Categorie: Uncategorized

Maneaua este o sub-producţie muzicală extrem de profitabilă, cu o linie melodică ciudată, după cum este inspiraţia de moment a ,,compozitorului’’. Textul nici nu mai contează, e suficient să existe câteva rime şchioape de felul acesta: ,,Cea mai frumoasă manea / E pentru gagica mea’’. Maneliştii au o inspiraţie nesecată, pot produce şi zece piese pe zi, din care nu mai rămâne nimic, pentru că apar altele şi altele. Având o priză excepţională la publicul larg, maneliştii câştigă bani frumoşi, nesupuşi impozitării. Manelele au pătruns cu mult succes în înalta societate. Am mai scris că la o reuniune cu ambasadorii, românaşii noştri au întreţinut atmosfera cu manele care au fost bine primite, dovadă că în Europa şi aiurea-n lume, acesta este nivelul intelectual la care s-a ajuns.

1.Viaţa şi cariera premierului Ludovic Orban sunt marcate de trei realizări majore. Vă aduceţi aminte de acea explozie de entuziasm, când striga cât îl ţineau bojocii: ,,Ciiiii-ne este cel bun, cel drept, cel mare, cel viteaz? – Iohannis!!!’’ N-aţi uitat nici scena din piaţa publică, atunci când distinsul ţopăia de mama focului, că doar ,,cine nu sare, nu vrea schimbare’’. A treia realizare am văzut-o recent într-un filmuleţ în care stimabilul dansa minunat pe ritmul unei… manele. Dacă vă trece prin cap să vă întrebaţi ce-l recomandă pe Orban pentru fotoliul de premier, în afară de voce şi talent, gândiţi-vă la cele enumerate mai sus.

2. Manelele sunt aducătoare şi de mandate prezidenţiale. Recurs la memorie: Băsescu Traian îşi făcea campanie cu sprijinul unui manelist. Vă sunt cunoscute, desigur, memorabilele versuri: ,,Hai Băsescu la putere / Scapă ţara de lichele’’. Băsescu a venit la putere şi asta a fost esenţial pentru ţară. Că lichelele au proliferat ca niciodată, nu mai contează. Cât despre manele… ce să mai vorbim.

3.Laura Codruţa Kovesi a condus multă vreme instituţia de forţă numită DNA. De la acea înălţime, a fabricat dosare, a distrus vieţi şi cariere, a nenorocit familii, a aruncat oameni nevinovaţi în închisoare. Sunt realizările care abundă în cv-ul său. Şi totuşi, nu asta i-a fost rampa de lansare în vârful organismelor europene. Drumul ei a trecut pe ,,La Chilia-n port’’ şi de-acolo, direct la Bruxelles.

După cum vedeţi, manelele fac parte din reţetele de succes ale elevaţilor noştri intelectuali. Ieftine, variate, tâmpe, oricând la îndemână.

Presbiter Ioviţa Vasile

Prin anul 57 după Naşterea Mântuitorului, Sfântul Apostol Pavel a scris Bisericii din Corint cea dintâi Epistolă în care, printre multele învăţături ziditoare şi mântuitoare, are şi această constatare tristă: ,,Căci cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu’’(I Corinteni 1, 18). Iată că oamenii sunt despărţiţi, ei înşişi  se despart, în două categorii. Cei dintâi se duc pe calea pierzării, deci nu se vor mântui, din pricina faptului că socotesc cuvântul Crucii nebunie şi, prin urmare o resping şi o batjocoresc. Ceilalţi, care, dimpotrivă, cinstesc Sfânta Cruce, îşi lucrează, fiecare după puteri, mântuirea. Nu cumva să se înţeleagă că, într-adevăr, cuvântul crucii ar fi nebunie! Să nu fie! Nebuni sunt cei ce o socotesc astfel.

          În anul 63 după Naşterea Mântuitorului, Sfântul Apostol Pavel a scris o nouă Epistolă episcopilor, diaconilor şi sfinţilor din Filipi în care reia această preocupare a sa pentru a aşeza Sfânta Cruce la locul ce i se cuvine în viaţa Bisericii şi a fiecărui credincios: ,,Căci mulţi despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai Crucii lui Hristos. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti’’(Filipeni 3, 18-19). Duşmanii Crucii lui Hristos sunt toţi sectarii şi necredincioşii. Textul acesta accentuează încă o dată faptul că aceştia se îndreaptă nu spre împărăţia lui Dumnezeu, ci spre pieire, fapt ce-l întristează profund pe Apostolul Domnului, până la lacrimi. Ne întristează, fireşte, şi pe noi, însă suntem reduşi la aceaşi stare de neputinţă în faţa încăpăţânării celor din afara Bisericii. Cum ar fi trebuit să scrie mai limpede  desluşit Sfântul Apostol, pentru ca şi rău-credincioşii să creadă drept?

          Că Sfânta Cruce este puterea lui Dumnezeu mărturiseşte Biserica lui Hristos în cântarea de la Taina Sfântului Maslu: ,,Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat nouă; că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei; că morţii ai înviat şi moartea o ai surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi Învierii’’.

         Socoteşte, cinstite cititorule, cât de mare este primejdia ca omul să aplece urechea spre învăţăturile pierzătoare ale vrăjmaşilor Crucii lui Hristos. Am socotit să-ţi scriu aceste învăţături în ziua acestei Sărbători a Bisericii noastre, care ne aminteşte de momentul istoric când Sfânta Cruce, pe care a fost răsignit Mântuitorul, a fost găsită şi înălţată de Patriarhul  Ierusalimului, spre ştiinţa şi mântuirea tuturor făpturilor lui Dumnezeu.

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul – Născut L-a dat, ca oricine crede în El Să nu piară,ci să aibă viaţă veşnică’’

Prin anul 57 de la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfântul Apostol Pavel scria Bisericii din Corint cea dintâi Epistolă Sobornicească în care, la capitolul 13, are o minunată pledoarie pentru dragostea creştină, ca dat Dumnezeiesc. În finalul capitolului, ca o concluzie, a aşternut aceste cuvinte: ,,Şi acum rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea’’ (I Corinteni 13, 13). În termenii Învăţături Bisericii noastre, cele trei daruri sădite în fiinţele omeneşti se numesc virtuţi teologice, tocmai pentru a releva faptul că Dumnezeu, Pricinuitorul a tot binele, este Cel care ne-a împodobit cu aceste înălţătoare simţăminte. Dar de ce dragostea este mai mare? Iată de ce: Credinţa este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2, 8), de la începutul existenţei omului; ea este ,,încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute’’; (Evrei 11, 1). Cei care se vor învrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, vor fi primit răsplata pentru credinţa lor, vor vedea ,,faţă către faţă’’, prin urmare, credinţa lor va fi împlinită şi va înceta să existe în forma de acum. Nu înţelegem din aceasta că oamenii nu vor mai fi credincioşi lui Dumnezeu, ci doar că credinţa nu va mai fi dovedirea unor lucruri nevăzute.

În Împărăţia cerurilor, nădejdea nu va mai exista, deoarece ea se va fi împlinit. Nădăjduieşti să primeşti ceva până în momentul când acel ceva ţi se dă; de-acolo, nădejdea încetează, cum şi nădejdea noastră de a ne mântui va înceta, odată ce vom intra în viaţa cea veşnică. Doamne, ajută-ne să fie aşa!

