Categorie: Uncategorized

LUNA AUGUST

Ziua a 13-a

Sf. Maxim Mărurisitorul (mutarea moaştelor sale); Sf. Mucenici Ipolit şi Coronat; Cuvioşii Serida, Dorotei, Dositei şi Maxim; Sf. Ierarhi Martin cel Milostiv, episcopul Romei şi Tihon din Zadonsk; Sf. împărătese Evdochia şi Irina; Sf. Radegonda, regina francilor�

          ,,Eu însă vă spun vouă: Să nu staţi împotriva celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt’’(Matei 5, 39); ,,Deci dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând aceasta, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele’’(Romani 12, 20-21). Acestor porunci Dumnezeieşti s-a făcut ascultător Sfântul Tihon de Zadonsk pe care-l pomenim şi-l cinstim în această zi. A ales să trăiască viaţă simplă de monah, dar fiindcă Biserica l-a chemat la slujire mai înaltă, a primit să fie hirotonit episcop, nu pentru slavă deşartă, ci pentru binele turmei celei cuvântătoare. Dacă i se părea că a jignit pe cineva, îi făcea metanie până la pământ şi îi cerea iertare.

Ne-a rămas scris despre el că a fost invitat la un tânăr boier, unde se afla un aşa zis iluminist, un fel de necredincios care-şi asocia numele cu lumina, dar care era fiu al celui întunecat. Cu un aer prostesc de superioritare, acesta a început să râdă de Sfânt şi să-l ridiculizeze. Fiindcă Sfântul Tihon a răspuns cu blândeţe şi înţelepciune, iluministul şi-a ieşit din fire şi a cutezat să-l pălmuiască pe arhiereul lui Hristos. Departe de a se tulbura, acesta a căzut în genunchi şi i-a cerut iertare pentru că l-a mâniat cu cuvintele sale. S-a întâmplat ceea ce spun cuvintele citate la început, căci iluministul s-a căit pentru fapta sa şi a ajuns un credincios bun al Bisericii. Astfel, răul a fost biruit cu binele.

Când se întâmpla ca la chilia sa să vină mulţi săraci ca să ceară milostenie, se bucura pentru că putea să împlinească poruncile lui Hristos. Dimpotrivă, când veneau mai puţini, se întrista. ,,Uşa sa era întotdeauna deschisă, atât săracilor, cât şi oricărui călător, care găseau la Sfântul Episcop mâncare, îmbrăcăminte şi cuvinte de mângâiere sufletească… Sfântul Tihon încerca o milă neprefăcută pentru cei care îl cleveteau şi îl insultau, socotind că diavolul este singurul răspunzător pentru purtarea lor. El era întotdeauna primul care cerea iertare de la cel care îl jignea, chiar dacă ar fi fost un simplu frate sau un slujitor, astfel încât din duşman al său se schimba în prieten şi mare admirator’’.

        �Dumnezeu i-a făcut cunoscut sfârşitul vieţii sale pământeşti, de aceea cu trei zile înainte a chemat pe fraţi şi, arătându-le Crucea, le-a spus: ,,Mă voi ruga Domnului pentru voi toţi’’.Apoi şi s-a dus în faţa tronului ceresc (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed.Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.173-177).

Preot Ioviţa Vasile

�

Canon de rugăciune pentru izbăvirea de patima beţiei

(Va fi împlinit de cel cuprins de această patimă şi/sau de cineva din familie)

• Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (de 7 ori)
• Acatistul Maicii Domnului – Bucuria celor necăjiţi
• Acatistul Sfântului Mucenic Mina
• Psaltirea (de 3 ori)

 

Liderul Ligii de Nord (Lega Nord), Matteo Salvini, a numit vaccinurile obligatorii ca fiind „inutile” și a spus că acestea sunt „în multe cazuri periculoase, dacă nu dăunătoare”.

Acum nu vor fi necesare.

Prin votul de la 148 la 110 din partea superioară a parlamentului, Italia a modificat legile privind vaccinurile obligatorii și își propune să fie „mai incluzivă”.

Cele 10 vaccinuri preșcolare sau pentru grădinițe sunt acum suspendate, cel puțin în ceea ce privește legile obligatorii.

Partidul Democrat a adoptat legea inițială obligatorie privind vaccinurile în iunie 2017, dar acum, un an mai târziu și în mijlocul unei revoluții din Italia, părinții nu vor mai trebui să se conformeze. Democrații au folosit inițial un focar rujeolic drept combustibil pentru trecerea legii.

(Ştire preluată de pe ORTODOXinfo)

�

LUNA AUGUST

Ziua a 11-a

Sf. Ierarh Nifon al Ţării Româneşti; Sf. Mucenici Evplu Diaconul, Neofit, Zinon, Gaie, Marcu, Macarie, Gaian, Teodor, Vasile, Anastasie, Dimitrie; Cuvioşii Pasarion şi Teodosie; Sf. Muceniţă Suzana Fecioara�

        �Cinstite cititorule! Precum putem vedea, citind sinaxarul acestei zile, între Sfinţii lui Dumnezeu şi ai noştri stă Sfântul Nifon, Ierarh al Ţării Româneşti.

Iubitorul de Dumnezeu Nifon era de neam străin. Văzând dreapta lui vieţuire, Biserica lui Hristos l-a chemat la vrednicia slujirii preoţeşti. ,,Cine sunt eu, puturosul şi păcătosul, să primesc acest fel de jug prea greu asupra grumazului meu cu totul rănit?’’, se întreba plăcutul lui Dumnezeu. Deşi nu-şi dorea, a ascultat de glasul Bisericii, care l-a înălţat în scaunul de Patriarh al Constantinopolului. Păstorind aici, îndruma bine turma cea cuvântătoare a lui Hristos spre izvoarele cele limpezi ale Dumnezeieştilor învăţături. ,,Dar diavolul, urâtorul de bine, n-a suferit să vadă nişte bunătăţi ca acestea şi a pornit pe nişte clerici făcători de sminteală să izgonească pe Sfânt departe de turma lui şi făcând tovărăşii împotriva bunului păstor, au năvălit cu stăpânire împărătească, izgonindu-l din Patriarhie’’. S-a rugat pentru răufăcătorii săi şi s-a retras în liniştea unei mănăstiri. După o vreme, Radu, domnul Ţării Româneşti, a auzit de Sfântul şi în mai multe rânduri a stăruit să vină pentru a păstori în ţara sa. Sfântul Nifon s-a învoit, spunând domnului: ,,Orice voi face pentru îndreptarea voastră, să o primiţi cu mulţumire şi chiar tu de vei greşi, să primeşti duhovnicescul meu sfat’’.

În vremea aceea, un boier din Moldova, cu apucături rele, a fugit în Ţara Românească, lăsând în urmă soţie şi copii. Făcându-se prieten cu domnitorul Radu, acesta i-a dat spre însoţire nelegiuită chiar pe sora sa. Când a auzit arhiereul lui Hristos, Nifon, s-a mâhnit adânc a chemt pe moldoveanul împricinat şi i-a vorbit cu blândeţe, îndemnându-l să lase însoţirea cea întru fărădelege şi să se întoarcă la soţia luată după legea lui Dumnezeu. Pe domn l-a mustrat pentru călcarea Sfintelor Canoane ale Bisericii şi i-a prevestit rele întâmplări, care au şi venit asupra sa. A îmbrăcat apoi veşmintele arhiereşti, a afurisit pe moldoveanul nelegiuit şi pe cei care-l ajutau. După aceasta, a pus veşmintele sfinţite pe Sfânta Masă, a sărutat sfintele icoane şi a plecat, lăsându-se în voia lui Dumnezeu. A vieţuit într-o casă mică la margine de sat şi un tânăr, Neagoe, fiul său duhovnicesc, venea şi-i aducea cele de trebuinţă. Zadarnic a vrut Radu să-l aducă iarăşi pe scaunul arhieresc. Sfântul s-a dus la Mănăstirea Vatopedu ca un străin şi a fost pus ca argat să păzească catârii. Abia mai târziu, prin iconomie Dumnezeiască, a fost cunoscut ca fiind arhiereu al lui Hristos.

A trecut la Domnul într-o zi de 11 august, după o viaţă bineplăcută (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed.. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 120-140).�

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru cei care merg sa se judece

• Acatistul Sfântului Prooroc Ilie (de 3 ori)
• Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul
• Psalmii 25, 34, 35, 42, 53, 81

LUNA AUGUST

Ziua a 10-a

Sf. Mucenici Lavrentie Arhidiaconul, Sixt episcopul Romei, Ipolit, şase Sf. Mucenici din Libia; Cuvioşii Iron şi Lavrentie

            ,,Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le strică. Ci  adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură’’(Matei 8, 19-20).

Sfântul Arhidiacon Lavrentie a trăit în vremea tiranului împărat Deciu, care a dus o luptă sălbatică împotriva Bisericii lui Hristos. În această prigoană a pătimit şi Sfântul Sixt, Episcopul Romei. Spun cărţile noastre bisericeşti că în acei ani, cel care era ridicat în scaunul episcopal la Roma, era hotărât pentru o moarte sigură, de aceea Episcopii Romei de-atunci au pătimit ca Mucenici.

