Tocmai am aflat că s-a rupt șoseaua care duce la Mănăstirea  Frăsinei. Unii s-au grăbit să spună că totul s-a întâmplat din cauza ploilor, alții cred că de vină sunt camioanele cu remorci supraîncărcate cu lemne care circulă pe această șosea. Eu cred că Dumnezeu a dat un răspuns celor care s-au rugat în această perioadă ca Dumnezeu să arate de partea cui este adevărul la Frăsinei. Până acum n-a plouat? Până acum n-au trecut mașini de mare tonaj pe acolo?

În timp ce o mulțime de creștini au rămas fără duhovnici, unii au încercat să ne convingă că trebuie să acceptăm documentul-blestem și să ne conformăm… Dacă la Sinodul din Creta nu s-a întâmplat nimic rău, e ,,normal” pentru aceștia că nici la Frăsinei nu s-a întâmplat nimic rău! Și, uite-așa, miopia se transformă încet și sigur în orbire până când îl vor accepta și pe antihrist! Unde? În biserica oficială ortodoxă, așa cum s-a profețit! Însă avem nădejdea că porțile iadului nu vor birui Biserica lui Hristos, adică Dumnezeu va găsi soluții pentru cei care vor căuta sincer mântuirea.

Aflu cu stupoare că IPS Irineu a trădat Ortodoxia atât la Balamad în 1993, cât și la Creta în anul 2016! La Balamad s-a recunoscut monofiziților statutul de biserică, iar la Creta li s-a recunoscut statul de biserică și celorlalte confesiuni! Adică s-a călcat în picioare Crezul ortodox!!! Majoritatea preoților tac și îndeamnă lumea la supunere pe care acum o numesc ascultare! Și îi pomenesc de zor cu slugărnicie pe cei care ar trebui să învețe cuvântul adevărului ca și cum chiar ar face acest lucru! Iar Patriarhul Bartolomeu îl pomenește și pe Papa! Se poate întâmpla ca la unele hramuri să fie mai importantă prezența ,,stăpânului” decât sfântul prăznuit! Se lucrează peste capetele noastre! De aceea, nu trebuie să ne mire că preoții care semnalează erezia și nu-i pomenesc pe trădători sunt caterisiți!

Aflu, de asemenea, că părintele Chiril, cel care ar fi trebuit să fie stareț după mutarea la Domnul a Starețului Neonil, conform dorinței acestuia, a fost izgonit din mănăstire de către IPS Irineu  călcându-se astfel în picioare rânduiala lăsată de Sfântul Calinic și statutul de mănăstire independentă care își alege singură stareții! Dacă ar fi avut evlavie la Sfântul Calinic, IPS Irineu ar fi respectat întocmai toate rânduielile lăsate de către acesta. Dar IPS Irineu a folosit doar numele Sfântului Calinic pentru a bifa încă un punct din agenda sa impusă de globaliști: distrugerea Mănăstirii Frăsinei!

Surparea șoselei ce duce la Mănăstirea Frăsinei,  pe care eu o numesc minune, ar trebui să le dea de gândit atât globaliștilor care l-au școlit pe IPS Irineu în străinătate, cât și mitropolitului. Biserica luptătoare și cea triumfătoare se roagă acum pentru ca Dumnezeu să nu permită distrugerea Ortodoxiei în România, așa cum se întâmplă prin alte părți. Capul Bisericii este Hristos, iar noi, mădularele ei, facem după putere ceea ce El ne-a învățat:

,,Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.” ( Matei, 17, 20-21)

Și iată că muntele a mărturisit adevărul încurcându-i pentru o vreme afacerile mitropolitului Irineu! Oare va înțelege că e timpul să se pocăiască pentru relele făcute? Oare va înțelege că blestemul rostit se întoarce împotriva lui și că Dumnezeu i-a trimis acum o avertizare? Cum să-i îngăduie Dumnezeu să hulească numele Preasfintei Treimi pentru a interzice prin blestem chiar săvârșirea Sfintei Liturghii?

Să continuăm rugăciunea pentru a se face voia lui Dumnezeu la Mănăstirea Frăsinei și în toate locurile în care ortodocșii sunt prigoniți! Și să credem cu tărie că Dumnezeu este cu noi dacă și noi suntem cu El în tot ce facem!

Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-ne pe toți să facem voia Ta! Amin!

Sora Pelaghia

Recomand cu căldură predica excepțională a unui Preot cu cuget ortodox, Părintele Dan Popovici de la Mănăstirea Sfântul Vasile cel Mare, Someșul Cald, județul Cluj.

In privinta Manastirii Frasinei sa stiti ca majoritatea informatiilor sunt obtinute pe viu si direct de la sursa! Tata m-a dus acolo de cand eram copil si inima mea s-a lipit iremediabil de acel loc. Am mers acolo de zeci de ori, posibil sa fi atins si suta. Am asistat fascinat , de vreo 15-20 de ori, la Exorcizari.  ( la Biserica din vale a Manastirii, caci numai acolo se faceau! ). Unele cazuri erau foarte grave, rugaciunile se savarseau cu minim 7 preoti, dar, din ce am vazut eu, puteau sa fie si 15 deodata. Cel mai grav caz, la care eu nu am asistat, a durat 3 zile încontinuu. Parintii se schimbau la 6 ore, cei care ieseau „din tura” se duceau si se odihneau cateva ore, apoi reveneau si reintrau in lupta. Caci intr-adevar, se ducea o lupta pe viata si pe moarte vesnice! Demonii se impotriveau, urlau, blestemau, incercau sa infricoseze, nu voiau sa iasa din oameni, il insultau pe Mantuitorul, pe Maica Sa, dar si pe preoti! Se exprimau prin voci de nedescris, care, bineinteles, nu erau ale celor pe care îi posedau! Iar posedati, pe care uneori nu îi puteau stapani nici 4-5 barbati zdraveni,  faceau miscari convulsive, incontrolabile, se zvarcoleau, cadeau la pamant, se ridicau brusc, faceau spume la gura, unii dintre ei in cantitati incredibil de mari! Atunci am constatat nemijlocit ce va sa zica expresia romaneasca „a face ca toti dracii”!

Cel mai minunat era ca Parintii frasineiti niciodata nu se opreau pana nu il salvau pe om, alungandu-i dracii! Niciodata! Iar cel salvat era intotdeauna ca nou nascut! Si absolut toti, inclusiv copiii de cativa anisori ( fiindca da, demonii pana si intr-unii ca acestia intrau! ) relatau acelasi lucru : ca au fost constienti de tot ce s-a intamplat cu ei si ca se aflau intr-un fel de inchisoare foarte stramta, din care nu puteau sa iasa! Si cu cat incercau mai mult sa iasa de acolo, cu atat dracii ii strangeau si mai tare! Majoritatea lor îi si vedeau fizic pe draci! Ei bine, la toate acestea, repet, eu am fost martor în copilarie și in adolescență! Initial, nici tata si nici Parintii nu au vrut sa ma lase sa asist la asa ceva! Dar s-a intamplat sa fie acolo un Parinte ( nu stiu de ce, dar nu am aflat niciodata numele lui! ) care, cu o autoritate pe care nimeni nu a contestat-o, le-a spus celorlalti sa ma lase sa asist, si numai daca mi se face rau sa ma scoata afara! Nu mi s-a facut rau, nu mi-a fost frica si n-am patimit nici o tulburare si nici o vatamare! Nici prima data si nici dupa aceea! Nu stiu cum sa explic, dar mi se parea ceva firesc realitatea la care asistam si, de asemenea, mi se parea ceva firesc sa ma aflu acolo! Asta in conditiile in care pana atunci habar nu aveam ca exista asa ceva! Abia multi ani mai tarziu aveam sa citesc despre Exorcizarile care se faceau in diferite locuri ale Lumii Ortodoxe, cu sute de ani in urma! La Frasinei insa ele continuau sa se intample si sa constituie cea mai fireasca normalitate! Si au fost asa pana ce acest Iuda al Frasineiului si al Ortodoxiei Romanesti, Irineu Popa, le-a interzis! Asa ca, cel putin pe mine, Mihai Dinculescu, nu poate sa ma abureasca prin minciunile lui in-luciferizate! Cum ca aceste lucrari s-ar fi facut din neascultare, din neoranduiala, fara binecuvantare si incalcandu-se blestemul Sfantului Calinic! Iar el stie foarte bine cum stau lucrurile! Dupa cum stie si Parintele Ioanichie, dupa cum stiu si batranii sau chiar si cei de varsta medie care le-au trait nemijlocit!

