ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Rosteşte cuvintele acestea atât la singular cât şi la plural. Strigă ca orbul Bartimeu: Doamne, miluieşte-mă! Dar strigă şi precum cei zece leproşi: Doamne, miluieşte-ne! Roagă-te pentru tine, roagă-te şi pentru toţi oamenii.

Rogu-mă Ţie, Doamne, pentru mine, cel născut întru neputinţă: Doamne, miluieşte-mă! Şi pentru toţi oamenii, născuţi întru neputinţă: Doamne, miluieşte-ne! Amăgitu-m-a lumea şi am călcat legea Ta cea de viaţă făcătoare: Doamne, miluieşte-mă! Şi pentru toţi cei ce au călcat legea Ta cea de viaţă făcătoare: Doamne, miluiește-ne!

Încă o zi sau două voi mai fi oaspetele Tău în această lume, după care ca umbra mă voi duce şi mă voi număra între răposaţi: Doamne, miluieşte-mă! Şi pentru toţi cei adormiţi întru Credinţă rogu-mă Ţie: Doamne, miluieşte-ne!

Doamne, miluieşte-i pe cei ce sunt la putere, de trei ori mă rog Ţie, fiindcă sunt în primejdie să ajungă oameni ai silniciei.

Doamne, miluieşte-i pe cei ce sunt întru bogăţie, de trei ori mă rog Ţie, fiindcă sunt în primejdie să ajungă desfrânaţi.

Doamne, miluieşte-i pe săraci şi pe orfani, de trei ori mă rog Ţie, fiindcă sunt în primejdie să cadă în deznădejde.

Doamne, miluieşte-i pe cei ce au ştiinţă lumească, de trei ori mă rog Ţie, fiindcă sunt în primejdie să-şi facă dumnezei din sine, iar de Tine să uite.

Şi de îţi va veni în minte când te rogi tu vreuna dintre fiinţele omeneşti, fie ea dintre răposaţi sau dintre cei vii sau dintre cei nenăscuţi încă, să spui îndată: Doamne, miluieşte!

Şi de îţi va veni în minte un om vrăjmaş al tău, spune: Doamne, miluieşte!

Iar ce putere e în cuvintele acestea îţi va spune când vă veţi întâlni cu orbul Bartimeu: orb am fost, şi am văzut!

 Îţi vor spune leproşii: leproşi am fost şi ne-am curăţit!

Îţi vor spune îndrăciţii: nebuni am fost şi ne-am înţelepţit!

Îţi vor spune slăbănogii: bolnavi am fost şi ne-am însănătoşit!

Îţi vor spune morţii: morţi am fost şi am înviat!

Îţi vor spune apostolii: furtună a fost şi s-a potolit!

Îţi va spune păcătoasa care s-a pocăit: am păcătuit şi am primit iertare!

Îţi va spune tâlharul de pe cruce: răufăcător am fost şi am intrat cel dintâi în Rai!

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, Bucureşti, 2003, pp. 145-146)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Când vezi cum un bețiv devine postitor sau un obraznic psalmodiază cântări sfinte, să te minunezi de îndelunga răbdare a Domnului, să preamărești pocăința și să rostești împreună cu psalmistul: „Această schimbare e a dreptei Celui-Preaînalt”(Psalmi 76, 11). Adică, această minunată schimbare a fost făcută de mâna dreaptă a lui Dumnezeu, de intervenția puternică și lucrarea Sa.

Orice lucrare care are ca scop mântuirea sufletelor este supusă de la început atacurilor. Îndată ce s-a născut Hristos, a izbucnit furia lui Irod. Și tu, dacă te vei învrednici vreodată să-L slujești în vreun fel pe Dumnezeu, vei suferi mult, te vei îndurera tare, te vei afla în mari primejdii. Să nu te miri. Să nu te tulburi. Să nu-ți spui: „Eu împlinesc voia lui Dumnezeu și ar trebui să fiu slăvit și încununat pentru asta. Așadar de ce să sufăr?”.

Când Dumnezeu vede că povara ispitelor depășește puterile noastre, își întinde mâna și ne ușurează de greutatea prisositoare. Însă, dacă vede că suntem nepăsători pentru mântuirea noastră, ne părăsește lăsându-ne neajutorați. Dumnezeu nu silește și nu obligă pe nimeni. Cu cei leneși și nepăsători este nepăsător. Dimpotrivă cu cei binevoitori și bine intenționați îi trage lângă El cu multă iubire.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, 2007, pp. 21-22)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Bolile sufleteşti sunt multe în noi, de care adesea nu ne dăm seama: mânie, făţărnicie, mândrie, necredinţă, nepăsare şi lipsă de dragoste pentru ceilalţi, pagube pe care le facem aproapelui prin vorbirea de rău şi prin discreditarea faţă de alţii.

Răul imens constă în pierderea conştiinţei păcatului. Nu ne dăm seama că greşim, comiţând păcatele amintite mai sus. Asemenea păcate produc un mare haos interior şi ne ameţesc şi ne îmbolnăvim pe dinăuntru. Iisus vindecă mai întâi aceste răni sufleteşti, iar apoi, ca o consecinţă a vindecării esenţiale dinlăuntru, Iisus vindecă şi boala trupească.

Fiecare dintre noi avem multe răni lăuntrice, care se vindecă prin pocăinţă, adică prin recunoaşterea sinceră a păcatelor şi regretul că le-am săvârşit şi pentru care cerem iertare. Fiind iertaţi, dobândim vindecarea lăuntrică, după care se rezolvă uşor şi problemele exterioare ale vieţii, chiar vindecarea trupească, dacă suntem suferinzi.

(Părintele Sofian Duhovnicul, Despre bolile sufleteşti, Editura Bizantină, Bucureşti, 2012, p.150)

Selecţie şi editare: Dr Gabriela Naghi

Sfântul Alipie a vieţuit în Mănăstirea Pecersca şi era un isusit pictor de icoane, asemenaea Sfântului Evanghelist Luca. Ne-a răms scris despre el precum că atunci când din lucrarea mâinilor sale venea un câştig, îl împărţea în trei părţi: întâi pentru trebuinţa altor icoane, apoi pentru săraci şi pentru trebuinţele Mănăsirii. Vrednicia lui s-a făcut cunoscută şi a fost ridicat la cinstea slujirii preoţeşti. Dumnezeu i-a dat şi darul tămăduirii bolilor, de care s-au folosit mulţi.

