de gîndire al sinodalilor era cu totul diferit, în anul 2008, cum puterți constata din materialul clientului, atașat mai jos. Această adresă a fost inclusă în șirul de documente oficiale ale Patriarhiei Romane, cu număr de înregistrare, așa încît nu poate fi ștearsă, negată sau anulată, oricît de incomodă a devenit ea, între timp.

1.Documentul se ocupă de fapta lui Nicolae Corneanu, papistaș cu mare influență în sinodul bucureștean. Se zice despre el că și-ar fi manifestat regretul pentru că s-a ,,împărtășit’’ din potirul greco-papistaților, Și e luat ca prim semn de îndreptare. Aiurea. Corneanu a rămas papistaș, în cuget și-n simțiri, pînă la sfîrșitul vieții, și așa s-a dus la Judecata Particulară. Dumnealui n-a regretat nicio clipă gestul necugetat, anticanonic, și-a exprimat doar surprinderea că s-a produs o atît de mare tulburare. Îmi amintesc perfect declarația sa, și poate se găsește și pe net.

Este dezaprobat și impostorul Sofronie Dricek de la Oradea, pentru că a oficiat un ritual de sfințire a apei la Bobotează, dimpreună cu minciuno-episcopul papistaș din aceași urbe. Acești doi nevrednici, Corneanu și Drincek ar fi trebuit să fie imediat caterisiți și înlăturați din Biserică, precum mădularele putrede, după cum poruncesc Sfintele Canoane. Nu s-a întîmplat. Sinodul n-avea putere de decizie, cum n-are pînă-n ziua de azi.

2.Pornind de-aici, Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare.

,,În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de Credinţă Ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni.

Ierarhi și preoți nevrednici concelebrează, de ani de zile, slujbe cu papistașii sau, și mai rău, cu protestanții și neoprotestanții, chiar și cu păgînii, tot felul de slujbe inventate de ei, ca să-și arate dragostea unii față de ceilalți, ca toți să fie una, după cum, chipurile, ar fi poruncit Mantuitorul. Adică, neghina să fie grîu, erezia să fie Dreaptă Credință, întunericul să fie lumină, minciuna să fie adevăr, Biserica să fie sectă, iar secta să fie Biserică.

Nenorociților! Călăuze oarbe, erijate în povățuitori! (Matei 23, 16). V-ați inhăitat cu toți ereticii lumii, pentru că vi s-au oferit măriri deșarte, palate episcopale, slugi docile, bani cu nemiluita, numai pentru a face voia antihriștilor mondiali!

Conform documentului, pe care mîinile voastre l-au semnat:

-Ați pierdut comuniunea cu Biserica noastră. Pe cale de consecință, nu mai sunteți în Biserica Ortodoxă Romană, nici ca ierarhi, nici ca mireni. Că trîmbițati pe toate drumurile că, noi cei îngrădiți de erezie, suntem schismatici, e spre osînda voastră. Noi știm că am aplicat Sfintele Canoane, disprețuite de voi, și asta ne este de-ajuns. Sunteți apriori caterisiți, și datoria noastră de a vă urma, încetează.

-Nu aveți dreptul să mai săvîrșiți Sfintele Taine și Ierurgii ale Bisericii noastre.

-Nu aveți niciun drept de reprezentare a Bisericii  Ortodoxe Romane în cmb (consiliul mondial al ziselor biserici) și al altor organisme ecumenice.

-Ceea ce vă rămîne de făcut este să plecați din scaunele episcopale, abuziv ocupate, spre a da posibilitatea Bisericii să-și aleagă ierarhi vrednici.

Lăsați-ne, domnilor, în nevrednicia și amarul nostru!

Presbiter Iovița Vasile

Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare.

În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni.

În vorbirea poporului iudeu se rostea de puţine ori cuvântul ,,milă’’ şi încă şi mai puţin acest simţământ se manifesta în viaţa de toate zilele. Fie că era vorba de conaţionali, fie că aveau de-a face cu străini. Numeroase fapte o dovedesc din plin. Este de amintit aici, înainte de toate, cruzimea pe care au arătat-o iudeii faţă de Binefăcătorul lor şi al nostru, Mântuitorul Iisus Hristos. De   aceaşi cruzime a avut parte şi Sfântul Arhidiacon Ştefan atunci când, voind şi făcând binele iudeilor, a fost ucis cu pietre (Fapte 7, 59-60). Cu pietre urma să fie ucisă şi femeia prinsă în adulter (Ioan 8, 3-11), ceea ce i-a împiedicat a fost prezenţa Fiului lui Dumnezeu Care, prin Dumnezeiasca învăţătură, i-a ruşinat pe pârâşii şi vrăjmaşii ei, arătând adâncă milă pentru o fiinţă vinovată dar neajutorată, în faţa celor însetaţi de sânge. Şi enumerarea unor atari exemple ar putea alcătui o listă lungă.