Deocamdata atat, fiindca cele ale lumii ma preseaza sa le implinesc!

Cu nadejde in Hristos-Domnul,

Mihai Dinculescu

23 ianuarie 2023

1. Din Pateric

Un frate care căzuse în ispită, adică în păcat, de necaz a lepădat cano­nul călugăresc. Apoi, voind să pună din nou început, era împiedicat de întristare, zicându-şi în sine: „Când mă voi mai afla pe mine însumi, aşa cum eram odată?” Şi, pierzându-şi curajul, nu avea tăria să înceapă lucrarea călugă­rească.

A mers, deci, la un Bătrân şi i-a povestit câte i se întâmplau. Iar Bătrânul, auzind despre necazul său, i-a spus o astfel de pildă: „Un om avea o ţarină care, din pricina nepăsării lui, s-a înţelenit şi s-a umplut de buruieni şi de mărăcini. Mai apoi s-a gândit să o îngrijească şi i-a spus fiului său: «Mergi de curăţă ogo­rul». Şi a plecat fiul să cureţe ţarina, dar când a văzut mulţimea de mărăcini, s-a descurajat, zicându-şi în sinea lui: «Când voi smulge şi voi curăţa eu toate astea de aici?» Atunci s-a culcat şi a adormit. Trezindu-se, a privit iarăşi la mulţimea mărăcinilor şi, cuprins de lâncezeală, a rămas tolănit. Astfel, când dormind, când învârtindu-se de ici-colo, ca uşa în ţâţâni – după [cuvântul] Scripturii[1]– şi-a irosit nu puţine zile, fără să lucreze nimic.

După aceea a venit tatăl să vadă ce a făcut şi l-a aflat că nu lucrase nimic. I-a zis: «De ce nu ai muncit nimic până acum?» Iar el i-a răspuns: «Tată, cum mergeam să lucrez, văzând mulţimea buruienilor şi mărăcinilor, mă cuprindea deznădejdea şi, de necaz, mă întindeam şi dormeam. De aceea nu am lucrat ni­mic». îi zice tatăl: «Fiule, în fiecare zi să faci atât cât îţi este lăţimea aşternutului; astfel va spori lucrul tău şi nu te vei descuraja». Tânărul a făcut aşa şi în scurtă vreme ogorul a fost curăţat.

La fel şi tu, frate, lucrează puţin câte puţin şi nu te descuraja; iar Dumnezeu te va aşeza iarăşi, cu harul Său, în rânduiala ta de odinioară”. Fratele a ascul­tat şi, şezând cu răbdare, a făcut după cum îl învăţase Bătrânul. Şi, cu harul lui Dumnezeu, a aflat odihnă.

[1] Pr. 26,14.

(Fragment din cartea EVERGHETINOS – Ediția întâi 2007 Sfânta Mare Mănăstire Vatoped vol. I, Tema 4 – Editura „Metropolis Press”, Atena, Grecia, 2007)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

În anul 325, când Păstorii Bisericii lui Hristos s-au reunit la Niceea, pentru a stârpi molima ereziei ariane, aceștia puteau fi văzuți purtând pe trupurile lor semnele prigoanelor sălbatice la care au fost supuși de ereticii vremii. Pe bună dreptate, aceștia sunt consemnați în istoria Bisericii ca fiind cei 318 Sfinți Părinți, Sinodul a fost receptat ca Ecumenic, numit și Sfânt Sinod.

Vrând să-și atragă un prestigiu nemeritat, să-și creeze artificial o aură de sfințenie, sinodalii români, de azi și de dinainte, s-au împănat cu aceași titulatură, de Sfânt Sinod. Ba cei din Creta au alcătuit un sinod gonflabil, pe care l-au umflat, încât să pară și ,,mare’’. Cum să fie mare, în condițiile în care, din circa 800 de episcopi existenți, au fost admiși doar 165, adică 16 – 18 %, cei mai obedienți, ca să nu le strice socotelile?

,,Drept aceea, luați aminte de voi înșivă și de toată Turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care a câștigat-o cu Însuși Sângele Său. Căci eu știu acestea, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor crița Turma. Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați, grăind învățături răstălmăcite, ca să tragă pe Ucenici după ei’’ (Fapte 20, 28-30)

Ce nu gândea mintea omenească, a cugetat diavolul. A transformat păstorii -episcopi în lupi, i-a așezat în scaunele episcopale, i-a acoperit cu piei de oaie, ca să pară ceea ce nu sunt. Din postura de păstori aparenți, lupii sfâșie Turma lui Hristos. Lupii Ioan Popa de la Craiova și Varsanufie Gogescu (el se numește Valentin, dar și-a luat nume de Sfânt, ca să ne deruteze), au închis Biserica de jos a Mănăstirii Frăsănei. În numele Sfintei Treimi!!! Pentru veșnicie! Să nu se mai săvârșească niciodată Sfânta Liturghie și nicio Slujbă Bisericească. Iertati-mă, și Dumnezeu să mă ierte, aceștia nu sunt episcopi, nu sunt nici oameni, sunt draci! De ani de zile, spun că aceștia și cei asemenea lor, trebuie să plece, pentru ca Biserica să-și aleagă păstori vrednici. Desigur, e o utopie. Mie-mi plac utopiile, sunt frumoase, mai ales că ceea ce e cu neputință la oameni, la Dumnezeu toate sunt cu putință.

Când veți mai auzi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, nu vă lăsați înșelați. Spuneți simplu: nu e sinod, e o haită!

Presbiter Iovița Vasile

A tăinui cuvântul Adevărului înseamnă a te lepăda de el. Bine este să trăim în pace cu toţi, dar numai cu aceia care cugetă aceleaşi despre buna credinţă ortodoxă. Şi este mai bine să ne războim, atunci cînd pacea lucrează conglăsuirea către rău. Eu nu doresc ca ereticii să pătimească, nici nu mă bucur de răul lor – ferească Dumnezeu! – ci mai degrabă mă bucur şi împreună mă veselesc de întoarcerea lor; căci ce e mai plăcut celor credincioşi, decât să vadă adunaţi împreună pe copiii cei risipiţi ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici îndemnându-vă să puneţi asprimea înaintea iubirii de oameni – nu aş putea să fiu atât de sălbatic – ci rugându-vă să faceţi şi să lucraţi cele bune pentru toţi oamenii cu luare aminte şi cu cercare multă şi făcându-vă tuturor toate, după cum are nevoie fiecare din voi.

Numai un lucru îl voiesc de la voi: vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii eretice spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire”.

(Sfântul Maxim Mãrturisitorul, epistola 12: PG91, 465C)

AVERTISMENT DE LUAT ÎN SEAMĂ. RECOMAND PRECAUȚIE MAXIMĂ

Vă rog să avertizați pe toată lumea despre noul spray nazal VIRX, împotriva virușilor. Deja apar reclame la televizor, iar farmaciile promovează nou ,,leac miraculos’’ împotriva virușilor. Vă rugăm să nu-l folosiți. Virx este un vaccin nazal. Nu este etichetat ca atare, dar articolele de anul trecut au dezvăluit déjà ceea ce se pregătește de mult timp. Provine din Israel și Canada, țări cu coeficient ridicat de vaccinare.

AtoBunul Dumnezeu să-l odihnească cu drepții Săi în Împărăția Cerească!Amin!

Cineva l-a întrebat odată: „De unde veniți, domnule Grigorie Vieru?”. A răspuns poetul: „Vin din Basarabia, unde românii sunt săraci de mângâiere. Mângâierea noastră e Limba Română. Mângâierea noastră e iubirea. Mângâierea noastră e credinţa în Dumnezeu”.

Întrebat de un ziarist ce I-ar cere lui Dumnezeu, scriitorul a rostit, parafrazând vorbele episcopului Dionisie Romano (episcop ortodox, cărturar și traducător român, membru de onoare al Academiei Române.): „Doamne, nu pedepsi România pentru păcatele fiilor ei!”. La ce păcate se referea oare stihuitorul? Cu siguranță, la cele ce țin de împuținarea dragostei față de Dumnezeu,  Neam și Limbă. Poetul simțea că atunci când unui popor îi slăbește puterea de a-şi iubi şi de a-și respecta valorile, atunci se află în declin; când viața lui se macină din pricina rătăcirilor, a indiferentismului religios, a luptelor fratricide pentru putere, uitându-şi credința strămoșească și istoria, atunci patria se stinge.

Scrisoare din Basarabia

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi și vă sărut.

Credeam că un noroc e plaga,
Un bine, graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga –
Ce tare, Doamne-am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Iisus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate, am spus.

Mamei

Întors teafăr dintr-un lung război,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.
Ori sosind din cosmos înapoi,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.

Dacă m-aș preface-n împărat,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.
Din vreo ocnă grea eliberat,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.

Revenind de pe străin pământ,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.
Dacă m-aș întoarce din mormânt,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.

Aș veni, măicuță,-n prima zi,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi,
Chiar de-aș ști că nu te voi găsi,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.

Țară mică și sinucigașă

Țară mică și sinucigașă!
Vai de capul tău, sărmană țară,
Toți te jefuiră și scuipară,
Iar la urmă o făcuși și tu!

O istorie întreagă căutară,
Să te ardă și să te sfâșie,
Nici țărâna să nu-ți mai rămâie,
Numai amintirea-ți de ocară!

Și ce n-au putut să-ți facă-n veac,
Liftele păgâne și străine
O făcuși tu, țara mea, mai bine,
Cu o sete fără de egal!

Vai de capul tău, nenorocito!
Din tot ce-am fost nimic n-o să rămână,
Nici măcar o mână de țărână,
Care să spună că am fost aici!

Reaprindeţi candela

Reaprindeţi candela-n răscruce
Lângă busuiocul cel mereu-
Degerat la mâni și la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.

Doamne, Cel din Slăvi creștine
Ce păcate oare-ai săvârșit
Că te-au dus acolo și pe Tine
În Siberii fără de sfârșit ?!

Toate le ierţi,
Doamne de Sus,
Cu blândeţe mareaţă
Chiar și pe cei care te-au dus
În Siberii de gheaţă.

Ninge frigul și pustiul plouă
Degerată-mi este inima
Doamne, bine nu ne-a fost nici nouă
Fără sfatul și lumina Ta

Doamne, intră si-n a mea chilie
Si-amândoi, răniţi și îngheţaţi
Sa ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi fraţi.

Toate le ierţi,
Doamne de Sus,
Cu blândeţe mareaţă
Chiar și pe cei care te-au dus
În Siberii de gheaţă.

Cum arunci sub preş un scandal? Cu un alt scandal. Cui pe cui se scoate! Peste Raportul „Ro vaccinare – Misiune îndeplinită” ziariştii au aruncat, la ordin, scandalul proxeneţilor Tate, nutreţ pentru a se pierde din vedere tema Covid care a încheiat socotelile cu viaţa multor români. Degeaba murmuraţi acum vaccinaţilor şi staţi ca iepuraşul fricos aşteptînd efectele adverse ale vaccinului! Îmi pare rău de voi, mai ales de cei care au fost obligaţi prin natura serviciului să se vaccineze! Dar, „ciocu’ mic”! Aţi mîncat mici pe gratis în Obor, aţi primit vaucere de 100 de lei şi alte privilegii! Din aceste pricini de mîndrie vă fereaţi de nevaccinaţi ca de ciumă. Vă mai amintiţi de cea mai mare monstruozitate a isteriei pentru vaccinare? Bradul de Crăciun de la Palatul Copiilor Bucureşti, împodobit de nişte sceleraţi, în stil demonic, în exclusivitate, cu 19.000 de doze din vaccin. Împotriva acestor oameni cu deviaţii mintale nu se inventează un vaccin?

Antivacciniştii şi nevaccinaţii au fost timp de doi ani huliţi, dezonoraţi, privaţi de demnitate în societate, la serviciu ameninţaţi cu şomajul, li se creau culoare speciale de intrare şi ieşire în magazine şi instituţii, de parcă erau leproşi. Cine în 2020, 2021 şi începutul lui 2022 îndrăznea să conteste siguranţa şi eficienţa vaccinurilor era etichetat conspiraţionist, era cenzurat şi discreditat. Şi eu, subsemnata, pentru protestele împotriva vaccinării din editoriale am primit porţia consistentă de cenzură şi înjurătură. Se ştia dinainte administrării vaccinului despre efectele adverse, dar acestea au fost acoperite cu dîre negre, rămînînd şi acum secrete oficiale! Medici competenţi şi cu cinstea la purtător din întreaga lume au organizat conferinţe la nivel mondial, au tras serioase semnale de alarmă cu privirea la gravitatea serului de vaccinare. Circulau pe net filmuleţe demonstrative ale acestor medici care avertizau asupra scopului şi periculozităţii vaccinului. Totuşi, mulţi naivi i-au catalogat pe antivaccinişti drept zvonişti, conspiraţionişti, i-au pus la zidul infamiei şi au dat fuga la porţia serului periculos, îndemnaţi de propagandiştii siniştri, la indicaţiile preţioase ale OMS: Iohannis, Arafat, Tătaru, Cîţu, Gheorgiţă, Jurma, Musta, Marinescu, Gelu Dumincă şi alţi vînduţi care s-au vaccinat în faţa televiziunilor, nu cu vaccin, ci cu vitamine, probabil, pentru a convinge mundanul. Iată că de la conspiraţie la adevăr e cale scurtă! La fel se va întîmpla şi în Ucraina cu Zelenski, cînd se va dovedi că şi-a tîrît populaţia în război şi pribegie pentru senilul Biden şi clanul lui. Se va dovedi că tot ceea ce se prezintă pe piaţă ca adevăr în legătură cu Putin este manipulare pe placul aceluiaşi unchiaş ramolit, corupt, util doar „Marii resetări”, criminal de război, dus cu pluta de butonarii Casei Albe.