Un om bogat din Kiev s-a îmbolnăvit de lepră şi ducându-se la doctorii vremii, n-a dobândit nici un folos. S-a încredinţat şi slujitorilor diavolului, vrăjitorilor, însă aceştia i-au adus mai multă vătămare. Apoi a cerut ajutorul celor de alte credinţe, fără vreo ameliorare a bolii. A venit la sfârşit şi sfatul unui prieten adevărat, care la îndemnat să meargă la Sfânta Mănăstire Pecersca şi să ceară ajutorul părinţilor de-acolo. Cu greu a putut fi convins. Părinţii l-au dus la fântâna Cuviosului Teodosie, i-au dat să bea din acea apă şi şi-a spălat capul şi faţa. Pentru necredinţa lui, a scos mult puroi urât mirositor, încât toţi s-au depărtat de el şi a fost nevoit să se întoarcă acasă, unde, de ruşine, a stat multă vreme închis şi aşa îşi aştepta moartea. După o vreme, şi-a venit în fire şi s-a gândit să se întoarcă la Mănăstire, pentru a-şi mărturisi păcatele. L-a primit Cuviosul Alipie, care i-a spus: ,,Bine ai făcut, fiule, mărturisindu-ţi lui Dumnezeu păcatele tale înaintea nevredniciei mele, pentru că aşa şi Proorocul mărturiseşte de sine către Domnul, zicând: <<Mărturisi-voi asupra mea fărădelegea mea Domnului>>. L-a învăţat multe lucruri folositoare din tezaurul Credinţei Ortodoxe şi l-a împărtăşit cu Dumnezeieştile Taine. La urmă, l-a îndemnat să se spele din apa cu care obişnuiesc preoţii să se spele, după împărtăşire, şi în acel moment, bubele i-au căzut şi Dumnezeu i-a dat sănătate. Ca mulţumire, strănepotul leprosului a ferecat un chivot cu aur.

Iubite cititorule! Cum bine vedem din această întâmplare, boala sufletului, adică mulţimea de păcate, aduce omului boală trupească. Orice încercare de însănătoşire a trupului rămâne zadarnică, de aceea duhovnicii Bisericii noastre lucrează întâi la sufletul celui bolnav, însănătoşindu-l prin mărturisirea păcatelor la Sfânta Spovedanie, şi după aceea Dumnezeu aduce şi sănătatea trupului. Aceasta trebuie să ştim: păcatele nemărturisite stau ca piedică de netrecut în cale dobândirii sănătăţii oricărui om. Curăţirea de păcate se face numai la Sfânta Spovedanie, urmând împlinirea canonului dat şi ascultând sfaturile bune ale duhovnicului (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.245-252).

Presbiter Ioviţa Vasile

Dacă ne uităm în Dex avem următoarele explicații: Dictatură înseamnă:„regim politic în care întreaga putere este deținută de o persoană sau un grup de persoane, într-o manieră autoritară, arbitrară, recurgând la forță și coerciție.”

Tedeum înseamnă: „slujbă de mulțumire și de laudă adusă lui Dumnezeu în anumite ocazii festive din viața socială a credincioșilor”. Adică, „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm!”

Ca să știm despre ce vorbim. Astfel, după mizeria de ieri, să înțelegem că nu ÎPS-ului Teodosie i-a tăiat un mizerabil microfonul! Nu! Armatei Române și celor ce sunt pe mare, departe, nu li s-a îngăduit să ridice mulțumirile lor pentru toate binefacerile pe care le-au primit. Însuși Poporului Român i s-a tăiat microfonul, ca să nu se audă mulțumirile acestuia pentru apărarea sa împotriva vrajmașilor.

Cine îi sunt vrajmașii? Cei care erau în tribuna așa-zis oficială! Așezați ca niște hiene, pe care tămăia și cântarea de slavă îi ardea. Rău! Cei care de ani de zile vă vor „binele”! Acest „bine” înseamnă să stați în întuneric, în frig, înfometați, terifiați, să vă înțepați de căte ori vor niște psihopați, șefii hienelor! Să vă închinați lor, pentru că în orice dictatură, de orice fel, nebunul care se crede dumnezeu, vrea laude.

Și nu, nebunul acela nu e la vedere. Niciunul dintre momâile alea de stăteau ieri acolo, în tribuna oficială, nu e ăla. Pentru că ăia de acolo sunt mult prea mici, lași și imbecili ca să poarte palăria unui rău atât de mare. El stă ascuns precum răul. E cel care ține sforile tuturor paiațelor în mâna sa. Ei sunt doar niște neica nimeni, bronzați, plimbați și îmbuibați, doar ca să aibă poporul niște fețe. La vedere! Și să înjure!Răul în esența sa nu este decât forma de materializare a distrugerii totale. A reușit să distrugă o societate, să spele creierele celor ce au crezut că „gândesc liber”. Doar că nu gândeau ei. Ei doar manifestau ce gândeau alții pentru ei.

Ieri, mai mult ca oricând a lăsat să se înțeleagă că și lui, Răului, îi cam este teamă! Că doar frica e sentimentul său favorit. La alții! Dar întotdeauna vine o vreme să primești înapoi tot ce ai dat. Ne-au demonstrat că dictatura este în plinătatea ei, că pentru ei nu mai există nimic în afară de putere. Puterea totală după care suspină îndelung! Nu au înțeles că puterea e doar o iluzie. Și că Dumnezeu te pierde cu ce îți place ție cel mai mult! Adică, patima stăpâniei!

Între dictatură și Tedeum, stau cei 20.000 de mii de credincioși de la Nicula, bătuți de ploaie o noapte întreagă. Miile de credincioși de la Putna și din toate mănăstirile și bisericile acestei țări. Ca niște Mucenici și Mărturisitori de credință. Mult prea greu încercați!

Însă cei din urmă știu! Că sunt o oaste tăcută! Care are un singur conducător. Și acest conducător este o Femeie! Care-i acoperă în vremurile cele mai urâte, grele și blestemate!

Se numește Maica Domnului! Apărătoarea noastră a tuturor!

Niciodată a lor!