Dragostea noastră pentru Dumnezeu şi pentru semeni nu va înceta niciodată; ea va defini modul nostru de vieţuire în veşnicie, de aceea a scris Sfântul Apostol Pavel: ,,Dragostea nu cade niciodată’’ (I Corinteni 13, 8). Dragostea este veşnică, asemenea lui Dumnezeu. Spunem despre Dumnezeu că nu are început şi sfârşit. Ei bine, energiile Dumnezeieşti, adică lucrările Sale, le numim necreate, fiind şi ele veşnice. Dacă Sfântul Apostol Ioan a scris că ,,Dumnezeu este iubire’’(I Ioan 4, 8, 6), urmează să înţelegem că şi dragostea este veşnică, asemenea Lui. Aceasta a vrut să spună Sfântul Apostol Pavel când a scris: ,,Mai mare dintre acestea este dragostea’’.

Învăţătura de Credinţă a Bisericii noastre ne spune că Dumnezeu a creat lumea şi pe om din dragoste. Răspunsul omului la dragostea Dumnezeiască se cuvine a fi tot dragostea: ,,Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi’’ (I Ioan 4, 19); ,,în aceasta este dragostea, nu fiincă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiincă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre’’. Dumnezeu numeşte pe om şi lumea ca fiind via Sa, prin scrisul Proorocului Isaiia (5, 1-6), şi tot aici găsim ,,cântecul de dragoste pentru via lui’’: ,,Ce se putea face pentru via Mea şi n-am făcut Eu? Pentru ce atunci când nădăjduiam să-Mi rodească struguri, Mi-a rodit aguridă?” (Isaiia 5, 4). Cu adevărat, creaţia lui Dumnezeu a fost desăvârşită, El a făcut tot ce-a a fost necesar pentru ca omul să-şi împlinească menirea, adică să-L iubească pe Dumnezeu şi de-aici să izvorască tot binele vieţii sale. A venit însă acea vreme a neascultării şi răzvrătirii unei părţi din îngerii cerului, în frunte cu lucifer, răul a intrat în existenţa omenească ca un accident, căci omul şi-a plecat urechea spre îndemnurile rele ale diavolului, locul iubirii l-a luat ura şi neascultarea, roadele n-au mai fost strugurii cei buni, ci agurida cea nedorită.

Cineva l-a înterbat odată pe un preot: Părinte, de ce oamenii aceştia ne-au făcut atâta rău, când noi le-am făcut numai bine? Răspunsul a fost tot o întrebare: De ce urăşte diavolul binele şi săvârşeşte numai răul?

Ne întoarcem la Cuvântul Sfânt al Scripturii, pentru că el arată strădania Apostolului Pavel de a ne face să înţelegem că menirea noastră pe pământ este dragostea, cu binecuvântatele-i roade: ,,De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte, şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte’’ (I Corinteni 13, 1-3). Ceea ce ne spune Dumnezeu prin aceste cuvinte este că lipsa dragostei deturnează sensul existenţei umane. În locul dragostei nu poate exista altceva decât ura sau indiferenţa, amândouă la fel de păgubitoare. Omul este om atâta vreme cât îşi apropriază iubirea Dumnezeiască, adică stă în rosturile sale existenţiale. Acest adevăr a fost exprimat, în chip minunat, de Psalmistul David: ,,Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alătutatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor’’ (Psalmul 48, 12, 21). Cuvintele acestea pot părea aspre, dar sunt cât se poate de adevărate, de aceea spuneau cei din vechime ,,homo homini lupus’’, adică omul devine fiară pentru semeni, atunci când părăseşte Dumnezeiasca dragoste.

Datorăm, cum am spus, dragoste Creatorului nostru Dumnezeu. Este absurd, este împotriva firii ca noi să-I răspundem lui Dumnezeu cu ură sau indiferenţă. ,,Cel ce nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire’’ (I Ioan 4, 8). Splendidă definire ioaneică a lui Dumnezeu, prin simplitatea şi adevărul ei! Dar dragostea pentru Dumnezeu este inseparabilă de dragostea pentru  făpturile Sale, semenii noştri. Jumătăţile de măsură şi ambiguităţile sunt cu desăvârşire excluse: ,,Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel care nu iubeşte pe fratele său pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său’’ (Ioan 4, 20-21).

Aceste adevăruri Dumnezeieşti se cuvin a fi afirmate, cu stăruinţă şi tărie, într-o lume care, pe zi ce trece, se înstrăinează de Dumnezeu şi de dragostea Sa. Uitaţi-vă la feţele desfigurate de ură ale politicienilor. Priviţi la apologeţii urii şi ai violenţei, cu acces nelimitat pe posturile de televiziune. Observaţi în jurul dumneavoastră oameni de care trebuie să te fereşti ca de animalele cele mai primejdioase, căci nu ştii niciodată când izbucnesc în violenţă. Constataţi cu amărăciune cu câtă vehemenţă este contestat şi batjocorit Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Înţelegeţi străfundurile iadului din care se revarsă oceane de ură asupra Bisericii Sale, singura oază de bine şi adevăr din societate, singura voce care strigă în deşertul umanităţii, şi veţi avea imaginea unei lumi nebune, care se îndreaptă cu inconştienţă spre pieire. Înţelegem acum cât se poate de bine mustrarea Mântuitorului: ,,O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi?’’ Înţelegem că Dumnezeul nostru Cel îndelung răbdător aşteaptă întoarcerea şi pocăinţa noastră.

Glasul Bisericii ne aduce aminte şi în această Duminică dinaintea Înălţării Sfintei Cruci de dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu şi caută să trezească în noi simţământul iubirii pentru Creatorul nostru şi pentru toate făpturile Sale. Glasul Sfintei Biserici se aude în mijlocul acestei sălbăticii, mărturisind, iară şi iară, ,,Că Bun şi iubitor de oameni eşti, Dumnezeule, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi  Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

Presbiter Ioviţa Vasile

Drag român,

1.Dumnezeu te-a adus din nefiinţă la existenţă. Dumnezeu ţi-a dat acest pământ binecuvântat, te-a aşezat între hotarele lui, ca să vieţuieşti drept, după Legile veşnice ale Sale, pentru a-ţi dobândi viaţa cea veşnică în Împărăţia Sa.

2.Te-ai arătat bun şi primitor cu străinii. Din păcate, aceştia au venit în pământul tău şi, prin mijloace mârşave, s-au urcat în poziţiile înalte, din care te dispreţuiesc, te înjosesc, te batjocoresc, te jefuiesc până-n ziua de azi.

3. Dumnezeu te-a plămădit ca Popor Sfânt al Său. Ţi-a dat unica Credinţă mântuitoare, cea Ortodoxă. Vrăjmaşul diavol s-a insinuat în Biserica Ta cea Sfântă, te-a despărţit de fraţii tăi de sânge, te-a atras în tot felul de credinţe sectare deşarte, ca să nu mai fii cu fraţii tăi, în Biserica Sa.

4. Dumnezeu ţi-a dat o Limbă Sfântă, şi eşti dator să-L preamăreşti prin ea; şi să nu îngădui otrepelor să ţi-o batjocorească, să ţi-o stâlcească cu rostirile lor păgâneşti.

5. Nimeni, dar absolut nimeni, nu are voie şi dreptul să te deposedeze de darurile primite de la Creatorul Tău. Ai locul tău pe pământ. Ai casa ta, ai familia ta, ai rostul tău. Nu îngădui leprelor de tot felul să ţi le ia. Dacă totuşi o fac, e spre pierzarea lor, şi istoria abundă de exemple în aceste sens.