Victimele vaccinării sînt mult mai numeroase decît „zgîrcitele” raportări oficiale. Au murit mult mai mulţi români, recensămîntul confirmă procentual acest fapt. Şi nu din cauza Covid, ci a vaccinului. România se află pe primele locuri la numărul morţilor Covid şi post Covid neraportate, înaintea Chinei, Indiei etc. Rata mortalităţii este un real „succes” al vaccinării din „Ro vaccinare – Misiune îndeplinită”, un raport fals, pentru care pionul Valeriu Gheorghiţă, scos de la şefia Comitetului Naţional de Coordonare a Activităţilor privind Vaccinarea şi numit comandant al Spitalului Clinic de Urgenţă „Prof. dr. Agrippa Ionescu”, drept răsplată, şi Arataf trebuie judecaţi şi încarceraţi, nu decoraţi de schiorul-biciclist-navetist, cum s-a întîmplat cu Arafat. Ăsta trebuia demult arestat pentru celebrele izolete devenite invizibile şi uriaşele prejudicii aduse statului român. Arestaţi-i pe Arafat cu celebrele izolete şi uriaşele fraude! La fel şi Gheorghiţă, Musta, Jurma, Iohannis, Cîţu, Marinescu, pentru oamenii legaţi de paturi şi arşi de vii în spitalele incendiate. Oare cum or fi luat foc? Au dat vina pe buteliile de oxigen! Unde sînt procesele-verbale de constatare ale pompierilor? Acum nu se mai aprind spitalele… Coincidenţe?

În perioada Covid, Iohannis dădea asigurări că efectele vaccinării „sunt imaginare”. La fel şi televiziunile puterii instigau la vaccinare! Jurnaliştii care au fost plătiţi pentru promovarea campaniei de vaccinare trebuie chemaţi în faţa anchetatorilor! Să dea seama pentru cele spuse şi scrise! Vă amintiţi că în perioada Covid, Iohannis a decretat suplimentarea lefurilor jurnaliştilor! Dacă aveţi victime în familiile voastre cereţi-le despăgubiri! Aşteptăm un altfel de Nürnberg pentru artizanii vaccinării! Nu la fel cu cel de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, cînd criminalii învingători i-au „judecat” pe criminalii învinşi, ci unul care să facă dreptate morților aruncaţi în saci.

Serul aşa-zis anti Covid s-a dovedit extrem de eficient şi de sigur pentru călătoria în lumea de dincolo. Cunosc persoane care au murit la cîteva ore după vaccin deşi erau tineri. Îndrăzneşte cineva să se ridice împotriva criminalilor care au ucis cu seringa, au manipulat, au privat populaţia de drepturi şi libertăţi în perioada mascaradei de tristă amintire, Covid, cînd oamenii erau luaţi cu forţa în celebrele izolete, internaţi în spitalele groazei, unde li se confiscau telefoanele, se închideau uşile cu cheia, li se interzicea orice legătură cu exteriorul, apoi primeau resemnaţi vaccinul în perfuzie şi butonul de oxigen dat la maxim. De la butelia de oxigen industrial care le ardeau plămânii… În acest mod am pierdut pe cineva drag din familie, care a plecat pe picioare la spital, cu un alt diagnostic, fără să fi fost infectat cu Covid. La cîteva zile am fost anunţaţi că are Covid şi s-a întors în sumbrul sac de plastic. Ar trebui dezgropaţi toţi morţii sigilaţi în sac! Ar trebui traşi la răspundere toţi medicii care i-au avut în grijă! „Medicii din prima linie” cum i-a botezat Iohannis, cărora le-au fost suplimentate substanţial veniturile în „războiul Covid” împotriva populaţiei. Drept pentru care, azi, oamenii au ajuns să se sperie de medici, să refuze spitalele, tratamentele, spItalizările. Deci, ce trebuie să facem cu nemernicii care au ucis premeditat? Vorbim de o crimă în masă! E necesar un acel Nürnberg! Ce mai aşteptăm? Avem şi medici de excepţie şi de bună credinţă care nu şi-au murdărit mîinile şi nici conştiinţa! Cinste lor!

Înspăimîntător şi condamnabil este faptul că şi acum datele oficiale manipulează din nou, rata de raportare fiind ajustată prin diminuarea numărului de cazuri reale de reacţii grave, mutilări pe viaţă şi morţi subite. Vaccinul n-a oprit Covidul. Nici nu fusese creat pentru asta. Putin a fost cel care a reuşit. Tot Putin a oprit şi vaccinarea! Odată cu debutul războiului, Covidul a dispărut de pe paginile principale ale ziarelor şi ecranelor tv! Fără Putin, vacciniştii ar fi obligat acum la doza a opta! Statul român, prin „dispărutul” Cîțu, achiziţionase vaccinuri de miliarde de lei. Să ne amintim că în noiembrie 2021 guvernul PNL-USR-UDMR a încercat să introducă legea vaccinării obligatorii. Dacă nu începea, „Operațiunea din Ucraina”, caricatura de recensămînt, efectuat la comandă externă pentru informare externă din România, număra, poate, sute de mii de persoane în minus.

Preluare de pe ActiveNews

a

Pomenirea morților o făceau creștinii demult, la Liturghia Sfântului Iacov: întâia Liturghie care se întocmise încă din vremea celui dintâi episcop al Ierusalimului. În timpul ei se rânduise slujba specială pentru morți. Dar mai târziu, rânduindu-se alte slujbe pentru morți, s-a văzut cât de mare folos aduc cele 40 de Liturghii cu parastase pentru răposați. S-au descoperit multe taine. Iată o povestioară:

Înainte vreme, când încă nu se știa puterea celor 40 de Liturghii, lumea făcea pentru cei răposați câte 20, alții câte 30 de Liturghii. Dar s-a descoperit că sunt mai puternice 40 de Liturghii decât 30. Și cum a fost?

Un preot bătrân dintr-un sat, avea peste 80 de ani. El, săracul, nu mai putea sluji. A măritat o fată a lui, iar ginerele rămăsese în locul lui la parohie. Poporul avea evlavie la preotul bătrân, dacă l-a cunoscut, pentru că pe atâția i-a botezat și i-a și cununat și pe alții i-a și înmormântat; îl știau drept părintele satului, că era de mult timp acolo. Oamenii aveau evlavie la bătrân, se mai duceau la spovedit, la citit, să le mai spună un cuvânt, și tânărul era bucuros că bătrânul mai poate face ceva, de-l ajuta pe el.

Dar pe preotul bătrân îl dureau picioarele, căci era bolnav de reumatism. Acum la bătrânețe reumatismul își arăta puterea, pe măsură ce slăbește omul tot mai tare și i se umflaseră picioarele.

Acolo în satul acela era un feredeu, o baie, care avea apă sărată, ce făcea bine la reumatism, la diferite boli. Baia aceasta era într-o grădină mare, cu o livadă frumoasă, și preotul ducându-se acolo să facă baie, se ducea cu nădejdea în Dumnezeu, că așa-i datoria preotului și a călugărului și a creștinului când călătorește, mai ales singur, să zică rugăciuni pe drum. Zicea rugăciuni de acasă până ajungea in grădină.