(Text antologic, preluat de pe ActiveNews)

Am apărat cuceririle revoluţionare ale RSR la UM 0932/Ţ din Oradea, prin 1970. Era o unitate de securitate-intervenţii, conectată direct la agenda lui Ceauşescu. Ieşea acesta la vânătoare, intram în stare de alarmă. Se deplasa pe litoral, până la întoarcere – alarmă. Primea vizita vreunui şef de stat –alarmă. Făcea o vizită în câteva ţări străine, pe toată durata –alarmă. Şasesprezece luni din tinereţe mi-au fost răpite pentru a apăra orânduirea socialistă şi a satisface exigenţele bolnăvicioase ale dictatorului. E drept că perioda stagiului militar mi s-a socotit la vechimea în muncă şi mi-a mărit pensia cu vreo 50—60 de lei. Dacă refuzam să fac armata, făceam aproape doi ani de închisoare, dar primeam pensie de deţinut politic de vreo treizeci de ani, mai mare decât cea pe care o am acum, după 40 de ani de contribuţie efectivă la fondul de pensii. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi-i pe martorii lui Iehova.

Nu despre asta vreau să vorbesc acum. Îmi amintesc că erau vreo şapte posturi de pază şi apărare a unităţii militare, dintre care unul era la drapelul de luptă al acesteia. Mare grijă pentru drapel, deoarece în caz că ar fi furat – cine şi de ce să-l fure? – unitatea s-ar fi desfiinţat şi Ceauşescu ar fi rămas fără un pilon al apărării dictaturii sale. Drapelul era aşezat pe un culoar din clădirea comandamentului şi, vreme de vreo patruzeci de ani a fost în permanenţă păzit de un militar în termen, o santinelă înarmată, care se schimba la trei ore.. Să ţii atâta amar de vreme o santinelă lângă o ţesătură de mătase cu nişte insemne pe ea, mi se pare exagerat, ridicol chiar. Să dai atâta cinste unei cârpe, cum ar zice bihorenii, iar pe bieţii militari să-i supui unui regim de extenuare fizică şi de îndobitocire prin nelipsitul învăţământ politic, iarăşi mi se pare o ispravă de care numai comuniştii erau în stare. Era un fel de idolatrie animistă.

A venit anul 1989. Ceauşescu a fost executat, unitatea noastră s-a desfiinţat şi drapelul, onorat vreme de patru decenii, a fost aruncat cine ştie pe unde, omenirea trăieşte şi fără el. Am scris aceste rânduri văzând avalanşele de prostie, răutate şi absurd, toate exacerbate, revărsându-se peste societatea noastră şi parcă nu mă mai miră ce se-ntâmpla în anii comunismului biruitor.

Presbiter Ioviţa Vasile

Klaus Iohannis a ajuns în Portul Constanța pentru ceremoniile de Ziua Marinei exact când IPS Teodosie oficia o slujbă religioasă.Microfonul ierarhului a fost întrerupt pentru întâmpinarea șefului statului, scrie Mediafax.IPS Teodosie și-a continuat însă slujba chiar și în aceste condiții (fără amplificare) timp de încă aproximativ cinci minute.

După care, supărat, a părăsit locul unde avea loc ceremonia.

Într-o declarație la Antena 3, înaltul prelat a acuzat organizatorii că nu și-au respectat cuvântul: „Nu știu de ce au făcut asta. Răspund înaintea lui Dumnezeu. Mi-au dat 17 minute, ceea ce… Și mai aveam timp.”IPS Teodosie s-a plâns că nu este prima dată când i se oprește microfonul în timpul unei slujbe.

Iar organizatorii ar fi trebuit să îi pună în vedere limpede lui Iohannis că Ziua Marinei este, înainte de toate, o mare sărbătoare religioasă a Poporului Român ORTODOX.

Ştefan Constantinescu       (Preluare de pe ActiveNew

Te rogi. Iată, rugăciunea curge frumos, simți înlăuntrul tău că Dumnezeu ți-o ascultă cu bunăvoință; mintea ți-e liniștită, inima ușoară, și bucuroasă; spre sfârșitul rugăciunii însă, simți parcă o mică slăbiciune în minte și în inimă, care ajunge ca o apăsare și ca un foc mistuitor, rugăciunea ajunge să ți se pară din cale-afară de grea și încerci chiar față de ea ceva ca o repulsie, deși până atunci ți se părea ușoară și atrăgătoare.

Nu cădea în deznădejde, prietene! Acestea sunt uneltiri ale diavolului, căruia îi place să-și bată joc de noi, mai cu seamă când suntem către sfârșitul unei preocupări evlavioase, ca să cădem în deprimare și să considerăm pierdere de vreme toată lucrarea sfântă de mai înainte. Învață din aceasta sa nu ți se stingă duhul înainte de terminarea rugăciunii, nici măcar o clipă, roagă-te în duh și adevăr, neslăbit, și nu te arăta slugarnic, cu nici un cuvânt, față de Domnul când te rogi, adică nici un cuvânt din câte le vei spune să nu fie prefăcut, fățarnic; să-ți fie toată rugăciunea o expresie a adevărului, o trâmbiță a Duhului Sfânt, nici un cuvânt să nu se pună în slujba minciunii vrăjmașului, să nu fie o unealtă a aceluia.

Roagă-te cu osârdie lui Dumnezeu să-ți despovăreze sufletul de apăsarea vrăjmașului, să-ți stingă focul lui mistuitor din inimă, recunoscându-ți înaintea lui Dumnezeu din toată inima vina de a te fi rugat fățarnic și vei primi ușurare și pace. Ceea ce faci și grăiești, fă fără grabă, în liniște. Vei avea timp. Vrăjmașul are obiceiul să grăbească și să agite, fiindcă în grabă și agitație lucrurile își pierd rațiunea.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, p. 106)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Se apropie din nou sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. O sărbătoare care ne aduce aminte despre valorificarea talanților despre care vorbea Mântuitorul. O sărbătoare care ne arată cât este de important să înțelegem chemarea lui Dumnezeu și s-o acceptăm. O sărbătoare care ne invită să observăm cât este de frumoasă trecerea la cele veșnice cu conștiința Misiunii divine împlinite! O sărbătoare care ne obligă să vedem cu ochii sufletului ce este adevărata iubire. Iubire fără margini pentru Dumnezeu, iubire fără margini pentru aproapele! O iubire care se amplifică în veșnicie! O sărbătoare care ne arată cum trebuie să fie femeia creștină și cum se pot îmbina demnitatea cu smerenia și frumusețea trupului cu cea a sufletului.

Sfântul Dionisie Areopagitul, care a vizitat-o pe Maica Domnului la casa Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul din Ghetsimani, ne oferă un portret scurt, dar complex, al Maicii Domnului:

,,Înaltă, peste mijlocie, foarte sveltă, cu mâini și picioare delicate și frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca măslina coaptă, ovalul feței desăvârşit; se purta în culorile fecioarelor: roşu şi vânăt ; era foarte tăcută și activă. Tot ce făcea era desăvârșit, se mișca cu o grație firească pe care anevoie o au chiar împărătesele născute în purpură.

Cât am stat în casa ei nu a mâncat cu noi, ci numai seara se retrăgea cu femeile ei pentru a sta la masă. Ne-a vorbit despre Fiul ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altădată…

Toată înfățişarea şi purtarea ei erau atât de dumnezeieşti, încât dacã n-aş fi ştiut că nu-i ea Dumnezeu, m-aş fi închinat în fața ei ca lui Dumnezeu.„

Icoana Prodromița, cea pictată prin minune dumnezeiască, adeverește cele scrise de Sfântul Dionisie privind portretul fizic al Maicii Domnului.

Ziua de 15 August ne demonstrează cum, la trecerea la cele veșnice, tristețea poate fi împletită cu bucuria și cu nădejdea, potrivnicii lui Hristos pot fi rușinați, iar norii cerului pot fi puși în slujba  slujitorilor lui Dumnezeu. Încurajarea celor apropiați și a Apostolilor este cât se poate de reală și a constituit sursă de inspirație pentru cei care i-au dedicat pricesne și acatiste.

,,Sunteți triști că jalea-n lume
Cei buni lasă-n urma lor,
Dar răsună scumpul nume
Printre veacuri cu sfânt dor.

Eu mă duc mijlocitoare
Ca o Maică să vă fiu.
Celor slabi ajutătoare
Lângă dulcele Meu Fiu.”

Mulțimea minunilor Maicii Domnului, mila ei față de noi arătată chiar când nu știam să-i cerem ajutorul ne dau încrederea că ne ajută și în aceste vremuri în care înmulțirea păcatului atrage după sine pedeapsa divină. De aceea, spunem și noi cu multă recunoștință și cu nădejde:

,,Graiurile mele ascultă-le, Preasfântă Doamnă, Fecioară, și nu întoarce de la mine fața ta de mamă! Schimbă plânsul meu întru bucurie și suspinul meu întru veselie, ca să cadă vrăjmașii sub picioarele mele. Cu puternicele tale rugăciuni, zdrobește capetele lor cele trufașe, ca să te binecuvânteze toată limba și numele tău să-l rostească tot trupul. Binecuvântată ești, o, fiica Marelui Împărat ceresc! Tu ești cununa tuturor sfințeniilor, tu ești slava Ierusalimului celui de sus și a celui de jos. cei ce te binecuvântează vor izbuti în lucrările lor. Cei ce te binecuvântează vor fi binecuvântați, iar cei ce te urăsc și te ocărăsc vor fi blestemați! Din casa robilor tăi nu se va împuțina vinul și belșugul de untdelemn!
Îl binecuvântăm pe Dumnezeu Care te-a zidit!
Binecuvântați să fie părinții tăi care te-au născut!
Binecuvântată ești, Doamna Fecioară, în cer și pe pământ, lăudată și preaslăvită ești în vecii vecilor.  (Psaltirea Maicii Domnului, Psalmul 5)

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, nu întru iuțimea Sa să ne mustre pe noi Dreptul Judecător, nici întru mânia Sa să fim pedepsiți. Pe tine, apărătoarea noastră, te rugăm să ai grijă de noi și pentru numele tău cel sfânt să ne izbăvești de porțile iadului și din prăpastia cea întunecoasă cu rugăciunile tale, ca să cunoaștem în veci minunile tale, căci nu morții, nici cei ce sunt în iad, ci noi, cei vii, cu harul tău te vom binecuvânta! (Psaltirea Maicii Domnului, Psalmul 6)

Maica Domnului este MODELUL spre care suntem chemați să tindem spre slava lui Dumnezeu și spre ajutorul aproapelui. Maica Domnului este o adevărată mamă Căreia îi mulțumesc pentru tot ajutorul pe care mi l-a dăruit.

Lucreția P

Oferim pentru cititorii Active News extrase, traduse în română, din mărturiile cutremurătoare ale victimelor (majoritatea celor care apar în acest documentar sunt tineri):

Mărturia unei tinere, Nicole Smyth: „Am dureri mari de cap, am făcut scanări la plămâni și la inimă pentru că inima îmi bate foarte tare, iar plămânii îmi ard (…), am splina mărită, tocmai mi-a fost facut un CT [tomografie computerizată] acum cateva luni. Ceva nu este în regulă, dar doctorul mi-a spus că pur și simplu nu știe. A fost foarte empatic, dar a fost foarte sincer cu mine spunându-mi că pur și simplu nu știe ce am dezvoltat în legătură cu acest vaccin ca să mă poată ajuta. [Medicii] pur și simplu nu pot face nimic, deși am aceste tulburări.”

Ulterior, ea a anunțat că pagina sa de Facebook, unde și-a distribuit povestea, a fost ștearsă: „Dacă nu mai sunt pe Facebook este pentru că pagina mea a fost eliminată și nu eu [mi-am șters-o]. Am fost raportată pentru că îmi împărtășesc povestea. Este povestea mea. Ea nu este falsă. Cum poate oare să fie falsă? Am și documentația medicală. Stau la pat, dar acum sunt raportată. …dacă vă întrebați de ce nu auziți și alte povești precum a mea, acesta este motivul.”

O altă tânără: „Am leșinat azi la serviciu. Tot ceea ce fac de când am suferit leziunile în urma vaccinului este să încerc să redevin persoana normală dinainte, dar cred că nu se va mai întâmpla asta niciodată pentru că, din punct de vedere cognitiv, nu mai sunt la fel ca înainte. Îmi doresc cu disperare să redevin acea persoană inteligentă, talentată și capabilă să facă multe lucruri, dar acum trebuie să fiu atentă cum se comportă creierul meu în fiecare zi. Atunci când oamenii îmi spun că am avut o reacție la vaccin și că «vei fi bine», pur și simplu nu înțeleg. Chiar vreau să revin la normal într-o zi și nu cred că se va mai întâmpla asta.”

Mărturia unui tânăr:„De îndată ce am primit prima doză de vaccin, în 10-20 de secunde, am început să am un gust metalic ciudat în gură, nu am mai simțit niciodată așa ceva înainte … Din acel moment, am avut stări accentuate de oboseală, aveam senzația că nu pot să respir, simptome de vertij, în care mi se părea că totul se învârte și nu-mi puteam găsi echilibrul, palpitații, care erau extreme noaptea – eram întins în pat și inima parcă voia să-mi sară afară din piept, imi tremura tot corpul. Aceste efecte adverse severe au durat 2-3 săptămâni .. Fac acest video pentru a-i informa pe oameni că efectele adverse ale vaccinului sunt reale, chiar au loc, vreau doar ca oamenii să știe ce mi s-a întâmplat, fiindcă sunt sigur că mai sunt oameni care probabil au trăit ceva similar, chiar dacă nu sunt luați în serios pe rețelele de socializare. Însă oamenii suferă efecte adverse și nu sunt bine. Nu vreau ca nimeni să treacă prin ce am trecut eu, este teribil. Însă sunt într-o situație dificila, fiindcă am un job și, pentru a continua să lucrez în domeniul meu de activitate, trebuie să fiu dublu vaccinat. Prin urmare trebuie să decid dacă să trec din nou prin această experiență sau chiar printr-o experiență mai rea [efecte adverse mai grave], sau să risc să îmi pierd sursa de venit și să devin o povară pentru societate. Însă îmi iubesc slujba, iubesc oamenii cu care lucrez.”

O tânără: „Pe 28 mai am făcut prima doză de vaccin anti-covid. Trei zile mai târziu am început să am dureri în picioare, am observat că era foarte dificil să îmi ridic picioarele ca să intru în mașină, sau chiar să urc în pat. Era foarte dificil și foarte dureros. În loc să mă fac bine, starea mea s-a înrăutățit, aveam probleme cu ambele picioare, iar durerea a început să urce către brațe. Am început să am durere pulsatilă în brațe. M-am îngrijorat atât de tare, că am mers la spital. Acolo medicii mi-au spus că aveam simptome de atac cerebral, sau probleme neurologice. Am făcut multe investigații deja, a fost un coșmar, vreau să merg acasă. Nu au nicio idee ce anume am. Chiar mi-au zis că este un mister. După ce am făcut toate investigațiile, iar apoi au ieșit normale, au trimis chiar un fizioterapeut ca să mă vadă, iar fizioterapeutul a zis că este nedumerit, a spus: «Nu am nicio idee, nu am mai văzut așa ceva până acum. Poți să mergi normal, dar nu iți poți ridica deloc picioarele.» Simt ca și cum picioarele mele sunt extrem de grele. Când încerc să le ridic, picioarele mele încep să tremure pentru că fac un efort atât de mare să le ridic și nu pot. Și mă întreb daca mai sunt persoane care au experimentat asta. Fiindcă mă vor trimite acasă fără să îmi stabilească niciun diagnostic, ca și cum nu au idee ce mi s-a întâmplat. Ei nu mă pot ajuta.”

Un tânăr de 19 ani, din Cleveland, Mississippi, pilot agricol: „Mi-am facut, din naivitate, vaccinul pe 1 februarie, pe 3 februarie am început primul meu job [ca pilot agricol], am avut inflamație a creierului, vizibilitate «în tunel» [pierderea vederii periferice], [care au ținut] o ora si jumatate, până când umflarea creierului a devenit prea greu de îndurat, ambele urechi interne mi-au fost grav afectate, ulterior am avut două operații, care au încercat sa repare leziunile, dar mi-am pierdut capacitatea de a câștiga venituri, am pierdut certificatul medical necesar pentru a-mi putea menține permisul de pilot valabil. [Certificatul mi-a fost retras de] aceeași agenție federală FFA [Administrația Federală a Aviației din SUA] care m-a încurajat să mă vaccinez, la 2 zile după ce FDA a dat undă verde tuturor americanilor [pentru vaccinare]. După ce am primit vaccinul, aceeași agenție a avut și puterea să-mi ia certificatul medical. Nu mai pot pilota niciodată. (…) Le spun oamenilor sa nu fie naivi si creduli si sa-și pună întrebări cu privire la tot, să nu creadă ceea ce li spune, decizia finală e la voi!”

Mărturia unei asistente, Nicole Sirotek, fondatoare a American Frontline Nurses (în ianuarie 2022, ea a depus mărturie în fața comisiei de anchetă a senatorului Ron Johnson din Senatul SUA; videoul cu mărturia se poate vedea aici): „Acum 2 zile, a fost adus la urgență la spital un copil de 10 ani, care a avut un atac de cord și a trebuit să mă lupt cu medicul de la urgență, [care spunea că] copiii de 10 ani nu au atacuri de cord și m-am certat cu el timp de 30 de minute pentru a-l determina să îi facă un EKG, pentru ca [după investigație] să aflu că a suferit aproape un infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST … Am spus că tocmai a fost vaccinat ieri, deci este foarte posibil [să aibă acest efect advers grav]. Oamenii [afectați de vaccin] ne contactează pe mine și pe cei de la American Frontline Nurses pentru a-i susține, pentru că vedem că are loc o umilire a victimei, căreia i se spune că suferă de «anxietate etc.», dar, în realitate, dacă ei menționează că e vorba de o leziune cauzată de vaccin, atunci medicul, corporația, spitalul, clinica nu vor mai fi rambursate, așa că [efectele adverse] sunt etichetate drept «anxietate» sau «neuropatie», când este foarte clar o leziune cauzată de vaccin”.

Mărturia unui medic: „După ce au fost administrate publicului general, în casele de bătrâni, oamenii în vârstă au început să facă covid. A fost ceva ciudat. De exemplu, la o săptămână după ce primeau prima doză, au fost testați pozitiv pentru covid. Am început apoi să consultăm pacienți care se vaccinaseră, iar o săptămână mai târziu veneau cu pneumonie. O pot spune cu certitudine. 2021 este anul pneumoniei. Independent de covid. Nu am mai consultat niciodată atât de mulți oameni cu pneumonie, septicemie, și chiar în mijlocul verii, toată vara. După desfășurarea campaniei de vaccinare, am observat cu siguranță o creștere a cazurilor de atacuri de cord, de accidente vasculare cerebrale, de cheaguri de sânge, de sângerări gastrointestinale, de tulburări gastrointestinale, apendicită, am văzut chiar și pancreatită, cancere recurente, [numărul acestora] a crescut vizibil. Nu doar eu am observat, toată lumea părea să observe asta. A devenit clar pentru mine că ceva era în neregulă. 

Nu știam nimic despre VAERS, nu știam despre responsabilitatea noastră de a raporta, nici măcar nu s-a vorbit despre asta, când au fost lansate aceste vaccinuri. Nu am fost niciodată instruți în acest sens. Am intrat pe site și primul lucru pe care l-am observat a fost că acolo scria că «furnizorii de servicii de sănătate sunt obligați prin lege să raporteze anumite reacții adverse către VAERS». Am căutat mai departe și o secțiune întreagă se referea la exact ceea ce ar trebui să raportăm, lucruri specifice. Atunci am început să raportez pe cont propriu [probleme ale pacienților]. Foarte repede această muncă a devenit un loc de muncă cu normă întreagă. În decurs de 3 săptămâni până la o lună, aveam deja raportați 50 de pacienți… 

M-am întors la administrația mea și le-am spus că am nevoie de ajutor. Nu pot să fac totul singură, este copleșitor să fiu la telefon cu CDC tot timpul, să fiu la telefon cu acești pacienți, am nevoie ca mai mulți oameni să știe despre asta, ca să mă poată ajuta. Însă am întâmpinat rezistență. Pentru că atunci era momentul când vaccinurile au început realmente să fie promovate – toată lumea trebuia să se vaccineze.

Mărturia unei asistente medicale: „De pe 10 ianuarie, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna. Ce a început cu o durere de cap, 13 ore după vaccin, a sfârșit prin a fi inflamare a creierului, presiune intracraniană crescută, am tulburări neurologice, precum bâlbâială, convulsii, tremurat, din cauza cărora recent am căzut și mi-am rupt piciorul. Am cheaguri de sânge și fac zilnic injecții cu diluant de sânge, sunt un cobai fără niciun răspuns cert dacă mă voi mai recupera vreodată. Am cheltuit 20.000 de dolari pe tratamente, iau 23 de pastile pe zi și nu se vede o schimbare în bine. Medicii nu ascultă și, după mai multe vizite la spital, nu mai pot lucra. . Sunt reală, pericolul este real!”

(Preluare de pe ActiveNews, fără aprobare)

Mare majoritate a lumii epocii noastre este intruită lumește și aleargă cu o viteză lumească mare. Dar fiindcă îi lipsește frica de Dumnezeu – începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu – îi lipsește frâna, iar cu viteza, fără frână, sfârșește în prăpastie. Oamenii au foarte multe probleme și cei mai mulți sunt foarte amețiți. Și-au pierdut orientarea. Încet-încet vor ajunge să nu se mai poată controla pe ei înșiși. Dacă cei ce vin în Sfântul Munte sunt atât de zăpăciți, atât de încurcați, cu atâta neliniște, gândiți-vă: ceilalți care sunt departe de Dumnezeu, de Biserică, oare cum sunt?

Și vezi în toate țările furtună, amețeală mare. Sărmana lume – Dumnezeu să Se milostivească – fierbe ca oala-minune. Și cei mai mari cum lucrează! Bucătăresc – gătesc, le aruncă pe toate în oala minune și acum oala fluieră! Peste puțin va sări supapa. Am spus unuia care avea o funcție mare: „De ce nu luați aminte la unele lucruri? Ce va fi?”. „Părinte, îmi spune, mai întâi răul era ca puțină zăpadă. Acum s-a făcut un troian. Numai o minune poate ajuta”. Dar în felul în care înțeleg unii să ajute într-o situație, fac troianul răului și mai mare. În loc să ia unele măsuri pentru învățământ etc., ei fac mai rău. Nu caută cum să strice acest troian, ci îl măresc. Vezi, la început zăpada este puțină. Dacă se rostogolește la vale se face un bulgăre. Bulgărele, adunând altă zăpadă, lemne, pietre etc., încet-încet se face mai mare și mai mare, și în cele din urmă se face un troian mare. Așa și răul: puțin câte puțin a devenit troian și se rostogolește. Acum e nevoie de o bombă ca să-l spargi.

– Vă neliniștiți, Părinte?

– Ah, mi s-a albit barba înainte de vreme. Pe mine mă doare de două ori mai mult. O dată că prevăd o situație și strig ca să prevenim un rău ce e pe cale să se producă și o dată pentru că lumea nu dă importanță – poate nu din dispreț – și se petrece răul, iar apoi vine ca să o ajut. Acum înțeleg cât au suferit Proorocii. Cei mai mari Mucenici au fost Proorocii. Mucenici mai mari decât toți mucenicii, cu toate că n-au murit toți cu moarte mucenicească. Pentru că Mucenicii sufereau pentru puțin, în timp ce Proorocii vedeau o situație și sufereau mereu. Strigau mereu, dar ceilalți rămâneau indiferenți. Iar când venea vremea și îi ajungea mânia lui Dumnezeu din pricina nepăsării lor, erau chinuiți și Proorocii împreună cu ceilalți. Cel puțin atunci numai atât îi ducea mintea pe oameni. Îl lăsau pe Dumnezeu și se închinau idolilor. Astăzi, pe cât înțeleg, este cea mai mare idolatrie.

N-am conștientizat că diavolul s-a pus cu tot dinadinsul să distrugă făpturile lui Dumnezeu. A făcut panghinea ca să distrugă lumea. A turbat, pentru că a început să intre în lume neliniștea cea bună. Este foarte sălbăticit, pentru că știe că timpul lui e scurt. Acum face ca un criminal când îl înconjoară spune: „ Nu mai am izbăvire! Mă vor prinde!”, și sparge tot. Sau ca militarii care în vreme de război, atunci când li se termină munițiile, scot sulița sau sabia și se aruncă în luptă orbește, spunându-și: „Și așa suntem pierduți. Să omorâm cât putem mai mulți”. Lumea arde. Pricepeți aceasta? Au cuprins-o multe ispite. O astfel de văpaie a aprins diavolul, încât de s-ar aduna toți pompierii, n-o pot stinge. Văpaie duhovnicească.

N-a rămas nimic. Numai de rugăciune e nevoie ca să se milostivească Dumnezeu spre noi. Vezi, atunci când se aprinde un foc mare și pompierii nu mai pot face nimic, oamenii sunt nevoiți să se întoarcă la Dumnezeu și să-L roage să trimită o ploaie puternică pentru a-l stinge. Tot astfel și pentru văpaia duhovnicească pe care a aprins-o diavolul, e nevoie numai de rugăciune ca Dumnezeu să ajute.

Toată lumea se îndreaptă spre o stricăciune generală. Nu poți spune: „Într-o casă s-a stricat puțin fereastra sau altceva, ca să o repar”, ci toată casa este stricată. Toată casa este în dezordine. S-a stricat chiar tot „satul”. Situația a scăpat de sub control. Numai de sus mai este nădejde, la ceea ce va face Dumnezeu. Acum e vremea ca Dumnezeu să lucreze cu șurubelniță, cu mângâieri, cu pălmuțe ca să o îndrepte. Lumea are o rană care s-a îngălbenit și trebuie spartă, dar încă nu s-a copt bine. Se coace răul, ca atunci în Ierihon când a fost ars pentru „dezinfecție”.

(Bibliografie: Cuviosul Paisie Aghioritul – Cuvinte duhovnicești – I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Ed. Evanghelismos București – 2003 pp. 21-24)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Din data de 27 iulie 2022, Ortodoxia are un nou Sfânt: copilul Mucenic Slobodan Stojanovic! Micul Slobodan a fost martirizat la vârsta de 11 ani doar pentru că era ortodox și sârb.

Într-un sat bosniac a avut loc o slujbă în onoarea Noului Mucenic al Bisericii Ortodoxe Sârbe, Slobodan Stojanovic, un băiat de 11 ani care a fost ucis de musulmanii albanezi. Noul martir Slobodan Stojanovic, un băiat sârb care a fost canonizat în mai 2022, a fost onorat pentru prima dată în satul bosniac Drinjace. În urmă cu treizeci de ani, în această zi, el a fost ucis cu brutalitate de o grupare extremistă musulmană albaneză. Slujba divină a avut loc în biserica Sfântului diacon Avvakum din satul Drinyache, lângă orașul Zvornik, nu departe de locul unde locuia locuiește familia băiatului, în satul Kamenitsa. Martiriul băiatului a devenit un simbol al suferinței copiilor din timpul războiului din Bosnia.

Preotul Marko Danoilovici, în predica sa, a spus că Slobodan „a luat viață cu brațele deschise și, în același mod, s-a dus la dușmanii săi”. Potrivit clericului, crima lor nu a fost pedepsită, așa cum ar fi trebuit, precum au fost mai toate crimele împotriva poporului sârb din acest război. Potrivit părintelui Marko, „în ochii țărilor occidentale, crimele împotriva sârbilor nu sunt la fel de importante precum crimele împotriva altor popoare”.„Prin prisma suferinței micuțului Slobodan, trebuie să vedem suferința fiecărui copil în război, indiferent cum se numește”, a spus Părintele Marco.

Slobodan Stojanovic a fost ucis de Elfet Veseli, care a luptat pentru islamiştii bosniaci. Când au început masacrele împotriva sârbilor din sat, familia Stojanovic a mers într-un sat vecin să viziteze rudele, dar băiatul și-a amintit că nu și-a dezlegat cățelușul iubit. Părinții i-au interzis fiului lor să se întoarcă în sat, dar, auzind de departe lătratul cățelușului, Slobodan a fugit la el. În curtea casei a fost însă întâmpinat de islamişti care l-au măcelărit.

Cadavrul copilașului Slobodan a fost găsit în iunie 1993 într-o groapă comună de lângă Josanitsa. Potrivit medicului legist patolog, s-a constatat că băiatul avea multiple răni mortale la cap și corp, provocate în timpul vieții și după moarte. I s-a tăiat urechea, stomacul i-a fost tăiat cu un obiect ascuțit și un glonț i-a lovit tâmpla de la mică distanță. Ucigașul a fost găsit în Elveția, dar abia în 2019 a fost judecat. A primit o pedeapsa minimă, în ciuda crimei săvârşite si a altor infractiuni.

Sârbii din Zvornik, ale căror rude au fost ucise, capturate sau dispărute, urmează să ridice în oraș un monument Noului Mucenic Slobodan Kamenitsky.

În calendarul Bisericii Ortodoxe Sârbe din această zi sunt pomeniți și alți doi noi martiri din Drinjaca – Parintii Protopopi Milan Petkovici și Timotei Popovici, uciși tot în războiul din Bosnia. Icoanele tuturor Noilor Mucenici din Kamenitsky, pomeniți pe 27 iulie, se află în biserica Sfântului Diacon Avvakum.

„Prin suferințele micuțului Slobodan putem să gândim suferințele fiecărui copil din război”, a spus Părintele Marko Danojlović în timpul predicii sale de după Sfânta Liturghie. „Copilul Slobodan s-a apropiat de viață cu brațele deschise, la fel cum s-a apropiat de cei care l-au ucis în cele din urmă… Cea mai mare tragedie este că pe cântarul lumii victimele nu sunt măsurate, chiar dacă sunt copii”, a spus Părintele Marko.

Sfinte Mucenice Slobodan, roagă-te Atotbunului Dumnezeu pentru noi păcătoșii! Amin!

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

(Părintele Roman Braga a fost întemnițat timp de 11 ani la: Piteşti, Jilava, Canal, Balta Brăilei, Salcia, Ostrov. Data adormirii: 29 Aprilie 2015)

Eu tuturor le spun: „Vorbeşte cu Hristos!” Ce să vorbeşti? Despre toate: că la facultate ai un profesor așa și așa, că ţi-e foame… Dacă vorbești cu Iisus Hristos, diavolul nu găsește o portiță deschisă în mintea ta ca să-ți aducă ce ai văzut pe stradă. Pentru că mereu spui: „Doamne, uite că sunt obosit, trebuie să mă culc puțin. Am să încerc să citesc puțin și mă culc.”

Dialogul acesta permanent cu Dumnezeu este soluţia. O să spuneţi: „Dar ce, aceasta‑i rugăciune? Ca să fie rugăciune trebuie să citești psalmul cutare!” Este o rugăciune! Pentru că ce este rugăciunea, în fond? Este comunicare cu Dumnezeu. Ce sunt psalmii, decât un dialog cu Dumnezeu? În felul acesta noi devenim o rugăciune, o rugăciune „ambulantă”, care nu întotdeauna se face prin cuvinte, ci prin faptul că trăiești în prezența lui Iisus Hristos, căci El este întotdeauna cu noi. Nu poți să faci abstracție de prezența Lui în viața noastră.

De exemplu, ești în mașină, conduci mașina și spui: „Știu că ești pe locul din față aici cu mine, spune-mi ceva!” Și Mântuitorul îți răspunde. Cum? Îți dă sugestii cum să-ți rezolvi problemele. Dumnezeu întotdeauna răspunde la rugăciuni: „Da” sau „Nu”. Sunt rugăciuni și cereri pe care Dumnezeu nu ni le satisface pentru că noi vrem să trăim confortabil, numai confortabil, să nu suferim deloc. Dar nu este mântuire fără Cruce. El nu ne dă o Cruce grea; Crucea noastră personală este necesară, pentru că omul care n-a suferit este foarte superficial. Nu înțelegi lucrurile când hălăduiești, când o duci bine.