Sfântul Lavrentie primise poruncă de la Sfântul Sixt să ia toate avuţiile Bisericii şi să le împartă săracilor şi celor care aveau trebuinţă. A luat, deci, Sfântul toate câte i-au fost încredinţate şi i-a căutat pe cei lipsiţi, dându-le cele de trebuinţă până acestea s-au isprăvit. Stăpânirea păgână a vremii a aflat precum că Sfântului Arhidiacon Lavrentie i s-a încredinţat toată avuţia Bisericii, fără să ştie că afusese dată săracilor, de aceea a fost întemniţat şi i s-a pus în vedere: ,,Lasă-ţi împotrivirea şi ne arată avuţiile, care se zice că sunt la tine’’.Sfântul a răspuns: ,,Dă-mi vreme două sau trei zile şi ţi le voi arăta’’.Eliberat fiind, Sfântul s-a dus şi a adunat pe săraci, văduve, sărmani, orbi, şchiopi şi neputincioşi. Cu aceştia s-a înfăţişat stăpânitorilor, care se aşteptau la bogăţii imense. Pe aceştia i-a arătat păgânului Valerian, spunându-i: ,,Iată, aveţi vistieriile cele veşnice puse în aceste vase pe care le vedeţi şi cine îşi va pune averile sale în aceste vase, le va lua cu dobândă în cereasca împărăţie’’.

          �Văzându-se înşelaţi în aşteptările lor, mai-marii vremii au poruncit cumplite chinuri asupra Sfântului. Acesta s-a întărit cu putere de la Mântuitorul Iisus Hristos şi a răbdat cu bărbăţie, nevrând măcar să audă de zeii cei spurcaţi. Au adus un pat de fier şi l-au întins pe slujitorul Domnului pe el, apoi au făcut foc dedesupt. În aceste chinuri greu de imaginat a petrecut Sfântul Arhidiacon Lavrentie, având grijă să spună necuratului Deciu: ,,Vezi, ticălosule, că aceşti cărbuni de foc mie îmi pregătesc răcorire, iar ţie munci veşnice! Căci Domnul meu ştie, că pentru Sfânt Numele Lui fiind pârât, nu m-am lepădat şi, fiind întrebat, L-am mărturisit pe El; iar acum, fiind ars, Îi mulţumesc Lui’’. Şi-a dat sufletul său cel curat în mâinile lui Dumnezeu Celui Atotputernic, într-o zi de 10 august, zi în care Biserica face pomenirea sa (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 111-119).

          �Pentru rugăciunile Sfântului Lavrentie, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte Sfânta Biserică Ortodoxă.

Preot Ioviţa Vasile

�

Canon de rugăciune pentru dobândirea unui serviciu

-Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

-Acatistul Sfintei Xenia de Sankt Petersburg

-Psaltirea, de 3 ori

 

�

�

 

LUNA AUGUST

Ziua a 9-a

Sf. Apostol Matia; Sf. Mucenici Iulian şi alţi nouă, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie, Antonin; Sf. Mc. Maria Patriciana; Cuv. Psoe

        �După ce Iuda Iscarioteanul a căzut din cinstea de Apostol, la care l-a chemat Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ceilalţi Sfinţi Apostoli au cugetat că este potrivit să fie ales altul în această vrednicie, şi Dumnezeu a hotărât, prin mijlocirea sorţilor, ca acesta să fie Sfântul Matia (Fapte 1, 23-26). Duhul Sfânt S-a pogorât şi peste Matia, încât el a fost numărat în rândul celor doisprezece Sfinţi Apostoli. A propovăduit Evanghelia Împărăţiei în Etiopia, Macedonia şi printre evrei.

Arhiereu era, în vremea aceea, Anan, ,,urâtor şi hulitor al numelui lui Iisus Hristos şi prigonitor al credincioşilor, cu a cărui poruncă şi Sfântul Iacov, ruda Domnului, a fost aruncat de pe aripa templului şi a fost ucis’’. În faţa acestuia a fost adus Sfântul Apostol Matia, acuzat de multe ,,vini’’, care toate alcătuiau binele pe care acesta l-a semănat în mijlocul evreilor. Căci spune cartea bisericească: ,,Acest lucru nesuferindu-l diavolul să-l vadă, s-a arătat necredincioşilor în chip de copil mic, poruncindu-le să-l ucidă pe Matia, pentru că strică cinstea lor cea drăcească’’.Împreună-lucrarea oamenilor cu diavolul a adus în lume cele mai mari nenorociri. Ceea ce a vorbit Anan despre Mântuitorul nostru, este o mostră de cutezanţă diavolească, şi reproduc în parte cuvintele lui, cu tristeţe, căci ele ne oferă cheia în care trebuie înţelese toate blasfemiile ce le proferează evreii vremurilor noastre. Aşadar: ..Dar mai mare începător de eresuri decât toţi S-a sculat Iisus Nazarineanul, Care propovăduindu-Se pe Sine că este Dumnezeu, şi Fiul lui Dumnezeu, a uimit ochii multora cu semnele Sale şi cu minunile Sale făcute cu farmece, şi inimile lor le-a tras în urma Sa, defăimând păzirea legii; dar a luat judecată după Legea pe care o hulea… Şi-a găsit sfârşit vrednic, luându-Şi plata după faptele Sale! O, de ar fi pierit pomenirea Lui odată cu Dânsul, şi de ar fi murit învăţătura Lui odată cu El, ca să nu mai fie nimeni să o învie!’’Aceasta este marea durere dintotdeauna a evreilor: n-au putut nimici Dumnezeiasca Învăţătură propovăduită lumii de Domnul nostru Iisus Hristos!

Sfântul Apostol Matia a mărturisit cu tărie pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat, în faţa celor mai vajnici vrăjmaşi ai Săi, de aceea a şi hotărât Anan: ,,Acest Ucenic al lui Hristos ce stă în faţa noastră este vrednic de moarte’’. Au adus asupra lui învinuiri nedrepte, că a hulit pe Dumnezeu, pe Moise şi Legea, el iubitorul de Dumnezeu şi rob al Său! L-au pus în mijlocul lor şi au început să arunce cu pietre până când Sfântul Apostol Matia şi-a dat sufletul său curat în mâinile Dumnezeului Atotputernic (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 104-109).

Preot Ioviţa Vasile

 

Iubiţi cititori,

Stiu că mulţi dintre frăţiile voastre sunteti apăsaţi de necazuri, dureri, neputinţe. Ştiu că multora vă este greu să ajungeţi la un preot bun, căruia să-i cereţi ajutor şi sfat. Văd mulţi credincioşi căutători de senzaţional şi spectaculos, care nimeresc la preoţi care au părăsit bunele rânduieli bisericeşti şi s-au apucat de practici străine Sfintei Ortodoxii. Sunt adevărate reţele care-şi trimit unii altora clienţi, îşi fac reciproc publicitate şi urmăresc exact ce interzic Scripturile Sfinte: câştigul urât (I Petru 5, 2). De aceea, am socotit că ar fi bine ca, începând  de-acum, la fiecare postare să adaug câte un canon de rugăciune pentru felurite trebuinţe din viaţa noastră, canon pe care să-l împliniţi frăţiile voastre, cerând mila şi ajutorul lui Dumnezeu. Subliniez că aceste canoane sunt alcătuiri ale bunilor noştri duhovnici, dintre care unii au plecat la Domnul. Buna îndeletnicire a rugăciunii să nu o părăsim niciodată, ştiind că aceasta este aducătoare de mari daruri din partea Preabunului Dumnezeu.

Canon de rugăciune în vreme de boală(se va împlini de către cel bolnav şi/sau de cineva apropiat)

• Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
• Acatistul Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian
• Acatistul Sfântului Luca al Crimeii
• Acatistul Sfântului Mucenic Pantelimon
• Acatistul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou
• Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul
• Acatistul Sfântului Mucenic Fanurie
• Psalmii 6, 37, 40, 101, 102

�

LUNA AUGUST

Ziua a 8-a

Sf. Ierarhi Emilian şi Miron; Sf. Mucenici Elefterie, Leonid, Stirachie, Anastasie Bulgarul, doi Sf. Mucenici din Tir; Cuv. Teodosie, Grigorie Zugravul, Zosima, Savatie, zece Cuvioşi din Egipt; Sf. Mărturisitor Triantafil

�

Ziarul Lumina şi-a redus, de o vreme, numărul de pagini. Şi nu e rău. Rău este că ne întâlnim cu aceleaşi nume care se exprimă în spaţiul Teologic fără a avea chemarea, competenţa şi îndreptăţirea să o facă. Despre ce este vorba?