Când ajungea acolo în grădină, întâlnea un tânăr plângând și văitându-se foarte tare, dar care nu vorbea. Și mergea tânărul acesta cu preotul la baie și arăta multă dragoste să-l ajute pe preot. Preotul bătrân, cât stătea în baie zicea rugăciuni, că el știa rugăciuni multe pe de rost. Când ieșea din baie, tânărul acela iar venea plângând. Plângea într-una, ștergea picioarele preotului, îl încălța, îi dădea haina și-l petrecea plângând.

Acuma bietul preot, văzând pe tânărul acesta că plânge, îl întreabă: “Tinere, de ce plângi?” Iar el nu grăia nimic. Atunci preotul s-a gândit să-i dea bani. Dar acela plângea si n-a vrut să primească banii. De câte ori venea preotul, găsea pe tânărul ăsta care ieșea de undeva din livadă, că era livada deasă cu pomi, plângând tare, și mergea cu el la baie și îl ajuta pană ieșea preotul din grădină, iar el rămânea în grădina aceea.

Atunci, ce s-a gândit preotul? A pus niște prescuri și o sticlă de vin curat într-un șervet frumos și a zis: “Eu am să-i dau prescurile acestea și o sticlă de vin, poate acestea le va primi, că tare mult bine îmi face omul acesta”. Când a ajuns preotul, l-a întâlnit iar plângând. A mers la baie, acela iar l-a ajutat, și când să iasă pe poartă, preotul zice:

– Ia legătura asta cu prescuri și o sticlă de vin, să le mănânci, că le-am blagoslovit eu. Atunci a vorbit tânărul acela:

– Oh, părinte, oh! Dacă ai ști cine sunt eu, nu mi-ai da prescuri să mănânc. Vai și amar de mine! Și atunci s-a speriat preotul:

– Dar cine ești tu, fiule? De ce n-ai vorbit până acum, că de atâtea ori am venit eu în grădina asta și tare mult m-ai ajutat?

– Oh, părinte sfinte, dacă ai sta sfinția ta în grădina asta și în baia asta toată viața, mare bine mi-ai face mie!

– Dar de ce?

– Că numai sfinția ta când vii în grădina asta și cât stai în baie zici rugăciuni, și numai atât pot sta și eu în gradina asta a mea.

Bătrânul când făcea baie se ruga și zicea: “Doamne, pomenește și iartă păcatele aceluia care a făcut baia aceasta”, fiindcă era gratuită și avea toate cele de nevoie.

– Dar unde ești tu?

– Eu sunt în iad!

– Dar cine ești tu?

– Eu sunt proprietarul acestei grădini. Grădina aceasta cu pomi a fost a mea și baia aceasta am zidit-o pe cheltuiala mea și am lăsat-o în folosul comunei, dar am murit în floarea vârstei, cu păcate grele și m-am dus în iad. M-am mărturisit eu, dar degeaba, că n-am avut vreme când face canon. Și iată, părinte sfinte, sunt 80 de ani de când mă muncesc în iad. Și când intri tu, părinte sfinte, în grădina asta și te rogi, îngerul Domnului vine și mă scoate din foc. Și toți care stau în baie, numai răutăți fac, și nu se gândesc la Dumnezeu. Iar dumneata și când stai în baie și când intri în grădină, intri cu rugăciunea. Asta dreptate mi-a făcut Dumnezeu, că trimite pe îngerul Domnului și mă ia din foc, “cât va sta preotul în baie și în grădină, pentru rugăciunile lui, fiindcă se folosește și preotul, tu să stai în grădina ta”. De aceea am spus, părinte sfinte, dacă ai sta mata în grădina asta până la sfârșitul vieții, atâta stau eu afară din iad. Cum pleci mata, mă răpește îngerul Domnului și mă duce înapoi la munci.

Și s-a speriat preotul, și a întrebat:

– Cum te cheamă, frate?

– Ioan mă cheamă.

– Da? Frate Ioane, și cum pot eu să te ajut?

– O, părinte, mare putere au preoții de la Dumnezeu! Multe suflete scot preoții din iad.

– Dar cu ce?

– Dacă vrei, părinte sfinte, nu-mi da prescuri să mănânc, că eu sunt duh, eu mă arăt ție așa, dar eu nu-s cu tot cu trupul aici. Eu nu pot mânca și bea acuma. Dacă vrei, ia prescurile și vinul și să faci pentru mine, părinte sfinte, 40 de Liturghii să mă scoți din foc, că dacă mă ajuți, mare plată ai să ai în ziua judecații, în ziua cea mare.

Și cum a zis așa, cum era cu preotul de vorbă în grădină, n-a mai văzut nimic preotul. I-au țiuit preotului urechile, s-a speriat, a rămas în grădină și a început a plânge: “Doamne, Doamne, cum mi-ai adus un suflet din iad ca să vorbească cu mine și să-mi arate puterea celor 40 de Liturghii!” Până atunci se făceau 30 de Liturghii, cum am spus.

Atunci preotul a venit acasă plângând și l-au văzut ginerele și fiica sa, și l-au întrebat:

– Ce ai, tată, ca ești mâhnit? știi, omul se cunoaște.

– Dragul tatii, ce să am? Sunt supărat. Mă cam dor picioarele; de-acum văd că mi se apropie sfârșitul meu. Uite, măi băiete, ce vreau să fac. Eu, fiindcă am fost preot 60 de ani în comuna asta, vreau să mă duc pregătit din lumea asta. Să-mi dai voie să slujesc 40 de zile Sfânta Liturghie.

– Cine?

– Eu.

– N-ai să poți, tată! Vezi, mata de-abia te duci.

– Cum va vrea Dumnezeu. El a vrut să slujească; să se ostenească el. Și atunci s-au minunat.

– Daca ai să poți, tată! Am să te mai ajut și eu. Dar dacă poți mata, noi te lăsăm să faci.

– Dar nu așa cum slujiți voi, numai duminica și în sărbători, eu fac ca la mănăstiri. Dar nu le-a spus taina ce a grăit acela și ce-a văzut în grădină.

Și s-a apucat preotul, s-a pregătit, s-a schimbat, s-a spălat, s-a mărturisit la cel tânăr, că nu poate sluji până nu se mărturisește. Și s-au minunat oamenii in satul acela: “Ați auzit o veste? Preotul cel bătrân a zis că înainte de moarte vrea să facă 40 de zile slujbă”.

Și trăgeau clopotul la biserică în fiecare zi dascălul și cântărețul. Oamenii, când auzeau, ziceau: “Hai, măi, că slujește preotul bătrân! Asta-i o minune mare!” Dar se minunau toți cât de ușor făcea slujba. Toată rânduiala, și în fiecare zi Liturghie, că el dacă se împărtășea cu Preacuratele Taine în fiecare zi, Sfintele îl întăreau. Sfintele Taine sunt și pentru întărirea trupului, iar preotul slujitor se împartășește în fiecare zi când slujește, și se minunau toți: “Preotul cel bătrân a întinerit! Hai să-l vedeți cum slujește, și la urmă ține predica și face panahida și toate”. Și oamenii, bucuria lor că a început preotul în fiecare zi să slujească. Așa se slujea înainte în sat.