Dialogul cu Dumnezeu te face să ai mintea disciplinată și curată, face să nu mai vină prostiile acelea care se leagă într-o structură și te duc la păcat, la păcate intime. Pentru că omul este lăcașul Duhului Sfânt, este biserică sfințită, și biserica asta nu poate fi pictată cu imaginile murdare care îți vin în minte, ci trebuie pictată cu icoane.

(Pr. Roman Braga, Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, Rives Junction, octombrie 2012)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Simplu şi direct

La vreo 200 de metri de casa mea, se găseşte o căpşunărie de circa un hectar, înfiinţată după mulţi ani de trudă a unei familii. În fiecare an, în jurul datei de 1 mai, omul ieşea la drumul mare cu o recoltă de căpşuni frumoşi şi gustoşi, din care se înfruptau trecătorii şi localnicii. Toate mergeau bine, până când, în această vară un dobitoc, nu mai spun prost şi ticălos, a făcut o reclamaţie la instituţiile specializate ale faimosului stat de drept român prin care îi înştiinţa că acest căpşunar absoarbe apa din Valea Almaşului pentru a stropi plantaţia sa. Vine o echipă de mari experţi de la Zalău şi căpşunarul nostru le explică frumos că nu are cum să aducă apa din locul menţionat, acesta fiind la aproape un kilometru de plantaţia sa.

Dar de unde-ţi iei apa? Din puţurile pe care le-am forat pe teritoriul care-mi aparţine. Daaa? Atunci fă bine dumneata şi montează-ţi apometre la fiecare puţ şi vei plăti apa pe care o foloseşti. Ai termen până la data cutare, pentru a te conforma. Dacă nu – amendă de trei sute de milioane! Când a auzit, omul nostru s-a indignat şi a spus că părăseşte munca de vreo 15 ani şi se duce în Austria, unde va munci în acelaşi domeniu, pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele.

Paranteză: Mă dobitocilor, omul acesta munceste cinstit de atâţia ani şi voi vreţi să-l taxaţi pentru nişte apă pe care o extrage din pânza freatică, pe care Dumnezeu a aşezat-o acolo. Ce merit aveţi voi, mă idioţilor, în existenţa apei în pânza freatică? Niciunul. Folosiţi, probabil, o legislaţie elaborată de lichelele din parlament, care îngăduie scursorilor străine să cumpere pământ românesc în neştire, să exploateze bogăţiile subsolului fără îngrădire, dar nu-l lăsaţi pe românul acesta să-şi ia apă din subsolul său. Mă imbecililor, nu vă daţi seama că apa pe care o extrage acest om se întoarce în pământul din care a fost luată şi în circuitul normal din natură?

Stârniţi lehamite, prin modul vostru tâmp de a-i umili pe românii noştri. Lichelelor!

Presbiter Ioviţa Vasile

Conform  Wikipedia, ,,Frica este un mecanism de supraviețuire (s.n) ce apare ca răspunsul unui om la o amenințare concretă, de obicei negativă. Frica este legată de anxietate. Aceasta depinde de persoană și poate varia de la prudență la fobie și paranoia. Ea ține de mai multe stări, printre care grija, anxietatea, teroarea, paranoia, oroare, panică.

O frică de o intensitate extremă, persistentă, sesizată de către subiect ca fiind irațională se numește fobie. Fobia este determinată de prezența sau doar anticiparea prezenței unui obiect, a unei vietăți sau a unei situații.”

Așadar, ,,frica este un mecanism de supraviețuire” pe care Însuși Mântuitorul îl aprobă uneori: ,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10, 28). Este vorba despre supraviețuirea sufletului, despre salvarea acestuia.

Trăim timpurile profețite de Sfântul Antonie cel Mare care spunea: ,,Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.”  

Oamenii fără Dumnezeu ajunși la cârma lumii caută modalități de a supune omenirea prin frică. Frica este politizată, promovată și împinsă spre fobie și spre paranoia, iar deciziile luate în aceste situații sunt adesea aberante. Frica de Dumnezeu este înlocuită cu frica de incorectitudinea politică, frica de încălzirea globală, frica de pandemie, frica de război, frica de foamete… Atunci când ne e frică de Dumnezeu, căutăm să-I fim  pe plac Lui. Dimpotrivă, atunci când ne e frică de ce a mai născocit mintea umană, ne este frică, de fapt, de om! Gestionarea fricii, indiferent dacă amenințările sunt reale sau false, ține de stăpânul pe care ni l-am ales, deoarece cui datorăm frica îi datorăm și supunerea.

Însuși Mântuitorul ne spune cum să gestionăm teama:

– ,,Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi (s.n) de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 6, vs. 33-34)

-,,La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. ( Matei, 10, 30-330

-,,În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. “ (Ioan 16, vs.33).

-„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.“ (Luca 12, vs.32)

Și Psalmistul David, ne oferă niște repere privind frica:

– ,,Necredința călcătorului de lege spune inimii mele, că nu este într-însul frica de Dumnezeu. (Psalmul 35, vs.1).

-,,Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului. (Psalmul 110, vs.10)

 Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să ne supunem unul altuia, întru frica lui Hristos. Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 5, vs.21). Asta presupune să ascultăm cu toții de Hristos, nu să ne supunem cuiva de dragul corectitudinii politice! 

Frica de erezie este o frică justificată, deoarece erezia ne pune în pericol mântuirea. Sfântul Apostol Iuda ne îndeamnă cum să ne raportăm la erezie, biruind frica: ,,Iubiților, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu și să vă îndemn ca să luptați pentru Credința dată Sfinților, odată pentru totdeauna.” (Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda, cap.1, vers. 3)

Despre frica de păcat, care este o frică necesară mântuirii, ne vorbește Sfântul Apostol Pavel: ,,Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap 6, vs. 9-10) Toți creștinii trebuie să știe acest lucru, mai ales tinerii!

Observăm, așadar, că frica presupune atât aspecte benefice, cât și malefice. Dumnezeu să ne ajute s-o dirijăm spre slava Lui , spre mântuire, iar nu spre pierzarea sufletelor noastre! Amin.

Lucreția P.