Iubiți și stimați Români, care mai simțiți românește,

Mitropolitul Longhin Jar de Bănceni, din Bucovina de Nord, Ucraina, în această seară a fost amenințat cu moartea, și se află în mare pericol. Fiind român și cu cetățenie română, nu putem rămâne indiferenți față de această situație gravă în care se află un ierarh și cetățean român, atât de bine cunoscut prin tot ce a făcut pentru binele a sute și mii de copii orfani și oameni în cele mai grele nevoi. Să facem orice ne stă în putință pentru ca acest confrate al nostru de neam și de credință să nu sufere nici o primejdie.
Autoritățile Statului Român prin toate intervențiile diplomatice și Biserica Ortodoxă Română sunt datoare să intervină prin orice măsură pentru a proteja acest vrednic român și slujitor al Bisericii Ortodoxe. Presa românească care mai are un simț de răspundere pentru tot ce se numește român să facă tot ce îi stă în putință pentru a salva această situație extrem de gravă.
Nădăjduim că Bunul Dumnezeu nu va îngădui să se producă nici un fel de rău, din tot ceea ce s-a pornit să se facă.
Doamne ajută-ne, apără-ne și ne păzește pe toți de tot ce poate fi mai rău.
Vă rugăm să transmiteți acest mesaj la toți factorii de răspundere din România și străinătate și difuzați-l la cât mai multe persoane care pot ajuta în această situație, și la toți românii de pretutindeni.
Este nevoie de fierbinte și stăruitoare rugăciune pentru salvarea Mănăstirii Bănceni, pentru a continua binefacerile, rugăciunile și slujbele începute cu peste 20 de ani în urmă al cărei ctitor și susținător este Mitropolitul Longhin.

Un grup de credincioși

Săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, care este Jertfă pentru mântuirea tuturor oamenilor, este cea mai înaltă participare dintre toate la greaua slujire adusă umanității. Nu ne este îngăduit să ne abatem de la scopul nostru, care este rămânerea în lumina poruncilor Domnului. Dacă vom deveni una din puterile întunericului care luptă pentru predominarea asupra fraților, vom umbri lumina pe care Dumnezeu a adus-o pe pământ. Și tocmai această crimă este, dintre toate, cea mai vătămătoare pentru noi. Lumea nu are nevoie de „Biserică politică”. Caracterul degradat al Bisericii lui Hristos, observat în ultimele secole a dus la depărtarea de ea a unei mari mulțimi de credincioși. Putem restabili marea strălucire a Bisericii numai prin străduința ostenitoare de a trăi creștinește, evanghelicește, fără să ne abatem luarea-aminte și să cercetăm cum se comportă contemporanii noștri. Dacă creștinii nu vor dobândi harismele duhovnicești autentice, și mai întâi sfințenia, predica cu cuvinte va rămâne un „chimval răsunător”.

Întoarcerea oamenilor către pământ nu le îngăduie să vadă Biserica în adevărata ei esență: ca Împărăție a dragostei Părintelui Ceresc, ca spațiu al strălucirii Sfântului Duh, ca și cale de asemănare cu întru tot desăvârșitul Dumnezeu-Om, Iisus Hristos.

Nu trebuie să ne temem de vremelnica depărtare a oamenilor de Biserică. Pilda lui Hristos, Care a fost părăsit cu desăvârșire în ziua Golgotei Sale, să ne întărească să mergem pe urmele Lui. El singur a stat, fiind condamnat de legea statului de drept roman, de către Sinedriul juridic și chiar de către mulțimea poporului. Prin urmare, chiar dacă ne vor părăsi toți, nici atunci nu trebuie să coborâm dimensiunile adevărate ale Revelației nou-testamentare, care ne-a fost dăruită prin Patimile lui Hristos, la nivelul „eticii”, al „umanismului ateu”, la nivelul „oricărui loc și fel de divertisment”. Se poate ca apostazia să ia dimensiuni și mai mari. Nu este exclus ca fiecare dintre noi să  fie gata să se împotrivească întregii lumi, pentru a sta în Credință. Să fie milioane, să ne considere proști toți intelectualii și neînvățații, răspunsul nostru va fi unul: „Oricât de mic și neînsemnat sunt, însă, în Hristos, eu sunt cel drept, iar nu voi, care sunteți departe de Hristos”.

(Arhim. Sofronie, „Taina vieții creștine”, Sf. Mănăstire a Sf. Ioan Botezătorul, Essex 2010).

[1] Matei 5, 24

Selectie si editare: Dr, Gabriela Naghi

 

 

1. Parintele Ioanichie Popescu, a participat personal in direct la sfintirea picturii Bisericii din vale a Manastirii Frasinei, sfintire realizata in anii 60 ai secolului trecut, dupa aproximativ 20 de ani de la sfintirea Bisericii! Aceasta sfintire a picturii a fost facuta de Patriarhul Iustinian Marina si Episcopul Iosif Gafton, care, de altfel au fost contribuitorii financiari principali ai realizarii picturii! Este de la sine inteles ca ei dadusera si binecuvantarile pentru aceasta lucrare! In plus, tot ei sunt si cei care dadusera binecuvantarile pentru ridicarea Bisericii respective, in anii tulburi de dupa al doilea razboi mondial! Si atunci cei doi contribuisera financiar decisiv, fara ajutorul lor neexistand fonduri pentru ridicarea Bisericii! Sa nu uitam ca este vorba despre perioada cu cea mai galopanta inflatie din istoria Romaniei! De aceea cei doi sunt pictati ca ctitori in interiorul Sfantului Locas! Pictarea lor nu reprezinta un gest de obedienta, nici macar unul de curtoazie, ci certifica realitatea! De altfel, cei doi, in repetate randuri, au ajutat financiar Manastirea Frasinei! Toate acestea sunt cunoscute foarte bine de catre batranii din Muereasca si din imprejurimi, dar si de catre batranii monahi ai Manastirii Frasinei! Ceea ce se cunoaste mai putin astazi este faptul ca Frasineiul reprezinta chiar Manastirea de Metanie a celui ce avea sa devina ulterior cel de-al treilea Patriarh al B.O.R.! Acolo a vietuit o vreme, acolo a fost calugarit!