În numărul din 29 martie 2012, Elena Dulgheru semnează un articol cu un titlu izbitor: ,,Sfinţii mijlocesc dialogurile teologice’’(!). Aflăm că în perioada 7-15 martie a avut loc la Tesalonic o conferinţă Teologică pusă sub patronajul Sfântului Grigorie Palama şi sub oblăduiurea Preasfinţitului Kallistos Ware, un nume pe care eu l-aş înconjura cu semne de întrebare şi de exclamare, şi să dea Dumnezeu să mă înşel. Precum se vede din fotografia însoţitoare, au participat  tot felul de oameni, de diverse convingeri şi credinţe. Despre ce vor fi vorbit ei acolo, nu ni se spune. Dacă a fost într-adevăr un dialog Teologic, fiecare îşi va fi expus punctul de vedere, dar mă tem că a lipsit tocmai afirmarea Dreptei Credinţe. Şi chiar dacă ar fi fost afirmată, nu cred că ar fi stârnit interesul celor prezenţi. Presupun că fiecare a stat înrădăcinat în credinţa sa, dacă nu în lipsa de oricărei credinţe. Dacă ni s-ar fi spus că măcar un suflet rătăcit a hotărât să vină în Biserică, prin calea Împărătească a Sfântului Botez, aş fi fost cel mai mulţumit dintre cititori. Aşa însă, socotesc că a fost o întâlnire oarecare, în care s-a dialogat inutil, s-au făcut de toate, numai misiune ortodoxă nu.

Am văzut adunări ale sectarilor în care s-au rostit ,,predici’’ patetice, cu tonuri ridicate şi volum pe măsură, în care totul era pus sub vrerea lui Dumnezeu şi inspiraţia Duhului Sfânt, ca şi cum Dumnezeu s-ar fi bucurat de ereziile şi inepţiile expuse. Cam aşa s-a întâmplat şi la Tesalonic: s-a pretins că acea conferinţă a fost opera Sfântului Grigorie Palama, care ar mijloci asemenea întâlniri fără rost.

Nu vreau să închei fără a semnala exprimările ciudate, ca să nu spun agramate, ale Elenei Dulgheru. Aşa bunăoară citim: ,,Biserica aerobă (!!!), ,,Bizanţul a fost cu totul adoptat de Dumnezeu’’. Sau: ,,alocuţiuni ample de 30-40 de minute’’(!) Şi încă una: ,,un bătrân saltimbanc caucazian m-a vindecat definitiv de complexele în faţa Bizanţului’’(!)Să-i fie de bine! Nu toţi putem avea studii Teologice temeinice, dar măcar dicţionarele limbii române le mai putem deschide, din când în când, mai cu seamă când ne punem semnătura pe articole de presă. Elena Dulgheru nu o face, cei care-i dau spaţii generoase în Ziarul Lumina, la fel. Şi atunci să nu ne mai mirăm nici de formulări bizare, precum ,,Anul omagial al Sfântului Maslu’’.

Preot Ioviţa Vasile

�

Notă. Acest articol datează din 2012. L-am scris atunci pentru a semnala multele inepţii care-şi găsesc locul în Ziarul Lumina, organul de propagandă al Patriarhiei Române. În perioada de timp scursă, lucrurile s-au înrăutăţit: ecumenismul e la el acasă, sunt promovaţi tot felul de indivizi dubioşi, sunt evidente grave abateri de la Sfânta Credinţă Ortodoxă. Ziarul acesta beneficiază de generoase fonduri colectate de la parohii. Abonamentele nu sunt facultative. Oricât de precară ar fi starea financiară a unei parohii, preotul e obligat să adune şi să îndrepte fonduri spre Ziarul Lumina şi spre Radio şi TV Trinitas.       �

�

�

LUNA AUGUST

Ziua a 7-a

Sf. Mucenici Dometie Persul, Marin, Asterie, Narcis; Cuvioşii Or, Iperechie, Sozont, Teodosie cel Nou, Dometie, Nicanor, Iosif, Pimen, Pimen Postitorul, zece mii de Cuvioşi din Tebaida; Sf. Ierarhi Victritie şi Mitrofan; Cuvioşii Teodora de la Sihla; Sf. împărătese Pulheria şi Irina; Sf. Muceniţă Potamia

�

Cine dintre oameni nu-şi doreşte să fie sănătos cu trupul? Toţi alergăm după sănătatea trupului, foarte puţini ne îngrijim de cea a sufletului.

Astăzi pomenim între Sfinţii lui Dumnezeu pe pe Cuviosul Pimen, cel cu multe dureri. Acesta s-a născut bolnv trupeşte şi aşa a trăit. Părinţii lui l-au dus la Sfânta Mănăstire Pecersca, cerându-le monahilor să se roage pentru fiul lor. ,,Iar Cuvioşii Părinţi, ostenindu-se mult întru rugăciuni, nimic nu au folosit bolnavului, căci rugăciunea lui biruia pe toţi, fiindcă el singur nu-şi cerea sănătate de la Domnul, ci mai ales cerea adăugare de boală, ca nu cumva, însănătoşindu-se, să-l ia părinţii săi de la mănăstire şi să nu-şi mai câştige dorinţa’’.Cu multă osârdie se ruga şi pentru ca Dumnezeu să-l învrednicească de viaţa călugărească. Şi cum Dumnezeu are nebănuite căi, într-o noapte au venit Îngeri luminaţi, ca nişte tineri frumoşi, alţii în chip de egumeni şi au calugărit pe Pimen, după toată rânduiala Sfintei Biserici. Mirarea obştii a fost mare şi a trebuit oarecare timp pentru a se dumiri că Îngerii lui Dumnezeu au împlinit dorinţa cea de multă vreme a Cuviosului Pimen.

A fost încredinţat celor care se îngrijeau de bolnavi, dar aceştia îl lăsau în părăsire chiar câte trei zile, încât Cuviosul suferea de foame şi sete, şi o făcea cu bucurie, răbdând toate pentru Domnul. A fost adus lângă el un frate bolnav, pe care l-a tămăduit prin rugăciune, pentru ca el să se facă slujitor al celor bolnavi. Fratele a uitat degrabă de făgăduinţă şi l-a lăsat în părăsire pe Cuvios. Atunci Dumnezeu a adus iarăşi boală fratelui, şi iarăşi Cuviosul l-a tămăduit. Ar fi putut Sfântul Pimen să se roage şi pentru sine, ca Dumnezeu să-i dea sănătate, însă spunea: ,,Mai de folos îmi este să putrezesc cu totul în această viaţă, pentru ca în cealaltă, trupul meu să fie fără de stricăciune. Aici să sufăr urâta putoare, ca acolo să mă umplu de buna mireasmă. Bună este, frate, bisericeasca stare înainte, întru luminatul, curatul şi preasfântul loc, unde poţi, cu îngereştile puteri nevăzute, a înălţa cântare lui Dumnezeu’’.

          �Douăzeci şi opt de ani a răbdat Cuviosul povara bolii. Preabunul Dumnezeu a adus vremea mutării sale şi, înştiinţat de aceasta, s-a împărtăşit cu Preacuratele Taine, apoi tot Sfinţii Îngeri au venit şi i-au luat curatul suflet, spre a-l duce în faţa tronului ceresc, la judecata particulară (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 82-87).

Preot Ioviţa Vasile

�

 

,,Schimbatu-Te-ai la faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând Ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururrea fiitoare, pentru rugiunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie’’. Cu această cântare bisericească cinstim pe Mântuitorul lumii azi, în zi de praznic împărătesc.

Cu puţină vreme înainte de Sfintele Sale Patimi, Domnul Iisus Hristos S-a urcat pe Muntele Taborului. Avea Fiul lui Dumnezeu obiceiul sfânt de a se ruga în singurătate, cum s-a întâmplat în alte dăţi, dar acum a luat cu Sine pe Sfinţii Apostoli Petru, Ioan şi Iacov. Acolo S-a depărtat puţin şi a început a se ruga. Sfinţii Apostoli, obosiţi de greutatea urcuşului, au adormit. Mântuitorul S-a schimbat la faţă, aceasta făcându-I-se luminoasă, veşmintele-I erau asemenea zăpezii. Atunci s-au arătat cei doi Sfinţi Prooroci, Moise şi Ilie. Slava lui Dumnezeu s-a arătat aici atât cât îi era ochiului şi minţii omeneşti cu putinţă a cuprinde.

Despre Moise ne spun Sfintele Scripturi că a murit şi a fost îngropat într-un loc necunoscu, până în ziua de astăzi. Şi totuşi Dumnezeu l-a adus la vederea ochiului omenesc, arătându-ne adevărul cuvintelor Mântuitorului: ,,Dumnezeu, deci, nu este al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El’’(Luca 20, 37) şi alt cuvânt: ,,cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi’’(Ioan 11, 25). Sfântul Prooroc Ilie nu a cunoscut moartea, deoarece Dumnezeu a trimis un car de foc, care l-a ridicat cu trupul la cer. Cartea bisericească ne spune că el a venit pe munte din rai, acolo unde se veseleşte până când Dumnezeu îl va trimite iarăşi în lume, la sfârşitul veacului acestuia, ca să întărească pe credincioşi în zilele de prigoană ale lui antihrist (Apocalipsa 11, 3-12). Aşadar, sufletele credincioase se întâlnesc întotdeauna în slujirea lui Dumnezeu, aşa cum Sfinţii Apostoli s-au întâlnit cu Sfinţii Prooroci din vechime, pe Muntele Taborului.