Și atunci a slujit preotul acesta bătrân vreo 20 de zile. La 20 de zile săracul a venit de la biserică foarte obosit. Și s-a dus în cămara lui: “Eu mă odihnesc oleacă. Voi mânca când m-oi scula. Acum nu mi-e foame. M-am împărtășit cu Sfintele Taine”. Și preotul bătrân cum era încălțat cu ciubotele, a pus capul să se odihnească, și nici n-a adormit bine și vede un râu mare de foc, de n-avea margine lățimea lui. O mare de flăcări, și auzea fel de fel de vaiete și țipete și scrâșniri din dinți și răcnete de disperare și vedea cum ard oamenii și cum îi întorc dracii cu furci în flăcări, și cât de mare e chinul. Și s-a speriat preotul. Când aproape de malul acelui râu de foc, iaca vede pe Ioan al lui. Jumătate era ieșit din flăcări, și a început a striga, bătând din palme: “Părinte, părinte, nu mă lăsa. Eu sunt Ioan din gradină! Iată cu Sfintele tale Liturghii, jumătate am ieșit din foc”. El făcuse jumătate din slujbe. “Nu mă lăsa, părinte sfinte, fă înainte și mă scoate, că mare plată ai să ai în ziua judecații!” și preotul s-a trezit și n-a mai văzut râul de foc, și s-a speriat. S-a sculat, și mai tare s-a îmbărbătat. “Chiar de-oi muri, dar mai fac 20 de Liturghii”, a zis bătrânul.

A întinerit. Nici nu simțea că-i bătrân. “Ia uite, domnule, ce putere la el!” Vezi, omul când ia contact cu lumea de dincolo, cât curaj are? Și a făcut bătrânul încă 20 de slujbe; 20 de Sfinte Liturghii, și se minunau oamenii: “Măi, să-l întărească Dumnezeu pe părintele nostru, săracul! La 80 și atâția de ani face zi de zi!” Aici se vede și credința! Credința îl întărește pe om. Și a făcut ăncă 20 de liturghii. Și când a ajuns la 40 de zile, la ultima Liturghie, pe când era cu Sfântul Potir în mână și cu Sfânta Linguriță ca să consume Sfintele, după ce s-au împărtășit credincioșii, preotul vede deodată intrând în sfântul altar un vultur frumos, cu pene in mii si mii de culori. Lumea plecase din biserică, pentru că se dăduse anafura. Paracliserul era prin biserică, și preotul a strigat:

– Măi, Vasile, ia vino repede încoace! Când a intrat paracliserul și a văzut vulturul așa de frumos, grozav s-a minunat. A căzut cu fața la pământ și a zis:

– Vai, părinte, de unde-i pasarea asta așa de frumoasă? N-am mai văzut o așa pasăre! Și atunci vulturul a început a vorbi:

– Părinte sfinte, eu sunt Ioan. Iată cu Sfintele și dumnezeieștile tale Liturghii, 40 de Liturghii, m-ai scos din munca iadului. Eu zbor și mă duc la raiul desfătării, și să-ți dea ție Dumnezeu plata în ziua cea mare a judecății, că ai scos un suflet din muncile iadului. Să știi aceasta, că prin mâinile preoților și prin Sfânta Liturghie multe mii și mii de suflete în fiecare zi ies din iad, cum am ieșit si eu. Deci mare este puterea Sfintei Liturghii, dar de acum înainte să nu mai faci 30 de Liturghii, ci 40 de Liturghii. Și zicând aceasta, nu l-a mai văzut. Și apoi preotul le-a spus:

– Iată azi am terminat 40 de Liturghii. De acum să vă spun taina de ce am slujit. Și le-a spus la ai lui și au scris, că avem în prolog scris. “Scrieți istoria asta, că am văzut-o cu ochii și am auzit-o cu urechile. Iată cum s-a întâmplat cu mine … “. Le-a spus de când mergea la baie. Si n-a mai făcut preotul baie la picioare pe urmă, l-a întărit Sfântul Duh. Și a mai trăit preotul trei ani de zile și după trei ani s-a dus la Domnul.

Și s-a făcut întâmplarea aceasta în Constantinopol, pe timpul împăratului grecesc Heraclie, împărat foarte credincios, acela ce a scos Sfânta Cruce de la Ierusalim, care a fost robită de perși. Și v-am spus aceasta ca să cunoașteți puterea celor 40 de Liturghii.

La Liturghie, pune și unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni și a murit săracă. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau mâncare omului, că-l ajuți dincolo, în veșnicie.

Pomenește, Doamne, pe toți cei adormiți din neamurile noastre. Amin.

Arhim. Ilie Cleopa

Tu fă bine şi aşteaptă răul. Binele ţi-l va răsplăti Dumnezeu. Dacă oamenii, rudele ţi-ar face bine, ţie ce cruce ţi-ar mai rămâne? Deci roagă-te pentru cei ce te blesteamă, fă bine celor ce-ţi fac rău; celui ce-ţi cere nedrept dă-i tot ce-i trebuie lui din lăcomie.

Cu alte cuvinte, nu te împotrivi răului când te asupreşte cu nedreptate, ca să nu calci legea iubirii de Dumnezeu şi de oameni, indiferent cum sunt ei. Tu fii cum trebuie. Tu să ai grijă să nu zici rău absolut nimănui, indiferent ce nedreptate ţi-ar face pentru că iertându-le toate, aşa urmezi lui Iisus, aşa ţii împotriva firii sau mai bine zis mai presus de fire, legea lui Dumnezeu – a iubirii.

Cu toţi sunt fiii lui Dumnezeu, chiar dacă ei tăgăduiesc asta, iar tu trebuie să ştii că şi ei au un suflet de mântuit.

(Din Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Ed. Charisma, Deva, 2006)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

 

Sotul meu a avut un coleg care s-a pensionat acum cativa ani, inainte de pandementa. Era baiat bun, plin de viata, cu un acut simt al umorului. Il stiu si eu, destul de vag, ne-am intalnit de cateva ori, intamplator. Cand l-am cunoscut, era cu sotia lui, o doamna care parea distinsa, politicoasa, manierata. Mi-au lasat impresia unui cuplu de oameni seriosi, echilibrati si inteligenti. Amandoi erau educati, aveau studii superioare. Ultima oara cand ne-am vazut, am convenit sa ne intalnim cu totii undeva, la un restaurant ori la o cafenea. Intre timp a venit nebunia si proiectul nu s-a mai concretizat.

Azi, sotul meu a aflat ca fostul coleg e in stare critica. Sangele din venele de la picioare i s-a coagulat atat de mult incat este imperios necesar sa-i fie amputate ambele. Recent i-au mai descoperit si alte cheaguri pe la diferite organe. Evident, vaxat cu toate dozele. Sotia lui a murit anul trecut dupa o serie de 9 comotii cerebrale. Prima comotie a survenit chiar in noaptea de dupa prima vaxare. Cu toate astea si-a facut si celelalte doze. Amandoi erau la pensie, nu aveau contact cu multa lume, dar s-au vaxat la indemnul fiicei, care le-a spus ca nu le da voie sa-si vada cei doi nepotei decat daca se vaxeaza. Acum nepoteii au ramas fara bunica si, mai mult ca sigur, curand vor ramane si fara bunic.