6. Continuă să nu râvneşti la cele ale vecinilor tăi geografici. N-ai făcut-o niciodată în decursul istoriei, şi Dumnezeu ţi-a ajutat să nu te pierzi ca Popor Sfânt Ortodox. Alţii au venit în hotarele tale. Cum au venit, aşa s-au pierdut.

7. Ticăloşia e legiferată de un parlament inconştient, infiltrat de indivizi fără creier. Nu recunoaşte niciuna din legile ticăloase prin care eşti întemniţat fără vină, ţi se iau copii pentru organe şi pentru a fi sodomizaţi de spurcaţii lumii. Opune-te cât stă în puterile tale. Nu te teme. Dumnezeu şi dreptatea Sa sunt de partea ta. Fii şi tu nedespărţit de Dumnezeu şi ticăloşii nu vor spori cu nimic. Oriunde te vor chema antihriştii, nu te duce. Nici la alegeri cu rezultate dinainte stabilite, nici în sfatul necredincioşilor (Psalmul 1).

8. Orice forţe antihristice îţi vor trece pragul şi te vor supune la umilinţe, fii tare, nu ceda. Spune-le:,,Afară, lepădături ce sunteţi. Nu v-am făcut niciun rău, nu v-am deranjat cu nimic, nu vă datorez nimic, nici voi nu aveţi dreptul să pătrundeţi în casa mea’’.

9. Nu urî pe nimeni; nu te răzbuna pe nimeni. Lasă toate în seama lui Dumnezeu, şi El va pedepsi pe răufăcătorii tăi. Nici locul lor nu se va mai afla (Psalmul 36).

10. ,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să- ucidă’’ (Matei 10,  38 ). Nu te teme de aceste fiinţe jalnice şi fără simţire, precum Iohannis, Orban, Arahat. ,,Ieşi-va duhul lor şi în ţărână se vor întoarce’’ (Psalmul 145, 4). Toţi sunt legaţi prin puterea pe care Dumnezeu a dat-o preoţilor. Sunt nişte bezmetici care nu mai ştiu ce vor, nu mai au linişte, răul e tot ce pot ei să făptuiască. ,,Nu te teme, Turmă Mică, pentru că Tatăl a binevoit să vă dea vouă Împărăţia’’ (Luca 12, 32). Nu te teme, Popor Ortodox Român al lui Dumnezeu. Hristos Domnul va birui, noi vom birui împreună cu El, ticăloşii se vor pierde în întunecimile iadului, aceasta fiind alegerea lor!

Presbiter Ioviţa Vasile,

 nevrednic slujitor al lui Hristos

Mărturisire ortodoxă

Subsemnaţii Dănilă Paul-Marian şi Holmu Maranda, enoriaşi în cadrul Parohiei ,,Adormirea Maicii Domnului’’ din municipiul Tecuci, jud. Galaţi, solicităm Părintelui Paroh Opre Petru să condamne şi să se dezică de sinodul din 2016 din Creta (Grecia), la care au fost semnate decizii eretice şi ecumeniste, strâmbând astfel dogma Dreptei Credinţe Ortodoxe strămoşeşti.

De asemenea solicităm părintelui paroh să propovăduiască şi să mărturisească şi celorlalţi enoriaşi că sinodul din Creta a fost unul tâlhăresc şi mincinos (eretic), că s-a abătut de la Dreapta Credinţă Ortodoxă şi că ar trebui să întrerupă pomenirea celorlalţi ierarhi ecumenişti semnatari ai acestui sinod eretic, fiind trădători ai Dreptei Credinţe Ortodoxe.

Menţionăm că nu vom mai participa la Sfânta Liturghie şi la nicio altă slujbă religioasă până când nu vă veţi îngrădi de episcopul ecumenist Casian al Dunării de Jos şi de patriarhul BOR, Daniel Ciobotea. Cerem să întrerupeţi pomenirea acestora şi să mărturisiţi în faţa credincioşilor din Parohie împotriva acestor erezii din sânul Bisericii Ortodoxe Române

Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin.

 Semnăturile                                       7 septembrie 2020

Credincioşii semnatari ai acestei Mărturisiri s-au adresat Părintelui pentru a o primi, a le da număr de înregistrare şi a le răspunde în scris. Până la această dată Mărturisirea nu le-a fost primită.

Următoarea solicitare s-a îndreptat spre Protoieria Tecuci. Nu ştim cu cine a stat de vorbă Domnul Dănilă Paul Marian, probabil cu Protopopul. Dintru început, acesta a refuzat să primească şi să înregistreze Mărturisirea. A avut loc o discuţie în care slujbaşii Protopopiatului au reafirmat aceleaşi clişee, precum că nu s-a schimbat nimic în Credinţă, că adunarea cretană e sfântă şi mare. Când credinciosul semnatar a adus argumente de netăgăduit în schimbările necanonice adoptate în Creta, precum Cununia dintre ortodocşi şi eretici, i s-a spus că e vorba de de cazuri izolate şi că preoţii respectivi vor răspunde pentru faptele lor. În faţa cui? N-a lipsit nici referirea la ,,răzvrătiţii’’ care s-au îngrădit de episcopii eretici, fără a putea explica în ce constă ,,răzvrătirea’’. Ca element de noutate, preotul respectiv a spus că nu există o autoritate dogmatică menită să stabilească abaterile de la Dreapta Credinţă, că doar o personalitate precum Părintele Stăniloae ar avea competenţa să se pronunţe… ,,Dar Părintele Teodoros Zisis nu este o autoritate?’’ Nu, a decretat Preacucernicul. Discuţia s-a încheiat, deoarece Părintele ecumenist adopta tactica sectarilor: când era copleşit de argumente, sărea imediat la alt subiect.

Presbiter Ioviţa Vasile

Când elevii se vor întoarce în clase, în această toamnă, se vor găsi izolați unul de celălalt și vor purta măști. Aceasta nu este biosecuritate – este un teatru pandemic. Oare de ce nu înţeleg oamenii că această epidemie gripală cu corona virusul ucigaş provenit din ţările îndepărtate ale lumii de la un liliac, dintr-un laborator, sau cine ştie de unde, care a lovit cu precizie de laser, omenirea aflată în plină rătăcire morală şi apostazie, urmăreste să distrugă lumea, nu prin moarte, ci prin răpirea bunului cel mai de preţ: copiii! Suntem conştienţi că indivizi asemănători în concepţii şi decizii, se găsesc instalaţi la butoanele conducerii statelor, care urmăresc să construiască, la ordinele iniţiaţilor masoni ai mafiei globaliste, cu mici excepţii, acelaşi tip de societate umană.

Un lagăr, o colonie penitenciară de dimensiuni statale, în care poporul naiv, îndobitocit este supus prin manipulări continue, lansate cu precizie, conform unui plan bine stabilit şi dirijat de minţile întunecate ale păpuşarilor şi transmise slugilor leviatanului, unei stări permanente de teroare, frică dezumanizantă şi autoclaustrare, de acceptare a nefirescului, a apostaziei, abjurării, caracteristice regimurilor dictatoriale, totalitare, ca lucruri fireşti şi de bun-simţ. S-a reuşit ca în cateva luni să se creeze un iad la nivelul întregului mapamond, populat de fiinţe fără chip (cu mici exceptii, printre care Danemarca, Suedia şi alte câteva), ascunse sub masca ascultării animalice, a spaimei, a fricii abominabile de moarte, care a paralizat reacţiile naturale cu care au fost înzestraţi oamenii, de la naştere, după chipul şi asemănarea Ziditorului acestei lumi.

