,,Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei’’ (Luca 21, 8)

Dragilor, vorbim despre faptul că trebuie să fim trezvitori.
„Deșteptati” se poate spune, treji, veghetori, deci nimeni sa nu fie adormit. Amintiți-vă de câte ori Hristos a spus acest verb „privegheati”. Și a spus-o cu un înteles. Nu a vrut să ne spuna ca sa nu ne dormim somnul biologic, să nu ne ducem in pat la culcare. S-a referit sa avem „paza mintii”, sa fim „trezvitori”, si asta inseamna că vom rămâne vigilenti. Vom avea atenția sporita. Vom fi cu paza gandurilor. Vom fi treji. Cand spunem cuiva, „tu dormi, te-am prins ca motai. Nu, esti o persoană vigilenta, adică cu trezvie….” Pentru că celălalt inteles pe care îl dam astăzi, cuvantului „deștept”, este cuvântul inteligent. În timp ce daca ai lucrarea mintii înseamnă să fii trezvitor, să fii atent. S-ar putea să nu am prea multă inteligență, s-ar putea sa am puțina, dar sa am paza mintii, lucrarea launtrica.
Când va veni antihristul mulți dintre creștinii noștri… acum nu vorbim neaparat in procente, dar va spun că 95% 97%, (vă voi spune de unde obținem rezultatul) se vor închina antihristului. Și clerul, și patriarhii, episcopii, și oamenii simpli, și oamenii de știință, și cei mari și cei mici. De ce? Deoarece ei nu vor avea trezvia mintii luminate prin har în Hristos.

De unde am obtinut procentul crestinilor care se vor lepada de Hristos?
În Apocalipsa este scris următorul text. V-am spus acest lucru de multe ori. Ii spune Îngerul Sfantului Ioan Teologul. El îi dă o masura, un scandura și îi spune sa masoare in metri templul. Lungimea reală a templului a fost de aproximativ 30 până la 33 de metri. Nu a fost un templu mare cel al lui Solomon, cel pe care l-ați remarcat în momentul în care Sfantul Ioan Evanghelistul il vede în descoperire. Templul istoric fusese demolat de romani. Și în afara ușii templului, erau câțiva metri, câțiva, 5-6-7. Foarte aproape era marele altar al jertfelor, al arderilor de tot. Și îi spune sa măsoare templul și altarul. Erau multe clădiri pe muntele Sionului, iar întreaga cetate a Ierusalimului va fi stapanita de națiunile pagane timp de trei ani și jumătate.

Sfintii Părinți spun că Ierusalimul reprezinta chipul Bisericii. Cu atât mai mult muntele Sionului. Cu atât mai mult templul lui Solomon. Dar întregul oraș și toate celelalte clădiri ale muntelui Sionului vor fi stapanite de națiuni pagane. Deci, ce înseamnă asta? Națiunile sunt necreștinii, paganii, idolatrii. Antihristul va fi cel care isi va impune tirania. Aceasta tiranie va dura trei ani și jumătate, atâta timp cât va fi domnia lui antihrist.
Comparativ acum, luam orașul, topografic, luam și templul unde sunt cuprinsi cei care nu se vor închina antihristului. Aceasta reprezintă rezultatul a ceea ce s-a măsurat. De ce? Căci ceea ce se măsoară aparține cunoașterii lui Dumnezeu, ea aparține prestiintei, providentei lui Dumnezeu. Ceea ce nu se măsoară nu aparține lui Dumnezeu. Este ceea ce spune Dumnezeu: „nu-mi voi aminti de voi. Nu va voi cunoaste. Nu va voi recunoaste”. Deci, să luam comparativ o masura versus cealaltă masura. Întreg orașul versus mica parte a muntelui Sionului. De aceea v-am spus că de aici, din aceasta masuratoare, înțelegem că puțini, numai o ramasita dintre ortodocsi va fi mantuita!

Este o chestiune de bun simț. Doresti să fii mântuit? Dacă da, atunci trebuie să fii vigilent, trezvitor. Și spun asta pentru că nu știm mâine, poimaine ce va urma.
Nu pe usa va intra dușmanul, ci sare de aiurea. Nu ma refer doar la erezii. Va voi spune un singur lucru: ecumenismul! Acest ecumenism este sustinut de patriarhi, arhiepiscopi, episcopi și așa mai departe. Ati auzit? Ecumenismul are sustinatori printre patriarhi, arhiepiscopi, episcopi și așa mai departe. Ati înțeles?
Deci, cum va ramane mintea noastră cu discernamant duhovnicesc, când mâine, poimaine ne vor spune, „progresiv” sa ne unim cu toate religiile, desigur, prin metoda felierii salamului, puțin câte puțin… o felie, si iarasi tai o felie…daca nu vom reacționa? Atunci vom fi prinși în somnul tradarii? Și vor fi puțini cei care vor rămane pe poziție verticală. Nu știu, dar acesti putini nu se vor închina, nu vor accepta… Cu toate acestea, vocile lor s-ar putea să nu fie auzite, dar ei nu vor accepta.

Vă rog să retineti. Acest lucru este foarte important! „Vai voua, celor ce ati pierdut rabdarea! Ce veti face cand va va cerca Domnul?” (Eclesiastul 2, 15)
Textul se refera la răbdare, dar Sfintii Părinții în loc de răbdare pun cuvântul inimă. E în Filocalie, il vom găsi de fapt, în primul volum: „Vai de cei care și-au pierdut, inimile, sufletele”.Și atunci când Domnul va veni la a Doua Venire, ce vor face tradatorii?

După toate aceste suferinte, Hristos va veni, adică va avea loc Parusia.
Când Hristos va veni, ce vom face dacă ne-am pierdut inimile și ne-am înșelat?
De aceea, oricine nu este cu adevărat trezvitor și ravnitor nu-i va fi cu putinta sa traiasca o viata in Hristos! Si se va inchina fiarei! Să nu fie!

https://youtu.be/-Zo4jw8gteI

Felix

Unde vom merge d ne ascundem, noi Poporul lui Dumnezeu? În primul rând, as dori să vă întreb, dragii mei: Aveți conștiința că sunteți Poporul lui Dumnezeu?!
Dumnezeu, dragii mei, îl protejează pe Profetul Său Ilie, îl protejează de mânia lui Ahab; când Ahab a auzit aceste lucruri, s-a maniat și înainte de a putea reacționa, Profetul a dispărut. De aceea v-am spus: ca fulgerul a apărut și ca un tunet a dispărut. Și pentru că Ahab nu a avut timp să reacționeze, îl persecută pe Profet.

Dar Dumnezeu îl protejează pe profetul Său Ilie, nu numai de mânia lui Ahab, ci și de foametea care s a ivit. Și era cuvantul Domnului către Ilie”, a poruncit Domnul lui Ilie…Du-te la răsărit și ascunde-te la paraul lui Cherit, și vei avea apă, iar corbii te vor hrăni acolo. Du-te departe, si te ascunde. Du-te departe, ascunde te. Du-te, ascunde te acolo. Acolo vei găsi apă – pentru că nu era apă, din cauza lipsei ploii. Acolo vei găsi apă. Și voi trimite corbii, carora le poruncesc să facă acest lucru, să te hrănească. Fii atenti, dragilor. Aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt de mare importanță. Nu sunt doar despre profetul Ilie.

Veți vedea în continuare: ele ne privesc, de asemenea si pe noi.
Ce i-a spus Dumnezeu Profetului Său? „și ascunde te”, ascunde te! Acest „loc ascuns”, ascunzatoarea, este un loc minunat pentru Poporul lui Dumnezeu în zilele dificile, de urgie. Aceasta ne amintește de ceea ce spune profetului Isaia. „Umblă, Poporul Meu”, zice Dumnezeu, intră în camarile tale, inchide ușa ta, ascunde te puțin pana mânia Domnului trece” (Isaia 26:20). Poporul Meu, intrați în camarile casei voastre, închideți ușa, ascundeți-vă pentru o vreme până când mânia Domnului trece. Unde să mergem să ne ascundem noi Poporul lui Dumnezeu?

În primul rând, as fi dorit să vă întreb, repet, dragii mei: Aveți conștiința că sunteți Poporul lui Dumnezeu?!

Este o nevoie de o conștiință de sine, că suntem Poporul lui Dumnezeu (este vorba de credinciosii ortodocsi care fac voia Lui si care fac parte din Trupul lui Hristos – Biserica) Suntem deci Poporul lui Dumnezeu? Ai conștiința că te osebesti de ceea cei ce iubesc lumea? Căci Poporul lui Dumnezeu se osebeste de ceea ce este in lume. Dacă nu aveți această conștiință că sunteți Poporul lui Dumnezeu, închideți-vă urechile la următoarele cuvinte pe care le voi spune. Ele nu va privesc pentru că va confundati cu lumea și mărșăluiti spre distrugere. Dar dacă ești constient ca esti Poporul lui Dumnezeu și îți dai seama de acest lucru, atunci ascultă bine ceea ce urmeaza.

Deschideți-vă urechile mai larg pentru a auzi ce ne spune Domnul. Trebuie, spune Hristos, să ne ascundem. Dar unde să ne ascundem? Pentru a înțelege această poruncă a lui Dumnezeu, că trebuie să ne ascundem și pentru a vedea in ce fel este această ascundere a noastră, trebuie să vedem acesta traire a Profetului Ilie ca pe un model istoric al sfârșitului vremurilor. Când spunem un model istoric, ne referim la acest lucru. Un eveniment, adică un eveniment istoric…

Israelul părăsește Egiptul, trece Marea Roșie și vine în țara Canaanului. Trecerea sa din Marea Roșie a fost un fapt, dar în același timp este și un model istoric. Prin tipologie se creează o relaţie de asemănare între tip şi antitip…Ce fel de model sau de antitip? Egiptul era considerata tara satanei. Asa cum țara Canaanului este considerată țara Împărăției lui Dumnezeu. Deci pesahul, trecerea – asta ne va arata Paștele. Pesah – este Marea Roșie. Acolo, în Marea Roșie, Dumnezeu îl scufundă pe Faraon și pe soldații săi, iar oamenii trec în siguranță. Este preinchipuirea Întruparii lui Iisus Hristos, prin care El ne ia din țara morții, a păcatului și a satanei și ne aduce în Împărăția Sa, și trecem prin pesahul numit Botez. Deci, ce a fost trecerea lui Israel din Egipt prin Marea Roșie în țara Canaanului? Un model istoric, o prefigurare. A cui? A Botezului și mântuirii.