Paradox

Asadar, Big Pharma, prin guvernele corupte, a castigat miliarde din vanzarea otravii numita vaccin antiguvid. Acum, dupa aproape 3 ani de plandementa, ies la iveala efectele adverse ale serului experimental ( previzibile, de la bun inceput, pentru noi astia, „conspirationistii nebuni”, cum am fost catalogati): morti subite, cancere galopante, boli de inima grave, etc. Au inceput sa se dea compensatii familiilor celor care au plecat in lumea de dincolo, gratie experimentului facut pe propriul lor corp ori pe cel al copiilor lor. Altii, sunt acum pusi in situatia de a fi clientii medicinei alopate si au nevoie de tratamente si proceduri medicale costisitoare, care sa atenueze din efectele grave ale otravii. Probabil, pe viata, cata va mai fi.

Cine castiga, din nou, din tarasenia asta? Big Pharma, evident! De unde vor veni banii aferenti repararii celor nenorociti de vaxuri? De la bugetele nationale, of course, ca doar are balta peste, nu-i asa?

In concluzie, marii perdanti suntem tot noi, cei umiliti si obiditi de-a lungul acestor ani apocaliptici. Noi vom achita notele de plata ale prostiei, inconstientei si obedientei alora care ne doreau moartea. Acum trebuie sa platim noi, ca sa poata fi ei mentinuti in viata.

I: Dacă cineva nu mărturiseşte că Emanuel este cu adevărat Dumnezeu şi că pentru aceasta Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu; căci a născut trupeşte pre Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl, care S-a făcut trup; să fie anatema.

II: Dacă cineva nu mărturiseşte că Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl S-a unit cu trupul în chip ipostatic şi că unul este Hristos, dimpreună cu trupul Său, acelaşi adică Dumnezeu şi om laolaltă: să fie anatema.

III: Dacă cineva, în Hristos care este Unul, împarte ipostasurile după unire, legându-le între ele numai cu legătura cea după merit, adică după autoritate şi putere şi nu cu găsirea laolaltă printr-o unire naturală: să fie anatema.

IV: Dacă cineva atribuie la două persoane, sau ipostase, expresiile din Evanghelii şi scrierile apostolice, fie cele rostite de Sfinţi asupra lui Hristos, fie cele rostite de El Însuşi cu privire la Sine şi pe unele le leagă în chip deosebit de omul care se înţelege alături de Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl, iar pe altele ca unele ce sunt vrednice de Dumnezeu, numai de Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl: să fie anatema.

V: Dacă cineva îndrăzneşte să spună că Hristos este un om purtător de Dumnezeu şi nu că este Dumnezeu cu adevărat, ca Fiu Unul şi prin natură, întrucât Cuvântul S-a făcut trup şi a fost părtaş la fel cu noi sângelui şi trupului: să fie anatema.

VI: Dacă cineva îndrăzneşte să spună că Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl este Dumnezeul şi Stăpânul lui Hristos şi nu mărturiseşte că El este Dumnezeu şi om laolaltă, întrucât Cuvântul S-a făcut trup, după Scripturi: să fie anatema.

VII: Dacă cineva zice că Iisus este pus în mişcare întocmai ca un om de Cuvântul lui Dumnezeu, şi că bunăvoirea Unuia Născut I-a fost adăugată ca unui altuia, care a existat lângă El: să fie anatema.

VIII: Dacă cineva îndrăzneşte să spună că omul luat de Cuvântul lui Dumnezeu trebuie dimpreună adorat cu Dumnezeu Cuvântul şi dimpreună preamărit şi că el este dimpreună Dumnezeu, ca ceva deosebit faţă de altceva deosebit (căci cuvântul “dimpreună” adăugat continuu ne sileşte să înţelegem aceasta) şi nu cinsteşte pe Emanuel cu o singură închinare şi nici nu-I înalţă o singură preamărire, întrucât Cuvântul S-a făcut trup: să fie anatema.

IX: Dacă cineva zice că unul Domn Iisus Hristos a fost preamărit de Duhul, folosindu-Se de puterea Lui ca de o putere străină şi că de la El a luat puterea de a lucra împotriva duhurilor celor necurate şi de a săvârşi minuni între oameni şi nu zice dimpotrivă că şi Duhul prin Care a lucrat minunile este propriu Lui: să fie anatema.

X: Sfânta Scriptură spune că Hristos S-a născut Arhiereu şi Apostol al mărturisirii noastre şi că S-a adus pre Sine pentru noi întru miros de bună mireasmă lui Dumnezeu şi Tatălui. Deci dacă cineva zice că Arhiereu şi Apostol al nostru nu S-a născut Însuşi Cuvântul cel din Dumnezeu, atunci când S-a făcut trup şi om la fel ca noi, ci un altul, în afară de El şi mai ales un om născut din femeie, sau dacă cineva zice că El a adus jertfă şi pentru Sine Însuşi, iar nu numai pentru noi, căci nu a avut nevoie de jertfă Cel ce nu cunoştea păcatul: să fie anatema.

XI: Dacă cineva nu mărturiseşte că trupul Domnului este făcător de viaţă şi că El este propriu Cuvântului celui din Dumnezeu Tatăl, ci zice ca este al altcuiva de El alături, unit la un loc cu El după merit, adică având numai o locuinţă dumnezeiască şi nu că este făcător de viaţă, după cum am zis, întrucât el a fost propriu Cuvântului care are putere de a face vii toate: să fie anatema.

XII: Dacă cineva nu mărturiseşte că Cuvântul lui Dumnezeu a pătimit în trup şi că a fost răstignit în trup, şi că a gustat în trup moartea, fiind Cel Întâi Născut din morţi, întrucât Dumnezeu este viaţă, şi de viaţă făcător: să fie anatema”.

SURSA: http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/Anatematismele_Sf_Chiril.htm

Text ingrijit de Sora Gabriela Naghi

 

Pentru că am avut gândurile cele bune, pe care le-am ascultat. La început, am crezut că aceste gânduri sunt produsul minții mele. Cu trecerea vremii, am înțeles că ele mi-au venit de la Dumnezeu și din acel moment n-am mai avut umbră de îndoială. Ce mi-au spus acele gânduri?

1.Că la revoluție (sau lovitură de stat, nici nu mai contează) au fost uciși vreo 1300 de români. De ce? Pentru ca niște lepre să se poată cățăra în fotoliile înalte ale puterii, de unde, de 33 de ani batjocoresc, în cel mai josnic chip, Poporul Român.

2.Pentru că aceste scursori umane au vândut România aproape pe nimic, doar ca să le fie lor bine, având grijă ca în zilele de după revoluție să răcnească din răsputeri ,,noi nu ne vindem țara’’, cum a vrut să facă Seniorul Corneliu Coposu, chipurile.

3.Pentru că aceste rebuturi umane au falsificat alegeri, au organizat mineriade, au distrus cultura și invățământul, au cedat suveranitatea unor forțe ocult-satanice, care ne-au adus toate spurcăciunile lumii, punându-le sub protecția unor legi clocite de minți bolnave.

A venit vremea diabolicei plandemii. Dumnezeu m-a luminat să înțeleg că e o escrocherie planetară, fără egal în istorie. Când marii criminali ai omenirii se transformă în dumnezei, într-un sistem politeist spurcat, și declară cu decenii înainte că vor exterminarea majorității populației globului prin vaccin, război, infertilitate, criză alimentară și energetică, și vezi că-si pun planurile în aplicare, tu mai ai îndoieli în privința lor?