Cum nu pricep oamenii aflaţi sub înrâurirea duhurilor necurate ale întunericului, că ce se construieşte acum, nu este valabil o lună, două, un an, doi , ci pentru toţi anii care vor urma? La această manipulare exagerată a slugilor leviatanului, la care constatăm aceeaşi lipsă de bun simţ, de respect, de empatie, aceeaşi brutalitate şi agresivitate, aceeaşi ţopârlănie, aceeaşi desconsiderare a omului, s-a făcut părtaşă şi ierarhia BOR, îngenuncheată în faţa stăpânirii lumeşti atee şi nu în faţa Celui Prea Înalt. În mesajul său, cu ocazia deschiderii noului an şcolar, Patriarhul serghianist apostat al BOR, în acelaşi veşnic limbaj de lemn, rosteşte nişte elucubraţii halucinante, dovedind o dată în plus că nu îl interesează viitorul copiilor acestui neam, nu îi pasă de Ortodoxie, după ce a sfâșiat Cămașa Mântuitorului Hristos: „ Într-o lume marcată de tendințe ideologice individualiste și secularizante, care slăbesc unitatea familiei și pacea socială, este esențială cultivarea unei legături statornice și a unei cooperări rodnice între Familie, Biserică și Școală. În Familie și în Biserică, părinții trupești și duhovnicești sunt chemați să-i învețe pe copii iubirea față de Dumnezeu și de semeni, prietenia, solidaritatea, hărnicia, dărnicia și recunoștința, să îi încurajeze să descopere bucuria jocului și a cunoașterii, dar și frumusețile naturii și ale culturii românești…” Delir patriarhal. Pe ce lume trăieşte omul acesta?

Pe oameni îi mai sperie posibilitatea ca, pe baza unor teste incerte, mai mult decât discutabile, să fie internaţi cu forţa în spitalele devenite puşcării. Un fel de lagăre din care răzbat strigătele de ajutor şi indignare ale celor obligaţi să trăiască, sau să moară, în condiţii de neimaginat în alte vremuri. Cum să nu te gândeşti la viitorul sumbru, compromis al acestei ţări, când vezi că cele mai simple activităţi – strângerea mâinii prietenului, discuţiile sau jocurile copiilor în parc sau în recreaţii, îmbrăţişarea copilului, prima zi de şcoală, mersul la dentist, orele de sport, cântatul la ora de muzică etc – au devenit, prin lege, complicate. Ba unele chiar interzise.
Care va fi sănătatea mentală, psihică a copiilor, actualii preşcolari sau elevi, obligați la atâtea interdicții şi frustrări, fără bucuria de a interacționa şi socializa cu colegii, fără bucuria jocurilor din timpul recreațiilor, de la orele de sport, sau fără a putea cânta? Este demonstat ca toate acestea provoacă sentimente de anxietate, oboseala, nesiguranță, alienare, neîncredere, instabilitate emoțională, cu consecințe grave pe termen lung. Ei vor deveni sclavii noii ordini mondiale.

Dr. Gabriela Naghi

Mințile întunecate ale slugilor leviatanului, au decretat că în școli este interzis cântatul chiar și cu mască. Prin mască domnilor doctori specialiști epidemiologi, infectioniști, urgentiști, politruci de ieri și de astăzi, nu se poate transmite înțelegerea, iubirea, înțelepciunea și compasiunea dascălilor. Ați reușit să transformați scoala în unitate militară, în unitate de corecție, în care sunt distruse sentimente, și în care nu se pot forma caractere.

Singura soluție este învățatul acasă pe termen cât se poate de lung, până când totul va reveni la normal, nesiguri fiind dacă acest lucru se va mai întâmpla vreodată.
Așa cum era de așteptat, temându-se de reacția negativă a copiilor și părinților, se intenționează deschiderea școlilor la 1 octombrie… după alegeri, căci atunci probabil …va veni potopul, pe care trebuie să îl întâmpinăm pregătiți.Și acesta este doar compromisul pe care îl fac fățarnic până la alegeri.

Spune într-o predică cu înțelepciune Mitropolitul Neofit de Morphou: „Pentru că tot ce vedeți este lucrarea antihriștilor ca să pregătească, prin frică și teroare, haosul care va da naștere mai întâi unui guvern mondial și apoi antihristului… Aceștia sunt în marile organizatii ale lui Rockefeller și ale lui Gates, oamenii noii epoci care au făcut aceste planuri din 2010 (…) ca sa controleze masele, oamenii de pe tot pământul…’’

Dar zice Sfântul vremurilor noastre, Sfântul Paisie: ,,Maica noastră se va milostivi de popor și va interveni și nu îi va lăsa să își pună în aplicare planurile. Și pe antihriști si pe coronaviruși îi va întoarce. Are și Dumnezeu un plan, nu vă temeți!Și dacă în sinea voastră vă este puțin teamă de acest virus, nu vă judec…Ceea ce vreau să spun este că această măsură (n.m. masca) are rezultate îndoielnice. Și eu vreau să fiu sănătos, dar mai mult decât orice mă gândesc la sufletul meu, să nu jignesc imaginea pe care mi-a dat-o Dumnezeu, să nu blasfemiez pe Duhul Sfânt pe Care Îl primesc înăuntrul Bisericii lui Dumnezeu, aici în biserica Sfântului Gheorghe pe care și eu și voi toți îl iubim foarte, foarte mult, cel care i-a vindecat pe mulți bolnavi. La acest Doctor când vom merge? De ce venim în Biserica sa? Ca să facem o pomenire? Asta înseamnă că ne îndoim de puterea Sfântului Gheorghe și a Sfântului Duh, asta este chiar o blasfemie.Mă iertați, dar trebuie să spun și aceste lucruri grele, de aceea m-am făcut Episcop. Pe cele ușoare, le spun ușuraticii.
Să vă rugați cu rugăciunea pe care ne-a spus-o Sfântul Sofronie din Essex: “Hristoase al meu, dă-mi răbdarea și credința Sfintilor! ”Iată, fraților, că a venit vremea în care avem nevoie nu doar de răbdarea obișnuită, ci de cea a Sfinților și de Credința lor’’.

Și azi dăm examene nu doar ca persoane, ci și în fața copiilor și a nepoților noștri, pentru că ce văd că facem noi azi, vor face și ei mâine. Dacă văd la noi curaj și credință, asa vor fi și ei când va veni perioada cea grea a antihristului.”

Dr. Gabriela Naghi

Dumnezeu Cel Atotputernic a rânduit această zi în care să se nască, din Părinţii Sfinţi Ioachim şi Ana, Preacurata Fecioară Maria, cea aleasă de Părintele Luminilor să poarte în preacuratu-i pântece pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Este cea dintâi sărbătoare a anului bisericesc, înscrisă în calendarele noastre.   După ce vei veni de la sfânta biserică, să nu lipsească de pe buzele tale, cinstite cititorule, Acatistul Maicii Domnului, ori măcar această frumoasă şi înălţătoare rugăciune: ,,O, Preasfântă Stăpână, Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos, cad înaintea ta şi mă rog ţie, Maicii Împăratului, mai înainte îndreptând către tine această nevrednică a mea rugăciune, pe care şi primind-o Maica Împăratului Aceluia Care împărăţeşte cerul şi pământul, o du la Împăratul împăraţilor, Domnul tuturor, la Fiul şi Dumnezeul tău, şi cere iertare de toate păcatele mele. Vieţii mele dă-i îndreptare, şi la sfârşitul meu trecere neîngrozită de vrăjmaşii cei din văzduh; fii mie povăţuitoare, să-mi deschizi Dumnezeiasca intrare a Împărăţiei şi acolo să mă îndulcesc de dulceaţa raiului şi de veselia acelei cetăţi înalte, a Ierusalimului de sus celui preafrumos şi de frumuseţile lui cele nespuse, de strălucirea luminii Treimii Celei cu trei străluciri, şi de dulcele glas al cântărilor îngereşti. Acelei măriri şi bucurii mă fă moştean şi părtaş cu toţi Sfinţii, că toate le poţi ca Maica Împăratului Celui Atotputernic. Şi acum, dar mai ales întru acest ceas, mă auzi pe mine cel ce stau înaintea ta, Stăpână cu totul milostivă. Ia aminte, Doamnă Împărăteasă, spre mine, care aduc cântare şi rugăciune’’(Din Acatistier, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, p. 68).

         Preacurata Fecioară Maria este tuturor credincioşilor grabnic ajutătoare. Prin urmare, iubite cititorule, nu uita ori de câte ori te afli în vreme de strâmtorare, de necaz, de întristare, în situaţii grele din care nu mai vezi nicio ieşire, roagă-te Maicii Domnului şi Preacurata nu te va lăsa fără răspuns.

Presbiter Ioviţa Vasile  

Când autorităţile statului antihristic român vorbesc de Biserica Ortodoxă Română, preferă, în chip viclean, să se refere la nefericitul Vasile Bănescu, purtătorul de palavre al Patriarhiei, uneori la domnul Daniel Ciobotea şi foarte rar la cohorta de funcţionari şi băgători de seamă, care populează clădirile din Dealul Patriarhiei. De ce oare? Pentru că aceştia sunt oameni verificaţi, propulsaţi în posturi şi funcţii nemeritate, în temeiul unicului criteriu: obedienţa faţă de grangurii vremii. Să nu vă aşteptaţi ca Vasile Bănescu să exprime vreodată un punct de vedere divergent faţă de linia oficială trasată de autorităţi, sau măcar să introducă o nuanţă personală în interpretarea ordinelor de sus. Nu, dumnealui nu se abate cu nimic de la ordinele oficiale, ba dimpotrivă, le primeşte cu toată deschiderea, le propvăduieşte pe canalele tv şi ne cere să nu avem nicio obiecţie faţă de poziţia oficială, oricât de absurdă ar fi aceasta. Am văzut recent cu câtă ardoare s-a aliniat la spusele lui Daniel Funeriu, fost ministru al învăţământului, un om mai slab, din toate punctele de vedere, chiar decât Zăroni, legendarul ministru din guvernul Groza. Îl ştiţi pe Funeriu, nu? Acela care avea în spate o cucoană, care-i şoptea ce trebuia să spună.

Mi-aş îngădui să le spun acestor reprezentanţi ai statului antihristic că Biserica Ortodoxă Română nu înseamnă funcţionărimea din Dealul Patriarhiei, care nici măcar n-ar avea dreptul să vorbească în numele ei, după cele întâmplate în Creta şi după multe alte isprăvi. Biserica noastră înseamnă nişte milioane de credincioşi, cei mai mulţi aflaţi în dezacord cu abuzurile tiranice ale statului călcător de Constituţie, de legi şi, în general, de tot ce poare fi cuprins în vocabula ,,românism’’.

Textul pe care îl public mai jos arată preocuparea credincioşilor Sfintei Biserici Ortodoxe Române pentru a desluşi intenţiile mârşave ale celor aflaţi în vârful puterii, care răspund comandamentelor venite de la străinii fără Dumnezeu. El se adresează părinţilor care, nu se ştie când, îşi vor trimite odraslele la şcoală, şi tuturor românilor, pentru că toţi suntem ţinta ticăloşiei antihriştilor. Nota bene, ceea ce au clocit minţile bolnave ale acestora, e pe cale să se aplice. Avem datoria sfântă să ne opunem, chiar dacă, aparent, n-avem nicio şansă. Avem o şansă imensă, şi ea vine de la Marele nostru Dumnezeu, căruia să-I cerem, prin rugăciune, să le zădărnicească intenţiile ticăloase.

Presbiter Ioviţa Vasile

1. Dacă vi se vor trimite asemenea chestionare, refuzaţi-le. Nu completaţi şi nu semnaţi nimic. Cereţi să vi se comunice temeiul legal în baza căruia v-au trimis chestionarele ,,obligatorii’’. Acest temei nu există.

2. Comunicaţi-le că şcoala este gratuită şi statul asigură accesul la învăţamânt, respectând drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi, mai ales, ale copilului.

3. Dreptul la învăţătură al copiilor nu poate fi condiţionat de nicio măsură. Dacă nu pot garanta integritatea fizică şi psihică a copiilor, să închidă şcoala.

4. Scrieţi-le că sunt obligaţi să aplice acelaşi mod de învăţământ pentru toţi copii, fără discriminări arbitrare.

5. Comunicaţi că nu sunteţi de acord cu purtarea măştii de către copii şi cadrele didactice, deoarece aceasta este dăunătoare sănătăţii. Nimeni nu poate fi obligat la niciun act care aduce atingere vieţii şi sănătăţii, cu atât mai puţin copiii.

6. Cereţi să vi se comunice ce conţin dezinfectanţii folosiţi în şcoli şi afirmaţi dreptul copiilor de a fi dezinfectaţi cu substanţe bio. Solicitaţi numele firmei de la care se achhiziţionează substanţele dezinfectante. În caz contrar, veţi depune plângere penală pentru rele tratamente aplicate minorului şi pentru tentativă de omor.

7. Solicitaţi să vi se comunice conţinutul regulamentului şcolii, cu indicarea numelor celor care l-au elaborat şi cu precizarea expresă dacă a fost discutat sau nu cu părinţii şi elevii, dacă aceştia l-au aprobat sau l-au respins.

8. Cereţi să vi se pună la dispoziţie dovezile ştiinţifice care justifică măsurile restrictive.

9. Opuneţi-vă termoscanării copiilor, care nu este altceva decât un pretext pentru a le aplica pe corp simboluri satanice.

10. Dacă veţi semna aceste mizerii de chestionare, ilegale şi deci neobligatorii, înseamnă că daţi mână liberă autorităţilor să ia orice fel de măsuri abuzive împotriva copiilor dumneavoastră, fără să vă mai consulte. De asemenea, vă daţi acordul pentru schimbarea modului firesc de învăţamânt cu unul arbitrar, abuziv, ineficient.