Prin urmare, nu este de mirare că şi Apostolii Domnului au fost cuprinşi de mare teamă, după ce L-au văzut răstignit pe Învăţătorul lor. Aşa au scris Sfinţii Evanghelişti: ,,Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii, şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi Ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!’’ (Ioan 20, 19). După opt zile de la Învierea Domnului, aceaşi teribilă teamă îi stăpânea pe Sfinţii Apostoli, căci şi de data aceasta, când a venit Mântuitorul la ei, i-a găsit cu uşile încuiate (Ioan 20, 26).

În faţa intransigenţei iudeilor, este firesc ca şi femeile purtătoare de mir să fie cuprinse de frică. Numai că aceste sfinte femei şi-au învins teama, căci dragostea lor pentru Domnul a fost mai puternică. Înfruntând multele primejdii, au cumpărat mir şi, la vremea răsăritului soarelui, au venit să ungă Preasfântul Trup al Domnului. Se vede de aici că moartea Mântuitorului nu le-a împuţinat dragostea, ele cotinuând să-I rămână credincioase şi dincolo de pragul morţii Sale. Pentru ele, Iisus Hristos n-a încetat nicio clipă să fie ,,Domnul lor’’ (Ioan 20,13). Ajunse la mormânt, femeile aducătoare de mir au văzut mai întâi piatra cea mare ce închidea intrarea, dată la o parte. După ce au intrat în mormânt, spre surprinderea lor, n-au găsit Trupul Domnului, ci un tânăr în veşmânt alb care le-a dat Vestea cea Bună a Învierii. Spusele tânărului le-au copleşit, nu puteau încă să înţeleagă minunea Învierii şi nici nu îndrăzneau să se bucure, ,,şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau’’ (Marcu 16, 8).

Această Sfântă Duminică, a treia după Învierea Domnului, este rânduită cu înţelepciune de Mireasa lui Hristos, Sfânta Biserică, spre aducere aminte şi cinstirea Sfintelor Femei Mironosiţe, adică aducătoare de mir. Dar această zi capătă înţelesuri încă şi mai ample, căci în ea se poate regăsi orice femeie iubitoare de Hristos din vremea noastră şi din orice timp, trecut ori viitor. Este astăzi, cu alte cuvinte, ziua femeilor creştine, a fiicelor credincioase ale Bisericii noastre. S-a făcut o îndreptăţită observaţie că dintre toţi oameni trăitori pe pământ în vremea Mântuitorului, numai femeile şi copiii nu i-au făcut niciun rău. Dimpotrivă, L-au înconjurat cu sfântă iubire şi au ilustrat cu temeinicie cele scrise mai târziu de Sfântul Apostol Pavel: ,,Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? … Căci sunt încredinţat căci nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru’’ (Romani 8, 35, 38-39).

Puternicii zilei din vremea noastră contrapun sărbătorilor sfinte ale Bisericii o seamă de sărbători false, cu conţinut şi semnificaţii păgâneşti. Aşa este, bunăoară, ziua femeii, cea mult trâmbiţată în fiecare an, la 8 martie, la care, din păcate, participă, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, şi multe femei creştine. Atunci s-ar cinsti, chipurile, toate femeile pentru vredniciile lor. Fals! Aceasta este o zi de necinstire a femeilor, mai degrabă un prilej de ospeţe şi petreceri dezmăţate, cu atât mai mult cu cât 8 martie este, de cele mai multe ori, una din zilele Sfântului şi Marelui Post al Paştilor! Şi femeile se duc cu atâta uşurinţă şi inconştienţă să petreacă! Această tendinţă, deja manifestă, de a profana sărbătorile Sfinte şi a le înlocui cu cele păgâneşti, ne aduce aminte de ceea ce profeţea Proorocul lui Dumnezeu Daniel despre vremea domniei lui antihrist: ,,Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe Sfinţii Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, şi judecata se va face şi i se va lua stăpânirea, ca să-l nimicească şi să-l prăbuşească pentru totdeauna’’ (Daniel 7, 25-26). Ne aducem aminte că în vremurile întunecate ale comunismului, puternicii zilei de atunci, neputând desfiinţa Marile Sărbători din iarnă ale Bisericii, precum Naşterea Domnului, Tăierea Împrejur sau Botezul Mântuitorului, au încercat, prin activiştii trepăduşi, să atrbuie acestora semnificaţii păgâneşti. N-au reuşit, dar acelaşi lucru se face şi acum şi se va face încă şi mai mult în vremurile care urmează. O spune chiar cuvântul cel pururea negreşelnic al lui Dumnezeu.

Pentru noi, Sfânta Biserică cea nebiruită nici de porţile iadului (Matei 16, 18), Învierea Domnului este Adevăr mai presus de orice adevăr, bucurie mai presus de orice bucurie, după cum este şi această Sfântă Duminică a Mironosiţelor: ,,Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească Ucenicilor Lui. Dar pe când mergeau ele să vestească Ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat’’ (Matei 28, 8-9). Abia atunci bucuria lor a fost deplină, până atunci nici nu îndrăzniseră să se bucure. Să ne bucurăm, aşadar şi noi, laolaltă cu Sfintele Femei Purtătoare de mir. Acum şi-n veci. Amin.

Hristos a înviat!

Presbiter Iovița Vasile