2. Patriarhul Iustinian Marina este cel care l-a trimis personal pe viitorul Parinte Ioanichie Popescu la Manastirea Frasinei, cand, dupa mai bine de 8 ani de puscarie in temnitele comuniste, acesta era considerat un paria, statul comunist ii impiedica integrarea sociala, nu se putea angaja pe nicaieri si era aproape un muritor de foame! De altfel, Patriarhul a procedat similar si cu alte cateva zeci de barbati, aflati in situatii asemanatoare! Practic, le-a salvat vietile biologice si i-a randuit pe drumul mantuirii!

3. Patriarhul Iustinian Marina, impreuna cu Episcopul Iosif Gafton, sunt de asemenea si cei care au dat binecuvantarile pentru a se savarsi Exorcizarile, Moliftele, Dezlegarile, Maslurile, Spovedaniile si toate Slujbele Bisericesti la Biserica din vale a Manastirii Frasinei! Si nu si-au retras aceste binecuvantari desi ateii bolsevici au facut de nenumarate ori presiuni uriase pentru a se lichida „activitatile mistice” de acolo! Astfel, de-a lungul catorva decenii, s-au vindecat trupeste, sufleteste si duhovniceste zeci de mii de oameni, daca nu chiar mai multi! Minuni in toata puterea cuvantului! De altfel, Dumnezeu a lucrat ani de zile prin insusi Parintele Ioanichie Popescu atari Minuni!

4. Arhiconul Irineu Popa de astazi a intrat in Manastirea Frasinei in 1974, cand cei doi ierarhi sus-pomeniti activau in scaunele lor episcopale, iar Minunile se tineau lant la Biserica din vale a Manastirii! Deci cunoaste realitatea din experienta directa! Mai mult decat atat : in anul acela inca vietuia in Manastirea Frasinei fostul Staret al ei din vremea sfintirii Bisericii din vale, batranul Simion Combei, care avea sa adoarma in Domnul in 1978! Deci arhiconul l-a intalnit vreme de 4 ani pe cel despre care astazi pretinde ca ar fi ridicat Biserica din vale din „neascultare”!

5. Ioanichie Popescu este unul dintre cei doi vietuitori ai Manastirii Frasinei ( despre celalalt, trecut deja prin Judecata particulara, nu vreau sa comentez aici ) care au „insistat” pe langa Staretul Neonil Stefan ca actualul minciuno-mitropolit al Olteniei sa fie trimis la studii! Ei „si-au dat acordul” pentru aceasta in fata autoritatilor comunisto-securiste, „angajandu-se” si sa il sustina financiar o vreme pe tanarul „aspirant”! Reamintesc faptul ca Parintele Neonil, impreuna cu ceilalti Parinti ai Manastirii, s-au opus total acestui „demers”!

6. „Functia” de „vicar” al episcopiei Ramnicului a fost „creata” „cu dedicatie” in 1991 pentru Irineu Popa, dupa intoarcerea lui definitiva in tara, reeducat prin „teologiile” catolica, protestanta si iudaica!

7. Irineu Popa a incercat sa il schimbe din staretie pe Parintele Neonil atat in 1992, cat si in 2015! Prima data a vrut chiar sa il trimita „la penitenta” pe „termen nedeterminat” la Manastirea Stanisoara, apoi l-a si amenintat ca o sa il cateriseasca! Iar dupa a doua tentativa, Staretul Neonil avea sa se imbolnaveasca brusc de o boala „misterioasa”, din care nu si-a mai revenit niciodata! Faptul ca lui Irineu nu i-a reusit nici una dintre cele doua incercari de inlocuire a Parintelui Neonil se datoreaza exclusiv opozitiei categorice a Obstii!

8. Irineu Popa este eretic ecumenist inca din 1993, de cand a facut parte din delegatia B.O.R., care a semnat in integrum „documentele” de la Balamand, prin care „se recunoaste” monofizitilor „statutul” de „biserici”, si „se adopta” „unirea” Ortodoxiei cu acestia! Sa observam ca „momentul” Balamand 1993 reprezinta in micro, si la nivel local, un precursor si un ante-mergator al adunaturii talharesti din Creta din 2016! Dintre ierarhii romani, Irineu Popa si Teofan Savu sunt singurii care s-au aflat si au abjurat in ambele locuri!

9. In 1999 Irineu Popa da ordin pentru hirotonirea monahului Ioanichie Popescu, pe atunci in varsta de 65 de ani! Ulterior, si-l face duhovnic si il ridica la „treapta” de Arhimandrit!

10. Dupa ce devine Mitropolit al Olteniei, Irineu Popa interzice Exorcizarile la Manastirea Frasinei, adica luptele directe impotriva demonilor, anuland cu de la sine putere binecuvantarile Patriarhului Iustinian si Episcopului Iosif, si lipsindu-i pe demonizati de posibilitatea tamaduirii!

11. Dupa ce devine Mitropolit al Olteniei, Irineu Popa impune Manastirii Frasinei taxa pe pomelnice, taxa pentru Arhiepiscopia Ramnicului si taxa pentru Mitropolia Olteniei!