Av. Diana Ivanovici

Dintru începutul existenţei sale, omul a fost aşezat de Dumnezeu în raiul cel din Eden, ca să-l lucreze şi să-l păzească. Lucrarea aceasta a omului era, de fapt, o împreună – lucrare cu Dumnezeu. Căci prin ascultare de El, omul ar fi urmat să sporească în tot binele şi în cunoaşterea Creatorului său. Păzirea de care aminteşte Scriptura Sfântă nu se referea la oarecari bunuri pământeşti, ci la vrednicia la care au fost chemaţi cei dintâi oameni. Aceasta trebuia păzită pentru că, la vremea aceea, răul era făptuit prin căderea diavolului şi a îngerilor săi, dar nu intrase încă în lume. Răul era potenţial, dar nu iminent. Protopărinţii noştri Adam şi Eva aveau în faţă calea larg deschisă de Dumnezeu, pe care străbătându-o, ar fi trăit în armonie cu Făcătorul lor, în binele veşnic. Calea împărătească pe care ar fi trebuit să meargă era aceea a ascultării de Dumnezeu. Sfântul Prooroc Ieremia a aşternut în Cartea sa aşteptările lui Dumnezeu din partea oamenilor: ,,Să ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi Îmi veţi fi poporul Meu, şi să umblaţi pe calea pe care vă poruncesc, ca să vă fie bine’’(Ieremia 7, 23). Ceea ce a urmat, ne este binecunoscut, căci cei dintâi oameni s-au arătat neascultători faţă de Binefăcătorul lor şi al nostru, păcatul a intrat în lume şi a adus toate relele pe care le ştim şi le trăim.

Ce urmări poate aduce neascultarea de Dumnezeu? Unele extreme de grave, catastrofale, am putea spune. Pentru a arăta aceasta, am ales relatarea Sfintei Scripturi privitoare la vremea când poporul Israel urma să fie dus în robia Babilonului, ca o pedeapsă meritată pentru îndărătnicie şi neascultare. Pedeapsa era dată cu măsură, de aceea îi şi îndeamnă: ,,Plecaţi-vă grumazul sub jugul regelui Babilonului şi slujiţi-i lui şi poporului lui şi veţi trăi’’ (Ieremia 27, 12).Aceste cuvinte erau o chemare la ascultare, adresată lui Israel şi regelui Sedechia. Regele a ales să se conducă nu după îndemnul lui Dumnezeu, ci după cugetele sale rele. Ierusalimul era împresurat şi asediat de oştile babiloniene şi oamenii erau în foamete şi lipsuri. În loc să se supună, regele Sedechia şi o parte din oastea sa, au făcut o spărtură în zidul cetăţii şi, în vremea nopţii, au încercat să iasă din încercuire. Urmările au fost dezastruoase: au fost prinşi, şi fiii regelui au fost ucişi sub privirile tatălui lor, lui Sedechia i s-au scos ochii şi a fost încătuşat şi întemniţat până în ziua morţii sale. Aşa a sfârşit regale lui Israel, lăsând în urmă o pildă nedorită de ceea ce înseamnă neascultarea de Dumnezeu.

Sfânta Evanghelie din această Duminică este şi ea pilduitoare, din păcate în sens, negativ, asupra a ceea ce înseamnă lipsa ascutării de Dumnezeu. Ea rezumă în sine toată istoria neamului omenesc, de la începuturile sale, până la sfârşitul veacului acestuia. Ea ni-L arată, în termenii parabolei, pe Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului. Toate cele cuprinse în parabolă, cu bunele întocmiri, adică via sădită de Stăpânul, gardul, teascul şi turnul sunt un simbol al desăvârşirii tuturor celor create de Dumnezeu, Cel Atotputernic. Ne aducem aminte că atunci când avem Sfânta Liturghie arhierească, episcopul cheamă mila lui Dumnezeu peste toată lumea, cu aceste cuvinte: ,,Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta pe care-a sădit-o dreapta Ta, şi o desăvârşeşte pe ea’’. Via aceasta, cu bunele sale alcătuiri, a dat-o Stăpânul lucrătorilor, adică făpturilor Sale, nouă tuturor, cu binecuvântare, zicând: ,,Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” (Facere 1, 28). Psalmistul David a scris mai târziu despre vrednicia dată omului: ,,Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele sale’’ (Psalmul 8 6).

Ce a urmat, poate fi sintetizat în cuvintele: ,,istoria neascultării omului de Dumnezeu’’. Pentru că Adam şi Eva şi-au plecat urechea spre glasul diavolului, uitând Dumnezeieştile porunci, răul aflat atunci în potenţă, devine o realitate în via lui Dumnezeu. Roadele bune ale ascultări nu se arată nicăieri, iar faptul acesta este asfel exprimat de Proorocul Isaiia: ,,Ce se putea face pentru via Mea şi n-am făcut Eu? Pentru ce atunci, când nădăjduiam să-Mi rodească struguri, Mi-a rodit aguridă?’’ (Isaiia 5, 4). Răspunsul este unul singur: pentru că oamenii au refuzat să asculte de glasul lui Dumnezeu!

Dumnezeu însă nu voieşte, cu niciun chip, pierderea lucrătorilor celor nevrednici, ci întoarcereala rosturile lor fireşti. De aceea, a trimis pe slujitorii Săi, pe Sfinţii Prooroci la oamenii cei îndărătnici, spre a-i aduce în simţiri, şi a-i întoarce de la rău. Rezultatul a fost acesta: ,,Pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre’’ (Matei 21, 35). Dumnezeul Cel iubitor de oameni n-a răspuns cu ură răutăţii oamenilor. A hotărât, potrivit sfatului voii Sale, să trimită pe Fiul pentru a-i îndrepta pe oameni. Este faptul iubirii Sale supreme ,,căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică’’ (Ioan 3, 16). A venit la poporul Israel ,,dar ai săi nu l-au primit” (Ioan 1, 11). Ba mai mult, L-au batjocorit în modul cel mai josnic, apoi L-au răstignit ,,afară din vie’’, adică în afara Ierusalimului.

Mesajul evanghelic al acestei Duminici ne este dat nouă de Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat, Cel Care ,,S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte – şi înca moarte pe Cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dat lui nume care este mai presus de orice nume; ca în numele Lui, tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dedesupt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl(Filipeni 2, 7-11).

Dacă Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ascultător până la moarte, tot aşa se cuvine să fim şi noi. Să nu socotească, însă, cineva că poate fi ascultor de Dumnezeu, fără a asculta de Învăţătura Sfintei Biserici Ortodoxe. Chiar aşa ne spune Mântuitorul: ,,Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş’’ (Matei 18, 17).  Iată pricina pentru care păgânismul se răspândeşte ca o molimă în lumea asta ce zice că e civilizată, pentru că oamenii nu ascultă de Biserica lui Hristos. Voia lui Dumnezeu este voia Bisericii; învăţătura lui Dumnezeu este învătătura Bisericii şi ea se exprimă prin glasul slujitorilor bisericeşti, după cum Însuşi Mântuitorul o spune: ,,Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă şi cel ce se leapădă de voi, se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cel Care M-a trimis pe Mine’’(Luca 10, 16).

Doamne, fereşte Poporul Tău cel Drepcredincios, şi orice făptură, de neascultarea şi  lepădarea de Hristos, deoarece suntem în vremea marii apostazii, când atâţia oameni trăiesc asemenea păgânilor. Să nu fie! Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

O interesantă știre ne reține atenția și anume poziția BOR prin purtătorul ei de cuvânt, Vasile Bănescu, față de semnalul de alarmă tras de un alt slugoi al leviatanului, referitor la teoriile conspiraționiste ale unor profesori de religie,„ minți tulburi care intoxică și decredibilizează”, măsurile luate în contextul pandemiei cu corona virus. Ca si până acum BOR sprijină în întregime toate deciziile anti-umane, dezumanizante,ilegale luate de slugile statului antihristic, care pun într-un pericol major chiar viitorul cel mai scump al unei nații: copiii.
Nu avem cum să fim de acord cu aceste măsuri absurde, nefirești, (masca și distanțarea, în curând obligativitatea vaccinării) impuse la deschiderea noului an de învățământ care, așa cum spune IPS Mitropolit Neofit de Morphou, vor transforma societatea omenească într-o societate de diavoli.