,,Dumnezeu este lumină’’,ne spune Sfântul Apostol Ioan în Întâia sa Epistolă (1, 5); ,,Eu sunt lumina lumii’’, a spus Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin Evanghelia aceluiaşi Sfânt Apostol (8, 12). Această lumină Dumnezeiască au văzut-o Sfinţii lui Dumnezeu, care s-au învrednicit a fi pe Muntele Taborului la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului. ,,Lumina lui Hristos luminează tuturor’’,citim în textul liturgic. De aceea datoria noastră sfântă este de a ne deschide inimile şi a primi lumina învăţăturilor lui Hristos Domnul, căci cine stă închistat în sine, nevrând să se lase luminat de veşnicele adevăruri, petrece în întunericul păcatului şi al neştiinţei.

Iubite cititorule! Astăzi am fost împreună în sfânta biserică şi am participat la Sfintele Slujbe. Este ca şi cum am fi fost prezenţi pe Muntele Taborului, învăluiţi de Dumnezeiasca lumină, laolaltă cu Sfinţii Prooroci şi Sfinţii Apostoli. Laolaltă cu toate sufletele credincioase de pe faţa pământului.

Preot Ioviţa Vasile

 

În 23 octombrie 2009 mă aflam la Sfânta Mănăstire Petru-Vodă din judeţul Neamţ. Până să intrăm la Părintele Iustin Pârvu, am coborât în micul cimitir al obştii, unde aşteaptă învierea şi Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. Undeva în partea dreaptă, se află mormântul unei monahii, maica Heruvima, despre care unul din monahi ne-a spus: ,,Măicuţa aceasta a murit iradiată’’. N-am apucat să aflu amănunte, deşi eram foarte curios. Le-am aflat mai târziu.

În 1995, o tânără absolventă a Facultăţii de limbi clasice din Iaşi, Svetlana Mihaela Tanasă, a primit o bursă de studii la Central European University din Budapesta. I s-a dat ca temă pentru masterat cercetarea unui manuscris al operei Sfântului Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Facere, pe care a trebuit să-l compare cu textul falsificat de iezuiţi şi preluat în această formă în colecţia J.P.Migne. Din fericire, s-au păstrat manuscrise care redau cu fidelitate textul Sfântului Ioan Gură de Aur, cele din spaţiul ortodox. Mihaela Tanasă a relevat numeroasele adăugiri şi interpolări, faţă de textul autentic şi a propus o ediţie critică, prin care să se restabilească conţinutul original al acestei opere .

Profesorii i-au ,,apreciat’’ munca şi i-au propus să se înscrie la doctorat. Teza de doctorat i-a fost fixată cu un obiectiv precis: pornind de la aceaşi operă, Tâlcuiri la Facere, trebuia să ,,dovedească’’ că Sfinţii Părinţi l-au urmat în tâlcuirile lor pe ereticul Origen. De bună credinţă, fata s-a apucat de lucru, fără să bănuiască absurditatea acestei pretenţii. La un anume stadiu, a înţeles că Sfinţii Părinţi nu s-au slujit de opera lui Origen, ci dimpotrivă, l-au combătut cu fermitate. Acum şi-a pus primele întrebări cu privirea la moralitatea şi probitatea profesorilor Universităţii şi a aflat că majoritatea erau evrei care nutreau o ură morbidă faţă de Sfânta Ortodoxie. Le-a comunicat concluziile sale privitoare la raportul dintre operele Sfinţilor Părinţi şi ereticul Origen. Aceştia i-au replicat: ,,Nu, nu e aşa. Mai citeşte-i o dată. Mai gândeşte-te. Noi te plătim ca tu să demonstrezi ceva, iar tu trebuie să o faci’’.Revenită în ţară, fata s-a simţit rău şi s-a adresat unui medic. I s-a descoperit o formă de cancer cu evoluţie rapidă, cauza fiind iradierea. Părintele Iustin Pârvu a tuns-o în monahism, cu numele Heruvima, şi în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998 s-a dus la Domnul, după chinuri feroce, căci a refuzat calmantele, vrând ca prin dureri să-şi şteargă păcatele vieţii. Cele expuse aici arată două lucruri: în laboratoarele oculte se lucrează pentru falsificarea textelor sfinte ale Bisericii Ortodoxe şi Dumnezeu are suflete alese care să nu îngăduie această fărădelege. Maica Heruvima a trecut în rândul Sfinţilor Mucenici.

Preot Ioviţa Vasile

Extrem de interesantă este referirea făcută de pr. prof. Cyril Hovorum la al 8-lea Congres de Teologie Ortodoxă, desfășurat sub egida Patriarhiei Ecumenice (Salonic, 21-25.5.2018), care leagă recunoașterea autocefaliei în Ucraina cu negarea Bisericii Canonice a Ucrainei (aflate sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei) și la nivel personal, de refuzul Arhiepiscopului Onufrie de a accepta deciziile Sinodului din Creta! Profesorul Hovorum a spus textual:

„Aș dori, de asemenea, să fac referire la retorica conducerii Bisericii Ucrainei, a Patriarhiei Moscovei. Întâistătătorul acestei Biserici, care este al doilea în rang, în rânduiala Bisericii Ruse, după Patriarhul Moscovei, participând întotdeauna la toate actele sinodale ale Bisericii, spre deosebire de ceilalți membri ai Bisericii Ruse, nu este prea atent în deciziile sale referitor la Sinodul Panortodox; în timp ce în luările de cuvânt oficiale ale Bisericii Ruse Sinodul Panortodox este numit Sinod, cel puțin spun că este Sinod, Mitropolitul ucrainean Onufrie îl numește Conferință a câtorva Biserici Ortodoxe. Cred că Patriarhul Kirill nu are personal vreo problemă ideologică referitor la programul Sinodului Panortodox. De alt gen sunt motivele sale legate de neparticiparea la Sinod. Mitropolitul Onufrie, însă, este împotriva Sinodului din punct de vedere ideologic. Este un ierarh foarte conservator, om cu viață sfântă, dar un om conservator, căruia Sinodul Panortodox îi pare foarte liberal, după cum el însuși declară, dar folosește și îi sprijină pe alții să se exprime în mod deschis și critic față de Sinod. „Purtătorul de cuvânt” al Mitropolitului Onufrie este în acest sens Arhiepiscopul Longhin de Bănceni. Acesta este episcop vicar al Mitropoliei din care provine și mitropolitul Onufrie. Longhin a fost unicul episcop care a participat la Sinaxa întrunită la Tesalonic (se referă în fapt la Sinaxa din Pireu – n.a.), în aprilie 2017 (2016 – n.a.) pentru a condamna Sinodul Panortodox. În opinia lui Longhin, acest Sinod este eretic fiindcă promovează ecumenismul. Subliniez că este singurul arhiereu care a participat la această Adunare (organizată de patru Mitropolii și de Sinaxa clericilor și monahilor). În ciuda acțiunilor, luărilor sale de poziție și îndemnurilor sale, care nu converg cu deciziile oficiale ale Bisericii Ruse, Longhin se bucură de sprijinul Întâistătătorului Bisericii din Ucraina, care l-a promovat chiar de la treapta de episcop la cea de arhiepiscop și îi arată și în alte moduri bunăvoința sa.

 În concluzie, pot spune că factorii ecleziastici care reacționează față de Sfântul și Marele Sinod au scopuri diferite. Patriarhul Moscovei și factorii sinodali oficiali a Bisericii Ruse recunosc Sinodul din Creta ca sinod, dar nu și ca Sfânt și Mare Sinod Panortodox. Și cuvântul Bisericii Ruse cu privire la Sinod, acțiunile sale, au scopul de a minimaliza importanța și autoritatea acestuia, nu de a le anula cu totul. Totodată există și o mișcare conservatoare extremă, care respinge Sinodul fără rezerve și îl consideră eretic, ca neortodox etc. Și la această mișcare  participă în principal mireni, călugări și clerici, dar și unii episcopi. Nucleul acestei opoziții împotriva Sinodului, nucleul oficial, cred că îl reprezintă, din păcate, Biserica Ortodoxă a Ucrainei în unire cu Patriarhia Moscovei.Cu toate că Moscova nu împărtășește aceste luări de poziție totalitare, cred că le exploatează din propriile sale motive. Cred că aici există o analogie cu mult discutatul subiect al Autocefaliei Bisericii Ucrainene. În același mod Moscova exploatează temerile față de Occident ale Bisericii Ucrainei. Conducerea Bisericii Ucrainene a Patriarhiei Moscovei este dominată de teama conservatoare de a-și schimba status quo-ul ecleziastic din Ucraina, în timp ce Moscova intenționează să își schimbe status quo-ul în lumea ortodoxă”!