12. Dupa adormirea Parintelui Staret Neonil Stefan, in 13 martie 2016, Obstea Manastirii il alege ca nou Staret pe Parintele Chiril ( pe care se pare ca si Parintele Neonil si-l dorea ca succesor! ). Irineu Popa intervine in forta, anuleaza alegerea, il alunga pe Parintele Chiril din Manastire, si il impune ca Staret pe Parintele Ioanichie Popescu!

13. Dupa impunerea ca Staret a Parintelui Ioanichie, arhiconul Irineu Popa sustrage din Manastirea Frasinei exemplarul original al documentului prin care Statul Roman recunoaste Manastirii dreptul de a se ocarmui singura!

14. Dupa impunerea ca Staret  a Parintelui Ioanichie, arhiconul Irineu Popa da ordin de demolare a unor constructii din curtea Manastirii Frasinei, pentru a se elibera o suprafata de teren, pe care vrea sa construiasca o catedrala, deoarece Biserica ctitorita de Sfantul Calinic ar fi „depasita”! Daca s-ar fi pus in aplicare acest plan, Manastirea Frasinei s-ar fi transformat pentru ani de zile intr-un vast santier! Iata cat de mult ii pasa in realitate de linistea Parintilor frasineiti si de mostenirea Sfantului Calinic! Din fericire, Obstea a reusit la acea vreme sa se opuna acestui plan megaloman, hulitor si distrugator!

15. Dupa adunatura talhareasca din Creta din iunie 2016, Parintele Ioanichie Popescu le spune fiilor si fiicelor duhovnicesti refrenele ecumeniste binecunoscute : ca nu s-a intamplat nimic, ca nu s-a schimbat nimic, ca totul e la fel, ca sa stea linistiti, ca nu e treaba lor, ca sa isi vada in continuare de post, de rugaciune, de fapte bune, de lupta cu gandurile si cu ispitele, ca nu au dreptul sa conteste deciziile ierarhilor! Concomitent, ii alunga din Manastire sau le baga pumnul in gura Parintilor frasineiti care le vorbeau mirenilor despre abjurarea de la Creta si, respectiv, impotriva ereziei ecumeniste!

16. Parintele Ioanichie Popescu sustine lucrarea satanica de rupere a penitentilor de duhovnicii lor ieromonahi frasineiti, lucrare pe care in-luciferizatul Irineu Popa o impune la Frasinei in toamna-iarna 2022! Trimitandu-i pe mirenii astfel prigoniti sa isi caute ca duhovnici Preoti de Mir!

17. In-luciferizatul Irineu Popa foloseste adesea blestemele, adresandu-le celor care nu ii fac voia, care ii cer socoteala, care il vadesc!

Cele de mai sus reprezinta numai fapte brute. La unele dintre ele am fost martor, pe altele le-am aflat de la surse directe. Sunt, bineinteles, si destule altele pe care le cunosc. Nu am intentionat sa scriu un text encomiastic fata de Patriarhul Iustinian si Episcopul Iosif, si nici un text denigrator fata de Parintele Ioanichie! Dar ca fost fiu duhovnicesc al Manastirii Frasinei, si ca crestin care experiaza cum impostura minciunii rastoarna  Adevarul de pe Tronul Sau, nu am cum sa raman in tacere! Dimpotriva, le rostesc pe cele care pot restaura fie si in foarte mica parte realitatea, caci urlu de durere cand vad cum este batjocorita  Mostenirea Sfantului Calinic si a celor care au pastrat-o, au slujit-o si au perpetuat-o timp de un secol si jumatate! Planul de distrugere a Ortodoxiei galopeaza furibund! Se doreste reducerea ei la nivelul unui spectacol vetust, fara scop si fara viata! Muzeu cu „exponate” din „alte vremuri”! „Sincronicitatea” distrugerii Frasineiului si a Lavrei Pecerskaia ar trebui sa alarmeze si un orb ateu! Ortodocsii contemporani sunt insa ingrozitor de molesiti in actiuni, de lipsiti de duh, de leneviti in vointa, de anesteziati in constiinta si de agresati de ideea de a se ruga, de a citi Sfintele Carti si de a se lupta pentru Adevar! Duhoarea anti-hristica i-a cuprins pe cvasi-unanimitatea lor!

Mihai Dinculescu

17 ianuarie 2023

 

Părintele Ioanichie Popescu este un om bun și blând. Poate prea blând. Așa l-au caracterizat unii care i-au stat în preajmă și l-au cunoscut bine. A venit la Frăsinei după opt ani de temniță comunistă, ceea ce arată că a avut tăria să se împotrivească sistemului criminal. În mănăstire a călăuzit și a mângâiat multe suflete, pe care și le-a apropiat, monahi sau mireni. Ca oricare om, a comis și greșeli. Unele, de înțeles, altele-nu.

1.Încep cu momentul în care a fost numit stareț. Este lucru știut și verificat că episcopii ecumeniști își numesc stareți oamenii lor de încredere, care niciodată nu ies din cuvântul lor. Să fii om de încredere al unui ecumenist înverșunat nu e un lucru care să-ți facă cinste. Și Părintele Ioanichie a fost fidel lui Varsanufie de la Vâlcea. Se pare că pseudo-ierarhul a mai avut un informator înfipt în obștea de la Frăsinei, pentru ca să aibă un control deplin asupra a tot ce mișcă in mănăstire.

2.Când Părintele Grigorie Sanda de la Mănăstirea Lacul Frumos, împreună cu cei doi monahi, au întrerupt pomenirea lui Varsanufie, îngrădindu-se de ereziile ecumeniste, a izbucnit scandalul și cei trei au fost alungați mișelește din locul în care se nevoiau. Pentru a-și omologa ticăloșia și a căuta oarecare sprijin moral, Varsanufie a convocat toți stareții și starețele din Eparhie, 35 la număr, și i-a pus să semneze un act de condamnare a celor trei ,,răzvrătiți’’. La poziția a treia e semnătura Părintelui Ioanichie Popescu, starețul de la Frăsinei. Scriu asta deoarece cineva a vrut să-i atribuie o aură de antiecumenist. N-a fost, s-a încadrat perfect în planurile lui Irineu și Varsanufie.

3.În Mănăstirea Frăsinei au existat voci și conștiințe care s-au opus sinodului tâlhăresc din Creta. Spun cunoscătorii că Părintele Ioanichie a avut grijă să-i îndepărteze cu celeritate, nu cumva să-i influențeze pe ceilalți. Așa a reușit să mențină  o atmosferă de supunere, o ascultare oarbă față de pseudo-ierarhul locului.

4.Ar mai fi de amintit un artificiu de imagine, precum că Părintele Ioanichie ar fi fost duhovnicul lui Irineu de la Craiova. Am mari îndoieli. Și pseudo – patriarhul Daniel se revendica a fi fiu duhovnicesc al Părintelui Cleopa. O șmecherie ieftină, menită să le creeze o imagine de oameni duhovnicești. Exact ceea ce nu sunt. Nu cred că Irineu a stat sub patrafirul Părintelui Ioanichie spăsit, sincer, doritor de îndreptare. Dacă ar fi fost așa, duhovnicul i-ar fi spus imediat după sinodul tâlhăresc: ,,Fiule, ai comis un păcat de o gravitate extremă, ai semnat acte eretice și ești un eretic. Ia fă bine și retrage-ți public semnătura, altfel, din acest moment nu mai sunt duhovnicul tău’’. Altfel ar fi arătat drumul Părintelui Ioanichie după un astfel de act de dreptate și demnitate. N-a fost să fie, și simbioza dintre cei doi a continuat.

5.Părintele Ioanichie e un om căldicel. O stare extrem de periculoasă, după spusele Apocalipsei. Preacuvioșia sa ne dă o lecție de felul cum nu trebuie să te comporți în raporturile cu ecumeniștii cei vicleni. Ca să ai sorți de izbândă în fața lor, trebuie să fii extrem de ferm și hotărât, să nu cedezi măcar un milimetru. Aici nu încap dulcegăriile, compromisurile, jumătățile de măsură, tergiversările, tertipurile ieftine, șmecheriile. Din înregistrări am auzit formulări de felul ,,sunt de acord, dar nu semnez’’. Ce-i asta? Un adevărat ieromonah ar fi spus: ,,IPS voastră comiteți o fărădelege fără seamăn, închizând biserica. Nu vreau să fiu părtaș la această ticăloșie. Nu semnez’’. În momentul următor și-ar fi luat întreaga avere de lângă ușă, o boccea de călugăr, și ar fi părăst mănăstirea, ducându-se încotro l-ar fi îndreptat Dumnezeu.

6.Părintele Ioanichie a plecat, pare-se, în Sfântul Munte Atos. E o schimbare, dar nu o rezolvare. Rezolvarea ar începe în momentul în care ar înțelege în ce lume și ce vremuri trăim. O socoteală simplă i-ar arăta că merită să dai măcar câțiva ani din viață, pentru a dobândi veșnicia. De va continua să se scalde în apele murdare și puturoase ale ecumenismului, mă tem că n-a învățat nimic într-o viață de om. Ar fi mare păcat.

Presbiter Iovița Vasile

 

Textul din documentul din videoclip:

4. Mai precis, pot fi ridicate anatemele Sinoadelor Ecumenice IV, VI și VII pronunțate împotriva lui Dioscor și Severos precum și cele ale Sinoadelor Permanente și Locale, ale Patriarhilor ortodocși pronunțate împotriva persoanelor susnumite și a celor care exprimau aceleași opinii, cum ar fi de exemplu Timothy Aeluros, Peter Mongos, Peter Gnapheus, Philoxenos de Hierapolis, Petru de Apamela, Iakovos Baraddaeos și cei care i-au susținut, deoarece, deși aceste persoane au respins cel de a IV-lea Sinod Ecumenic, datorită informării eronate în legătură cu interpretarea acestuia și a unei pretinse respingeri a terminologiei hristologice a lui Kiril, ei au condamnat erezia monofizitismului și au adoptat hristologia ortodoxă kirilică.

Propunem, de asemenea, ca toate anatematismele și pasajele incriminatoare la adresa Bisericilor Ortodoxe Orientale și a unor sfinți cinstiți de acestea să fie scoase din cărțile de cult ale Bisericii noastre.

Președinte: Nestor Vornicescu Mitropolitul Olteniei
Membrii comisiei:
Vasile Arhiepiscop de Târgoviște
Teofan Sinaitul Vicar Patriarhal (actual Teofan Savu Mitropolitul Moldovei)
Irineu Slătineanul Episcop Vicar al Episcopiei Râmnicului (actual Irineu Popa Mitropolitul Olteniei).

Text trimis de Claudiu Mos

Fiule, agonisește-ți răbdarea fiindcă ea este cea mai mare virtute a sufletului și poate înălța cel mai iute la piscurile desăvârșirii. Dacă dorești să agonisești răbdarea, îndeamnă-te întâi pe tine ca astfel să-ți urnești mintea spre Dumnezeieștile Porunci.

Să nu socotești de necrezut Poruncile lui Dumnezeu, ci totdeauna inima ta să fie preocupată cu ele. Nicio nenorocire din lume să nu-ți abată sufletul de la poruncile și rânduielile lui Dumnezeu, de la dragostea care sălășluiește în Hristos, Domnul nostru. Să nu te înalți în timpul duhovniceștilor succese, ci în orice împrejurare să fii cumpătat.

Orice greutăți ar veni peste tine ca urmare a faptelor tale cinstite și corecte, rabdă-le și supune-te cu plăcere. Și cu toate că acest mod de a te comporta este peste puterile tale, tu totuși să nu disprețuiești, nici să eviți astfel de situații. Iar ceea ce ți se întâmplă din cauza slăbiciunilor tale sufletești, povestește-le cu fidelitate altuia. În felul acesta, prin mărturisirea față de acela, se ușurează greutatea de pe sufletul tău și totodată te menții și departe de războiul patimilor.

Să nu aștepți de la om răsplata răbdării tale, căci numai așa vei primi în viitor de la Dumnezeul Cel veșnic răsplata cea de-a pururea. Răbdarea este sublima doctorie a sufletului, iar nerăbdarea este nimicirea inimii. Prin răbdare privim nădejdea bunurilor viitoare și îmbrățișăm ceea ce nu se vede ca și cum s-ar vedea.

(Sfântul Vasile cel Mare, Învățătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 27-28)

Selectie si editare: Dr Gabriela Naghi

-Gheronda, bunicii noştri spuneau că va veni timpul când vom avea toate bunătăţile, dar nu vom putea mânca. Astăzi oamenii pun sub semnul întrebării majoritatea alimentelor.

-Ce să facem? Au poluat tot mediul înconjurător.

Să nu vă cuprindă însă frica. Să vă faceţi cruce şi să nu vă temeţi. Şi am în vedere pe unii oameni care îşi fac viaţa un martiriu, fiindcă se tem de toate deşi sunt creştini, sunt botezaţi, miruiţi, se împărtăşesc, citesc Evanghelia, au învăţat-o pe de rost. Oare nu văd ce putere are Harul lui Dumnezeu? „Chiar de veţi bea ceva aducător de moarte, nu vă va vătăma” (Marcu 16, 18), a spus Hristos. Şi: „vă dau putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, fără să pătimiţi ceva rău” (Luca 10, 19)

Dacă omul are Harul lui Dumnezeu, nu se teme de nimic. De aceea să cerem întotdeauna Harul lui Dumnezeu, făcându-ne semnul Sfintei Cruci.

Vă amintiţi de întâmplarea aceea din Lavsaicon? Un monah s-a dus să ia apă din fântână şi, deoarece a văzut în ea o aspidă, a plecat înfricoşat, fără să ia apă. „Avva, suntem pierduţi, i-a spus el stareţului. în fântână este o aspidă!”. „Bine, îi spune stareţul, dacă în toate fântânile vor intra şerpi veninoşi, ce vei face? Vei muri de sete?”. Şi stareţul ducându-se, a însemnat fântâna cu semnul Sfintei Cruci, a luat apă şi a băut. „Acolo unde se pogoară puterea Crucii, răutatea satanei nu are putere”.

(Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, Ed. Evanghelismos, București, 2007, p. 283-284)

Selecție și editare: Dr. Gabiela Naghi

PseudoPatriarhul Bartolomeu a binecuvântat deschiderea Conferinței Științifice Internaționale Intercreștine, cu tema: „Pistevomen” – (Status Quaestionis și subiectele neglijate ale Niceei și ale Crezului Niceean). Conferința s-a desfășurat la Constantinopol sub auspiciile Patriarhiei Ecumenice, în vederea concelebrării comune în anul 2025, cu ereticul papă Francisc, a aniversării a 1700 de ani de la convocarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea. .

Cu furie și cu neruşinare ei caută „soluţii la deosebirile şi obstacolele”, așa cum numesc ei marele decalaj dintre ortodocși și eretici… Pentru a se stabili sărbătorirea comună a Paștelui.

Când PseudoPatriarhul Bisericii Ortodoxe Bartolomeu, afirmă următoarele, la ce să ne mai așteptăm?

„Dacă nu împărtășim speranța și dorul de comuniune deplină, atunci nu putem spune cu adevărat că suntem ucenici ai lui Hristos. Unirea și comuniunea sunt poruncile Domnului […] Dialogul și împăcarea nu sunt opționale pentru noi. Sunt comandamente și porunci.

Inutil să spun că rămân obstacole, atât bisericești, cât și teologice. Încă din anii 1960, am stabilit „dialogul iubirii” prin care cele două „biserici”(n.m.ereticii și ortodocșii) ale noastre au făcut schimb de vizite și comunicări cu scopul de a alunga neînțelegerile și prejudecățile din trecut. Și în 1980, am început „dialogul adevărului”, în care, ca „biserici” surori, continuăm să discutăm probleme care ne unesc și ne dezbină într-un efort de a discerne căile pentru călătoria noastră comună de acum înainte”.

Interpretând hotărârile Primului Sinod Ecumenic așa cum consideră ei de cuviință în această conferință specific ecumenistă, adică folosind deciziile Pseudo-Sinodului din Creta, planul lor este deja bine formulat…

Sfântul Porfirie ne-a spus că „religia noastră, Ortodoxia, nu are nicio legătură cu ceilalți. Acum, însă, sunt unii care nu cred că există Dumnezeu, și sunt de părere că nu ar trebui să existe mai multe religii, care despart oamenii și îi aduc în stare de dușmănie. Toți se asigură, tineri și bătrâni, că există o religie și încearcă să facă asta spunând că toți sunt la fel, așa că mai bine să avem doar o singură religie, una bună”.

Cităm spre întărire un pasaj din articol , în cinstea lui Ioan Damaschin, un fervent zelos apărător al Credinței: „În vremea aceea, apărarea Credinței era întreprinsă nu de un Episcop din Vasilevusa, ci de Ioan din Damaschin, care nu era nici Episcop, nici preot, nici călugăr. Acestea sunt exemplele strălucitoare, indicatoarele noastre strălucitoare pentru ca noi, mirenii, să nu ne înfricosăm și să nu ne retragem când ei se luptă cu Ortodoxia noastră. Viețile Sfinților noștri sunt lumina care ne aprinde râvna pentru credință, pentru învățătură, lumina care ne ține vigilenți, dar care ne și îndrumă atunci când gândim rău și ne ascundem în spatele unor scuze care nu-și află rostul în inima creștină.

Avem un Domn tare și puternic, Domnul oștirilor,Domnul Cel Atotputernic. De cine să ne fie frică?

„Cel care rezistă este un creștin sfânt” !

Nikolaos Manolis

https://katanixi.gr/allo-ena-vima-pros-tin-enosi/

Text selectat și editat de Sora Gabriela Naghi

[…]Un marinar, a povestit despre acest miracol care i s-a întâmplat: împreună cu episcopul Agathon de Panormos (azi – Palermo, Italia) naviga spre Roma. În timpul călătoriei, marinarul se afla într-o barcă mică care era atașată de navă cu o frânghie. La un moment dat, din cauza mării agitate, frânghia s-a rupt și barca a fost luată de valuri și a dispărut. Nava care-l transporta pe episcop a fost aruncată pe malul mării, pe insula Ustica. Ustica este o mică insulă din Marea Tireniană, lângă Palermo. Acolo a așteptat trei zile, sperând că va apărea barca și marinarul, dar în zadar. Episcopul a ajuns la concluzia că marinarul s-a înecat și de aceea a decis slujirea Sfintei Liturghii pentru odihna sufletului său. După aceea episcopul a plecat în Italia, însă, acolo, în portul Romei, l-a întâlnit pe marinarul viu! A simțit așadar o imensă recunoștință față de Dumnezeu, care l-a salvat, întrebându-l, cu o curiozitate prietenoasă și afectuoasă, cum a evitat pericolul groaznic al naufragiului.

 Atunci marinarul i-a povestit în detaliu aventura sa: „Mult timp m-am luptat în apele mării cu barca”, a spus el, care s-a tot umplut de apă și s-a răsturnat de câteva ori, până când în cele din urmă chila a ajuns deasupra. Continuând această luptă, în timp ce barca era dusă de valuri, am devenit complet epuizat. Puterea mea a slăbit din ce în ce mai mult din cauza foamei. La un moment dat, am devenit foarte slăbit și am căzut într-o stare de veghe-somn, adică nu eram nici treaz, nici adormit. Întrucât eram în această stare, a continuat marinarul, „a apărut în fața mea, pe mare, O Persoană care ținea o bucată de pâine, pe care mi-a oferit-o. După ce am mâncat și m-am săturat, mi-am recăpătat puterile.În scurt timp a sosit o navă care m-a remorcat, și m-a adus cu bine la țărm. ,,Episcopul a ascultat cu uimire această poveste și l-a rugat să- i spună în ce zi a apărut Persoana necunoscută și i-a oferit pâinea.Marinarul și-a amintit cu precizie acea zi, în care a fost salvat de bucata de pâine oferită de Persoana necunoscută pe mare. Era ziua în care episcopul a slujit Dumnezeiasca Liturghie la Ustica.

Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului.
PANTANASSA,
citând Evergetinosul

https://orthodoxologie.blogspot.com/2013/01/le-pouvoir-de-la-priere.html

Traducere din limba franceză: Dr. Gabriela Naghi

Înfiorător! Inregistrarea „ședintei” Consiliului Duhovnicesc al Mănăstirii Frasinei din 10 ianuarie 2023 reprezintă dovada ultima a ceea ce este Irineu Popa! I-a obligat pe Părinții frăsineiti să semneze un blestem, mințindu-i ca o fac în duhul Sfântului Calinic și că dacă refuză vor ajunge in iad! Adica rasturnand satanic realitatea! Încalcându-le si desconsiderandu-le conștiintele! Numai ca aceleasi constiințe erau obligate sa marturiseasca ortodox, cu capul descoperit, incepând cu 2016! Nu au facut-o! Din „ascultare”, pentru ” pace”, și ,,legându-i ” și pe mireni să tacă! Acum au devenit ei insisi legati, dar legati fedeles de vrajmasul omenirii ! Iata unde duce pana la urma „ascultarea” oarba de ierarhul eretic!In plus, arhiconul de la Craiova a furat Sfântul Antimis de la Biserica din vale a Mănăstirii, sustinand ca aceasta ar fi fost ridicată din „neascultare”! Si blestemandu-i pe toti cei care vor mai savarsi sau participa la Slujbe acolo, dar afirmand in acelasi timp ca Biserica va ramane deschisa! Insa in interiorul acelei Biserici, pe peretele vestic, sunt pictati ctitorii, Episcopul Iosif Gafton si Patriarhul Iustinian Marina! Acestia sunt „neascultatorii” care au inaltat-o!

Pe de alta parte, Părintele Ioanichie Popescu s-a împotrivit acestei samavolnice spurcăciuni și, se pare, va pleca la Sfântul Munte. Insuficientă, tardivă si nedusă pâna la capăt împotrivire! Inchiderea unei Biserici reprezinta vestirea unei „evanghelii” anti-hristice! Inger din ceruri de ar vesti-o, sa fie Anathema! Aceștia sunt ecumenistii : imbibati de miere luciferică! Afirm cu toata responsabilitatea : daca Dumnezeu ii va mai da zile, Irineu își va demara in curând si „afacerile” „la vedere” pe teritoriul Mănăstirii.! Proiectul asteapta de ani de zile, si , daca nu a inceput pana acum, este pentru ca obstea s-a opus! De acum înainte însa nu va mai avea cine sa se opună! Iar Parinții care mai nutresc cat de cat o urma de conștiinta, vor pleca si ei, astfel incat viata monahala se va reduce si se va seculariza încet-încet, rămânând mai degraba ca o maimuțăreala a ceea ce a fost si a ceea ce ar trebui sa fie!

Imi asum sa sustin ca intreaga mascarada savarsita de Irineu constituie un „examen” pentru tronul patriarhal! Pentru ocuparea caruia „concurenta” este „acerba”! Sa nu va amagiti nici o secunda ca i-ar pasa lui de Sfântul Calinic sau de mantuirea oamenilor! Nu, nicidecum! El doar vrea sa „implementeze” ceea ce a fost „instruit” sa „implineasca”, vreme de peste 4 decenii! Si „sa se mareasca pe sine” mai presus de Dumnezeu, exact ca si stapanul caruia i se inchina! Deocamdata ” s-a descurcat ” „excelent”, atat la „scris”, cat si la „proba practica”! Numai ca intunecatii lumii ignora mereu adevarul fundamental : Dumnezeu este Creatorul, Atotțiitorul, Biruitorul , Dreptul Judecător, si are întotdeauna ultimul cuvânt!

Mihai Dinculescu

 

https://www.youtube.com/watch?v=QvSEARu0HcQ

Dragi români,

Evitați să vă internați în spitale, când aveți simptome de viroză, febră, răceală, gripă. Criminalii din spitale au primit ordine de sus să slăbească imunitatea pacienților  prin administrarea tratamentului contra malariei, echivalent cu citostaticele sau efectele chimioterapiei. Interesul sataniștilor e să depopuleze lumea și folosesc toate mijloacele distructive care le stau la îndemână. Sunt vizați bătrânii, pensionarii, bolnavii cronici, oamenii străzii…

Toate zisele vaccinuri pe care le-au pregătit conțin ARN mesager. Refuzați orice fel de vaccin pe care ei vor să vi-l inoculeze.

Tratați-vă acasă cu ceai de lămâie cu miere și ghimbir, zinc, vitamina D3 în cantități mari, camfor, cimbru, uleiuri  naturale de brad, mentă, eucalypt; propolis, usturoi, vitamina C în cantități mari, Ivermectină, Hidroxiclotichină.

Protopresbiterul Alexander Schmemann a slujit pentru ultima dată Sfânta Liturghie în Ziua Recunoștinței. Acest lucru era deosebit de potrivit, deoarece Părintele Alexandru și-a dedicat întreaga viață predării, scrierii și propovăduirii despre Euharistie; căci cuvântul euharistie în greacă înseamnă mulțumire. La sfârşitul liturghiei, Părintele Alexandru a scos din buzunar o scurtă predică scrisă, sub formă de rugăciune, pe care a citit-o. Aceasta a fost o întâmplare ciudată, întrucât Părintele Alexandru nu și-a scris niciodată omiliile liturgice, ci le-a rostit întotdeauna extemporaneu. Acestea au fost cuvintele lui, care s-au dovedit a fi ultimele rostite vreodată de el din amvon în Biserică.

Îți mulțumesc, Doamne!

Toți cei pricepuți în a mulțumi sunt vrednici de mântuire și bucurie veșnică.

Îți mulțumim, Doamne, că ai primit această Euharistie, pe care am oferit-o Sfintei Treimi, Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, și care ne-a umplut inimile de bucuria, pacea și dreptatea Duhului Sfânt.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai descoperit și ne-ai dat pregustarea Împărăției Tale.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai unit unii cu alții în a Te sluji pe Tine și pe Sfânta Ta Biserică.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai ajutat să depășim toate greutățile, tensiunile, patimile, ispitele și ai restabilit pacea, iubirea reciprocă și bucuria în împărtășirea cu Duhul Sfânt.

Îți mulțumim, Doamne, pentru suferințele pe care le-ai revărsat asupra noastră, pentru că ele ne ajută să ne curățăm de egoism și ne amintesc de „unicul lucru necesar”; Împărăția Ta veșnică.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai dat această țară în care suntem liberi să ne închinăm Ție.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru această școală, unde este vestit numele lui Dumnezeu.

Îți mulțumim, Doamne, pentru familiile noastre: soți, soții și, mai ales, copiii care ne învață cum să sărbătorim Sfântul Tău Nume în bucurie, mișcare și zgomot sfânt.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru toți și pentru toate.

„Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”.* (Slujba Aghiazmei Mari).

Doamne, bine ne este nouă să fii aici! Amin.

Sursa: https://orthochristian.com/88163.html

Traducere din engleză: Sora Gabriela Naghi

Inca o informatie, pe care constat ca nimeni nu si-a pus problema sa o verifice : Biserica din vale a Manastirii Frasinei a fost ridicata cu binecuvântarea Episcopului Iosif Gafton, care a și sfințit-o! (fapt ascuns cu grijă de mincinosul spurcat Irineu)

Aduceti-va aminte si ca Irineu Popa a semnat si documentul de la Balamand, din 1993,, de „unire” a Ortodoxiei cu monofizitii! Dintre ierarhii romani co-semnatari ai acelui document, inca unul mai este in viata : Teofan Savu! Considerat de urmasii rastignitorilor Mântuitorului drept ” prinț al bisericii”! Nu întâmplator, acestia doi sunt cei mai inversunati sinodali ai BOR impotriva celor ce s-au ingradit de erezia ecumenista! Si principalii favoriti la tronul patriarchal deținut acum de tovarasul general Ciobotea! Dar nu și singurii! Asadar, ei sunt eretici asumati de fix 30 de ani!

„Blestemul” pe care tocmai l-a facut reprezinta un ritual-juramant satanico-masonic de lepădare explicită de Hristos și închinare la antihrist! Luati afirmatia cat se poate de la propriu! Daca Dumnezeu ii va mai da zile pe pamant, veti vedea ca arhiconul de la Craiova va face chiar mai mari decât acestea! Intunecatii lumii cazute pregatesc intens „unirea” Ortodoxiei cu ereziile, pentru 2025! Daniel Ciobotea va sari din schema, deoarece, din vanitate, nu accepta sa fie vasalul Fanarului si cu atat mai putin al Vaticanului! El se vrea „egal” cu cele doua cetati spurcate! De aceea, va fi tras pe „linie moarta”! În perioda urmatoare vor fi date pe banda rulanta „examenele” pentru tronul patriarhal de la Bucuresti, si nu numai!

Mihai Dinculescu

Vrând să se îndreptățească pe sine, să-și justifice fărădelegile și mârșăviile, să dea legitimitate nedreptăților sale, Irineu Popa de la Craiova comite greșeală după greșeală, se zbate și se afundă și mai mult în mocirla pierzaniei. Ultima lui ispravă ne arată fundătura fără ieșire în care a intrat. E vorba de acel blestem, care s-a răspândit cu repeziciune în presă. Să intrăm abrupt în miezul ptoblemei.

1.Ascensiunea lui Irineu Popa cade sub incidența Canoanelor 30 Apostolic și 3 al Sinodului 7 Ecumenic, care spun că doar Biserica își alege slujitorii. Orice intervenție din partea puterii lumești e aspru pedepsită, cu caterisirea și excomunicarea făptuitorului și a complicilor. Dumnealui a intrat în obștea Mănăstirii Frăsinei, având 10 clase și primind ca ascultare paza oilor (ciorâng, cel care dă oile în strungă). Puțin stă aici, e recrutat de securitate, trimis la studii, în țară și străinătate. Începe cu Seminarul Teologic și continuă până devine mare doctor în Teologie. Știm cum s-a încununat cu acest titlu academic, întocmai ca politicienii doctori de carton. A fost pregătit și propulsat, în final, pe scaunul mitopolitan al Olteniei. Ce l-a recomandat pentru această spectaculoasă ascensiune? Vocea și talentul? Nu, mediocritatea și supunerea față de puterea lumească. Pentru aceasta, de multă vreme trebuia caterisit și înlăturat din Biserică.

2.Ca participant la sinodul tâlhăresc din Creta, a semnat documentele eretice. Erezia este despărțire de Dumnezeu și cei ce se fac vinovați sunt judecați, caterisiți, anatematizați și înlăturați din Biserică. Nu e cazul lui Irineu. Deocamdată.

Cele de mai sus sunt motive mai mult decât suficiente pentru a afirma că blestemul lui, la care-și mai ia niște părtași, e lipsit de valoare. Înainte de toate, își împănează actul cu minciuni, precum că Mănăstirea de jos ar călca blestemul Sfîntului Calinic. Mai insinuează că s-ar fi comis cine știe ce păcate. Poate le-a comis el, să ni le spună. I-aș aminti că Părintele Daniel Corogeanu a fost caterisit de Corneliu Onilă pe nedrept și Dumnezeu l-a înlăturat din tagma arhiereilor, ca pe o oaie râioasă. Mai știm că aceia care l-au condamnat, tot pe nedrept, la închisoare se odihnesc de ani buni în morminte. Să nu creadă Popa Ioan că blestemul nesăbuit nu se va întoarce împotriva sa.

Strigător la cer este să pui sub blestem pe cei care ar cuteza să mai săvârșească Sfânta Liturghie, orice Taină, orice slujbă bisericească în Mănăstirea de jos sau în împrejurimi, nota bene!, în Numele Sfintei Treimi și pentru veșnicie! Oare omul acesta e întreg la minte? Dacă aș locui în apropiere și aș fi invitat, în condiții canonice, aș sluji Sfânta Liturghie la Mănăstirea de jos, fără nici cea mai mică reținere, fără să bag în seamă bâiguielile pseudo-mitropolitului. Sfintele Canoane spun că binecuvântările ereticilor nu sunt binecuvântări, tainele lor nu sunt Sfinte Taine, iar blestemele nu au tărie. Și i-aș aminti lui Irinel Popa că niciodată în istorie ereticii n-au luat plată de Sfinți, așa încât să nu-și facă iluzii că poate schimba dreptatea lui Dumnezeu.

Va aduce Dumnezeu și Duminica Ortodoxiei. Atunci vom împlini rânduiala bisericească, vom citi Sinodiconul , anatematizând pe toți ereticii care strâmbă adevărurile Dumnezeiești, iar Irineu va fi cap de listă.

Presbiter Iovița Vasile