Un alt exemplu este distrugerea Ierusalimului, care a avut loc în anul 70 d.Hr. Este un model sau prefigurare istorica, desi un fapt istoric, dar în același timp este și o prefigurare. A cui? A sfârșitului lumii, atunci când lumea va fi distrusă….
Deci asa și aici. Acel eveniment care a avut loc între Profetul Ilie și Ahab regele este cu siguranță un fapt istoric, și, în același timp, o prefigurare a sfârșitului lumii. Căci Ahab este o copie a ăntihristului. Dar cel mai uimitor dintre toate știi ce este? Cel mai uimitor lucru – care este singurul caz aici, cazul complet unic din istorie – este că Profetul Ilie, care a fost o copie sau prefigurare istorică a unui original al sfârșitului lumii, este în același timp chiar el insusi originalul!

Aceest Prooroc, Ilie va fi prezent în zilele guvernarii lui antihrist! (Maleahi 4.4-5). După cum știti, profetul Ilie nu a murit. A fost luat undeva în cer. Se va întoarce! Și așa cum l-a controlat pe Ahab, tot așa îl va controla și pe Antihrist! In același mod! Și lucrul uimitor: trei ani și jumătate de secetă aduși de profetul Ilie la Ahab, trei ani și jumătate de secetă va aduce si in timpul domniei lui antihrist! Prin urmare, avem fenomenul unic, că o persoană, Profetul Ilie, nu este doar o prefigurare, o copie istorică a acelui moment, ci și un original istoric din viitor, în cele din urmă. Deci, aceeași persoană este prezentă în ambele cazuri. Repet. Este un fenomen unic!

Și dacă, dragii mei, în zilele copiilor voștri vine Proorocul Ilie – pentru că antihristul va fi venit deja (s-a nascut deja asa cum ne spune si Sfantul Gavriil Georgianul) – și dacă în zilele noastre va veni – nu numai ale copiilor voștri – spuneți-mi, este timpul să dormim? Sau este timpul să ne ingrijim? Ascultați acum ce scrie cartea Apocalipsei în capitolul 11, despre acea chestiune a controlului lui antihrist de către profetul Ilie și ce se va întâmpla în continuare Apocalipsa 11, 3-7.
Omit câteva versete, de dragul conciziei. ,,Și voi da celor doi martori ai mei, zice Hristos, și ei vor profeți. Ei sunt chemați martori, pentru că vor depune o mărturie. ei sunt numiți chiar profeți, căci ei vor profeți. Cât de mult vor profeți? O mie două sute șaizeci de zile, este egal cu trei ani și jumătate. Câte zile a ținut profetul seceta atunci? Trei ani și jumătate! Același fenomen, de la aceeași persoană! Auziți, vă rog, cum spune Noul Testament acest lucru? „Ei vor avea puterea de a închide cerul, ca ploaia să nu cadă în zilele profeției lor!”

Prin urmare, predicarea pocăinței va dura trei ani și jumătate…Dar apoi, spune el, fiara care se va înălța din abis, adica antihristul, îi va ucide și le va lăsa trupurile neîngropate în piața Ierusalimului. (Vezi Apoc. 11, 8).
Sfantul Ioan Damaschin interpreteaza si spune: „Enoh si Ilie sunt trimisi….” Sfantul Ioan Damaschin, Despre antihrist.
Sfantul Ioan Gură de Aur, Cuvânt pentru viziunea lui Daniel, 37.32-38.11: „… el își trimite curând proprii vindecători, pe Enoh și Ilie, pentru a verifica acest lucru înaintea tuturor neamurilor. Vrăjmașul suferă de la ei și dupa toate lucrurile astea ii martirizeaza pe Sfinți”.
Ipolit al Romei, Discurs despre progresul lumii, 21.28-30: „… după cum numește și Daniel, prevestește că fiara, care a fost ridicata din abis, s-a luptat cu ei, care sunt Enoh și Ilie…

Despre acești doi Profeți, cartea Apocalipsei ne spune că întreaga lume îi va vedea, deoarece ei vor fi fost uciși în piața Ierusalimului. Desigur, acest lucru arată că aici va domni antihristul, pe care ei îl vor controla, și ca acesti doi Profeți vor demonstra că el este în cele din urmă antihristul. Dar antihrist îi va ucide, spune el, și atunci vor vedea uciderea lor „limbi, triburi, națiuni, popoare”.
Este o expresie comună folosită în Apocalipsa de Ioan Evanghelistul (Apoc. Ioan 10, 9. 11.17, 15 etc.), dar este folosită și de profetul Daniel (Dan. 3,4. 8· 31. 5,19. 6, 25 etc.) Cum vor vedea aceste „limbi, rase, națiuni, popoare” dezlegată, moartea celor doi profeți? Desigur, cu ajutorul televiziunii! Si ar fi putut cei mai în vârstă imagina vreodată că televiziunea se va inventa vreodata?… Ne-am fi putut imagina că toate popoarele i ar putea vedea în acest fel?…
Și totuși, astăzi este posibil. La fel este un indiciu – foarte probabil! – că sfârșitul este aproape, macar si pentru ca televiziunea s-a inventat deja, adică a fost inventată!… și poate – este! – exact ceea ce va deveni – o televiziune în slujba antihristului!… Faptul că s a inventat de mult timp este o dovada, pentru că ceea ce se vede astăzi la televizor este doar pentru a pregăti oamenii pentru venirea antihristului.

În acești trei ani și jumătate de tiranie a lui antihrist, Poporul lui Dumnezeu trebuie sa fie ascuns. Trei ani și jumătate trebuie credinciosii sa ramana ascunși! Dar de ce ar trebui să se ascundă? Pentru a scăpa. Pentru a scăpa doar de moartea biologica? Nu atât de mult de moarte, cât mai ales pentru a se proteja de efectele tulburatoare ale celor trei ani și jumătate cat domneste antihrist! Este groaznic, dragii mei, când îi vedem pe creștini în timpul nostru atât de mult influențați de cultura noastră actuală – care servește antihristului.
Adunați-vă copiii, dacă puteți, și aduceți-i la Biserică. Ce vă spun ei? Îți spun că mintea ta este invechita, că acum au mințile deschise, că au o nouă viziune asupra vieții… Adunați-vă copiii, dacă puteți, pentru a vedea că nu numai copiii, ci și adulții isi dau aere lumesti și au fost secularizați. Iar antihristul încă nu a venit public. Cand va sa vina o se sa impuna foametea, criza de alimente si excluziunea economica, sociala a celor care nu primesc semnul fiarei, pecetea!

Ce se va întâmpla atunci?
Deci, unde ar trebui să se refugieze poporul lui Dumnezeu? Poporul lui Dumnezeu este cel care nu se va închina lui antihrist. În pustiu, ca și profetul Ilie. Acolo se va refugia poporul lui Dumnezeu, în pustie, in munti așa cum a făcut Profetul Ilie în vremurile de demult! Deci Poporul lui Dumnezeu, precum și fiii Profeților din vremea profetului Ilie – care erau prea mulți și apoi îl înconjurau pe profetul Ilie. Observați același lucru – toți, ca și Biserica în cele din urmă, se refugiază în pustiu, ascunzându-se in munti. Să vedem ce spune Cartea Apocalipsei în capitolul 12, versetul 14.
„Iar femeii i s-au dat două aripi de vultur cel mare, în pustie, în pustie, în locul ei.” Cine este femeia? Este Biserica.Femeii, Biserica, i s-au dat două aripi de vulturul cel mare. În Vechiul Testament avem adesea această imagine – ca în Deuteronom și în alte părți – ceea ce arată că aceste două aripi mari ale vulturului sunt marea protecție a lui Dumnezeu. Deci, când spune că „s-au dat două aripi ale vulturului cel mare”, înseamnă: Dumnezeu protejează Biserica.
Apocalipsa spune in continuare: „Sunt asezata în pustie în locul meu”, să zboare și să fugă în pustie, în lacasul ei. Deci locul Bisericii este pustiul? Da, deșertul! ( in munti spune si Sfantul Gavriil Georgianul ca se vor refugia oamenii credinciosi in timpul lui antihrist!)

Știați că acest mic preambul și, în același timp, un mesaj de-a lungul secolelor, al Bisericii că Biserica se va refugia în deșert este prefigurarea mănăstirilor? Mulți spun: „De ce stati în mănăstiri, voi călugării?” Să vă reamintesc că Biserica se va întoarce în pustiu. În plus, Biserica a pornit din deșert sau din pustiu. Obiectati? Citiți capitolul 1 din Evanghelia după Marcu, vedeți aceasta. „un glas care strigă în pustie” (Marcu 1, 3; cf. Matei 3, 3. Luca. 3,4. Ioan. 1, 23). Ioan Botezătorul strigă și spune că Mesia vine. Și unde l-a arătat, te rog, pe Mesia? În pustie. Unde sunt temeliile Bisericii? În pustie. Deci, se va ajunge din nou în pustiu ( in munti).
Astfel, el spune mai jos: „Și șarpele a pus apă în spatele ei din gura lui în spatele ei ca un râu, în această poezie purtătoare de râu” (Apoc. 12,15). Diavolul, antihristul, în spatele căruia se află satana, va alunga Biserica, va alunga Biserica – de aceea se va refugia în pustie – și va scoate apă din gură pentru a o îneca. Ce este această apă pe care diavolul și antihristul o scot din gura lor? Aici, dragii mei, este ceea ce este vizibil. Diferitele sisteme sociale și filosofice care doresc să înece creștinismulul. Este momentul în care o persoană îți dă o farfurie cu mâncare și îți spune: „Vei mânca bine, vei avea confort dar, știți, veți urma acest sistem social sau acest sistem economic”.Nu credeți că suntem un pic ca Esau, care si a vândut dreptul lui de intai nascut, care este, venirea lui Mesia, pentru că si noi am vrut să prosperam?