Când vezi că dintr-o dată, scursorile românești și străine se erijează în binefăcători ai națiunii, nu-ți pui niște întrebări? Chiar crezi că aceștia s-au metamorfozat brusc în niște persoane care nu pot dormi noaptea de grija noastră, gândindu-se cum să ne fie nouă mai bine? Socotești că s-au înțelepțit peste noapte și din niște mincinoși ordinari și nerușinați s-au transformat în unii care spun adevărul și numai adevărul și nu ascund nimic din cele ce știu? Te încrezi orbește în ei, când te împing spre centrele de vaccinare? Apoi să mă iertați, dragi români, care v-ați bulucit la mici și apă minerală, dar țiganii au fost mai deștepți decât voi și s-au vaccinat în procent de sub 5%, în vreme ce voi purtați stigmatul de cobai.

Și peste toate acestea, mi-au rămas în minte cuvintele lui Dumnezeu, spuse Sfântului Antonie cel Mare: Răutatea veche nu poate fi bunătate nouă.

 Presbiter Iovița Vasile

 

 

 

Mitropolitul Longhin numește pe față sionismul ca dușman de moarte ai Bisericii Ortodoxe! Din acest moment dușmanul este numit cu forță, Rubiconul a fost trecut, iar comunitatea Ortodoxă este înștiințată în mod definitiv.

Sionismul, sub toate formele sale de expresie, trebuie combătut cu forța și determinarea ultimei șanse! Trădătorii din Biserică mai au o ultimă șansă, semnul cinstei a fost arătat, exemplul trebuie urmat!

Iisus Hristos este alături de noi!

P.S. Este totuși incredibil, dar în urmă cu numai 2 zile autorul Mihai Șerban publica textul “Sinodul din Creta și dedesubtul cărților, un studiu asupra lucrărilor lui Pierre Hillard”, urmat de “Uniți, ne vor, dar nu în jurul lui Iisus, ci în jurul lor, nuanță” unde scria, nota bene: “Precum este recunoașterea sionismului în ceea ce numim noi astăzi “politica națională”, în Ortodoxie poziția față de Sinodul din Creta este foaia de turnesol. (…) Faptul că doar anumiți reprezentanți ai Bisericii au găsit glas pe acest subiect cenzurat de BOR, demonstrează pericolul atașamentului necondiționat la instituții conduse de burghezia bisericească post-socialistă, metamorfozată în burghezie pre-globalistă. În definitiv, trebuie să acceptăm o realitate dureroasă, când este captivă în zona instituțiilor, postura luptei pentru identitate și tradiție este doar un pretext care ascunde, de fapt, lupta de clasă! Uniți, ne vor, dar nu în jurul lui Iisus, ci în jurul lor, nuanță.”

Armaghedonul antisionist începe aici, dă clic la minutul 25:00.

https://www.youtube.com/watch?v=fwEVTdZ_bcM&t=1505s&ab_channel=%D0%91%D0%B0%D0%BD%D1%87%D0%B5%D0%BD%D1%81%D0%BA%D0%B8%D0%B9%D0%9C%D0%BE%D0%BD%D0%B0%D1%81%D1

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

 

Iubiți și stimați Români, care mai simțiți românește,

Mitropolitul Longhin Jar de Bănceni, din Bucovina de Nord, Ucraina, în această seară a fost amenințat cu moartea, și se află în mare pericol. Fiind român și cu cetățenie română, nu putem rămâne indiferenți față de această situație gravă în care se află un ierarh și cetățean român, atât de bine cunoscut prin tot ce a făcut pentru binele a sute și mii de copii orfani și oameni în cele mai grele nevoi. Să facem orice ne stă în putință pentru ca acest confrate al nostru de neam și de credință să nu sufere nici o primejdie.
Autoritățile Statului Român prin toate intervențiile diplomatice și Biserica Ortodoxă Română sunt datoare să intervină prin orice măsură pentru a proteja acest vrednic român și slujitor al Bisericii Ortodoxe. Presa românească care mai are un simț de răspundere pentru tot ce se numește român să facă tot ce îi stă în putință pentru a salva această situație extrem de gravă.
Nădăjduim că Bunul Dumnezeu nu va îngădui să se producă nici un fel de rău, din tot ceea ce s-a pornit să se facă.
Doamne ajută-ne, apără-ne și ne păzește pe toți de tot ce poate fi mai rău.
Vă rugăm să transmiteți acest mesaj la toți factorii de răspundere din România și străinătate și difuzați-l la cât mai multe persoane care pot ajuta în această situație, și la toți românii de pretutindeni.
Este nevoie de fierbinte și stăruitoare rugăciune pentru salvarea Mănăstirii Bănceni, pentru a continua binefacerile, rugăciunile și slujbele începute cu peste 20 de ani în urmă al cărei ctitor și susținător este Mitropolitul Longhin.

Un grup de credincioși

Săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, care este Jertfă pentru mântuirea tuturor oamenilor, este cea mai înaltă participare dintre toate la greaua slujire adusă umanității. Nu ne este îngăduit să ne abatem de la scopul nostru, care este rămânerea în lumina poruncilor Domnului. Dacă vom deveni una din puterile întunericului care luptă pentru predominarea asupra fraților, vom umbri lumina pe care Dumnezeu a adus-o pe pământ. Și tocmai această crimă este, dintre toate, cea mai vătămătoare pentru noi. Lumea nu are nevoie de „Biserică politică”. Caracterul degradat al Bisericii lui Hristos, observat în ultimele secole a dus la depărtarea de ea a unei mari mulțimi de credincioși. Putem restabili marea strălucire a Bisericii numai prin străduința ostenitoare de a trăi creștinește, evanghelicește, fără să ne abatem luarea-aminte și să cercetăm cum se comportă contemporanii noștri. Dacă creștinii nu vor dobândi harismele duhovnicești autentice, și mai întâi sfințenia, predica cu cuvinte va rămâne un „chimval răsunător”.

Întoarcerea oamenilor către pământ nu le îngăduie să vadă Biserica în adevărata ei esență: ca Împărăție a dragostei Părintelui Ceresc, ca spațiu al strălucirii Sfântului Duh, ca și cale de asemănare cu întru tot desăvârșitul Dumnezeu-Om, Iisus Hristos.

Nu trebuie să ne temem de vremelnica depărtare a oamenilor de Biserică. Pilda lui Hristos, Care a fost părăsit cu desăvârșire în ziua Golgotei Sale, să ne întărească să mergem pe urmele Lui. El singur a stat, fiind condamnat de legea statului de drept roman, de către Sinedriul juridic și chiar de către mulțimea poporului. Prin urmare, chiar dacă ne vor părăsi toți, nici atunci nu trebuie să coborâm dimensiunile adevărate ale Revelației nou-testamentare, care ne-a fost dăruită prin Patimile lui Hristos, la nivelul „eticii”, al „umanismului ateu”, la nivelul „oricărui loc și fel de divertisment”. Se poate ca apostazia să ia dimensiuni și mai mari. Nu este exclus ca fiecare dintre noi să  fie gata să se împotrivească întregii lumi, pentru a sta în Credință. Să fie milioane, să ne considere proști toți intelectualii și neînvățații, răspunsul nostru va fi unul: „Oricât de mic și neînsemnat sunt, însă, în Hristos, eu sunt cel drept, iar nu voi, care sunteți departe de Hristos”.

(Arhim. Sofronie, „Taina vieții creștine”, Sf. Mănăstire a Sf. Ioan Botezătorul, Essex 2010).

[1] Matei 5, 24

Selectie si editare: Dr, Gabriela Naghi