Cyril Hovorum

(Text preluat de pe blogul Ortodoxia Mărturisitoare)

Cuvântul de mai sus a fost rostit la Conferinţa Teologică de la Tesalonic, 21-25 mai 2018, desfăşurată, atenţie!, sub egida Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, cu ştirea şi vrerea ereticului Bartolomeu. Precum se vede, unul din cei care alcătuiesc floarea ecumenismului mondial, dezaprobă atitudinea celor doi ierarhi, IPS Onufrie, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, şi IPS Longhin de la Bănceni, dar o face cu oarecare moderaţie. Mult mai vehemenţi, mai răi, mai nedrepţi sunt ,,nepomenitorii’’ români care au alunecat în schismă. În optica lor, cei doi vrednici ierarhi sunt deopotrivă eretici şi schismatici! Vedeţi-vă de drum, stimabililor, nu veţi convinge pe nimeni că voi reprezentaţi Sfânta Ortodoxie, în vreme ce ierarhii citaţi ar fi vrăjmaşii ei. În orice, trebuie să existe o minimă decenţă. Voi aţi întrecut orice măsură, bunul simţ vă e străin de multă vreme. Nu vă faceţi iluzii, ceea ce tăinuiţi acum cu grijă, va ieşi la lumină. Necazul e că obrazul gros nu roşeşte niciodată. După ce aţi întrerupt pomenirea, aţi cerut antimise de la IPS Longhin, chipurile, pentru a continua slujirea. Bineînţeles, IPS Sa v-a refuzat, nevrând încalce Sfintele Canoane. Scopul vostru era unul mârşav. Acum aţi fi scos antimisele la arătare şi l-aţi fi pus pe IPS în situaţia de a fi caterisit, pe bună dreptate. Ruşine să vă fie! Cel care v-a primit, v-a găzduit şi bine v-a sfătuit a ajuns acum ţinta nesimţirii voastre, după cuvântul Psalmistului: ,,Cel care a mâncat pâinea mea, a ridicat călcâiul împotriva mea” (Psalmul 40, 9).

Pentru cititorii cinstiţi, câteva cuvinte lămuritoare. Mitropolia Ucrainei ţine canonic de Patriarhia Rusă. IPS Onufrie e întâiul în Biserica Ucraineană şi al doilea în Patriarhia Rusă. De câţiva ani, în Ucraina s-a ridicat un aventurier numit Filaret, care s-a autoproclamat ,,patriarh’’. A reuşit să producă o rană adâncă pe trupul Bisericii, numită schismă. Multe suflete au fost atrase în această rătăcire, deoarece schismaticii sunt deosebit de violenţi. Alungă preoţii legitimi din parohii şi-i înlocuiesc cu indivizi lipsiţi de harul preoţiei. Schismaticul Filaret e puternic susţinut de vrăjmaşii Sfintei Biserici. Cel mai elocvent exemplu e demersul necredinciosului preşedinte ucrainean, care a cerut ereticului patriarh Bartolomeu al Constantinopolului să acorde  autocefalia mincinoasei biserici a lui Filaret.

Aceasta este situaţia din Ucraina, acestor grele încercări sunt supuşi IPS Onufrie şi IPS Longhin împreună cu păstoriţii lor. Imediat sar tiriflicii români, mai răi decât ecumeniştii, cum am văzut, şi împroaşcă cu venin. În loc să ne bucurăm că iată, în deşertul arhieresc românesc Dumnezeu a rânduit un episcop român cu adevărat iubitor de Hristos, ne apucăm să-l batjocorim, noi, acriviştii, singurii păstrători ai adevărului. Tristeţe şi lehamite.

Preot Ioviţa Vasile

LUNA AUGUST

Ziua a 2-a

Aducerea moaştelor Sf. Mucenic şi Arhidiacon Ştefan; Sf. Mucenici Maxim, Cvintilian, Dada, Vasile şi Teodor; Sf. Împărat Iustinian cel Mare; Cuvioşii Vasile din Moscova şi Vasile din Kubensk

 

Ascultarea de duhovnicii noştri înseamnă ascultare faţă de Dumnezeu, căci a spus Mântuitorul: ,,Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cel Care M-a trimis pe Mine’’(Luca 10, 16).

Despre Sfântul Lavrentie de Cernigov se spune că a fost vizitat de o copilă de numai zece ani. Când a văzut-o, Părintele spus celor de faţă: ,,O vedeţi? Ea va cânta şi va dirija un cor’’. Cu trecerea vremii, aceste cuvinte s-au împlinit. Fiind însă cam zvăpăiată şi neascultătoare, i-a fost dat să treacă prin grele încercări. Părintele a trimis-o acasă, însă fata n-a ascultat, alegând să mai petreacă o vreme în mănăstire. Când a ajuns acasă, a fost chemată de autorităţi. A mers iarăşi la Sfântul Lavrentie şi el a mustrat-o cu blândeţe: ,,De ce nu m-ai ascultat la timpul potrivit, de ce nu m-ai ascultat?’’ Atunci i-a descoperit că va fi deportată şi i-a dat aceste sfaturi: ,,Tu eşti slabă, dar de felul tău eşti bună; să fii atentă: dacă îţi va propune un bărbat ceva, să nu te dai de bună voie. Să fii atentă că îţi va propune multe, dar să nu cedezi sub nicio formă, căci dacă nu e de bună voie, Dumnezeu va judeca altfel’’. Şi spunând acestea, a binecuvântat-o.

După trei zile a fost chemată şi a fost deportată la mare distanţă de casă, unde a început munca. După o vreme, un bărbat s-a apropiat de ea şi i-a propus să se căsătorească. Amintindu-şi de poveţele Sfântului Lavrentie, nu s-a învoit. Totuşi, a rămas însărcinată fără voia ei, exact cum i s-a spus. Când s-au sfârşit cei opt ani de deportare, s-a întors acasă şi şi-a adus aminte de ceea ce-i spusese cândva Părintele: ,,Vei fi măicuţă!’’ Cuvintele-i păreau fără noimă, de vreme ce nu se putuse păzi ca soră de mănăstire.

Când a trecut pragul Sfântului Lavrentie, acesta i-a spus: ,,Bine că totul a fost fără voia ta. Este ceva neplăcut, dar bine că te-ai întors. Tu, bogăţia mea, eu vreau ca Dumnezeu să te ierte’’.I-a poruncit să ducă copilul ce i se născuse la părinţi, apoi să se întoarcă în mănăstire. A primit binecuvântare de la episcopul locului şi a fost tunsă în monahism. De toate acestea îşi aducea aminte monahia de care este vorba şi se gândea cât a trebuit să plătească pentru că a neglijat sfatul duhovnicului, care bine o învăţa (După Sfântul Lavrentie, Viaţa, învăţăturile şi minunile, Ed. Credinţa strămoşească, Iaşi, 2003).�De aceea  a scris şi Sfântul Apostol Pavel: ,,Ascultaţi pe cârmuitorii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea seamă de ele’’(Evrei 13, 17).

Preot Iovita Vasile

 

LUNA IULIE

Ziua a 31-a

Cuvioşii Evdochim şi Ioan; Iosif cel Drept din Arimateea; Sf. Mucenici Democrit, Secund, Dionisie; Sf. 12 Mucenici ucişi cu sabia; Sf. Ierarh Gherman; Cuvioasa Anghelina

,,Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: N-am nicio plăcere de ei!…’’ (Ecleziast 12, 1).

Iubite cititorule! Acest îndemn Dumnezeiesc este urmat de prea puţini tineri. Cei mai mulţi aleg să-şi trăiască anii copilăriei şi ai tinereţii în desfătările păcătoase ale lumii, cu gândul că au suficientă vreme să se gândească la Dumnezeu şi la mântuirea sufletelor lor, la anii bătrâneţii. Din păcate, unii nu mai ajung aceşti ani… Ceilalţi trăiesc aşa cum s-au obişnuit la tinereţe şi viaţa se iroseşte pe nesimţite.

Astăzi facem pomenirea Sfântului Evdochim, alături de ceilalţi Sfinţi ai zilei, dragi nouă. Ce ne spun cărţile bisericeşti despre viaţa lui? ,,Acest fericit copil, fiind dat de părinţi la învăţătura cărţii, n-a avut trebuinţă de frica şi de bătăile dascălilor, ca să fie îndemnat la învăţătură, ci însuşi din firea sa avea pornire spre a se îndemna la aceasta şi se silea cu toată sârguinţa, ziua şi noaptea, mai ales la citirea Dumnezeieştilor Scripturi… Preumblarea sa era să meargă la Dumnezeieştile biserici, să asculte Sfintele Slujbe şi cuvintele Dumnezeieşti şi cu totul se sârguia să se facă locaş curat al Dumnezeului Celui Viu… Vrăjmaşul adevărului îndemna pe mulţi tineri de o vârstă cu Evdochim să-l silească a merge la petreceri îndulcitoare, la vânătoare şi la veselii. Însă de-a pururi pomenitul avea o singură desfătare şi plăcere – să se roage şi să se silească la citirea cărţilor folositoare de suflet’’.