Deci Îl vindem pe Hristos, pentru a avea beneficii financiare… Ce păcat! Ce păcat!… Deci, aceste lucruri se vor îneca, ei vor încerca să înece Biserica. Desigur, Biblia spune că mulți creștini ortodocsi vor pieri. (Vezi Mat. 24, 24. Marcu 13, 22 etc.) Se spune acest lucru în cartea Apocalipsei, când Sfantul Ioan Teologul este chemat să masoare numai templul și altarul, nu și curtea lui. Aceasta indică faptul că numai o ramasita (Vezi Isaia 10, 22; Rom. 9, 27.11, 5.) va fi salvata, o mică parte din creștinii ortodocsi. Mai exact, îngerul îi spune lui Ioan:
„Nu socotiți restul. Ei au fost dați să fie persecutati de neamuri timp de patruzeci și două de luni”. (Apoc. 11,1-2). Adică antihristul va birui pe creștinii ortodocsi timp de trei ani și jumătate…Pe creștini! Da. Căci, potrivit Părinților, templul, curțile sale și orașul Ierusalim, orașul Sionului, simbolizează întotdeauna Biserica. Ce măsoară? Numai templul, spune el, și altarul, adică o mică parte. Să luăm aminte că putem pieri și că sistemul antihristului ne poate fi impus și nouă! Acest lucru va însemna că balaurul face Biserica „încărcată de râu” se duce să o înece cu apă. Apa este ceea ce v-am explicat.Și pământul a ajutat-o pe femeie, iar pământul i-a deschis gura și a înghițit râul când balaurului i-a ieșit din gură”.” (Apoc. 12,16). Elementele fizice vin în ajutor. Pământul, spune el, a înghițit apa. Cazul aici este comparabil ca la trecerea Mării Roșii. Undeva după miezul nopții, un vânt sudic a început să sufle, spune el, atât de puternic încât apa mării a împărțit-o în două. Evreii au trecut. și când si-au dat seama, egiptenii s-au dus si ei să intre. Vântul se oprește, apa se închide și i îneacă pe toti. (Exod. 14, 21-29). Aici vedem elementele naturii. Desigur, elementele naturii sunt conduse de Dumnezeu. Dar aici nu arată cine îi guvernează, ci ce fac, în prim-plan, la un prim nivel. Adică, că elementele naturii vin fie pentru a distruge pe raucredinciosi, fie pentru a întări și ajuta pe cei evlaviosi!

Ați văzut, profetul se încălzește așteptând distrugerea Ninivei. „Uh! căldură, vară!” (I. 4, 1-6). În câteva minute crește un dovlecel cu frunze mari și îl salveaza! Deci natura vine în ajutorul lui și al Bisericii. „Balaurii au lucrat asupra femeii și s-au dus la război cu restul seminței ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și care depun mărturie despre Iisus.” (Apoc. 12,17). Poate vă veți gândi, dar câți se pot ascunde? Să zicem, câți sunt adevărații creștini? Cincizeci? o sută? cinci sute? o mie?… Pot toți acestia sa se ascunda in munți, să meargă in crapaturile pământului și peșterilor și să se ascundă? Desigur! Restul ce vor face? Restul vor sta în orașe. Adică doar aceștia sunt cei evlaviosi, care au fugit in munti? Nu. Sunt alta categorie in orașe. Atunci cum rămâne cu ei? „Satana vine”, spune el, și el face război cu alții.” Ei trebuie să înfrunte prin martiriu cu adevărat tirania lui antihrist!
Dar acolo, în pustie, profetul Ilie ce a mâncat?
„Și corbii au adus pâinea aceasta dimineața și carnea, iar din parau a băut apă.”Corbii i-au adus pâine dimineața, iar seara i-au adus carne, iar el a băut apă din pârâu. De ce corbi? Știți că corbii sunt carnivori. Biblia spune acest lucru (Gen. 8, 6-7 etc.), dar îl știm și prin natură. Deci pune corbi, trimite corbi, ca să arate – ce? – că acesta este un miracol, care în acest fel este evidentiat. Corbii, care pot mânca carne, mai ales într-o perioadă de foame, nu o mănâncă, ci o aduc profetului Ilie. Pentru a sublinia miracolul protejarii profetului Ilie de către Dumnezeu. Biserica din pustiu va fi hrănită în mod similar in vremea lui antihrist!
Cartea Apocalipsei spune din nou: „așa cum se hrănește acolo….” (Apoc. 12:14), astfel încât Biserica poate fi hrănita acolo, se spune, „timp” – este anul – „și ori” – este de doi ani. doi plus unu, trei- „și jumătate din timp” – este jumătate din timp – adică trei ani și jumătate, adică atâta timp cât diavolul și antihristul vor guverna în această lume.

Dar cum ne va hrăni Dumnezeu acolo? Știm că vechiul Israel a fost hrănit în mod miraculos în pustiu timp de patruzeci de ani. (Exod. 16, 35). Știm, de asemenea, că creștinii din pustiu, care au fugit de persecuție, au fost, de asemenea, hrăniți într-un mod pe care Dumnezeu L-a avut in iconomia Sa. Dar cum se vor hrăni până la urmă creștinii din vremea lui antihrist care fug în pustiu? Dumnezeu știe acest lucru și Hristos îl va descoperi atunci. El nu le-a spus niciodată, de exemplu, iudeilor din Egipt: „Când vă voi scoate în pustie, vă voi hrăni cu mană”.
Dumnezeu nu a spus așa ceva. Dar când oamenii erau în pustie și spuneau „Ce vom mânca?”, atunci Dumnezeu a aruncat mana. (Exod. 16, 2-14). Deci, când creștinii vin în pustie și spun „Ce vom mânca?”, atunci Dumnezeu știe ce va da. Acum nu știm asta…

Dragii mei, cel mai mare dintre Prooroci, Ilie cel glorios, a trăit antitipul istoric al ultimului profet, așa cum v-am explicat pentru a ne arăta cum va trăi Biserica. Biserica noastră, printre numeroasele evenimente din viața tulbure a profetului Ilie, ne spune istoria, adică ni se înfățișează pe icoane, o singură caracteristică. Să stea într-o peșteră și acolo să vadă corbul aducându-i pâinea sau carnea. Biserica noastră Ortodoxă nu arată altceva decât viața prorocului Ilie. Nici jertfa sa miraculoasă de pe Muntele Carmel, nici măcar Teofania sa de pe Muntele Horeb, adică de pe Sinai, nici vreunul dintre celelalte paradoxuri, ci doar reflectă acest lucru.

De ce dorește Biserica noastră să sublinieze istoricitatea profetului ca antitip al sfârșitului? dar și să ne spună – doar această imagine pe care o primesc de la Profet – să ne spună ce se va întâmpla cu credincioșii noștri când va veni sfârșitul lumii.
Dragii mei, proorocul Ilie, așa cum v-am mai spus, îl va arăta pe antihrist, dar îl va controla/domina enorm, așa cum l-a controlat pe Ahab. Știți ce i-a spus lui Ahab? El i-a zis: „Sângele tău va fi spălat de câini și porci!” Așa s-a întâmplat, dragii mei. Ahab a fost rănit într-un război și a fost dus rănit într-un izvor. acolo, spune el, unde prostituatele sunt scăldate. Deci acolo l-au spălat, i-au spălat rănile. Dar atât de mult sânge curgea, abundent, încât în cele din urmă a murit acolo. Și atunci câinii și porcii s-au dus și au lins sângele lui Ahab acolo! Deci profetul Ilie controlează enorm istoria. Deci, Ilie va controla si pe antihrist. Dacă pentru necredincioși va fi groaznic, atunci pentru cei neprihăniți va fi o adevărată binecuvântare.

Dar și pentru necredincioși, Profetul va fi groaznic. Cartea Apocalipsei ne spune că atunci când antihristul îl va aresta împreună cu celălalt profet, Enoh, și îi va spânzura, îi va ucide, atunci atât de mult se vor bucura oamenii raucredinciosi – că vor face schimb de daruri unul cu celălalt, pentru că în cele din urmă au fost eliberați de un predicator care i-a torturat cu cuvintele lui. (Apoc. 11.10). Deci, oamenii păcătoși se vor bucura…Dar el va sta groaznic, căci în trei zile și jumătate îl vor vedea pe prorocul Ilie înălțându-se din morți și înălțându-se la cer, și atunci vor fi cuprinși de frică și teroare! (Apoc. 11,11-13). Dar dacă pentru necredincioși Ilie va fi groaznic, pentru cei neprihăniți va fi o adevărată binecuvântare.
De aceea, imnul care se referă la profetul Ilie, se încheie după cum urmează: „binecuvântați sunt cei care vă privesc pe voi și pe cei care sunteți iubiți și trăiti în dragoste” (Sir. 48, 11). fericiți cei ce te vor vedea, sau care te vor vedea, cei care trăiesc împodobiți cu virtuți; vom trăi și vom vedea.

Dragii mei, Proorocul Ilie a fost văzut cu bucurie și speranță în primul rând de cei șapte mii de oameni în zilele sale, când au fost ascunși și nu și-au manifestat credința în adevăratul Dumnezeu, când Profetul cu plângere a venit să-I spună lui Dumnezeu: „Doamne, singur am fost lăsat să mă închin Ție; Toți ceilalți s-au închinat idolilor!” „Nu, Ilie. Șapte mii de oameni nu s-au închinat lui Baal”.
Acești șapte mii de oameni, când l-au văzut pe Profetul Ilie controlându-l pe Ahab, s-au bucurat. S-au bucurat. Era nădejdea lor Profetul. Dar si cei neprihăniți de la sfârșit îl vor vedea cu bucurie și speranță. Când va predica în Ierusalim, toți cei cuvioși, cei neprihăniți, vor spune: „A venit Ilie. A venit Ilie! El îl controlează pe antihrist. A venit Ilie!… Suferința noastră se va termina! Hristos vine!” Deci va fi nădejdea celor drepți de la sfârșitul vremurilor! El va fi văzut chiar de toți cei neprihăniți care, la a Doua Venire, vor fi înviați!

Dragii mei, aceasta este în câteva cuvinte personalitatea minunată a Sfântului Prooroc Ilie. Și, în concluzie, ce altceva am putea spune?O, Sfinte Prooroc al lui Dumnezeu, Ilie, roaga te pentru noi!