Daniel P. Funeriu, fost ministru al Educației în Guvernul Boc, actual europarlamentar din partea PMP, a făcut joi pe Facebook un apel către Biserica Ortodoxă Română (BOR) „să adopte o linie instituțională clară, inechivocă, referitoare la începerea noului an școlar”, arătându-și îngrijorarea că unii profesori de Religie ar putea avea convingeri critice la adresa măsurilor luate în contextul pandemiei de coronavirus și chiar opinii împotriva obligativității vaccinării.

„Apel către BOR:
În societate există discuții referitoare la atitudinea unor membri ai clerului în chestiuni legate de COVID-19 dar și, mai pe larg, în chestiuni legate de sănătate, cum ar fi vaccinarea. Poziția BOR în chestiunea vaccinării a fost rațională din informațiile mele, chiar dacă unii membri ai clerului au vorbit prostii, în afara celor susținute oficial de BOR. Începutul noului an școlar este un moment important: primele cuvinte auzite de copii despre pandemie le vor stabili reperele comportamentale. Cu toții trebuie să le dăm copiilor un mesaj unitar: COVID-19 nu este o glumă, situația este serioasă, iar respectarea regulilor nu este opțională.
Am semnale că pe alocuri anumiți profesori de religie sunt mai degrabă parte a teoriilor conspiraționiste și astfel prezintă un risc pentru sănătatea copiilor.
Sugerez BOR, ca depozitar major de încredere în societate, să adopte o linie instituțională clară, inechivocă, referitoare la începerea noului an școlar, comunicând această linie cadrelor didactice. Nici BOR, nici societatea, nu merită să fie intoxicate și decredibilizate de minți tulburi. Experiența mea de colaborare instituțională cu BOR a fost excelentă, am avut un partener rațional și atent. Așa trebuie să fie și acum. Mai ales acum. Speranța, încrederea, tămăduirea sufletelor și reziliența pot exista doar dacă facem totul să fim sănătoși. E o datorie creștinească să avem grijă de trupurile noastre”, a scris Daniel P. Funeriu, joi.

Şi acum, reacţia promptă şi slugarnică a lui Vasile Bănescu:

„Apelul public al d-lui Daniel Funeriu este unul sincer, bine intenționat și binevenit pentru noi toți.Din fericire, însă, îngrijorarea legată de presupusa poziționare irațională la început de an școlar a unor profesori de religie față de gravitatea contaminării cu virusul Covid-19 este în realitate excesivă și cel mai probabil nejustificată. Imaginarea unor excepții rămâne firește posibilă, dar practic nesemnificativă. Merită precizat și faptul că profesorii de Religie, ca și ceilalți profesori, sunt angajații unităților de învățământ, nu ai Bisericii”, a subliniat reprezentantul Patriarhiei’’.

„Poziția Patriarhiei Române, a Bisericii Ortodoxe și a reprezentanților ei a fost constant una realistă și fermă cu privire la riscurile majore de îmbolnăvire din timpul pandemiei, iar intensa campanie umanitară, dar și de promovare a regulilor sanitare desfășurată de BOR spune totul despre discernământul de care suntem chemați să dăm dovadă mai ales în perioadele de criză pe care trebuie uneori să le traversăm. Realist și solidar, informați și implicați, imunizați la manipulări de orice tip, evitând excesele în orice direcție”, a subliniat Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, citat de Agenția de Știri Basilica.

Cu toate acestea, nici una dintre cele două persoane publice nu a explicat dacă în programa disciplinei Religie sunt sau nu cuprinse noțiuni despre sănătate – ce constituie cu precădere obiectul de studiu al științelor exacte -, și nici dacă opiniile personale ale cadrelor didactice se transmit sau nu în conținutul informațional prezentat la orele de curs.

Dr. Gabriela Naghi

Cuvintele Cuviosului Seraphim Rose, îndeamnă la adânca meditare, trezesc din adormire conştiinţele, în faţa planurilor vrajmasului omenirii, care se desfăşoară acum în zilele din urmă, la nivel mondial. Creştinii ortodocşi trăiesc astăzi într-una din marile perioade decisive din istoria Bisericii lui Hristos.

,,Duşmanul mântuirii omului, diavolul, atacă pe toate fronturile şi se străduieşte din toate puterile să-i abată pe credincioşi de la calea mântuirii arătată de Biserică, încercând chiar, în ciuda profeţiei Mântuitorului (Mat. 16, 18), să cucerească însăşi Biserica, să convertească însăşi Trupul lui Hristos într-o organizaţie “ecumenistă şi satanic, care să se pregătească pentru venirea alesului său, antihristul, marele tiran mondial al zilelor de pe urmă.

Ceea ce ştim e că această încercare a lui satan va eşua; Biserica va fi Mireasa lui Hristos până la sfârşitul lumii, întâmpinându-L pe Hristos, Mirele său, la a Doua Sa Venire, curată, neîntinată de vreo unire adulteră cu apostazia acestor vremi. Dar marea problemă a vremurilor noastre, a tuturor creştinilor ortodocşi, este una de importanţă capitală: Biserica va rămâne, dar câţi dintre noi vor rămâne în ea şi cum, cum vom reuşi să nu ne lăsăm vătămaţi de violentele încercări ale diavolului de a ne depărta din ea?

Noi, cei ce ne zicem creștini, nu trebuie să așteptăm nimic altceva decât să fim răstigniţi. Căci a fi creștin înseamnă a te răstigni, în aceste vremuri și în oricare alte vremuri, de când Hristos a venit întâia dată. Viaţa Sa este model – și avertisment – pentru noi toţi. Trebuie să fim răstigniţi individual, mistic, căci răstignirea deplină este singura cale către Înviere. Dacă vom învia cu Hristos, trebuie mai întâi să ne smerim împreună cu El – chiar până la umilinţa cea din urmă, cea de a fi înghiţiţi și scuipaţi afară de lumea cea neînţelegătoare. Şi trebuie să fim răstigniţi la vedere, în ochii lumii, căci Împărăţia lui Hristos nu este din această lume, și lumea nu o poate primi, nici măcar un singur reprezentant al ei, nici pentru o singură clipă. Lumea îl poate accepta doar pe antihrist acum, sau în orice altă vreme.

Nu-i de mirare, atunci, că este dificil să fii creștin – nu este dificil, este aproape imposibil. Cu greu se poate accepta, cu bună-știinţă, un mod de viaţă care, cu cât este trăit mai autentic, cu atât mai mult duce spre greutăţi mai mari. Şi din această cauză ne răzvrătim mereu, încercăm să ne ușurăm viaţa, încercăm să fim creștini pe jumătate, încercăm să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Trebuie până la urmă să alegem – fericirea noastră zace într-una din cele doua lumi, nu în ambele. Dumnezeu ne dă tărie sa urmăm calea răstignirii; nu există altă cale de a fi creștin.“

Texte selectate şi editate de Doamna Dr. Gabriela Naghi

Cu puţină vreme înainte de Înălţarea la cer, Domnul nostru Iisus Hristos a încredinţat Sfinţilor Apostoli misiunea sfântă de a propopvadui Evanghelia împărăţiei la toată făptura. ,,Celor care vor crede –a spus Mântuitorul – le vor urma aceste semne: în numele Meu vor izgoni demoni, în limbi noi vor grăi’’(Marcu 16, 17).

          În limbi noi, necunoscute lor până atunci, au grăit Apostolii Mântuitorului la Cincizecime, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei.

          În limbi noi au grăit popoarele care s-au alcătuit în lume şi au primit Evanghelia Fiului lui Dumnezeu.

          În limbă nouă a grăit poporul român cel dreptcredincios după ce Dumnezeu l-a învrednicit să creadă în Mântuitorul lumii. În vremea petrecerii pe pământ a Domnului Iisus Hristos, exista limba latină, vorbită în Imperiul roman, după cum exista limba dacilor, strămoşii noştri. Din aceste două limbi Dumnezeu a alcătuit o limbă nouă, limba română sfântă. Era şi este sfântă pentru că prin ea se preamăreşte Dumnezeu pe pământul românesc. Socotesc că aceasta este menirea oricărei limbi din câte a semănat Dumnezeu pe pământ: întâi să înlesnescă oamenilor cunoaşterea Revelaţiei Dumnezeieşti şi apoi să statornicească între oameni bună vieţuire, ca fii ai Aceluiaşi Dumnezeu. Când o limbă îşi împlineşte aceste rosturi, devine sfântă.

          Poetul românilor, Mihai Eminescu, scria cu îndreptăţire în ziarul Timpul din 10 octombrie 1881, ,,Biserica au creat limba literară, au sfinţit-o, au ridicat-o la rangul unei limbi hieratice şi de stat’’.Mare adevăr a afirmat poetul nostru naţional! Vocea lui n-a fost singulară. Preotul Alexie Mateevici a scris o poezie superbă ce ar trebui dăltuită în marmură şi aşezată pe la răspântii, spre ştiinţa tuturor impostorilor: ,,Limba noastră îi aleasă/ Să ridice slavă-n ceruri/ Să ne spue-n hram şi-acasă/ Veşnicele adevăruri./ Limba noastră-i limbă sfântă/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng şi care-o cântă/ Pe la vatra lor ţăranii’’.

         Cu tristeţe constatăm că saltimbancii şi irozii vremurilor noastre batjocoresc cu o plăcere sadică sfânta limbă românească, aşa cum batjocoresc tot ce are sfânt Neamul acesta. Scriu şi vorbesc cu o răutate diabolică împotriva Bisericii Ortodoxe, cea care ar trebui să le fie mamă, cea care ne-a dat tuturor limba ,,ca un fagure de miere’’.

Presbiter Ioviţa Vasile

Dumnezeu Cel Bun şi Atotînţelept poartă de grijă tuturor făpturilor Sale şi hotărăşte ce este bine şi de folos oricărui om. Pe cei puternici i-a întărit şi mai mult pentru a putea trece prin chinurile muceniciei. Celor mai slabi le-a rânduit chinuri mai uşoare şi i-a primit ca pe cei dintâi.

          În vremea împăratului păgân Aurelian, trăiau în Paflagonia doi oameni binecredincioşi, Teodot şi Rufina. O vreme şi-au tăinuit Credinţa, apoi s-au arătat pe faţă că sunt robi ai Mântuitorului Iisus Hristos, ceea ce i-a întărâtat pe păgânii vremii, care le-au cerut să se lepede de Credinţă şi să jertfească idolilor diavoleşti. Sfinţii Teodot şi soţia sa Rufina au rămas statornici în Credinţă şi la început, fiind de neam mare, n-au fost chinuiţi, dar au fost aruncaţi în închisoare. Sfânta Rufina era însărcinată şi a ales să pătimească, decât să se lepede de Hristos.

          ,,Teodot  ştiindu-şi neputinţa trupului său şi gândindu-se la sălbăticia prigonitorului, a alergat spre Domnul cu osârdnică rugăciune, dorind mai bine să moară decât să greşească ceva împotriva Dreptei Credinţe când nu va putea suferi muncile cele grele: Doamne, Dumnezeul puterilor, Tatăl iubitului Tău Fiu, pe Tine Te binecuvântez şi Te preamăresc, că m-ai învrednicit pe mine să fiu aruncat în temniţa acesta pentru numele Tău. Deci mă rog Ţie, Doamne, primeşte sufletul meu în legăturile acestea, Cel Ce ştii neputinţa mea, ca nu cândva să se laude vrăjmaşul asupra mea’’.

         Dumnezeu i-a dat dezlegare din trup şi i-a sălăşluit sufletul în locaşurile cele cereşti. Sfânta Rufina a născut un prunc de parte bărbătească şi, având lângă sine acest copil şi pe bărbatul său mort, s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să-i primească sufletul, iar pe prunc să-l păzească şi să-l crească după a Sa voie. Aşa s-a săvârşit Sfânta, urmând bărbatului său.

           Dumnezeu a poruncit unei femei binecredincioase, Amia, să ia pruncul, numit Mamant, pentru a-l creşte.  Crezând de mic în Hristos, pruncul şi-a sfinţit viaţa şi a pătimit ca Mucenic. Pe aceşti trei Sfinţi Biserica îi pomeneşte în aceaşi zi. Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-ne pe noi (După Vieţile Sfinţilor pe septembrie, Ed. Mănăstirii Sihăstria, 2005, p. 44-53).

Presbiter Ioviţa Vasile

Invaţă-i pe cei care nu merg la Biserică faptul că ai cântat împreună cu serafimii, că aparţii vieţii cereşti, că te-ai întâlnit cu Hristos şi ai vorbit împreună cu El. Să plecăm de la Dumnezeiasca Liturghie, precum leii, care scot flăcări, devenind mai înfricoşători decât diavolul, pentru că Sfântul Trup al Domnului cu care ne-am împărtăşit adapă sufletul nostru şi-i dă putere mare. Când Îl luăm cu vrednicie, îi alungă departe pe demoni şi-i aduce lângă noi pe îngeri şi pe Domnul îngerilor.
Acest Sfânt Sânge este mântuirea sufletelor noastre, cu Acesta se curăţă sufletul, cu El se împodobeşte.

Acest Trup face mintea mai strălucitoare decât focul, arată sufletul mai strălucitor decât aurul.Deci, atrăgeţi-i pe fraţii noştri la Biserică, povăţuiţi-i nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte. Şi chiar dacă nu le vei spune nimic, dar ieşi de la sfânta slujbă – şi prin înfăţişare, şi prin privire, şi prin glas, şi prin mers, şi prin toată cuviinţa ta – arătându-le celor absenţi câştigul pe care l-ai primit prin Biserică, aceasta este de ajuns, ca îndemn şi sfat. Pentru că aşa trebuie să ieşim din Biserică, ca din Sfânta Sfintelor, ca şi cum ne-am pogorî din Ceruri.

Învaţă-i pe cei care nu merg la Biserică faptul că ai cântat împreună cu serafimii, că aparţii vieţii cereşti, că te-ai întâlnit cu Hristos şi ai vorbit împreună cu El.
Dacă trăim astfel Sfânta Liturghie, nu va mai trebui să le spunem nimic celor care n-au fost. Şi aceia, văzând folosul nostru, vor simţi paguba lor şi vor alerga degrabă la Biserică, ca să se desfete de aceleaşi bunuri, cu Harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia Se cuvine slavă, împreună cu Cel fără de început al Său Părinte, cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Glasul Sfinţilor Părinţi, Editura Egumeniţa, 2008

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi