Categorie: Uncategorized

Protopresbiterul Alexander Schmemann a slujit pentru ultima dată Sfânta Liturghie în Ziua Recunoștinței. Acest lucru era deosebit de potrivit, deoarece Părintele Alexandru și-a dedicat întreaga viață predării, scrierii și propovăduirii despre Euharistie; căci cuvântul euharistie în greacă înseamnă mulțumire. La sfârşitul liturghiei, Părintele Alexandru a scos din buzunar o scurtă predică scrisă, sub formă de rugăciune, pe care a citit-o. Aceasta a fost o întâmplare ciudată, întrucât Părintele Alexandru nu și-a scris niciodată omiliile liturgice, ci le-a rostit întotdeauna extemporaneu. Acestea au fost cuvintele lui, care s-au dovedit a fi ultimele rostite vreodată de el din amvon în Biserică.

Îți mulțumesc, Doamne!

Toți cei pricepuți în a mulțumi sunt vrednici de mântuire și bucurie veșnică.

Îți mulțumim, Doamne, că ai primit această Euharistie, pe care am oferit-o Sfintei Treimi, Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, și care ne-a umplut inimile de bucuria, pacea și dreptatea Duhului Sfânt.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai descoperit și ne-ai dat pregustarea Împărăției Tale.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai unit unii cu alții în a Te sluji pe Tine și pe Sfânta Ta Biserică.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai ajutat să depășim toate greutățile, tensiunile, patimile, ispitele și ai restabilit pacea, iubirea reciprocă și bucuria în împărtășirea cu Duhul Sfânt.

Îți mulțumim, Doamne, pentru suferințele pe care le-ai revărsat asupra noastră, pentru că ele ne ajută să ne curățăm de egoism și ne amintesc de „unicul lucru necesar”; Împărăția Ta veșnică.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai dat această țară în care suntem liberi să ne închinăm Ție.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru această școală, unde este vestit numele lui Dumnezeu.

Îți mulțumim, Doamne, pentru familiile noastre: soți, soții și, mai ales, copiii care ne învață cum să sărbătorim Sfântul Tău Nume în bucurie, mișcare și zgomot sfânt.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru toți și pentru toate.

„Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”.* (Slujba Aghiazmei Mari).

Doamne, bine ne este nouă să fii aici! Amin.

Sursa: https://orthochristian.com/88163.html

Traducere din engleză: Sora Gabriela Naghi

Inca o informatie, pe care constat ca nimeni nu si-a pus problema sa o verifice : Biserica din vale a Manastirii Frasinei a fost ridicata cu binecuvântarea Episcopului Iosif Gafton, care a și sfințit-o! (fapt ascuns cu grijă de mincinosul spurcat Irineu)

Aduceti-va aminte si ca Irineu Popa a semnat si documentul de la Balamand, din 1993,, de „unire” a Ortodoxiei cu monofizitii! Dintre ierarhii romani co-semnatari ai acelui document, inca unul mai este in viata : Teofan Savu! Considerat de urmasii rastignitorilor Mântuitorului drept ” prinț al bisericii”! Nu întâmplator, acestia doi sunt cei mai inversunati sinodali ai BOR impotriva celor ce s-au ingradit de erezia ecumenista! Si principalii favoriti la tronul patriarchal deținut acum de tovarasul general Ciobotea! Dar nu și singurii! Asadar, ei sunt eretici asumati de fix 30 de ani!

„Blestemul” pe care tocmai l-a facut reprezinta un ritual-juramant satanico-masonic de lepădare explicită de Hristos și închinare la antihrist! Luati afirmatia cat se poate de la propriu! Daca Dumnezeu ii va mai da zile pe pamant, veti vedea ca arhiconul de la Craiova va face chiar mai mari decât acestea! Intunecatii lumii cazute pregatesc intens „unirea” Ortodoxiei cu ereziile, pentru 2025! Daniel Ciobotea va sari din schema, deoarece, din vanitate, nu accepta sa fie vasalul Fanarului si cu atat mai putin al Vaticanului! El se vrea „egal” cu cele doua cetati spurcate! De aceea, va fi tras pe „linie moarta”! În perioda urmatoare vor fi date pe banda rulanta „examenele” pentru tronul patriarhal de la Bucuresti, si nu numai!

Mihai Dinculescu

Vrând să se îndreptățească pe sine, să-și justifice fărădelegile și mârșăviile, să dea legitimitate nedreptăților sale, Irineu Popa de la Craiova comite greșeală după greșeală, se zbate și se afundă și mai mult în mocirla pierzaniei. Ultima lui ispravă ne arată fundătura fără ieșire în care a intrat. E vorba de acel blestem, care s-a răspândit cu repeziciune în presă. Să intrăm abrupt în miezul ptoblemei.

1.Ascensiunea lui Irineu Popa cade sub incidența Canoanelor 30 Apostolic și 3 al Sinodului 7 Ecumenic, care spun că doar Biserica își alege slujitorii. Orice intervenție din partea puterii lumești e aspru pedepsită, cu caterisirea și excomunicarea făptuitorului și a complicilor. Dumnealui a intrat în obștea Mănăstirii Frăsinei, având 10 clase și primind ca ascultare paza oilor (ciorâng, cel care dă oile în strungă). Puțin stă aici, e recrutat de securitate, trimis la studii, în țară și străinătate. Începe cu Seminarul Teologic și continuă până devine mare doctor în Teologie. Știm cum s-a încununat cu acest titlu academic, întocmai ca politicienii doctori de carton. A fost pregătit și propulsat, în final, pe scaunul mitopolitan al Olteniei. Ce l-a recomandat pentru această spectaculoasă ascensiune? Vocea și talentul? Nu, mediocritatea și supunerea față de puterea lumească. Pentru aceasta, de multă vreme trebuia caterisit și înlăturat din Biserică.

2.Ca participant la sinodul tâlhăresc din Creta, a semnat documentele eretice. Erezia este despărțire de Dumnezeu și cei ce se fac vinovați sunt judecați, caterisiți, anatematizați și înlăturați din Biserică. Nu e cazul lui Irineu. Deocamdată.