(Ὁ Προφήτης Ἠλίαςστήν ἐποχή τουκαί στά ἔσχατα τῆς Ἱστορίας. – YouTube)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

– Gheronda, când vor veni Profeții Ilie și Enoh, să predice pocăința, va înțelege lumea, să-și vină în fire?

– Cei care sunt în stare bună vor înțelege. Cei care nu vor fi într-o dispoziție bună, nu vor înțelege și se vor rătăci. Hristos ne-a avertizat că trebuie să fim foarte atenți, pentru că „se vor ridica Hristoși mincinoși și prooroci mincinoși şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.”. (Marcu 13, 22). Sunt unii care, din greșeală, îi confundă cu Proorocii. În urmă cu câțiva ani, un protestant se tot plimba cu o valiză de piele pe care avea o inscripție scrisă în limba engleză: „I’ am Elijah the Prophet!”.(Sunt Ilie Proorocul). Purta o cămașă cu mâneci scurte, avea și o Biblie în engleză și scria că a coborât din rai! Când a fost întrebat în ce crede și cărei religie aparține, el a spus: „Ei bine, acum s-au pierdut. Atunci nu existau religii!” Ai înțeles: Întrucât toți, catolici, protestanți, penticostali, toate sectele și toate ramurile sectelor sunt la fel pentru el. Nu înțelege cineva ce se întâmpla de acolo? Câte scrisori îmi trimisese! A scris diferite pasaje din Sfânta Biblie și a avut toate punctele de vedere protestante. De asemenea, a trimis o grămadă de scrisori către diferiți oameni, uneori din Anglia și alteori din alte părți. Unii au crezut ce a scris el și au vrut să publice într-o revistă că a venit profetul Ilie. „Dar voi sunteți bine? Ce aveți de gând să faceți?” le-am spus. Săraca lume e amețită!

Unul păcătuiește și numai când ascultă ce spun cei înșelați. Sunt unii care spun: „Dacă crezi că așa va fi, așa va fi”. Aceasta este credința în ei înșiși, dar în spatele lor se află tangalachi. Ei se fac zei și se dezbracă de Harul divin. Cu astfel de teorii ei caută să păcălească lumea. Un tânăr de patruzeci și cinci de ani s-a prezentat ca absolvent al școlii Halki și a vorbit despre diverse filosofii hinduse. „Tu, îi spun, îți faci un deserviciu atât ție, cât și lumii atunci când spui prostiile rafinate ale indienilor și, în același timp, te prezinți ca ai terminat Școala din Halki. Ai grijă, vei fi bântuit’’.

– Gheronda, de ce diferitele secte din Grecia caută să se prezinte ca asociații etc. și nu spun că sunt religii?

– O fac în mod înșelător. Și vedeți, în timp ce Sfântul Constantin a desființat idolatria și a stabilit creștinismul ca religie oficială a întregului imperiu, astăzi vor să readucă idolatria. Ei permit construcția de moschei, maeștrii (guru) să aibă propriile locașuri, prelegerile lor să fie ținute liber, să fie înființate diverse centre de prozelitism, francmasonii să poată acționa liber, Martorii lui Iehova la fel… Ortodoxia este bombardată cu o grămadă de teorii. Dar acestea nu vor rezista; se vor prăbuși.

Oamenii care suferă sunt duși în rătăcire, pentru că s-au îndepărtat de Dumnezeu și au ajuns la întuneric! Doi tineri mi-au spus că au mers la Hebron pentru un pelerinaj și au pus pe cap o scufie (n.m.cunoscută ca yarmulke sau kepah) evreiască, pentru a vizita mormintele lui Avraam. Ce să faci cu pelerinajul, din moment ce pui pe cap ceea ce folosesc evreii în închinarea lor?

Ce poți spune? Mare confuzie! La Paris, în afara unei biserici romano-catolice, era scris: „Se învață practica dorinței cu metoda yoga”. Unde au ajuns? Apoi încep problemele psihologice și se agravează. Ei nu știu ce să mai ceară. Unii romano-catolici, protestanți etc. învață că, dacă cineva este botezat în Biserica Ortodoxă, cineva se schimbă, renaște și cred că dacă este botezat, problemele lor psihologice vor dispărea. Am spus despre un protestant care a vrut să devină ortodox: „Uite, nu-l boteza. El nu este pentru botez”. „Nu, îmi spun ei, dacă va fi botezat, va fi ajutat”. „Dar nu este pentru botez. Nu intelegi;”. N-au ascultat, l-au luat, l-au dus la mare, l-au botezat! Vine după două-trei zile și îmi spune: „M-am botezat, dar Botezul nu mi-a rezolvat problemele psihologice”. „Păi, ca să scapi de problemele tale psihologice, ai fost botezat? Îi spun lui. Uite, dacă ai simți nevoia Botezului, dacă ai înțelege valoarea lui și ai merge după această măreție, atunci te-ar părăsi și acelea. Dar când te-ai dus să fii botezat, pentru ca problemele tale psihologice să treacă, cum pot să dispară ca prin magie?”

Ei confundă magia cu miracolul. Ei nu pot deosebi aurul de bronz. Și vedeți, un protestant de ex. poate fi botezat ortodox, apoi să devină romano-catolic, apoi să spună „nu m-am odihnit” și să se întoarcă din nou către protestanți sau din nou către ortodocși. Un anume catolic a fost botezat ortodox, s-a călugărit și a trăit nouă ani într-o mănăstire. Așa că într-o zi vine la Kalyvi și îmi spune: „Nu am trăit viața lumească ca ortodox și vreau să ies în lume și să mă căsătoresc”! Asculți ce spune? Între timp, ii spui cât de grav este ceea ce gândește și spune: „De ce este grav? Nu pot să înțeleg”.

Întoarcerea la Ortodoxie
Lumea de astăzi se bazează pe lucruri bizare, nu pe adevăr. India, care este de cealaltă parte a pământului, este cunoscută prin vrăjitoriile ei și mulți pleacă. Sfântul Munte, care se află foarte aproape de ei, cu adevărata viață tainică în Hristos, îl ignoră! Un student mi-a spus că a plecat în India și a stat acolo trei ani și jumătate. El a căutat să afle adevărul despre religii. În cele din urmă, un indian i-a spus: „Pentru ce ai venit aici? Ceea ce ceri tu există în Ortodoxie. Acolo este Lumina. Du-te la Muntele Athos și vei găsi ceea ce cauți” . Așa că s-a întors în Grecia și a venit pe Muntele Athos.

– Gheronda, când un ortodox merge cu hindușii etc, dacă se pocăiește mai târziu, este acceptat înapoi în Biserica Ortodoxă?

– Are nevoie de mare pocăință și reorientare. Dacă dorește să se întoarcă la Ortodoxie și să redevină membru al Bisericii, în mod normal trebuie mai întâi să confirme printr-o scrisoare că renunță la reaua-credința lor și mărturisește Credința Ortodoxă, iar apoi pentru cel care se întoarce la adevărata credinţă preotul îi citește dezlegările şi îl ung cu Sfântul Mir.

Văd niște tineri, copii greci, care fără să fi citit un singur rând din Evanghelie, merg și citesc brahmanismul, budismul, Coranul etc., merg și la indieni. Apoi nu se odihnesc și se întorc la Ortodoxie, dar au adunat o grămadă de germeni. Ei suferă vatamari și sunt greu de adus la adevăr. Mai întâi trebuie să cunoști Ortodoxia, iar apoi, dacă nu-ţi place, pleacă. Lăsaţi-i să cunoască în profunzime, apoi sa o compare cu diversele teorii pe care le aude. Pentru că, dacă ajunge să cunoască Ortodoxia, poate distinge tinicheaua de aur sau poate înțelege câte carate are aurul. Nu se lasă păcălit cu ușurință să creadă că tot ceea ce strălucește este aur. Totuși, am observat că doar o persoană care se iubește pe sine, părăsește Ortodoxia când o întâlnește; o persoană smerită nu pleacă.

Traducere din limba greacă
https://katanixi.gr/oikoymenismos/otan-erthoyn-o-profitis-ilias-kai-o-enoch/

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Sfântul Prooroc Ilie a trăit în vremuri deosebit de grele, din pricina tiranilor regi Ahab şi Izabela, dar şi a relelor purtări ale poporului evreu care se depărtase de Dumnezeu. Cei doi tirani căutau să ia viaţa Proorocului Ilie, şi acesta a fost nevoit să fugă în pustie, unde, cuprins de mare mâhnire, îşi ruga moartea: ,,Mi-ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul, că nu-s eu mai bun decât părinţii mei!’’(III Regi 19, 4). Dumnezeu însă avea să-i încredinţeze mai multe misiuni, de aceea îl îndeamnă să se întărească şi să meargă la Muntele Horeb. Aici i s-a arătat în chip minunat, pe măsura puterii sale de cuprindere şi înţelegere, în adierea de vânt ce a urmat după o vijelie năprasnică, un cutremur teribil şi un foc mistuitor (III Regi 19, 11-12).

Cercetat fiind iarăşi de Domnul, Sfântul Prooroc îşi arată pricina întristării sale: ,,Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale, şi pe Proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul meu!’’(III Regi 19, 14).

Într-adevăr, starea de atunci a poporului şi regilor săi era generatoare de mari nelinişti şi tristeţi, şi Proorocul trăia intens această dramă naţională. Ce nu ştia el, era faptul că nu era singurul care rămăsese credincios lui Dumnezeu, Care a avut grijă să păstreze neprihănirea câtorva mii de oameni, rămaşi neclintiţi în credinţa şi slujirea Lui. Acest fapt i se dezvăluie ca o mângâiere şi întărire în misiunile Dumnezeieşti ce avea să  le primească: ,,Eu însă mi-am oprit dintre israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!’’(III Regi 19, 18).

În toate timpurile Dumnezeu are planurile Sale tainice şi acolo unde mintea omenească nu mai întrezăreşte vreo nădejde, vine Dumnezeu şi aduce lumini nebănuite. Aşadar, iubite cititorule, având atâtea pilde ale purtării de grijă a lui Dumnezeu, să nu cădem în deznădejde nici în aceste vremuri cumplite când oamenii se înstrăinează de Dumnezeu prin lepădarea de Credinţă şi păcate necurmate. Buna nădejde  vine  cum nici ne putem noi închipui. Aşa să fie! Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

– Gheronda, deși simt nevoia să vorbesc cu Dumnezeu, totuși nu pot să mă rog.

– Dacă simţi nevoia să vorbești cu Dumnezeu, nu înţeleg de ce nu poţi să te rogi. Poate să fie și de la cel viclean. Ispititorul pune totdeauna piedici, pentru ca omul să nu se poată ruga.

– Gheronda, în vremea rugăciunii mă preocupă grija pentru diferite treburi.

– Să spui: „La asta mă voi gândi mai târziu…” și să continui să te rogi.

– Mai mult mă mâhnesc, Gheronda, pentru că de cele mai multe ori mă gândesc la lucruri lipsite de importanţă.

– Tocmai de aceea să le lași pentru mai târziu, deoarece, dacă vei întrerupe rugăciunea și te vei îndeletnici cu ele, ispititorul le va lăsa deoparte pe cele lipsite de importanţă și-ţi va aduce în minte probleme esenţiale, ca să încetezi cu desăvârșire rugăciunea. Trebuie să ne punem pe noi înșine la punct. Pentru că știi ce face tangalachi? Mirenilor le aduce gânduri murdare și astfel își dau seama îndată. Oamenilor duhovnicești însă le aduce diferite neghiobii și nu-și dau seama. Acest lucru este mai primejdios, pentru că ei cred că merg bine, deoarece nu au gânduri murdare, și astfel nici nu se smeresc, iar mintea lor umblă încolo și-ncoace și inima le rămâne piatră.

– Gheronda, uneori în vremea rugăciunii îmi vine o idee; aflu rezolvarea unei probleme care după aceea se dovedește a fi greșită.

– Diavolul este viclean. Știe că, dacă în vremea rugăciunii îţi va aduce un gând necurat, îl vei alunga cât colo. De aceea îţi aduce soluţii la vreo problemă de-a ta, ca tu să spui: „De vreme ce mi-a venit în vremea rugăciunii, înseamnă că este insuflare de sus”. Dacă diavolul ţi-ar vrea binele, ţi-ar aduce în minte rezolvarea în altă vreme, și nu în timpul rugăciunii. Intră însă „intermediar” și te invită la discuţie. De aceea să nu-i dai nicio importanţă. Să spui: „Îţi mulţumesc pentru interesul pe care mi-l arăţi, însă nu am nevoie de el”. Vezi, merge cu vicleșug să-l înșele cu gânduri duhovnicești pe omul duhovnicesc, încât „rugăciunea lui, așa cum spune David, să se facă întru păcat”[1].

– Gheronda, în vremea rugăciunii îmi vin în minte gânduri și imagini urâte.

– Aceasta este lucrarea diavolului ca să te zăpăcească. Mai ales când ești obosită trupește și nu ai prea dormit, tangalachi află un moment când te afli între somn și veghe și-ţi prezintă imagini urâte, ca să-ţi spună după aceea că sunt ale tale și să te arunce în deznădejde. Să nu le dai importanţă. Să spui „Doamne miluiește” și să te gândești la Hristos, la Maica Domnului, la Îngeri, ca să te aduni în rugăciune. Astfel vei face diversiune diavolului.

[1] Psalmul 108, 7

(Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos).

Selecţie şi editare: Dr Gabriela Naghi

Pentru cine bat clopotele? Pentru tine, Europa! Bat clopotele bisericilor. În țările estice, rămase ortodoxe! Căci vestul nu mai are (cu) ce să bată! Clopotele lor au amuțit de mulți ani, pentru că nu au mai avut nevoie de biserici. Le-au transformat în cluburi de noapte și bordeluri. Le-au dat foc și le-au dărâmat crucile. Pentru că ei, fiind „corecți politic” s-au crezut dumnezei. Acum culeg roadele.

Au exportat DemonCrația în toată lumea, cu forța. Au uitat că „demos” înseamnă popor și abia după aceea vine „kratos” ce înseamnă putere. Au schimbat doar o literă: și astfel întunericul a asimilat puterea popoarelor din toată lumea! Vedem azi, cum diavolul se ascunde în detalii. Este tot mai evident, pentru cine are ochi sa vadă!

Europa stă pe un butoi cu pulbere care mai are puțin și explodează. Este singurul drum care i-a mai rămas. Altul nu mai există! Dezastrul total în care a fost târâtă Europa în marșurile, aplauzele și măștile progresiștilor a ajuns un vulcan în care lava clocotește. Vine nota de plată pentru cei care au dus continetul spre fundul iadului.

Știrile în Europa au devenit necrologuri::
– Accidente de mașini, decese! Specialiștii din dotare!
– Război, decese. Specialiștii din dotare!
– Plandemie, decese. Specialiștii din dotare!
– Încălzire globală, decese. Specialiștii din dotare!
– Criză combustibililor, decese. Specialiștii din dotare!
– Criză alimentară, foamete, decese. Specialiștii din dotare!
Culmea este că acești „specialiști” știu tot despre toate. În ciuda oricăror evidențe, știu tot despre toate, ei, în proporție de 90%, nefăcând în general mai nimic. Vorbesc în gol, vorbe aruncate în vânt fără vreo noimă. Probabil nimeni nu se mai obosește să le scrie subiectele. Știu despre ei că sunt „specialiști”! Care vorbesc doar despre moarte. Nu sunt ei specialiștii morții? Binențeles! Pe bani! Banii te fac „specialist” în tot ce doresc stăpânii! Doar nu o fi foc! Nu. E doar crimă!

Acești „specialiști” au târât Europa într-o groapă, împingând-o mai abitir în ea, decât oricare dintre borfașii care-și spun politicieni. Pentru că prădătorii numiți oameni politici, au nevoie de niște guri, nesătule, în general, care să vorbească continuu! De care ei, să se folosească și după care, să-i arunce la groapa cu gunoi a istoriei. Eventual în niște saci negri.

Și pentru că viața e rotundă și dreaptă, fără clopotele de jale! Pentru că nu trebuie sa ne întrebăm de ce nu se mai aud clopotele bisericilor! Pentru că în iadul numit Europa, clopotele bisericilor au fost aruncate primele! Nu mai au ce să bată și mai ales, cine să le bată!

Când totuși, din țările rămase ortodoxe, se vor auzi cu adevărat clopotele, nu vă mai întrebați pentru cine bat clopotele! Doar pentru tine, Europă! Aruncată în groapa resetării de niște demenți și „specialiști”, care știu că sunetul clopotelor pot trezi conștiințele. Și pentru că nu au nevoie de așa ceva, le-au făcut să tacă pentru multă vreme

Ai de toate, doar pacea îți lipsește. Ai da pentru pace totul, dar pacea nu vine la tine. În sufletul tău domnește nepacea și în urma războiului. Te-ai gândit și te gândești: „Am tras în luptă; poate am omorât pe cineva. Poate că acum vreo mamă se tânguiește pentru singurul ei fiu, pe care eu l-am omorât – iar împreună cu mama și soția, și copii, și frații, și surorile, și celelalte rude. Poate că îl blesteamă pe ucigașul lui, iar ucigașul sunt eu. Cine știe ce mă mai poate ajunge, pe mine și pe copiii mei?”. Iată, cu asemenea gânduri umbli și lucrezi; cu asemenea gânduri te culci și te scoli. Și nepacea, împreună cu temerea, chinuie amarnic sufletul tău.
Oare n-auzi la orice slujbă neasemuita binecuvântare a Bisericii lui Dumnezeu: Pace tuturor? Cine pe lumea asta, afară de Biserică, mai rostește cuvintele acestea minunate: Pace tuturor? Și încă atât de cald și cu un înțeles așa deplin și atotcuprinzător. Pacea politică și civilă, pacea dinafară și dinăuntru, pacea dintre oameni și dintre popoare, pacea cu Dumnezeu și cu conștiința, pacea cu lăudătorii și cu prigonitorii, cu viața și cu moartea, cu pământul și cu cerurile; într-un cuvânt, pacea care covârșește toată mintea (Filipeni 4, 7), această pace o propovăduiește Biserica tuturor fiilor omenești în toate țările și ostroavele pământești.

Iată ce spune un poet creștin: Dacă viața chin îți este, / Mintea, inima îți tulbură, / La cârtire te învață, / Dragostea, credința-ți stinge, / Pleacă-te cu calde lacrimi, / Cuprinde piciorul Crucii, / Și vei fi împăcat cu cerul, / Cu tine însuți și cu oamenii!
Închină-te Domnului Iisus, Domnului păcii; atinge-te de însângeratele Lui picioare, și pacea îți va fi înapoiată, fiindcă El este pacea noastră (Efeseni 2, 14). De aceea, când Biserica spune: Pace tuturor, e ca și cum ar spune: Hristos tuturor! Hristos cu toți! Hristos în toți! Amin. Hristos, pacea ta, să fie cu tine și în tine!

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, București, 2003, pp. 168-169)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Trăim vremuri teroriste, vremuri în care „a fi patriot este aproape o infracțiune”(Acad. Dinu C. Giurescu), vremuri care înseamnă apropierea momentului morții Neamului… iar „Moartea nu vine să îi faci o cafea. E fără cruţare! Te ia aşa cum eşti! Nu o putem amâna nicio fărâmiţă de secundă când va veni. Judecata de Apoi nu trebuie văzută cu Dumnezeu stând pe un tron de judecată. Te judeci singur, repede!” (Cuviosul Părinte Mărturisitor. Arsenie Papacioc).

Au trecut anii Războiului de Reîntregire Națională sub comanda militarului Ion Antonescu trădat la 23 august 1944 de regele Mihai, predat în plin conflict militar, inamicului drept plocon, apoi asasinat la 1 iunie 1946 (cu o zi înainte de a împlini vârsta de 64 de ani), împreună cu Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu și Constantin (Pichi) Vasiliu, în „Valea piersicilor”, la Jilava.

Au trecut anii ’50, ani de cruntă „reeducare”, de eliminare a elitei intelectuale și militare românești promovate de terorista Ana Pauker („Stalin în fustă”, cum era supranumită) împreună cu importurile cu nume neromânești sosite odată cu tancurile sovietice… care au comis „holocaustul roșu” împotriva românilor. Nimeni nu i-a judecat și condamnat pentru faptele comise.