Acesta i-a fost felul de vieţuire în pruncie şi apoi, la tinereţe, tot aşa a trăit, până la sfârşitul vieţii sale sfinte. Dumnezeu i-a făcut cunoscut sfârşitul, dar el nu s-a tulburat, deoarece a cugetat la moarte. Doar gândul că mama lui nu va fi de faţă la trecerea sa îl întrista. A cerut cu asprime să fie îngropat cu aceleaşi haine şi să nu-i facă nimic împotriva dorinţei sale. Înainte de despărţire, a cerut să fie lăsat singur, şi cei de-aproape au auzit această smerită rugăciune: ,,Doamne, Dumnezeul meu, precum n-am voit să se arate petrecerea mea cât am trăit, astfel mă rog ca şi sfârşitul meu să se facă fără nici un dar. Nici să socotească cineva că Ţi-am bineplăcut Ţie!’’ Şi în acest fel şi-a încredinţat sufletul său în mâinile Ziditorului tuturor.

Facerile sale de bine pentru oameni n-au încetat nici după trecerea sa din viaţa aceasta. Mulţi veneau la mormântul său şi se izbăveau de demoni şi de boli. Pentru sfintele sale rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.608-615).

 

Cinstiţi cititori,

Începând cu ziua de mâine, 1 august, intrăm în Postul Adormirii Maicii Domnului. Bunul Dumnezeu să vegheze asupra frăţiilor voastre şi să vă binecuvânteze strădaniile spre Împărăţia Sa cea cerească.

Preot Ioviţa Vasile

�

 

Aşa cum am convenit, am revăzut articolul ,,Situaţia actuală a nepomenitorilor români’’ publicat pe acest blog în 4 iulie 2018, şi preluat pe portalul ORTODOXinfo, în pasajul care vă priveşte direct. Conţinutul lui este acesta: ,,Nepomenitorul’’ pomenitor. Categorie ilustrată de un singur nume: Eftimie Mitra. Acesta a fost prezent la Bănceni cu misiunea vădită de a strânge informaţii şi a încerca să deturneze sensul discuţiilor. Pomeneşte pe ierarhul său Gurie, pe care l-a elogiat ca nimeni altul. De ce atunci a participat la acea întâlnire a nepomenitorilor? Pentru a zădărnici, cât i-a stat în putere, discuţiile sincere care s-au purtat’’.

Faţă de cele de mai sus, fac următoarele precizări:

1.Retrag afirmaţia potrivit careia ,,aţi fost la Bănceni pentru a strânge informaţii’’ şi o înlocuiesc cu aceasta formulare: ,,aţi fost la Bănceni pentru a vă informa’’. Cer iertare pentru exprimarea dintâi, pe care nu o pot dovedi.

2.Menţin afirmaţia precum că sunteţi în rândul pomenitorilor, fapt binecunoscut de multă vreme. Nu e o ruşine, pentru preacuvioşia voastră este chiar meritoriu că vă pomeniţi ierarhul şi să-l lăudaţi, fiind semnatar al documentelor cretane şi al unei sentinţe de caterisire.

3.Menţin afirmaţia care priveşte repetatele intervenţii pe care le-aţi avut, cu intenţia vădită de a consuma cât mai mult timp şi a împiedica discutarea problemelor cu adevărat importante. Faptul a fost remarcat de mai mulţi participanţi.

4.Sunt de-acord cu preacuvioaşia voastră că parte a nepomenitorilor a produs multe daune, culminând cu sciziunea, care în limbaj bisericesc se numeşte schismă. Aceasta a fost menirea articolului respectiv, de a face o analiză corectă şi a arăta locul în care ne situăm fiecare.

5.O parte din Sinaxe au avut caracter naţional, iar cea de la Bănceni a fost internaţională, datorită participanţilor proveniţi din trei ţări ortodoxe. Pe cine deranjeaza aceste Sinaxe?

Cu aceasta socotesc disputa încheiată, deoarece nu este bine să ne risipim în lucruri mărunte şi puerile. Sănătate să vă dea Dumnezeu. Iertaţi.

Preot Ioviţa Vasile

�

 

Cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, Care a zis ,,mergând învățați” am parcurs a doua călătorie prin țară cu scopul de a-i trezi pe frații ortodocși cu privire la erezia ecumenismului și la minciunosinodul din Creta. Nu e ușor în astfel de vremuri a face misiune. Dacă Sfântul Apostol Andrei nu ar fi făcut misiune în țara noastră, cum ajungea Cuvântul lui Dumnezeu până la noi? Cum degetele sunt prelungirea mâinii, tot așa Apostolii și misionarii sunt prelungirea lucrării lui Dumnezeu pe pământ. Ce misionari sfinți am avut care au străbătut pământul țării noastre în lung și în lat semănând sămânța Cuvântului lui Dumnezeu! Am avut Episcopi, preoți, monahi, mireni misionari înflăcărați care aveau ,,foc sub tălpi, foc sub limbă și foc în condei”, care au fost și sunt lumini peste veacuri. Un misionarism activ am învățat de la ÎPS Longhin, un înflăcărat mărturisitor, Domnul să-l țină printre noi și să-i dea sănătate!

Marii noștri duhovnici ne-au transmis un mesaj de foc: să ne asumăm obligația informării tuturor oamenilor din jurul nostru. Mobilizatorii Bisericii lui Hristos sunt cei aleși prin credință și înțelepciune, care ajută spre informarea și protejarea creștinilor de a nu se însemna cu semnul fiarei 666 și de a se feri de păcate, erezii și schisme. Să fim călăuze altei persoane spre lumină în acest veac întunecat, fiindcă cel ce va face acestea nu va fi un om simplu, ci un apostol. Sfântul Cosma al Etoliei a scris: „În zilele cele din urmă având nevoie de apostoli, apostoli vor fi toți”. Dar să nu uitați că Hristos a fost și este Puterea Apostoliei.

Mulțumim Bunului Dumnezeu și Maicii Sale, Sfinților închisorilor și puterilor cerești pentru că am reușit și de data aceasta să putem mărturisi cu ajutorul lui Dumnezeu prin țară (mănăstiri, biserici și orașe) Adevărul și despre problemele actuale, acest Adevăr pentru care cu toții trebuie să luptăm să ajungă la oameni cum ne-a fost lăsat de Hristos și pentru care au murit atâția Sfinți și martiri de-a lungul vremii.

La Mănăstirea Bucium câteva credincioase mi-au spus: când generalul Bucow a sosit la Bucium a pus tunul înspre biserica Mănăstirii și când a tras proiectilele au ricoșat pe lângă ea. Au venit și călugarii de la Dejani cu cruci și steaguri ca să-l înfrunte pe Bucow și alăturându-se călugărilor de la Bucium au intrat în biserică. Apoi generalul Bucow a dat foc la biserică și a strigat amenințător: Cine iese din biserică înseamnă că a trecut la catolici, dar călugării au rămas statornici în Ortodoxie, au ars, dar n-au trădat credința. Ce exemple minunate sunt pentru noi! Au preferat să ardă decât să treacă la uniație, iar noi acum facem compromis după compromis în materie de credință dând mâna cu alte “crezuri” și îmbrățișând pe „lupii în piei de oaie” zicând că nu-i nimic dacă te rogi cu ereticii, că nu s-a întâmplat nimic grav la Creta, să stăm liniștiți etc. … Dar jertfa acestor monahi (care se aseamănă cu jertfa mărturisitorilor monahi atoniți de la Zografu care au fost arși în turn pe timpul patriarhului latinocugetător Vecos) strigă către noi ca să ne păstrăm credința neschimbată și neînnoită așa cum Sfinții Apostoli au propovăduit-o în Biserică și cum Sfinții Părinți ne-au transmis-o de-a lungul veacurilor prin Sfintele Sinoade Ecumenice.

În drumul nostru am găsit oameni interesați de problemele actuale în legătură cu sinodul mincinos din Creta, cât și în privința actelor antihristice și chiar avem persoane pe care deja i-am trimis către preoții nepomenitori care țin drumul fără extreme și suntem foarte bucuroși când întâlnim astfel de persoane care caută adevărul, doar că le trebuie cineva care să le explice clar cu ajutorul lui Dumnezeu ce au de făcut în această perioadă tulbure și plină de înșelări.

Am întâlnit preoți care realizează problema, dar le este teamă, alții care încă nu cunoșteau îndeaproape problemele, nefiind informați corect și bucurându-se de materialele oferite. Am dat și de preoți care vor ieși din mănăstiri sau din biserici la luptă și care se pregătesc. Am întâlnit și un preot care ne-a mărturisit că vorbește în predici despre toate problemele și chiar ne-a achiziționat cărți din fiecare domeniu, pentru a da la oameni, și broșuri, am dat și peste un ieromonah care se ferea de ceilalți, spunând că sunt ecumeniști în mănăstire și a mai zis ca o să trebuiască să plece și sfinția sa din mănăstire. I-am dat numărul de telefon pentru ca să-l putem sprijini.

Am întâlnit o maică care aflase de problema CNP-ului și caută să afle o modalitatea cum să scape de el. Noi fiind de fapt fără acte, i-am povestit și despre ceilalți frați care de asemenea nu au acte antihristice și minunile care s-au întâmplat și lucrarea pe care Dumnezeu o face cu omul care se debarasează cât mai mult de acest sistem antihristic. Lângă această maică era și o avocată care a rămas surprinsă că niște ortdocși fac această misiune cu ajutorul lui Dumnezeu, deoarece până atunci dânsa nu a mai întâlnit alți ortodocși care să facă misiune (fiind învățată cu sectarii). Nici maica, nici avocata nu știau mai nimic despre sinodul din Creta și ce aveau de făcut.