Cele de mai sus sunt motive mai mult decât suficiente pentru a afirma că blestemul lui, la care-și mai ia niște părtași, e lipsit de valoare. Înainte de toate, își împănează actul cu minciuni, precum că Mănăstirea de jos ar călca blestemul Sfîntului Calinic. Mai insinuează că s-ar fi comis cine știe ce păcate. Poate le-a comis el, să ni le spună. I-aș aminti că Părintele Daniel Corogeanu a fost caterisit de Corneliu Onilă pe nedrept și Dumnezeu l-a înlăturat din tagma arhiereilor, ca pe o oaie râioasă. Mai știm că aceia care l-au condamnat, tot pe nedrept, la închisoare se odihnesc de ani buni în morminte. Să nu creadă Popa Ioan că blestemul nesăbuit nu se va întoarce împotriva sa.

Strigător la cer este să pui sub blestem pe cei care ar cuteza să mai săvârșească Sfânta Liturghie, orice Taină, orice slujbă bisericească în Mănăstirea de jos sau în împrejurimi, nota bene!, în Numele Sfintei Treimi și pentru veșnicie! Oare omul acesta e întreg la minte? Dacă aș locui în apropiere și aș fi invitat, în condiții canonice, aș sluji Sfânta Liturghie la Mănăstirea de jos, fără nici cea mai mică reținere, fără să bag în seamă bâiguielile pseudo-mitropolitului. Sfintele Canoane spun că binecuvântările ereticilor nu sunt binecuvântări, tainele lor nu sunt Sfinte Taine, iar blestemele nu au tărie. Și i-aș aminti lui Irinel Popa că niciodată în istorie ereticii n-au luat plată de Sfinți, așa încât să nu-și facă iluzii că poate schimba dreptatea lui Dumnezeu.

Va aduce Dumnezeu și Duminica Ortodoxiei. Atunci vom împlini rânduiala bisericească, vom citi Sinodiconul , anatematizând pe toți ereticii care strâmbă adevărurile Dumnezeiești, iar Irineu va fi cap de listă.

Presbiter Iovița Vasile

Am analizat cu ochi de mireancă ,,blestemul” actualizat de la Mănăstirea Frăsinei în data de 10 ianuarie 2023. Documentul este semnat de IPS Irineu și de starețul Onisifor. Așadar, iată blestemul:

,,Hotărâm, în numele Sfintei Treimi, ca, de acum înainte și până la sfârșitul veacurilor, nimeni dintre monahi și cei hirotoniți, preoți sau diaconi, să nu mai coboare la această biserică și să nu mai săvârșească vreo slujbă bisericească, molitvă sau dezlegare sau Sfântă Taină și nici vreo Sfântă Liturghie să nu se mai oficieze în această biserică sau în spațiile din jurul acesteia. Cei care vor încălca această hotărâre să cadă sub blestemul Sfântului Ierarh Calinic și sub blestemul nostru. De sunt clerici, să se caterisească, iar de sunt mireni, să se afurisească, iar de este vreun preot de mir și va încălca acest legământ, să fie în aceeași osândă.

Nimeni să nu îndrăznească să dezlege această legătură cu blestem pus de noi, nici arhiereu și nici altă față ierarhică, indiferent ce rang bisericesc ar avea.”

Pun la îndoială faptul că hotărârea este în numele Preasfintei Treimi, având în vedere că se dorește acolo construirea unor hoteluri. E sigur că hotărârea este animată de dorința ierarhului de a-i proteja de ispite pe monahi? Stareții anteriori au căzut și ei sub blestem? Dezlegările erau făcute de către niște călugări în vârstă, totuși…

Expresia ,,și nici vreo Sfântă Liturghie să nu se mai oficieze în această biserică sau în spațiile din jurul acesteia” este fără sens pentru un creștin. Săvârșirea Sfintei Liturghii este un delict? Cine ar putea fi deranjat de o Sfântă Liturghie?

Niciun cuvânt despre statutul aparte al Mănăstirii Frăsinei, dobândit în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, referitor la neamestecul în trebuirile interne ale acesteia!

,,Cei care vor încălca această hotărâre să cadă sub blestemul Sfântului Ierarh Calinic și sub blestemul nostru.” E sigur că Sfântul Calinic ar fi gândit la fel? A ajuns și IPS Irineu la aceeași treaptă de sfințenie ca și Sfântul Ierarh Calinic? Cum stăm cu respectarea poruncilor evanghelice care se referă la iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui? Cum se văd aceste porunci de la Craiova?

,,De sunt clerici, să se caterisească, iar de sunt mireni, să se afurisească, iar de este vreun preot de mir și va încălca acest legământ, să fie în aceeași osândă.” Din moment ce nu se are în vedere niciun păcat săvârșit, nici caterisirile, nici afurisaniile nu cred că sunt valide. Blestemul Sfântului Calinic se referă la mănăstirea din deal și este izvorât din dorința sinceră de a-i proteja pe monahi de ispite. Extinderea blestemului asupra bisericii din vale și asupra împrejurimilor are scopul de a intimida. Ce rost are această intimidare?

,,Nimeni să nu îndrăznească să dezlege această legătură cu blestem pus de noi, nici arhiereu și nici altă față ierarhică, indiferent ce rang bisericesc ar avea.” Cum așa?Nici Patriarhul? Nici IPS Varsanufie, a cărui semnătură nu se vede pe ,,document”, deși este ierarhul locului?  Infailibilitate curată! Nu dă nimănui niciun răspuns pentru asta? Iată cu ce obiceiuri s-au ales unii ierarhi în urma Sinodului din Creta! IPS Calinic a invocat blestemul Sfântului Calinic pentru a înlocui ascultarea ortodoxă cu supunerea de tip papist la Mănăstirea Frăsinei! Se distruge astfel o oază de sfințenie atât de necesară acestui popor.

Acest blestem este, de fapt, în numele unor interese materiale și ecumeniste, nu în numele Preasfintei Treimi! Deja IPS Irineu a avut o influență nefastă asupra acestei mănăstiri, aducând la Frăsinei erezia ecumenistă, fapt care se răsfrânge și asupra altor decizii luate de către unii monahi de acolo, chiar dacă au, în general, o gândire ortodoxă!

Ce se va întâmpla cu biserica din vale? Cineva a ctitorit-o și pe aceea cu un rost. Cred că Mănăstirea Frăsinei a fost cu adevărat lovită de blestem. Mult i s-a dat și mult li se cere. O implicare sinceră împotriva ecumenismului era necesară, totuși. Cred că e timpul să observe că tăcerea este un păcat grav atunci când Biserica lui Hristos este amenințată de erezie.

Dumnezeu  să ocrotească Biserica Ortodoxă de pretutindeni, care este atacată din interior și din exterior!

Lucreția P.