A trecut anul 1958, când Gheorghe Gheorghiu-Dej a evacuat trupele sovietice de pe teritoriul României, (singura țară din așa numitul „lagărul socialist” fără trupe de ocupație până în 1990).

„Târguit” la Malta, trădat la București și asasinat la Târgoviște

Au trecut anii ’60-’80, ani în care „dictatorul” patriot Nicolae Ceaușescu a scos România din Evul Mediu nu doar social, ci și economic și militar, fiind singura țară din istorie care, în anul 1989 nu a mai avut datorii externe. Mulți acuză cozile la alimente din 1989, dar puțini știu, scriu sau vorbesc depre „Operațiunea Dniestr” (Nistru), cauza principală a dezastrului. Nu l-au iertat că România nu mai avea datorii, că producea intern aproape toate bunurile necesare, că România a sfidat U.R.S.S. și a condamnat invazia din Cehoslovacia (1968), nepermițând prezența trupelor altor state pe teritoriul țării. Drept recompensă, a fost „târguit” la Malta, trădat la București și asasinat la Târgoviște.

România este escortată de jandarmeria N.A.T.O. spre temnița întunericului dispariției totale. Din 1990 și până astăzi, un criminal, un prostovan, un hoț și o marionetă fără neam și lege au transformat România Suverană în Colonie Corporastistă sub Ocupație Militară americană, franceză, belgiană, italiană… iar pe români i-a expatriat „pas cu pas”, abandonându-i într-un „No Man’s Land” fără întoarcere.

Postdecembrismul demolator a vândut Țara, uneori chiar a dat bucăți din ea pe gratis străinilor (pentru comisioane și conturi personale). Dacă Gheorghiu-Dej i-a scos pe ruși din țară, Băsescu i-a adus pe americani. Și ăștia nu au de gând să mai plece. România a fost aruncată în lagărul concentraționar – Gulag-ul U.E., iar acum este escortată „pas cu pas” de jandarmeria N.A.T.O. spre temnița întunericul dispariției totale. O ironie amară a românului postdecembrist care, nici acum la „Ora 25” nu vrea să se trezească din „somnul cel de moarte”.

Vă mai aduceți aminte de „Scrisoarea către români” a Părintelui Justin Pârvu scrisă cu un deceniu în urmă? Re-citiți-o, vă rog. Pentru că multe s-au petrecut de atunci, eu doar adaug: astăzi, mai rău decât în toată istoria noastră, Parlamentul, Președintele şi Guvernul României, „divăniţii” de azi, trădează Poporul Român, trădează Țara, trădează expatriații abandonați în „No Man’s Land”-ul groazei isterizate de așa-zise „pandemii”, a vaccinării obligatorii, a GreenPass, a terorii și metisării dictate, până la dispariția ta ca Neam! Tu, Popor Român, tu taci ? „Trezește-te Gheorghe! Trezește-te Ioane!” până nu-i prea târziu!

România re-educată, distrusă „pas cu pas”

Cum poate fi numit acel ministru (al economiei) care în plină criză energetică blochează și distruge complexele energetice bazate pe folosirea cărbunelui, în timp ce Germania le reactivează?
Cum poate fi numit acel ministru care în plină criză energetică vinde cea mai ieftină sursă de producere a energiei electrice – Hidro?
Cum poate fi numit acel ministru (al „educației”) care elimină din programa școlară istoria poporului care l-a „uns” ministru?
Cum poate fi numit acel ministru (al „educației”) care vrea să elimine din probele de bacalaureat limba și literatura română – limba oficială a statului român?
Citatul următor conturează realist viitorul școlii românești ajunsă la discreția unor terminatori de rea credință:
„O parte dintre cele mai avizate voci din România critică vehement proiectul legilor educaţiei, cu deosebire cel pentru educaţia preuniversitară. Acest proiect conţine enormităţi şi capcane care riscă nu doar să perpetueze analfabetismul, cu un bacalaureat tip grilă atât de original încât nimeni nu a organizat nicăieri aşa o şaorma cu de toate, ci şi să adâncească inegalităţile şi discriminările din societate. Viziunea « României educate » din noua lege ne apropie mai mult de statele sud-americane decât de statele cu democraţie avansată: nu către o societate echilibrată, solidară, oferind şanse egale tuturor, ci către o societate fracturată, în care şcoala contribuie la adâncirea rupturilor între cei bogaţi şi cei săraci, fără însă a produce o educaţie de calitate” (Ciprian Mihali).
Pentru comparație, În anul 1957, an reformator al sistemului de învățământ cu unele tendințe de revenire la vechiul sistem școlar al lui Spiru Haret, examenul de terminare a liceului s-au derulat astfel:

– probele scrise s-au dat în zile diferite;
– toate probele orale la disciplinele: Matematică, Fizică, Chimie, Geografia R.P.R., Bazele darwinismului (biologie) Istoria R.P.R., Economie politică, Limba și literatura română, Limba și literatura maternă (unde era cazul), Limba rusă, Limba germană, Limba latină s-au dat în aceași zi. S-a intrat la „examenul de maturitate” (bacalaureat) la orele 10 dimineața și – cu mici pauze – s-au finalizat la orele 17.00.

Postdecembrismul, la presiunile Ocidentului ipocrit și distructiv a desființat stagiul militar obligatoriu pentru bărbați în România. Practic, țara noastră nu prea mai are armată proprie. Are doar câteva mii de trupeți-mercenari, alergători de cursă lungă pe coclauri străine. Acum, la „Ora 25”, când zgomotul de arme se aude la granița de nord-est, dacă dai unui elev de liceu o armă, mulți dintre aceștia, după ce vor trage ceva fumuri” asemenea fostului prim-ministru ex-pe-ne-le (acela care a împrumutat zeci de miliarde de euro fără a da seama ce-a făcut cu banii), se vor uita pe gaura țevii – pe acolo pe unde iese glonțul – căutând inamicul, și vor apăsa pe trăgaci. O soluție rapidă și mult mai eficace decât anunțata procedură de eutanasiere a lui Alain Delon.

Ion Măldărescu, 17 Iulie 2022

 

 

Părinţii pustiei se nevoiau atât de mult şi se împodobeau cu smerenia şi tăcerea, încât Dumnezeu punea adesea în gurile lor cuvinte prooroceşti, pe care  le vedem împlinindu-se chiar în vremea noastră. Despre Cuviosul Pamvo se spune că, nefiind învăţat, s-a dus la un călugăr cu ştiinţă de carte, pentru a învăţa Psalmii lui David. Cel dintâi stih pe care l-a auzit a fost cel din Psalmul 38: ,,Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea’’. Cuvintele acestea le-a pus în inima sa şi zicea: ,,Acest stih singur îmi este destul, dacă voi învăţa să-l împlinesc cu fapta’’.După aceea, nu s-a mai dus la învăţătorul său.

După trecerea a şase luni, învăţătorul l-a întâlnit şi a voit să ştie care este pricina pentru care nu şi-a continuat învăţătura. ,,N-am învăţat încă a săvârşi acel stih cu fapta’’.Au trecut mai mulţi anişi Cuviosul Pamvo a fost întrebat: ,,Oare acum ai învăţat stihul acela?’’Răspunsul a fost unul smerit: ,,M-am învăţat 19 ani neîncetat la acela şi abia m-am deprins a face cu fapta ceea ce învaţă acel stih’’.Şi într-adevăr, spun Părinţii acelei vremi, ca Sfântul Pamvo ,,era foarte păzit la vorbire şi cu multă socoteală în răspunsuri’’.

Despre vremurile din urmă a spus Cuviosul: ,,În astfel de vremuri se va răci dragostea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor şi pornirile popoarelor, neastâmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgând de seamă de mântuirea lor şi a turmei, osârdnici toţi şi silitori la mese şi gâlcevitori; leneşi la rugăciuni şi la clevetiri osârdnici, gata a osândi vieţile bătrânilor şi cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le… Iar episcopii din vremurile acelea se vor sfii de feţele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, neprimind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Încă şi în popor va intra necredinţă, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtişaguri şi beţii’’. Această descriere sumbră l-a făcut pe fratele care asculta să întrebe: ,,Ce va face cineva în vremurile şi anii aceia?’’Cuviosul i-a răspuns: ,,Fiule, în acele zile, cel ce-şi mântuieşte sufletul său, mare se va chema în împărăţia cerurilor’’(După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 367-374)

Bunul Dumnezeu să păzească pe slujitorii vremurilor noastre, preoţi, episcopi şi călugări, să nu se potrivească acestei proorocii a Cuviosului Pamvo.

Presbiter Ioviţa Vasile

Cine l-a pus pe acest individ mirean să poarte cuvintele Bisericii Ortodoxe Române şi să le rostească după cum i se dictează? Evident, masoneria. Şi-atunci, omul în cauză nu mai exprimă poziţia Bisericii noastre, ci susţine masonii în pornirile lor scelerate şi bolnăvicioase, îndreptate împotriva făpturilor lui Dumnezeu. Adică ne impinge de la spate să ne vaccinăm, să-l susţinem pe măscăriciul Zelenski, femeile noastre să facă avorturi, într-un cuvânt, să ne înrolăm în cohortele diavolului şi să-L părăsim pe Hristos, Izvorul vieţii şi al nemuririi. Primul răspunzător pentru acest păcat strigător la cer ar fi pseudo-patriarhul Daniel. Să nu ne facem iluzii! Un preot decedat în 2017, care mi-a fost coleg şi a stat o vreme în preajma lui Daniel, la Iaşi, mi-a spus fără echivoc: Daniel aparţine ordinului cavalerilor de Malta! Ce aşteptări să mai avem în acest caz? Niciuna.

Aştepărtile noastre  se îndreaptă spre Arhiereul Bisericii noastre, Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, de la Care vine toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit.

Constituţia a desfiinţat cenzura de orice fel. Ce vedem? Cenzura funcţionează mai abitir decât în vremea comuniştilor; constituţia ne spune că Romania e stat independent, suveran… Îmi vine să zâmbesc cu amar; societăţile secrete sunt interzise prin constituţie. Credeţi? Masoneria, societate secretă, şi-a întins tentaculele în toate instituţiile statului şi sufocă, la propriu, România. Masoneria e răspândită în Sfânta Biserică Ortodoxă Română pe care vrea să o distrugă din interior. Nu ştim exact câţi din purtătorii de mitre sunt şi purtători de şorţuri. Cu certitudine, sunt destui. Cu trecerea timpului îi vom şti pe toţi. Nici n-are importanţă: se poate să nu faci parte din masonerie, dar să faci jocul ei. Petru Groza n-a făcut parte din pcr, şi totuşi s-a comportat ca un comunist înfocat. Am spus şi altădată: în momentul de faţă n-avem măcar un ierarh care să fie ales, după Sfintele Canoane, de Biserică. Toţi au fost impuşi de masonerie şi de factorul politic.

Dragi clerici şi credincioşi care v-aţi îngrădit de ereziile ecumeniste! Bucuraţi-vă şi mulţumiţi Preabunului Dumnezeu că nu sunteţi părtaşi la acele mârşăvii, pierzătoare de suflete. V-aţi îngrădit de ei şi nu veţi primi pedepsele pregătite lor, pentru cutezanţa de a-L trăda pe Mântuitorul Hristos.

Redau, mai jos, o mărturie deloc surprinzătoare, despre masonul Vasile Bănescu. Piară diavolul acesta din Biserica noastră Sfântă. Stăm şi ne uimim, văzând că toată pseudo-ierarhia română lucrează cu sârg spre distrugerea Bisericii Ortodoxe, şi totuşi aceasta nu poate fi biruită, este vie şi lucrează pururea spre mântuirea fiilor săi. Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale, şi niciun cuvând nu este de-ajuns spre lauda minunilor Tale!

Vasilică este maestru mason cu sortuleţ şi jurământul la zi. El este acolo o persoană civilă, fără răspunderi canonice, dar nici civice, care exteriorizează opinia francamasonică din interiorul Bisericii. Acuzaţiile de apartenenţă la francmasonerie a ,,vârfurilor sfinte’’ nu este o glumă şi nu’i de azi de ieri. Infiltrarea a avut loc acum vre-o doua secole.

Dacă tot vor cei de la Davos trezire, cred ca e cazul sa ne trezim şi noi, aşa cum zice si Imnul de stat şi să purificam cum trebuie rangurile bisericesti putrezite in păcat. Iubesc Biserica si o respect ca institutie, dar sunt conştient că in rândurile ei sunt si trădători ascunşi ai Credinţei. Sper ca resetarea, cealaltă nu cea de la Davos, să apară şi sa aibe grija şi de elementele jurate cu agendă secretă şi de toti lacheii lor.

Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Constantin Dimulescu  (Preluare de pe ActiveNews)

NOTA. De multe ori, cand vreau sa public un articol incomod, imi apar aceste caractere, mari si ingrosate, de care nu pot scapa. Da randul acesta, e bine ca Adevarul e pus in evidenta, fara voia lor, cu litere cat mai mari.

,,Cel ce are milă de sărman, împrumută Domnului şi El îi va răsplăti fapta lui cea bună’’ (Pilde 19, 17)

Odată mă aflam într-o situație dificilă și de aceea am mers la Stareț ca să-i cer ajutorul. Starețul mi-a deschis îndată și m-a băgat repede înăuntru. M-a pus să stau lângă sobă și fără să se grăbească a început să-mi facă un ceai. A pus apă în ibric și și-a făcut Cruce spunând: „Slavă Ție, Dumnezeule!” A pus plantele în ibric, și-a făcut din nou Cruce spunând: „Slavă Ție, Dumnezeule!” A pus ibricul pe foc și și-a mai făcut odată Cruce spunând: „Slavă Ție, Dumnezeule!”. Trecuse destul timp fără să-mi spună niciun cuvânt. Eu îl urmăream și am început să mă enervez de „nepăsarea” lui, pentru că pe mine mă ardeau ale mele. Când a fost gata ceaiul, l-a pus într-o cană și mi-a dat-o. Apoi m-a privit cu acea privire nevinovată și plină de compătimire și foarte liniștit m-a întrebat ce am și pentru ce sunt tulburat. Atunci eu, așa nervos și agitat cum eram, am început să-i spun problemele mele atrăgându-i atenția că lumea afară are multe necazuri. Atunci Starețul a zâmbit, a băut o înghițitură din ceaiul lui și mi-a spus cu multă seninătate: „Ei, și de ce te neliniștești? Te va ajuta Dumnezeu”. Auzind aceste cuvinte m-am mâniat încă și mai mult și cu îndrăzneala pe care o aveam față de el pentru că îl și iubeam mult, i-am spus: „Bine, Gheronda, Dumnezeu ajută o dată, ajută de două ori. Dar, oare, este dator să ajute mereu?” Atunci m-a privit cu seriozitate și mi-a spus ceva care m-a trăsnit pur și simplu: „Da, este dator.” Siguranța cu care a spus aceste cuvinte era atât de mare și era atât de vădit că aceasta o știa direct de la Dumnezeu, încât dintr-o dată toate s-au schimbat înlăuntrul meu. Mi-a dispărut acea stare de nervozitate, m-am liniștit și în sufletul meu s-a așternut o pace adâncă. Aveam însă numai o nedumerire pe care i-am spus-o Starețului: „Bine, dar de ce Dumnezeu este dator să ne ajute?” Iar răspunsul pe care mi l-a dat numai cineva care se simte copil al lui Dumnezeu și are îndrăzneală la El ar fi putut să-l dea: „Dumnezeu ne-a făcut și ne iubește ca pe niște copii ai Săi, de aceea se interesează de noi și simte nevoia să ne ajute.”

(Sfântul Paisie Aghioritul – Mărturia domnului Tamiolakis Elefterie din Creta)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

L-am avut profesor de Liturgică între anii 1974 – 1977, la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş. Ni-l amintim cu drag. Mereu vesel şi deschis, cu un umor de calitate, păstrând totuşi sobrietatea cuvenită unui monah. Ne privea cu dragoste şi mi-aduc aminte că, într-un rând, ne-a cumpărat un fileu şi o minge de volei, pentru a ne scoate din lâncezeala fizică.

Se apropia Postul Naşterii Domnului al anului 1974. Părinţii din Mănăstire ne-au anunţat că putem merge la Taina Sfintei Spovedanii, fiecare seminarist – eram 144 – la duhovnicul pe care-l vom alege. M-am dus la Părintele Dosoftei, purtând povara multor păcate grele. A fost o spovedanie sinceră, cu toate cele pe care mi le-am amintit. M-a ascultat şi la sfârşit nu mi-a dat dezlegare şi canon. M-a îndrumat spre Preasfinţitul Pavel Şerpe, surghiunit la Curtea de Argeş de sataniştii comunişti, şi sub omoforul acestuia am repetat Spovedania. Ţin minte şi acum cu câtă dragoste m-a primit, m-a ascultat şi m-a povăţuit. M-a dezlegat apoi de păcate şi mi-a dat o Carte de Rugăciuni cu scrisul olograf al Patriarhului Justinian. Din acel moment am avut putinţa de a-mi orândui viaţa după Sfintele Învăţături ale Bisericii noastre şi de 44 de ani îl pomenesc pe Preasfinţitul Pavel la Sfânta Liturghie, şi-l voi pomeni câtă vreme îmi va lăsa Dumnezeu să mai trăiesc. Ce Păstori avea atunci Biserica! Ce episcopi avea atunci Biserica!  

Revin la Părintele Dosoftei. Venea la ora în care era fixată teza, ne dădea subiectele, se aşeza la catedră şi ne privea zâmbitor cum ne consultam între noi, ca să scriem cât mai bine. Nicio observaţie, niciun cuvânt de reproş. Pleca din clasă cu teancul de caiete, iar un alt profesor, îl întreba: Prea-Cuvioase, au copiat băieţii la teză? ,,Nu, pentru că n-au avut indigou’’.

Era căutat de mulţi din afara Mănăstirii, printre care multe măicuţe venite pentru sfat duhovnicesc. Într-o vreme, o măicuţă de la vreo Mănăstire vâlceană a venit să-l viziteze. S-a adresat unui preot şi acesta, mucalit cum era, a privit-o lung şi a întrebat: ,,L-aţi cunoscut pe Părintele Dosoftei? Se odihneşte săracu’’. Maica s-a schimbat la faţă, gândind că a trecut la Domnul. Chiar în acel moment însă, Părintele a apărut de după colţ, cu nelipsita-i legătură de chei în mână, aducând veselia celor doi slujitori ai Domnului.

Cu multă discreţie îi aborda pe colegii din jurul Reghinului, şi-i întreba tainic: Ce mai face Alexandru Todea? Era vorba de cel care a ajuns cardinal greco-catolic. Probabil l-a cunoscut în închisoare, aşa încât era mai bine să nu pomeneşti anumite nume, căzute în dizgraţia sistemului comunist satanizat.

Ultimii 20 de ani a vieţuit ca slujitor al Domnului la Mănăstirea Viforâta. În 2001, după o viaţă de osteneală şi slujire, a mers cu vrednicie după chemarea cu care a fost chemat. A cerut să i se scrie pe Crucea de la mormânt aceste cuvinte: ,,Lăsaţi-i pe toţi să mă calce în picioare, pentru că şi eu, adeseori în viaţă, am călcat poruncile lui Dumnezeu, cu cuvântul, cu fapta şi cu gândul”. 

Cumplite vremuri! Dar ce oameni!

Presbiter Ioviţa Vasile

Dragă Părinte Teodor, 

Cu mare bucurie și emoție am primit mesajul Sfinției Voastre în ziua Conferinţei Teologice: „Ortodoxia în contextul marii resetări”, desfășurată în Municipiul Urziceni, cu ocazia prăznuirii Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul.

Cuvântul Sfinției Voastre a fost citit de Părintele Grigorie Sanda, ieromonahul care, ca și noi, vă apreciază pentru lupta pe care o duceți și prețioasele Dumneavoastră învățături, mereu în strânsă legătură cu învățătura Bisericii.

M-a mangaiat profund faptul ca Parintii prezentatoriu si fratele teplog Mihai Silviu Chirila au citat deseori in expunerile lor fragmente din mesajul Sfintiei Voastre, considerandu-l personal ,,marturia sufleteasca” a Conferintei.

Va multumim mult pentru dragostea si sacrificiul Sfintiei Voastre si Va dorim sanatate si un motiv puternic pentru luminarea ortodocsilor din intreaga lume.

Va imbratisam din toata inima,

Preot Claudiu Buza

---

Dragi frați ortodocși ai Bisericii Domnului,

Ne-am bucurat foarte mult să aflăm că ţineţi astăzi la Urziceni o Conferinţă Teologică cu tema de mare actualitate „Ortodoxia în contextul marii resetări”, de fapt în legătură cu sărbătoarea Sfântului Paisie Aghioritul, căruia i-aţi dedicat și o biserică. Sfântul Paisie cu viața și învățătura sa, pe urmele Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți, ne îndrumă și astăzi să învățăm și să experimentăm căacel singur Mare Început adevărat din istoria umanității și în viața oamenilor din toate epocile. se realizează prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos, care continuă neîncetat în cadrul singurei Biserici adevărate, Biserica Ortodoxă.

Falșii profeți și falșii învăţători de toate vârstele, care includ artizanii de astăzi ai „New Age” și „Noua Ordine”, pe care pe bună dreptate îi numiți în Programul vostru „Piața elitelor globaliste”, încearcă să readucă înapoi vechiul, să prezinte vechea lume păcătoasă, lumea diavolului, ca pe ceva nou și atrăgător, să dărâme unicitatea Credinței Ortodoxe, pentru ca în adânc să creeze religia universală a lui Antihrist, să readucă întunericul, să inducă oamenii în eroare cu trecutul nou, dar careeste vechi și distructiv.

Știm însă din Sfânta Evanghelie că, când Hristos și-a început predica de după Botez în „Galilea neamurilor”, în Galileea multireligioasă și interreligioasă, atunci numai „poporul care ședea în întuneric a văzut lumină mare și celor care ședeau în latura și în  umbra morții, lumină le-a răsărit’’ (Matei 4, 12-17). Când Apostolii Petru și Ioan au fost îndemnați de către conducătorii evreilor să nu-l mai predice pe Hristos, ei au răspuns că nu există alt Mântuitor și Răscumpărător, cei care se întorc către alți mântuitori falși își riscă mântuirea, la fel ca și cei ai religiei și lumii de astăzi: „Și nu este mântuire în altul, căci nu este sub cer alt nume dat oamenilor prin care să fim mântuiți”(Fapte 4, 12).

Apostolul Pavel îi critică pe falșii apostoli și pe falșii învățători care, la fel ca susținătorii de astăzi ai ecumenismului, au alterat și au schimbat predicarea apostolică introducând propriile lor învățături omeneşti, propovăduind în esență o altă evanghelie.În atitudinea sa strictă față de toți potențialii reformatori și modernizatori, se introduce o atitudine mai strictă decât cea pe care am ales-o cu îngrădirea canonică faţă de erezii, se introduce excomunicarea și anatema acestora, lucru pe care Frăţia Ortodoxă îl va face, atunci când se va întări și va domina printre preoţi. Se include chiar și pe sine în cazul în care schimbă ceea ce a predicat anterior. Mă mir, spune el galatenilor, că aşa de grabă treceţi de la Cel ce v-a chemat, la o altă evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema. El repetă anatema încă o dată, astfel încât nimeni să nu se îndoiască de poziția lui strictă (Galateni 1, 6-9).

Sf. Paisie, calugărit de ceva vreme in Sfânta Manastire Stavronikita nu a întrerupt în principiu, împreună cu întreaga obşte monahala, pomenirea patriarhului Atenagora, ca si celelalte manastiri din Atos. Au fost deranjați și întristați când au fost informați că patriarhul ecumenic și francmason a predicat public poziții ecumenice din care a reieșit că nu acceptă unicitatea Credinței Ortodoxe, a spus că toate religiile îmbunătățesc oamenii și, ceea ce este mai teribil, că Biserica pe care a întemeiat-o Hristos nu există acum, dar toate confesiunile creștine trebuie să se unească și să restabilească Biserica. Scrisoarea privitoare la această tulburare este semnată de starețul Mănăstirii, arhimandritul Vasilios (Gontikakis), ieromonahul Grigorios (Hadziemmanouil) și călugărul Paisie. Scrisoarea a fost redactată la 21.11.1968. În sfârşit, după cum scrie stareţul Basilios într-o altă scrisoare către Sfânta Comunitate în numele Frăţiei Monahale şi al Sfântului Paisie, la 7 octombrie 1970,„După declaraţia patriarhului cu privire la Filioque și purgatoriu, ca simple obiceiuri, am opritpomenirea, deoarece dispăruse orice marjă de toleranță sau perioadă de așteptare”. Acum, după declarațiile mult mai rele ale Patriarhului Bartolomeu și ale altor patriarhi și episcopi, mai ales după hotărârile neortodoxe ale pseudo-sinodului din Creta, episcopii tac, nu îndrăznesc să reacționeze. Cu Harul lui Dumnezeu, pe calea Sfinților Apostoli, a Sfinților Părinți și a Sfântului Paisie umblăm doar cei care ne-am îngrădit.

Există multe poziții anti-ecumeniste ale Sfântului Paisie, care nu se încadrează în limitele unei salutări. Multe dintre ele există în studiile colaboratorilor noștri pe care le-am publicat într-un număr special al revistei „Theodoria”, pe care l-am dedicat Sfântului cu ocazia includerii sale oficiale în Sinaxarele Bisericii (numărul aprilie-iunie 2015).

În încheiere, arătăm că Sfântul Paisie a experiat în viața sa ceea ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur, rezumând învățătura hagiografică și patristică: că o viață curată nu este de nici un folos atunci când doctrinele sunt corupte de erezii: „Nu folosește la nimic o viață curată, a dogmelor corupte.” .Cu lupte ascetice dureroase și respectarea poruncilor lui Dumnezeu, Sfântul s-a curăţit și s-a sfințit prin conlucrarea Harului Divin. În același timp, însă, a apărut ca un campion și mărturisitor al Credinței Ortodoxe, model și exemplu pentru viața tuturor ortodocșilor. Și doar existența lui și prezența lui în secolul XX dezvăluie cum trebuie să fie adevăratul om al lui Hristos, în comparație cu ne-omul „New Age”-ului, al Antihristului. Totul în Hristos este nou și fără vârstă. Antihrist este bătrân și periculos. Sper ca binecuvântarea și rugăciunile Sfântului Paisie să ne întărească în viață și în luptele noastre.

Felicitari participanţilor la Conferinţa Teologică de la Urziceni, Romania.
În cinstea Sfântului Paisie Aghioritul
(12 iulie 2022)

 

Marți, 12 iulie 2022, cu ocazia sărbătorii Sfântului Paisie Aghioritul, la Urziceni, România, în locurile unde a luptat Alexandros Ypsilantis, a avut loc o Conferință Teologică cu tema „Ortodoxia în contextul Marii Resetări”.

Înainte de eveniment, în paraclisul închinat pomenirii Sfântului Paisie Aghioritul de frăția Părintelui Claudiu Buză, a fost săvârșită Sfinta Liturghie. La slujba de hram au slujit împreună preoți și un număr mare de credincioși, Turma mică, ai cărei păstori, nesuportând abaterile ecumeniste ale Patriarhului României, Daniel, și ale tovarășilor săi, veghează în cadrul Îngrădirii canonice, urmând calea Sfinților noștri în vremuri de erezii.

Conferința teologică a început cu salutul transmis special pentru eveniment de Pr. Theodoros Zisis, profesor emerit al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Tesalonic, în urma cererii Părintelui Claudiu. Părinții și Turma au ascultat cu mare bucurie salutul Părintelui Theodoros Zisis, considerând  fiecare cuvânt al respectabilului Profesor ca pe o binecuvântare deosebită. Părintele Theodoros, împreună cu Pr. Serafim Zisis i-au vizitat frații noștri din România, pentru a-i îndruma și sprijini în lupta lor.

Adăugăm că site-ul fericitului părinte Mărturisitor Nikolaos Manolis, katanixi.gr, joacă un rol important în calea Mărturisitoare pe care o parcurg frații noștri de acolo. Prin acest site, așa cum aceștia mărturisesc, învață, se inspiră și se îndrumă în chestiunile de Credință! Slavă Ție Doamne!

Au urmat referatele vorbitorilor, cu următoarele teme:

1. Transumanismul și antihrist

2. Mărturisirea ortodoxă în Agora ,,elitelor’’ globaliste

3. Biserica Ortodoxă în contextul proiectului ,,marii resetări’’

4. Sfântul Paisie – luminător și profet al vremurilor de pe urmă – Pr. Claudiu Buză

5. Ne putem sfinți și azi – Pr. Ioan Ungureanu

Pr. Claudiu Buză a prezentat referarul său cu tema: „Sfântul Paisios Aghioritul – luminător şi profet al vremurilor de pe urmă”, iar în continuare lectorii au răspuns întrebărilor din auditoriu. Printre principalii vorbitori s-au numărat Pr. Ioan Ungureanu și teologul Mihai Silviu Chirilă.

Noi, la rândul nostru, fiii duhovnicești ai fericitului Pr. Nikolaos Manolis, fiind profund mişcati de Credinţa lor fierbinte transmitem salutări frăției Părintelui Claudiu și tuturor părinților care luptă prin îngrădirea ierocanonică, dorindu-ne ca lupta fericitului nostru Gheronda (Pr. Nikolaos Manolis) să inspire preoți, monahi si pe toți cei care luptă pentru păstrarea iubitei noastre Ortodoxii. Să vorbim, să lucrăm, precum a spus Sfântul Paisie Aghioritul: „Dacă Biserica nu vorbește, ca să nu se producă ruptură cu statul, dacă mitropoliții nu vorbesc, ca să fie împăcați cu toți, pentru că îi ajută în ctitorii etc., dacă nici Aghioriții nu vorbesc, ca să nu li se taie alocaţiile, atunci cine va vorbi?”.

Este un fapt foarte important că preoții de acolo (din România, n.n), cât și cei din alte părți, îl consultă pe Pr. Theodoros Zisis în chestiuni de Credință. Acesta ar trebui să fie un exemplu pentru alți părinți din interiorul și din afara teritoriului elen a căror conștiință nu suportă ca mădularele Sfintei noastre Biserici să fie ademenite de panerezia ecumenismului.

Comentariu: Maria Kosmidou
Editare: Olga Kampouri