Am întâlnit un diacon care nu știa mai nimic despre actele cu cip. Imediat după ce i-am dat broșură, a venit apoi la noi și ne-a mai cerut și alte broșuri. Avea cardul în mână și a spus că se duce să-l ducă înapoi la bancă.

Am întâlnit oameni deosebiți, tineri care au fost recepitivi, chiar și la Costinești am stat de vorbă o oră cu două cupluri de tineri care se bucurau că facem asta și erau chiar de la mine din Pitești. Un alt preot mărturisea despre toate, era bolnav, era conștient că pomenirea este o problemă, ne-a luat cărțile bucuros și a primit și broșuri mai multe ca să dea la oameni. Ne-a dat și un ajutor în bani pentru misiune.

Dintr-o mănăstire ne-au scos afară după ce am apucat să dăm la oameni și la o maică mai multe broșuri. Au spus că o să se ia stareța de noi, paznicul ne-a invitat în afara mănăstirii, după care ne-a spus că era de asemenea conștient că sunt reale problemele, dar a zis mai apoi că îl dă afară de acolo, dacă ia vreo atitudine. Într-o altă Mănăstire erau doi călugări care nu voiau în primă fază să stea de vorbă cu noi despre aceste probleme și spuneau că nu sunt de acord cu nepomenirea. După insistența și răbdarea noastră aceștia au recunoscut ca avem dreptate și ca la ei vine episcopul și îi caută prin chilii de broșuri sau cărți legate de ecumenism sau pseudosinodul din Creta sau cum odată la pangar aveau spre vânzare o carte împotriva ecumenismului și a venit episcopul la unul din ei și i-a zis: „Ce, mă, ești cumva împotriva ecumenismului?” Nu i-a spus însă ce este ecumenismul, pentru că monahul nu prea știa atunci…

Tot acesta ne-a mai spus: “unde să mă duc?” ,,Am 24 de ani de mănăstire, sunt sărac nu am pe nimeni” ne mărturisea, dar a spus că dacă ierarhii vor mai face alți pași greșiți, vor pleca. În final, ne-au zis că deocamdată nu pleacă.

La o altă mănăstire un preot spunea că nu s-a întâmplat nimic la sinod, pe când starețul ne-a transmis prin femeia de la pangar să lăsăm mai multe cărți cu pr. Theodoros Zisis ca sa dea la oameni, deci sunt păreri diferite, se ascund unii de alții în anumite împrejurări.

La o altă mănăstire starețul ne-a spus că a mărturisit împotriva altor probleme de dogmă și acesta era mințit de episcop, care susținea că el nu semnase acele documente eretice, neparticipând la pseudosinodul din Creta, dar i-am spus că este mințit, că a fost un sinod intern unde cei care nu au participat la pseudosinodul din Creta au semnat, în 29 octombrie 2016.

Mulți dintre ei sunt mințiți că nu s-a făcut nimic la sinod, că trebuie făcută ascultare, că să ne rugăm, deoarece suntem prea mici, alteori ne spuneau că “a venit oul să învețe găina?”. Sau că suntem înșelați de diavol sau unul cu „renume” ne-a spus că suntem bolnavi psihic și că ne ocupă mintea diavolul cu aceste prostii.

Dar cum spuneam au fost mulți care au fost deschiși și s-au bucurat pentru ca primeau informații adevărate și cărți despre aceste probleme.

Am fost și prin spitale, am dat iconițe și am vorbit cu oamenii și cu medici, am avut broșuri de mai multe categorii, pentru tot omul, în afară de cele cu problemele actuale.

Am avut șansa de a mărturisi cu ajutorul lui Dumnezeu și în fața unui episcop. Eram în curtea unei catedrale unde eu stăteam cu o tânără de vorbă, care era captată de ceea ce îi spuneam și, în acel moment, văd cum vine un episcop cu preoți pe lângă el, trecând pe lângă mine l-am salutat și nu am oprit conversația pentru a nu o pierde pe acea tânără, care s-ar fi smintit dacă aș fi intrat în contradictoriu cu episcopul și preoții. Dar fratele Valerică, fiind la 6-7 m de mine, a fost chemat de către preoți, spunându-i-se să ia binecuvântare de la episcop. El a refuzat, și totuși episcopul a făcut cruce în aer, după care l-a întrebat de unde este, fratele i-a răspuns ca a fost Mănăstirea Lacu Frumos, unde a oprit pomenirea pentru că la sinod s-au semnat documente eretice. Auzind aceasta, episcopul a zis ridicându-și mâinile: “Hai, lasă-mă cu astea!”, a făcut câțiva pași s-a întors și apoi i-a zis: “Să-ți ajute Dumnezeu!”. Fratele Valerică a simțit că ceva în el era bun și că și-ar da seama de problemă, dar există alte presiuni…

Am fost la comunitatea din Ivești unde părintele Claudiu Buză merge și slujește. Sunt niște oameni deosebiți și foarte credincioși, cu adevărat uniți și luptători pentru Adevăr. Sunt și ei prigoniți în sat și numiți în toate felurile, iar pe fratele Valerică îl cunoșteau de multă vreme și am făcut cu ajutorul lui Dumnezeu o sinaxă minunată.

Acum să vă povestesc când am ajuns la Schitul Sfântul Mina din Târgu Neamț. Iese egumenul în întâmpinarea noastră, îi spunem cu ce probleme am ajuns și noi pe acolo, după care acesta spune: “fraților, sunt de acord cu voi, sunt și eu împotriva sinodului”… Încerca să ne mai tragă de limbă după care să-și de-a arama pe față, spunându-ne că este pe vechi și că ține legătura cu Slătioara. Când ne bucuram și noi că am mai găsit pe cineva care este împotriva sinodului, aflăm ca de fapt că erau dintre cei cu alte probleme, după ce am susținut și încercat să îl convingem că trebuie să ascultam de Sfântul Paisie Aghioritul și părinții care ne-au explicat despre această problemă, s-a enervat și a spus: “Bine v-a făcut că v-au exclus, vă exclud și eu” și ne-a dat de înțeles să plecăm de acolo înainte să ne scoată el. Când să ne urcăm în mașină fratele Valerică a strigat la el: “Stilismul este în rătăcire”. Fiindcă schisma este încă o pârghie de putere a antihristului.

După aceasta ispită, apare alta, la o altă mănăstire, unde un călugăr cu barba lungă ne-a făcut și acesta cu ou și oțet, că suntem înșelati, că la sinod a fost bine ce s-a făcut… După aceste întâmplări una după alta, ca să fie ispita din ce în ce mai mare a doua zi, în timp ce coboram de la o mănăstire, pe drum, ne-am întâlnit cu trei călugări. Pe unul dintre ei îl cunoșteam mai dinainte, că mai lupta și el împotriva acestor probleme. Am oprit și ne-am urcat cu toții la drum în altă direcție, la o distanță mai mare. Din vorbă în vorbă, am auzit ca ei considerau ca tainele sunt invalide. Noi totuși am zis să vedem până la capăt și am acceptat cererea acestora. Fiind și ei înflăcărați de a mărturisi, am mers împreună la o mănăstire.

Și acum, fraților, ne aflam într-o încercare de fapt sa vedem felul exprimării unor oameni aflați pe o linie extremă. Dumnezeu a îngăduit asta spre folosul tuturor, asta dacă fiecare dintre noi se smerește și înțelege de fapt că prin această luptă, dacă nu o ducem cu dreaptă socoteală, mai rău dărâmăm decât zidim.

Intrând în curtea acelei mănăstiri cunoscute, un preot aflat prin curte s-a apucat să intre în discuție cu cei trei monahi, care au spus că nu merg să se închine la biserică și ca nu mai sunt taine. Felul cum punea problema nășteau contraziceri și neînțelegeri. Între timp așteptând să intrăm la preotul acelei mănăstiri, un părinte cunoscut și duhovnicesc, am cunoscut un diacon care era în vizită cu familia. Dându-i cărțile, acesta încerca să afle de unde am binecuvântare sa dau aceste cărți și fel și fel de întrebări, la care eu i-am zis să mulțumească Bunului Dumnezeu ca ne-am întâlnit ca să intre în posesia acestor cărți. Între timp primim vestea că putem merge la chilia părintelui, am mers eu cu fratele Valerică, acei trei călugări, un preot și acest diacon în sufletul căruia se năștea deja deschiderea față de problemele existente. Intrând în chilie acel părinte smerit și foarte doritor să intre în contact cu părinții care au întrerupt pomenirea, pentru a discuta, începe prin a ne spune clar că sinodul cu adevărat a fost tâlhăresc și că este total împotriva lui. În timp ce acesta vorbea foarte clar și explica atât de bine, acel diacon se vedea ca este foarte mișcat de cele auzite.

Apoi acest părinte ne întreabă despre calendar, la care cu toții eram în același cuget, după care a ajuns la problema tainelor, unde acei călugări au spus că ei spun ca nu mai sunt valide. Dezamăgit, preotul le explica că nu putem spune asta. Am intervenit și am zis: “Părinte, eu și cu fratele Valerică ne delimităm de acești călugări, deoarece noi nu mergem pe această linie extremă, ne-am întâlnit cu ei pe drum și nu știam credința lor. Noi suntem pe linia părintelui Theodoros Zisis, a domnului Mihai-Silviu Chirilă și a Gherondei Gavriil din Muntele Athos, ucenicul Sfântului Paisie Aghioritul. Noi credem că există har, cum și în ce fel lucrează Bunul Dumnezeu știe mai bine, nu îi considerăm pe toți eretici, dar există totuși o părtășie la erezie a celor indiferenți la gravitatea ereziei din Creta și ținem calendarul nou”.

Din cele spuse se vedea ca era de acord cu noi, doar că la el problema era că acest sinod a fost într-adevăr tâlhăresc, dar este un tablou al celor ce urmează să vină și că după război se vor face alte sinoade și acolo se vor impune toate. Acolo s-au discutat și altele mai rele, că el ține Ortodoxia ca și până acum și că poate să-l facă bucățele și el tot nu va schimba nimic. Apoi i-am explicat: “Părinte, cu mila Domnului noi mergem prin țară, prin mănăstiri, biserici, centrele orașelor și sate ca să stăm de vorbă cu oamenii, aceștia nu cunosc problemele, pentru că nu li se vorbește. Dacă noi păstrăm comuniune cu erezia și vine războiul și moartea în comuniune ce am făcut? Dacă noi nu pregătim oamenii înainte de relele care vor veni, aceștia nu vor ști ce să facă, nu se vorbește nici măcar în predici, ci foarte rar”… Și aici nu a putut să mai zică nimic.

La sfârșit, s-a bucurat când i-am dat cărțile căci nu știa despre ele. Încă un motiv să avem nădejdea că, după ce va citi cărțile domnului Mihai-Silviu Chirilă și a Părintelui profesor Theodoros Zisis, va înțelege importanța opririi pomenirii ierarhului. A fost foarte impresionat de cartea Dictatura numerică, ed. a III-a, pe care a primit-o cu drag.

Am întâlnit pe părintele Vasile Savin care a fost la sinaxa de la Roman și pe care îl știam, deoarece a fost și la sinaxa de la Botoșani. După ce i-am explicat de fapt ce s-a decis la Roman (s-a semnat ceva greșit, adică s-a hotărât că există har în Biserică, dar doar spre osândă; spre exemplu din perspectiva lor, un bebeluș botezat în BOR e eretic, au negat conceptul de părtășie la erezie, neținând cont de scrierile Sfântului Teodor Studitul și de spusa acestuia că există un consens patristic în această privință ș.a.) acesta regreta că a semnat la Roman, a rămas să-i dau numărul părintelui duhovnic ca să ia legătura cu dânsul ca să afle mai multe.

Fratele Valerică a întâlnit o femeie în vârstă (fostă profesoară) care pe vremea comuniștilor a fost prigonită pentru că nu a primit carnetul roșu de membru de partid iar când a văzut cartea Dictatura numerică (Ediția a III a) s-a bucurat foarte mult după ce i s-a explicat despre ce e vorba și a vrut neapărat și a contribuit cu o sumă mare de bani ca s-o mai tipărim și să dăm la oameni. A scos buletinul, a zis că-l va distruge, așa cum a respins odinioară actul antihristic de pe timpul comunismului. Ne-a impresionat foarte mult. Un alt bătrân la 78 de ani, mă trezesc cu el lângă mine și îmi spune: “Măi, tinere, este extraordinar ce faceți, domnule, câte lucruri importante spuneți în această broșură, prin care deschideți mintea oamenilor”. Acesta refuzase și cardul de sănătate, nu știa ce s-a întâmplat la pseudosinod, i-am explicat și totodată i-am lăsat cărți, ne-a încurajat ca să trezim tinerii ca să contrabalansăm lupta împotriva acestor nenorociri ce se abat peste noi.

Am mai cunoscut un pustnic care, de asemenea, era împotriva tuturor actelor, la tot ce înseamnă tehnologie, și nu era de acord cu extrema celorlalți, după ce noi i-am expus problema, era trăitor, smerit și Bunul Dumnezeu ni l-a scos în cale că mult am avut de învățat de la acesta, era și preot, dar nu părea, la cum era îmbrăcat pentru ca acesta iubea nevoința și nu îngrijirea aspectului exterior. Oricum acesta era la zi cu multe din problemele actuale.

La sfârșitul mărturisirii am mers la Părintele Ilie Lăcătușu unde știam ca vor veni foarte mulți oameni. Chiar așa a fost. De la 9 dimineața până la 11 seara, oamenii veneau continuu.

Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru toate și Maicii Domnului, mulțumim domnului Mihai-Silviu Chirilă care ne-a ajutat din nou cu cărți pentru drum, mulțumim părintelui Claudiu Buză pentru ajutorul dat și din partea comunității de la București, mulțumim Duhovnicului nostru care ne-a sprijinit și comunității din Vâlcea, mulțumim celor din Constanta, Brașov, Tecuci, Medgidia, Ivești care ne-au ajutat financiar pentru a merge mai departe. Împreună suntem o forță, totul este să rămânem în smerenie și cu dreaptă socoteală, să stăm bine, să stăm cu frică și să luăm aminte, căci diavolul acum răcnește cel mai rău. Doamne ajuta la toți!

Emanuel Iscru

fratele Valerică Bușă

Scău Andrei

(Text preluat selectiv de pe Ortodoxinfo)

 

Cinstite cititorule! În cuvântul de ieri, am arătat felul cum ne este înfăţişată Sfânta Biserică Ortodoxă în anii din urmă ai veacului acestuia: ca o femeie înveşmântată cu soarele, având cunună de douăsprezece stele pe cap. Diavolul vrăjmaş a toată lumea a izvodit opusul Bisericii, un fel de anti-biserică, o biserică apostată pe care o va opune Bisericii lui Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că ,,întâi au fost Proorocii, apoi proorocii mincinoşi; întâi Apostolii, apoi apostolii mincinoşi; întâi Hristos, apoi antihrist. Dacă diavolul n-ar vedea ce să imite sau pe cineva împotriva căruia să uneltească, nici n-ar întreprinde nimic şi nici n-ar şti ce să facă’’ (Omilii la Matei, Ed. I.B.M al B.O.R., Bucureşti 1994, p. 537). ,,Biserica’’ diavolului urmează aceaşi logică satanică a lucrurilor. Încă din vremea noastră, americanii au o ,,biserică satanică’’ înregistrată, prin urmare, nu ne mirăm de cele ce se vor întâmpla în viitor. Adăugăm la aceasta celelalte ,,biserici’’ mincinoase deja existente, cum sunt cele baptiste, penticostale, catolice, anglicane, luterane, reformate, etc. şi avem conturată imaginea a ceea ce va urma.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne descrie în capitolul 17 al Cărţii Apocalipsei imaginea anti-bisericii diavoleşti: ,,Apoi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe, şi a grăit către mine zicând: Vino să-ţi arăt judecata desfrânatei celei mari, care sălăşluieşte pe ape multe. Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei. Şi m-a dus cu duhul în pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină cu nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne. Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi necurăţiile desfrânării ei. Iar pe fruntea ei, scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului. Şi am văzut o femeie beată de sângele Sfinţilor şi de sângele Mucenicilor lui Iisus’’. Aceasta este imaginea respingătoare a anti-bisericii lui antihrist, care va avea ca ,,religie’’ o sumă de învăţături satanice, contrapuse Adevărului Revelat de Dumnezeu. Vă rog să observaţi fastul deşănţat cu care va fi prezentată omenirii, dar şi faptul că aceasta va ucide pe Sfinţii lui Hristos şi pe cei care vor avea curajul să-L mărturisească pe Hristos Domnul. Comparaţi imaginea aceasta scabroasă cu imaginea luminoasă a femeii care simbolizează Biserica Ortodoxă. Antiteza este evidentă. Scopul evident al ecumeniştilor dintotdeauna este acela de a distruge Sfânta Biserică şi a o înlocui cu anti-biserica diavolului.

Sfântul Cuvios Kukşa al Odesei (1875-1964) a trăit anii grei ai comunismului din Rusia, când Sfânta Biserică Ortodoxă a intrat în catacombe, iar bolşevicii au impus ,,biserica’’ oficială, numită ,,serghianistă’’, după numele nevrednicului patriarh care L-a trădat pe Mântuitorul. Profeţia lui, privind vremurile pe care le trăim, este de o limpezime şi o forţă extraordinare: ,,Fiţi vigilenţi! Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa. Numai cei aleşi vor înţelege ce se întâmplă. Pe oameni îi vor obliga să se ducă la biserica apostată, însă nu va trebui să mergem într-acolo în niciun caz’’.

Preot Ioviţa Vasile