Dumenko a spus că ucrainenii ar trebui să-și anuleze patronii cerești dacă aceștia au legătură cu Biserica Rusă. Șeful schismaticilor, Dumenko, a spus că ucrainenii ar trebui să-și părăsească sfântul, în cinstea căruia au fost botezați, dacă sfântul are rude cu Biserica Ortodoxă Rusă sau cu Rusia.

Răspunzând la întrebarea unei jurnaliste lb.ua ce ar trebui să facă dacă a fost botezată în onoarea Xeniei de Petersburg, Dumenko a răspuns că acum trebuie să ne rugăm unei alte Xenia: „Putem vorbi despre schimbarea cutărui sfânt sau cutărei sfinte. Dacă o luăm pe Xenia, există și alte Xenia în cinstea cărora putem schimba data sărbătorii.” Potrivit lui, dacă o persoană vrea să renunțe la sfântul său patron în favoarea altuia, trebuie să meargă la preot și să primească o binecuvântare.

În același timp, Dumenko se plânge că credincioșii așa-zisei Biserici autocefale înființate de către Fanar, au cerut ca sfinții „ruși” să fie lăsați în calendar.

„A trebuit să lăsăm sfinți venerați atât de cunoscuți, deși știm ce rol au jucat uneori în istorie”, a adăugat Dumenko, vorbind despre Sf. Fericita Xenia de Petersburg, Prințul dreptcredincios Alexandru Nevski și alți sfinți.

Epifanie Dumenko este sigur că prezența acestor sfinți în calendar este un fenomen temporar cauzat de cererea enoriașilor, iar pe măsură ce generația se schimbă, credincioșii nici măcar nu își vor aminti de acești sfinți ai lui Dumnezeu.

„S-a întâmplat în istorie că a existat o anumită perioadă de timp în care am fost uniți, am fost în această ocupație duhovnicească și este nevoie de timp pentru a ne îndepărta treptat de această tradiție rusă”, a spus șeful așa-zisei Biserici autocefale înființate de către Fanar.

Anterior, UJO a raportat că așa-zisa Biserici autocefale a anunțat o tranziție completă la un nou calendar.

*nm. Ne întrebăm care este reacția ortodocșilor de pretutindeni , care este reacția sinodalilor BOR în frunte cu Patriarhul Daniel, la aceasta grozăvie și nedreptate strigătoare la cer. Unde sunt declarațiile de susținere a Mitropolitului Onufrie, din partea Bisericilor Locale, a BOR, care nu au recunoscut structura schismatică din Ucraina, așa cum bine a remarcat Episcopul Teodosie din Patriarhia Ierusalimului și Mitropolitul cipriot Neofit de Morfu care au luat o poziție lăudabilă în aceasta gravă problemă a Ortodoxiei, generată de Pseudo Patriarhul Bartolomeu, care sfâșie Cămașa lui Hristos.

Tăcerea amenintătoare care a copleșit BOR este o tăcere vinovată. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, adevăr este și totuși nu putem asista la prigoana sângeroasă (la propriu) care se desfășoară în Ucraina cu nesimțirea celui care doarme liniștit și confortabil în chilia sa. Rugăciunea este bună și la îndemana tuturor, dar cei care dețin puterea bisericească trebuie să-și ajute aproapele aflat în mare și fără seamăn suferință. Ortodoxia este în pericol, Preoți ai lui Hristos, monahi și Înalți Ierarhi ai BOR!

Vremea dialogului diplomatic a trecut de mult!

https://spzh.news/en/news/70630-epifaniy-patriots-must-abandon-their-russian-patron-saint

Traducere și comentariu: Dr. Gabriela Naghi

Precum stelele care licăresc pe cer își primesc lumina de la soare, tot așa Sfinții Părinți au strălucit la Niceea, primind lumina de la Domnul Hristos și Duhul Sfânt. Aceștia erau bărbați purtători de Hristos, căci Hristos trăia și strălucea în fiecare dintre ei. Aceștia erau mai mult sălășluitori ai cerului decât ai pământului, mai mult ca îngerii decât oameni. Aceștia erau, întru adevăr, Biserică a Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu a zis că: „Voi locui în ei și voi umbla în ei” (II Corinteni 6, 16).

Este destul să pomenim doar pe trei dintre ei, pe cei pe care îi cunoașteți cel mai bine, ca să vă faceți o idee despre felul cum erau ceilalți trei sute cincisprezece: Sfântul nostru Părinte Nicolae, Sfântul Spiridon și Sfântul Atanasie cel Mare. Mulți dintre ei au venit înaintea Sinodului purtând pe trupurile lor rănile primite pentru Hristos: de exemplu, Sfântul Pafnutie își pierduse un ochi la locurile de suferință. Toți străluceau cu o lumină lăuntrică, care venea de la Dumnezeu, și în care adevărul era văzut și știut.

Evanghelia de astăzi nu vorbește despre acest Sinod, ci despre ultima rugăciune a Domnului nostru Iisus Hristos către Tatăl Său cel Ceresc. De ce citim această rugăciune în Evanghelia de astăzi? Pentru că această rugăciune și-a arătat lucrarea la Primul Sinod Ecumenic. Prin puterea acestei rugăciuni, Dumnezeu a făcut pe Sfinții Părinți de la acest Sinod apărători credincioși și neînfricați ai adevărului, și biruitori asupra iscodirii și răutății oamenilor și dracilor.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana)

Selecție și editare: Dr. Gabeiela Naghi

Nesăturaților de sângele creștinesc! Vi-e sete!

Ți-e sete, Bartolomeu, spurcatule și blestematule! Cât rău ai adus în țara noastră și în Biserica noastră, dorindu-ți slavă și să fii mare, jgheab bătrân și împuțit ce ești! Poate ți-a mai dat Dumnezeu două zile de pocăință, să ceri iertare de la Cer, de la pământ și să poți pieri, fiară sălbatică ce ești, care știi să sfâșii Biserica lui Hristos, nu să-i vindeci ranele pe care le-au făcut comuniștii și ateiștii.

Aceștia sunteți voi, domnilor patriarhi spurcați, blestemați și vânduți lui satana și lui antihrist. De asta vreți să-l încoronați pe antihristul, pe satana?

Noi rămânem cu Hristos, rămânem cu Tatăl, cu Fiul, cu Duhul Sfânt. Rămânem, și de va trebui să suferim, fraților, nu vă temeți!

Dacă cineva mi-at fi descris un spectacol dezagreabil în care patru haidamaci se urcă pe o scenă, stau îndărătul unui pian, își lasă pantalonii să curgă de pe ei, apoi își plimbă mădularele pe clape, aș fi zis că e vorba de niște dezaxacți ce trebuie urgent internați la psihiatrie. Lulu din Cluj, Dumnezeu să-l ierte, în simplitatea lui, avea infinit mai multă decență. Numai că aceștia se produceau în fața unei săli pline, iar spectatoarele, îndeosbi, aplaudau frenetic și râdeau cu încântare. Dacă mi-ar fi spus atunci cineva că unul dintre cei patru măscărici se numește Volodimir Zelenski și că într-o zi va ajunge președinte al Ucrainei, aș fi renunțat să-mi mai ascult interlocutorul.

Și totuși, așa s-a întâmplat. Saltimbancul ocupă cea mai înaltă funcție a statului ucrainean, și din această poziție se angrenează într-un sistem diabolic de distrugere sistematică a acestei țări, în fapt a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, jucând perfect rolul dintr-un scenariu amplu, scris în Statele Unite. Câtă suferință a provocat omulețul acesta, câte vieți a secerat, câte grozăvii a comis, știe numai Bunul Dumnezeu, și El să-l judece încă din viața aceasta pământească.

Vă aduceți aminte cu câtă evlavie stăteau parlamentarii noștri și-l ascultau pe Zelenski, atunci când li s-a adresat de la distanță, printr-un ecran uriaș? ,,Ceacanăii!’’, ar fi zis Lulu, dacă era printre noi.

După ce a intrat în galeria marilor criminali ai omenirii, jidanul acesta cu mintea împuținată își continuă monstruozitățile. De data aceasta, intenționează să intre în rolul lui Irod, să răpească pruncii Înalt-Preasfințitului Părinte Mitropolit Mihail Jar, pe care apoi să-i piardă prin cine știe ce așezăminte ale unei Ucraine zdrobite de război. Planul e lesne de deslușit: ucigând bătrânii neajutorați, au ucis trecutul; masacrând tinerii – distrug prezentul; curmând viețile pruncilor, compromit viitorul Ucrainei. Dacă Bunul Dumnezeu va îngădui ca Mănăstirea românească de la Bănceni să fie trecută și prin această teribilă încercare, El știe mai bine decât înțelegem noi, să-i îndrepte pe oameni spre Împărăția Sa cea Veșnică.

În pruncie, știam că biciul se confecționează din fâșii desprinse de pe halduri (tulpini de cânepă mai groase) și se împletește într-un anumit fel. Mai știm și acum toți că există ceva din care e cu neputință să alcătuiești un bici. Și totuși, singur diavolul a reușit să găsească unul, să-și facă un asemenea bici, care și pocnește, pe care-l ține în mâinile sale păroase, îl agită, amenință și pedepsește cu el Ucraina și întreaga suflare ortodoxă. Cu zel…

Țineți-vă respirația, întoarceți-vă privirile și  depărtați-vă degrabă!

Presbiter Iovița Vasile

         
Mai știe cineva ceva de doctorul Craiu Mihai, ăla de propovăduia otrăvirea, deoarece așa au zis „specialiștii” (plătiți de cei care produceau otrava eficientă și sigură), sau de „profesorul” Grămăjoară Superbă Cercel 7,2 m/s? Că Arafat s-a dat la fund… (probabil că acesta e o exprimare nefericită).

Înțelesei că golanul lui Ghilezan, care făcea bani cu așa-zisele „teste” (care nu testează nimic!), e la boxă, dar nici concitadinul Oancea, care ne aștepta cu lumânări, nu mai cuvântă nimic?

Dar Țincu? Țincu, frate! Ăla cu facultatea la Titu Maiorescu! Prețiosul Țincu mai viețuiește?

Beatrice Mahler Cea Rece și Eroină mai avertizează, mai amenință?

Adrian Gabriel Marinescu a aflat ce e imunitatea? Știe acum să ne dea definiția?

Dar Octavian Jurma-milioanedemorți? Mai cercetează, mai predă, mai „abnegă”, se mai vaietă, se mai dă de ceasul morții, mai atrage atenția și antipatia? Mai există în România un impostor de același calibru?

Și, dacă Musta e la bulău, Prof. Dr. Carmen Mihaela Dorobăț de ce nu este? A furat mai puțin de la studenți decât șoricelul timișorean de la pacienți?

Mă mai interesează de Nea Limbri. E tot ferm, la locul lui?

Rafilaaaaaa! ești bine? Ponderat, uman, calm, incompetent…

Fotomodelul Andrei Baciu, inteligenta Adriana Pistol, nelămuritul Horatiu Moldovan mai există, mai degajă dioxid de carbon?

Dar colonelul rujat Valeriu Gheorghita? O fi plecat în Ucraina să salveze planeta de ruși?

Cum să-l uităm totuși pe „Șuviță” Dr. Nelu Tataru, transpiratul, Incompetența Bulbucată care fugea prin țară să convingă medicii să falsifice certificatele de deces?

Și, peste toți, prezidentul Daniel Coriu, ultrasponsorizatul și tăcutul care s-a trezit la CMR fără să știe de ce, așa că a avut doar două preocupări: Hagima Geanina și cu mine. Nu cred că și-a mai bătut cineva joc de menirea Colegiului Medicilor așa cum a făcut-o Daniel Coriu. Felicitări, domnule profesor!

Cu ce am greșit noi, medicii obișnuiți, să avem atâta golănime ieșită la suprafață?

Dr. Răzvan Constantinescu

,,Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creştinismul pseudo-bisericilor din Europa Occidentală. Înlăuntrul său se află inima umanismului european, având papalitatea drept cap al ei.
Tot acel pseudo-creştinism, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie după alta. Numele lor evanghelic comun este panerezie. De ce? Întrucât, de-a lungul istoriei, felurite erezii au tăgăduit sau au deformat anumite însuşiri ale Dumnezeu-omului şi Domnului Iisus Hristos, aceste erezii europene se îndepărtează cu totul de El, înlocuindu-L cu omul european. Nu există nici o diferenţă esenţială între catolicism, protestantism, ecumenism şi alte erezii ale căror nume este “legiune”…

,,Să nu ne înşelăm. Există şi ,,un dialog al falsităţii”, atunci când cei ce discută se mint unii pe alţii în mod conştient sau inconştient. Acest tip de dialog este propriu “tatălui minciunii”, diavolul, ,,căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). Este, de asemenea, un lucru obişnuit pentru colaboratorii săi conştienţi ori inconştienţi să-şi atingă ,,adevărul” lor cu ajutorul minciunilor atunci când ei vor să-şi împlinească binele lor prin rău. Nu poate exista nici un ,,dialog al dragostei” fără dialogul adevărului. Altminteri, acest dialog nu este adevărat şi nu este firesc. Ca atare, porunca Apostolului cere ca “dragostea să fie nefăţarnică” (Romani 12, 9)…

,,Sfânta Euharistie este totul şi toate în Biserică: chiar Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, Biserica însăşi şi în general totul cu privire la Dumnezeu-Omul Hristos. Cuminecarea interconfesională, adică participarea împreună cu ereticii la Sfintele Taine şi, mai ales, la Sfânta Euharistie, reprezintă cea mai neruşinată trădare a Domnului nostru Iisus Hristos, trădarea lui Iuda. Aceasta reprezintă, mai ales, o blasfemie adusă întregii Biserici Celei Una a lui Hristos, a Sfintei Tradiţii a Bisericii. Astfel, unul care face aceasta ar trebui să se lipsească de modul de gândire hristic şi de propria conştiinţă faţă de Sfintele Taine, de sfintele lor înţelesuri şi sfintele porunci de a urma această cale. Mai întâi, ar trebui să ne întrebăm pe ce fel de eclesiologie şi pe ce fel de teologie a Bisericii se bazează ,,cuminecarea interconfesională”? Aceasta deoarece întreaga Teologie Ortodoxă nu este fondată şi nu se bazează pe “cuminecarea interconfesională”, ci pe realitatea teandrică a Împărtăşaniei înseşi (cf. 1 Cor. 1, 9; 10, 16-17; 2 Cor. 13, 13; Evrei 2, 14; 3, 14; Ioan 1, 3). Ideea cuminecării interconfesionale este contradictorie în ea însăşi şi de neconceput pentru conştiinţa ortodoxă sobornicească.

Al doilea fapt, cu adevărat un fapt sfânt al Credinţei Ortodoxe, este următorul: în învăţătura ortodoxă cu privire la Biserică şi Sfintele Taine, cea mai mare şi unica taină este Biserica însăşi, trupul Dumnezeu-Omului Hristos, aşa încât ea este singurul izvor şi conţinutul tuturor Sfintelor Taine. În afara acestei taine teandrice a Bisericii, taină peste toate tainele, nu există şi nu pot exista alte “taine”; de aceea, nu poate exista o cuminecare interconfesională a tainelor. Prin urmare, putem vorbi despre Taine în contextul acestei taine atotcuprinzătoare care este Biserica.Aceasta deoarece Biserica Ortodoxă, ca Trup al lui Hristos, este izvorul şi temelia Tainelor şi nu invers. Sfintele Taine nu pot fi considerate ca fiind deasupra Bisericii sau studiate în afara Trupului Bisericii. Din această pricină, în acord cu gândirea Bisericii soborniceşti a lui Hristos şi cu întreaga Tradiţie Ortodoxă, Biserica Ortodoxă nu recunoaşte existenţa altor taine în afara sa şi nici nu le recunoaşte ca fiind taine, iar omul nu poate primi Sfintele Taine până ce unul ca acesta nu se întoarce de la “Bisericile” eretice, adică de la falsele biserici, prin pocăinţă, la Biserica Ortodoxă a lui Hristos.

Până atunci, unul ca acela rămâne în afara Bisericii, neunit cu ea prin pocăinţă şi este, după părerea Bisericii, un eretic şi, prin urmare, se află în afara posibilităţii împărtăşirii mântuitoare, fiindcă “ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?” (2 Cor. 6, 14).

Apostolul neamurilor, cu autoritatea pe care a primit-o de la Dumnezeu-Omul Hristos, ne dă această poruncă: ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit. 3, 10). Cum poate cineva care nu numai că nu-l respinge pe ,,eretic”, ci I-l şi dăruieşte pe Domnul Însuşi prin Sfânta Împărtăşanie, zic, cum poate unul ca acesta să facă parte din rândul celor ce împărtăşesc Sfânta Credinţă Teandrică şi Apostolică? În plus, iubitul ucenic al Domnului Iisus, Apostolul iubirii, ne dă această poruncă: “să nu primiţi în casa voastră” (2 Ioan 1, 10) pe cel ce nu crede în întruparea lui Hristos şi nu acceptă învăţăturile evanghelice despre El ca Dumnezeu-Om.

Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli spune răspicat: ,,Orice episcop sau preot care se roagă dimpreună cu ereticii să se oprească din slujire, dar dacă unul ca acesta îngăduie ca ereticii să slujească în Biserică, atunci să se caterisească” (cf. Canonului 33 al Sinodului din Laodiceea).

Nu este oare limpede acest Canon? Canonul 65 al Sfinţilor Apostoli ne arată: ,,Dacă vreun cleric sau mirean intră în sinagoga evreilor sau în vreun templu al ereticilor spre a se ruga, unul ca acesta să fie nu numai caterisit, dar şi afurisit”, iar acest lucru este limpede chiar şi pentru mintea cea mai primitivă. Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli ne spune: ,,Poruncim ca orice episcop sau preot care acceptă vreun botez al ereticilor sau vreo jertfă de-a lor să fie caterisit; căci în ce fel poate Hristos să se împace cu Veliar sau ce are oare de împărţit credinciosul cu cel necredincios?”.

Este limpede chiar şi pentru un orb că această poruncă ne îndeamnă ca nu numai să nu recunoaştem vreuna dintre tainele ereticilor, ci să le şi socotim nelegitime şi lipsite de har dumnezeiesc. Sfântul Ioan Damaschin, de Dumnezeu înţelepţitul purtător al Sfintei Tradiţii patristice soborniceşti şi apostolice a Bisericii lui Hristos ne arată din inimă faptul că toţi Sfinţii Părinţi, toţi Sfinţii Apostoli şi toate Sfintele Sinoade ale Bisericii ne-au învăţat următorul adevăr teandric: ,,Pâinea şi vinul nu reprezintă un simbol al trupului şi sângelui lui Hristos (ferească Dumnezeu!); ci însuşi Trupul şi Sângele Domnului… fiind numite Împărtăşanie, întrucât noi primim dumnezeirea lui Hristos prin intermediul ei. Şi cu adevărat aşa este fiindcă prin ea, noi ne împărtăşim cu Hristos şi primim Trupul şi dumnezeirea Sa în noi; prin ea, noi ne împărtăşim şi ne unim unul cu celălalt; fiindcă dacă ne împărtăşim dintr-o pâine, noi toţi devenim Un Trup şi Un Sânge al lui Hristos şi ne unim unul cu celălalt şi suntem socotiţi a face parte din acelaşi Trup cu Hristos. Să ne păzim, deci, cu orice preţ, de a lua Împărtăşania de la eretici sau de a le-o oferi acestora. «Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor» (Matei. 7, 6), ne spune Domnul, ca nu cumva să devenim părtaşi la învăţăturile lor false şi la osândirea lor.

Dacă există o astfel de unire cu Hristos şi unul cu altul, atunci cu adevărat ne unim cu toţi cei cu care ne împărtăşim, fiindcă această unire vine în urma unei libere voinţe şi nu fără intervenţia judecăţii noastre. Fiindcă noi toţi suntem un trup, fiindcă noi «toţi ne împărtăşim dintr-o pâine» aşa cum spune dumnezeiescul Apostol (1 Cor. 10, 17)”. (Sf. Ioan Damaschin, O expunere exactă a credinţei ortodoxe, 4, 13, P.G. 94; c. 1149, 1152, 1153).

Sfântul Teodor Studitul, Mărturisitorul neînfricat al adevărurilor teandrice ortodoxe, proclamă către toţi oamenii: ,,A primi împărtăşanie de la un eretic sau de la unul care o strică dinaintea unui dumnezeu străin te apropie de diavolul.” (Teodor Studitul P.G. c. 1668c). După spusele sale, pâinea ereticilor nu este “trupul lui Hristos” (ibid. c. 1597A). Ca atare, “atunci când dumnezeiasca pâine a ortodocşilor este împărtăşită, credincioşii devin un trup; în acelaşi mod împărtăşania eretică împlineşte acelaşi lucru în cazul celor ce se împărtăşesc din ea, făcându-i pe aceştia un trup care este împotriva lui Hristos” (Ibid. c. 1480 CD). În plus, împărtăşania de la eretici nu este pâinea comună, ci otravă care vatămă trupul, întunecând şi înnegrind sufletul(ibid. c. 1189c.)”.

(Fragmente din Sfântul Iustin Popovici, Credinţa Ortodoxă şi viaţa în Hristos, Ed. Bunavestire)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Vă aduceți aminte că că în romanul său ,,O mie nouă sute optzeci și patru,, George Orwell scrie despre Ministerul Adevărului, ca o componentă de primă mărime a unui stat totalitar. Acest Minister avea menirea de a stabili ce este adevăr, ce este minciună, numai că întotdeauna adevărul era ascuns cu grijă și în locul lui era promovată agresiv minciuna, căreia-i spuneau adevăr. Era repetată cu atâta insistență, până când naivii ajungeau să o socotească adevăr veșnic și neschimbător. Ministerul Adevărului scria și rescria istoria, schimbând-o de la un ceas la altul, de la o zi la alta, după toanele imbecililor, ajunși mari și tari.

De ani buni, guvernul unic mondial antihristic a creat un Minister care funcționează la parametri maximi, sub ochii noștri, dar sunt puțini aceia care au sesizat existența lui. E vorba de Ministerul Sentimentelor, răspândit în lumea întreagă, cu subdiviziuni al căror număr este egal cu numărul latrinelor propagandistice ale sistemului, în care grohăitori de ambe (sau mai multe) sexe ne învață ce trebuie să iubim, pe cine să urâm, cine sunt cei în care să credem orbește, pe cine să socotim ca vrăjmasi ai noștri.

În primul rând, ne cer să-l urâm pe Putin, laolaltă cu Rusia întreagă, cu tot ce este rusesc. Ne cer să eliminăm litera Z din alfabet pentru că este un simbol rusesc. N-avem voie să cinstim, să pomenim Sfinții Ruși, pentru că ei sunt vinovați de ascensiunea la putere a lui Putin. După ce au creat acest val de ură împotriva Rusiei, au trecut la fapte. Sataniștii lui Zelenski au intrat în Mănăstirile și bisericile din Ucraina, au vandalizat icoanele cu Sfinții Ruși, chiar pe cele care prezentau încreștinarea rușilor, începând de la Kiev. Tot ce era rusesc a fost scos din locașurile sfinte și li s-au dat foc. Satanistul Bartolomeu din Constantinopol, blestemat fie, și niciodată să nu mai calce pe pământ românesc, stă și își contemplă ,,opera,,. Părintele Antonie Kovtoniuk este înjunghiat în sfânta biserică de sataniștii lui Zelenko și ai lui Bartolomeu. Nu se știe dacă va scăpa cu viață, noi știm cu certitudine că trăim vremuri de mucenicie.

Ministerul Sentimentelor ne sugerează fățiș că suntem datori să-l iubim pe Zelenski, omul sobru, victima rușilor, care se îmbracă simplu, fără veșminte scumpe, fără cravată, care poate să apară în același timp în două locuri, grație televiziunilor (pardon, latrinelor spurcate). Nu vreau să vorbesc de acest jidan penibil și de răul imens pe care-l provoacă Sfinte Biserici Ortodoxe a Ucrainei, păstorită de Prea-Fericirea Sa Onufrie. Mi-e silă! O mizerie de om care va sfârși, și va începe chinul veșnic, în iadul cel fără de întoarcere.

Ministerul Sentimentelor are extensii și în Biserica noastră, aflată sub ocupația și prigoana ecumeniștilor. Aceștia cultivă iubirea – o iubire fățarnică – față de evreii hulitori ai lui Hristos, față de papisași, protestanți, sectari, mahomedani, budiști, hinduși, într-un cuvânt față de toți rătăciții  lumii. Trebuie urâți și combătuți nebunii care le strică lor socotelile, știți, aceia puțini care apără Biserica de ereziile, abuzurile și spurcăciunile lor. Ecumeniștii ne sugerează că ereziile au dispărut, schisme nu mai există, pseudo-episcopii sunt oameni blajini, iubitori de Hristos și de Neam, ca atare să stăm liniștiți că nimic nu s-a schimbat după tâlhărescul sinod din Creta. Acestea să le credeți voi, putregaiurile din Biserică, cei care îi ocupați samavolnic scaunele episcopale, i-ați confiscat proprietățile in integrum și propovăduiți cu viclenie ereziile ecumeniste, pierzătoare de suflete.

Să sfârșim într-o notă, oarecum, umoristică. Joe Biden se face de râs în fața planetei, în fiecare zi.Televiziunile spurcate nu pomenesc nimic de demența acestui individ execrabil. Aproape că suntem tentați să-l socotim un personaj simpatic. Nu e! E un satanist care și-a pierdut busola și a promis că va reseta lumea. Bieți neputincioși!

Presbiter Iovița Vasile

Fiindcă un an îl urmează pe celălalt, vă vorbeam despre anul nou ce venea, asemănându-l cu o câmpie neprihănită și curată, care este acoperită cu zăpadă. Și vă ceream să luați aminte la faptul că trebuie să mergeți cu responsabilitate pe acolo unde se întinde peisajul alb, care este încă feciorelnic, deoarece, potrivit cu modul în care vom merge, va exista fie un drum care-l va străbate, atunci când urmăm voia lui Dumnezeu, fie pași rătăcitori care nu vor face altceva, decât să murdărească albul zăpezii. Însă un lucru nu putem și nici nu trebuie să uităm în acest an, mai mult decât în dățile trecute, și anume că există un întuneric care cuprinde și acoperă, ca o cupolă, acest alb și chiar acest peisaj necunoscut; un întuneric cu puține sau mai multe stele, dar un întuneric neclar, primejdios și înspăimântător. Ieșim dintr-un an în care cu toții am observat întunericul în care încă mai este răspândită violența și cruzimea.

Cum să întâmpinăm Noul An? Ar fi naiv și foarte necreștin să cerem de la Dumnezeu să ne ocrotească, să facă pământul un rai al păcii, în timp ce în jurul nostru nu există pace. Există controversă, tensiune, descurajare, teamă, violență, crimă. Nu putem cere pace pentru noi, când această pace nu se poate răspândi în afara Bisericii, când nu vine ca niște raze de lumină care să risipească întunericul. Un scriitor duhovnicesc din Apus a scris că este creștin acela căruia Hristos i-a încredințat responsabilitatea pentru ceilalți oameni, iar această responsabilitate trebuie să fim pregătiți s-o ducem până la capăt. Peste câteva minute Îl vom implora pe Dumnezeu pentru necunoscutul an ce vine, rostind cea mai frumoasă rugăciune care există în slujbele liturgice: „Binecuvântată este Împărăția a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh”.

Aceste cuvinte se rostesc rar. La începutul Liturghiei, ca rugăciune pentru Noul An și în clipele în care se unește timpul cu veșnicia, atunci când, cu ochii sufletului, putem vedea veșnicia indisolubil legată cu timpul. Creștinul este singurul care trebuie să fie destoinic să vadă istoria, așa cum o vede Dumnezeu, ca o taină a mântuirii, dar ca și o tragedie a păcatului și căderii omului. În legătură cu cele din urmă trebuie să luăm poziție. Hristos spune în Evanghelie: „Când veți auzi despre războaie și vești de războaie, să nu vă înfricoșați”, ci ridicați în sus capetele voastre. Căci nu există loc în inima și în viața creștinului pentru șovăire, teamă și frică, care sunt fiicele egoismului, a grijii numai pentru noi înșine, chiar și atunci când această grijă se îndreaptă înspre cei pe care îi iubim. Dumnezeu este Dumnezeul istoriei, dar trebuie să devenim împreună-lucrători cu El și să ne trimită în această lume a Sa, ca să schimbe societatea discordantă a oamenilor în armonia care se va numi Împărăția lui Dumnezeu.

În lumea de astăzi trebuie să fim gata să fim judecați și să răbdăm multe. Dar trebuie să rămânem neclintiți în slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor. Iar când privim în urmă la anul ce a trecut, cerem de la Dumnezeu să ne ierte de tot ce am făcut sau pentru cele care au rămas neterminate în anul precedent. Susținem că suntem ortodocși. Dar a fi ortodox nu înseamnă numai să mărturisim Evanghelia în totalitatea ei și s-o propovăduim în simplitatea ei, ci ni se cere ceva mai mult decât aceasta, ni se cere să trăim conform cu ea. Și știm că Hristos nu este înduplecat de nimic altceva, decât de măreția omului și de mesajul său de dragoste și adorație.

Și dacă vom face astfel, oamenii vor spune despre noi, așa cum spuneau despre primii creștini: „Uitați-vă cum se iubesc unul pe altul!”. Cine ne va vedea, va spune că noi deținem sensul vieții, al dragostei care ne înalță mai presus de orice comparație și se va întreba: „De unde are el aceasta? Cine i-a dat-o? Cum poate suferi încercarea?”.

Dacă vrem ca anul acesta să ne facem vrednici de Dumnezeu, de chemarea noastră creștinească, de sfântul nume al Ortodoxiei, se cuvine ca fiecare în parte și toți, ca un trup, să fim pentru toți și pentru fiecare persoană care poate are trebuință de noi, o imagine vie a ceea ce trebuie să fie omul și a ceea ce o comunitate poate fi, atunci când este umbrită de Harul lui Dumnezeu.

Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ierte pe noi care până acum am fost departe de chemarea noastră. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea bărbăție, curaj, voință să ne îndreptăm, să ridicăm crucea, să mergem pe urmele pașilor lui Hristos, acolo unde ne cheamă.

La începutul războiului s-a spus ceva pe care îl putem spune iarăși la fiecare An Nou. În mesajul său către popor citește un extras: „I-am spus omului care stătea în pragul Anului Nou: Dă-mi o lumină ca să merg cu siguranță spre necunoscut! Iar acela mi-a spus: Ieși afară la lumină și pune-ți mâna ta în mâna lui Dumnezeu, iar aceasta va fi mai bine pentru tine decât orice lumină și mai sigur decât orice drum obișnuit”.

Aceasta suntem chemați să facem. Și poate astăzi vom lua hotărârea să fim credincioși chemării noastre și să începem Noul An cu curaj. Amin.

Sursa:https://sfantulmunteathos.wordpress.com/tag/anul-nou/

Text selectat și editat de Sora Gabriela Naghi

Aşadar, ascultaţi cuvintele mele, ale smeritului şi ultimului dintre monahi, şi nu mă socotiţi că fiind neînvăţat şi agramat. Deschideţi ochii sufletelor voastre şi vedeţi ce există dincolo de această lume. Oamenii lumii iubesc lumea, pentru că nu au cunoscut încă amărăciunea acesteia. Sunt încă orbi la suflet şi nu văd ce se ascunde în această bucurie trecătoare. Nu au ajuns la lumina cea înţelegătoare, nu au ajuns la ziua mântuirii lor.

Voi însă, care aţi văzut şi aţi auzit atâtea lucruri, trebuie să înţelegeţi că desfătările cele trecătoare se duc ca umbra şi timpul vieţii noastre fuge, trece repede şi nu cunoaşte întoarcere. Timpul vieţii acesteia este timp de seceriş şi cules. Fiecare îşi agoniseşte hrana – cât se poate mai curată – pentru viaţa cealaltă.

Nu câştigă cel deştept, nici cel de neam bun, nici cel care vorbeşte fără încetare şi nici bogatul, ci cel care este batjocorit şi rabdă îndelung. Cel care este nedreptăţit şi iartă, cel care este defăimat şi tace, cel care se face pe sine burete de şters şi şterge cu el tot ceea ce aude de la ceilalţi, oricât de înţelepţi ar părea. Acesta se curăţeşte şi străluceşte mai mult decât ceilalţi. Acesta ajunge la măsuri mari. Acesta se hrăneşte din vederea tainelor dumnezeieşti.

În fine, acesta este încă de aici în Rai. Iar când va veni ceasul morţii, numai ce se vor închide ochii aceştia pământeşti, se vor deschide ochii cei dinlăuntru, ochii sufletului. Şi în timp ce se gândeşte la cele de acolo, se află dintr-o dată în cele pe care le doreşte, fără măcar să înţeleagă cum s-a întâmplat aceasta. De la întuneric merge la lumină, de la necazuri la odihnă, de la tulburare la liman liniştit, de la război la pacea veşnică.

(Gheron Iosif, Mărturii din viața monahală, Editura Bizantină, 2007, p.55)

Selecție și editareȘ Dr: Gabriela Naghi

În cartea numită Pateric, a Părinţilor pustiei, este scris că au întrebat unii pe marele Avă Ishirion: „Ce am lucrat noi ?”, la care el a răspuns: „Noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu”.

Şi iarăşi au întrebat ei, zicând: „Oare cei de după noi, ce vor face?”. Şi a zis el: „Vor face numai pe jumătate din câte am lucrat noi”.

„Dar cei de după dânşii ce vor face ?” Şi a zis avva: „Neamul acela nu va puteaface nimic,ci le vor veni lor ispită, şi cei ce se vor afla încercaţi în vremea aceeavor fi mai mari decât noi şi decât Părinţii noştri”.

Să ascultăm acum ce ne spune Sfântul Chiril, patriarhul Ierusalimului, în Catehismul său: „Ispita neamului celui de pe urmă a şi sosit, mai grozav acum cu apropierea venirii lui antihrist, încât ameninţă să-i piardă şi pe cei aleşi. Şi nu-iatât de periculoasă cea care vine de la vrăjmaşii lui Dumnezeu, de la atei, de lacei cu grija numai după cele pământeşti sau de la cei destrăbălaţi care nu potuşor să-i vatăme pe creştini, ci pericolul vine de la fraţii cei mincinoşi. Fraţii mincinoşi sunt duşmanii cei ascunşi, şi cu atât mai periculoşi, cu cât ei singuri cred că sunt curaţi. Aceştia predică şi ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată şi prefăcută după placul lumii acesteia şi a stăpânitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrană prielnică, dar care a început să se strice şi, în loc să hrănească, ea îi otrăveşte pe cei ce o mănâncă; ei aduc tulburare în rândurile creştinilor. Aceştia suntispita cea mare aneamului celui de pe urmă”.

Despre ei a proorocit Domnul că vor fi în veacul cel de apoi: „Mulţi vor veni înnumele Meu şi pe mulţi îi vor înşela” (Matei 24, 5-11).

„Vorbesc şi fraţii mincinoşi de Sfânta şi prea dulcea Ortodoxie, de dragoste, de curăţie pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute şi ajută obştile creştineşti. Cât de greu este pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor ! Cât este de uşor să se atragă de ideile lor cele filosofice şi să-i creadă. În aceştia, dacă răscoleşte cineva adânc, în sufletele acestor oameni vor găsi nu dragostea cea fierbinte petru Dumnezeu, ci închinarea la un idol care se numeşte «om». De multe ori înşeală, răutatea prefăcându-se în chipul faptei bune, după cum a spus şi Sfântul Dorotei: «Nici o răutate şi nici unul dintre eresuri, niciînsuşi diavolul nu poate să înşele pe cineva, decât numai dacă se preface în chipul faptei bune». După cum şi Sfântul Apostol Pavel zice că: «Însuşi diavolul seînchipuie în înger de lumină».

Neghină numeşte Sfântul Vasile cel Mare pe ereticii care strică învăţăturile Domnului şi se amestecă cu trupul cel sănătos al Bisericii, ca, fiind neobservaţi, să facă vătămare”.

Trăim acum aceste grele timpuri profeţite, iată, de Sfinţii din vechime !  Dar săfim cu băgare de seamă că niciodată nu au intrat ereticii să se amestece cu trupulcel sănătos al Bisericii, prin complicitatea şi vina ierarhilor şi a preoţilor care autrădat Adevărul, ca acum, prin blestemata erezie a ecumenismului ! Iar aceasta adunare fără de lege au numit-o „Sfântul şi Marele Sinod” din Creta.

„Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”

Să nu stai fără lucrare nicio clipă. În fiecare mo­ment să te cercetezi, să te supraveghezi pe tine însuţi, să vezi dacă eşti în regulă. Dacă eşti un monah silitor şi nevoitor, te vei cerce­ta pe tine însuţi să vezi cum ţi-ai petrecut ziua.

Un bolnav nu este supravegheat numai de medic, ci şi el însuşi se cercetează pe sine, să vadă dacă merge spre mai bine sau nu cu acele medicamente pe care i le-a dat medicul. Nu stareţul te va urmări pas cu pas, ci tu însuţi trebuie să te urmăreşti pe tine însuţi. De multe ori l-am întrebat pe bătrânul Iosif(Sf. Cuvios Iosif Isishastul) cum a ajuns la această stare duhovnicească. Şi mi-a răspuns:

„M-am adâncit foarte mult în cunoaşterea de sine. Ce eşti tu? Nici măcar un vierme nu eşti. Nimic. A venit harul, te-a ridicat şi ai devenit înger. A plecat harul, iarăşi te-ai întors la starea ta de mai-înainte. De tine depinde ca mintea ta să fie liniştită. Numai de tine depinde şi nu de ispititorul care vă atacă, nici de comportamentul împreună-nevoitorului vostru, al fratelui din obştea voastră. Tu însuţi vei fi pricina mân­tuirii sau osândirii tale. De tine depinde. Când tu îţi doreşti mântuirea şi te sileşti pe tine însuţi, le vei dobândi pe toate prin rugăciune”.

(Ieromonah Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 203-204)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi