ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Suferințele lumii sunt fără de sfârșit. O descompunere generală, pe familii, și mici și mari. În fiecare zi inima mi se toacă. Cele mai multe case sunt pline de supărări, de neliniște, de stres. Numai în casele care trăiesc după Dumnezeu oamenii sunt bine. În celelalte, divorțuri, unii falimentari, alții bolnavi, unii accidentați, alții drogați! Mai mult sau mai puțin cu toții, sărmanii, au o durere. Mai ales acum nu au de lucru; datorii de aici, suferințe de dincolo; îi trag băncile, îi scot din case cu grămada. Și nu pentru o zi sau pentru două. Sau dacă un copil sau doi dintr-o astfel de familie sunt sănătoși, se îmbolnăvesc din pricina acestei situații. Multe familii de acestea dacă n-ar avea atâtea griji, precum monahii, ar petrece cel mai bun Paște!

Câtă nefericire există în lume! Când cineva îl doare și se interesează de ceilalți și nu de sine, atunci el vede întreaga lume ca la radiografie, cu raze duhovnicești… De multe ori atunci când rostesc rugăciunea „Doamne Iisuse…“ văd copilași mici, sărmanii cum trec pe dinaintea mea mâhniți și se roagă lui Dumnezeu. Mamele lor îi pun să facă rugăciune pentru că au probleme, greutăți în familie și cer ajutor de la Dumnezeu. Întorc butonul pe aceeași frecvență, și astfel comunicăm.

Astăzi lumea s-a umplut de asigurări și asigurări, dar fiind depărtătă de Hristos, simte cea mai mare nesiguranță. În nici o epocă nu a existat nesiguranța pe care o au oamenii contemporani. Și deoarece asigurările omenești nu îi pot ajuta, ei aleargă acum să intre în corabia Bisericii, ca să simtă siguranța duhovnicească, căci văd cum corabia lumească s-a scufundat. Dar dacă văd că și în corabia Bisericii intră puțină apă, că și acolo au fost prinși de duhul lumesc și nu există Duhul Sfânt, atunci oamenii se deznădăjduiesc, pentru că nu mai au de ce să se alipească. Lumea suferă, se pierde și, din păcate, toți oamenii sunt nevoiți să trăiască în acest iad al lumii.

Cei mai mulți simt o mare părăsire, o nepăsare – mai ales acum – din toate părțile. Nu au de ce să se țină. Se împlinește zicala: „Cel ce se îneacă se agață și de un pai!“. Asta arată că cel ce se îneacă vrea să se prindă de ceva, ca să se salveze. Vede corabia înecându-se și merge sărmanul să se prindă de catarg. Dar, deși vede corabia în primejdie să se înece, nu se gândește că și catargul se va scufunda. Se prinde de catarg și se îneacă mai repede. Vreau să spun că oamenii caută să se sprijine de ceva, să se agațe de ceva. Și dacă nu au credință ca să se sprijine de dânsa, dacă nu se încred în Dumnezeu, încât să se încredințeze complet pe ei înșiși lui Dumnezeu se vor chinui. Mare problemă este încrederea în Dumnezeu.

Anii pe care îi străbatem sunt foarte grei și foarte primejdioși, dar în cele din urmă va birui Hristos.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești I – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 25-26)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Încredinţarea desăvârşită în mâinile lui Dumnezeu – aceasta este sfânta smerenie. Ascultarea desăvârşită faţă de Dumnezeu, fără nici un fel de împotrivire, chiar şi dacă anumite lucruri par iraţionale şi greu de împlinit. Predarea în mâinile lui Dumnezeu. Ceea ce rostim la Dumnezeiasca Liturghie spune totul: „toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Acelaşi lucru şi în rugăciunea pe care o zice preotul în taină: „Ţie, Stãpâne, Iubitorule de oameni, Îţi încredinţãm toatã viaţa şi nãdejdea noastrã, şi cerem şi ne rugãm şi cu umilinţã la Tine cãdem…”
Ţie, Doamne, Ţi le lăsăm pe toate. Aceasta este încrederea în Dumnezeu.
Aceasta este sfânta smerenie. Aceasta îl preschimbă pe om. Îl face dumnezeu-om.

Cel smerit este conştient de starea sa lăuntrică şi, deşi aceasta este urâtă, el nu-şi pierde personalitatea. Cunoaşte că este păcătos şi se întristează din pricina asta, dar nu deznădăjduieşte, nu se mistuie pe sine.
Cel ce are sfânta smerenie nu vorbeşte deloc, adică nu se împotriveşte. Primeşte să i se facă observaţii, să-l controleze ceilalţi, fără să se mânie şi să se îndreptăţească. Nu-şi pierde echilibrul. Celui egoist, complexat, i se întâmplă contrariul: la început seamănă cu cel smerit însă, dacă îl deranjează puţin cineva, îndată îşi pierde pacea, se mânie, se tulbură.
Cel smerit crede că toate depind de Hristos, şi că Hristos îi dă harul Său, şi astfel înaintează. Cel ce are sfânta smerenie trăieşte de acum în biserica cea nezidită de pe pământ. Are întotdeauna bucuria lui Hristos, chiar şi în cele neplăcute. Vedem aceasta şi în vieţile Sfinţilor. Apostolul Pavel ce era? Om ca şi noi. Dar ce s-a făcut? S-a făcut organ al lui Dumnezeu, vas al alegerii. Mărturisesc cuvintele lui: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine… Căci pentru mine viaţă este Hristos, iar moartea un câştig. Ardea de iubirea lui Hristos. Smerenia l-a ridicat acolo.
Să arzi pentru Dumnezeu, aceasta-i totul.

Dacă aveţi iubire către Dumnezeu şi către aproapele, Dumnezeu va dărui smerenie, va dărui sfinţirea. Dacă nu aveţi iubire către aproapele şi către Dumnezeu, dacă vă leneviţi, are să vă chinuiască satana, o să se răzbune pe voi omul cel vechi, or să vă greşească toţi şi toate, o să cârtiţi zicând: „De ce-ai lăsat asta aici? De ce acolo?” Şi o să socotiţi că e din pricina treburilor, a ostenelii. O să ziceţi: „Ce-o să fie cu starea asta în care am ajuns? Cum de mă port aşa?” fără să înţelegeţi de unde izvorăşte această stare. Pe când aceasta este răzbunarea instinctelor.
Atunci când omul trăieşte fără Dumnezeu, fără linişte, fără încredere, ci cu frământare, zbucium, întristare, deznădejde, dobândeşte boli trupeşti şi sufleteşti. Astenia psihică, neurastenia, schizofrenia sunt stări demonice. Diavol este şi vorbirea „smerită”. I se spune complex de inferioritate.
Adevărata smerenie nu vorbeşte, nu rosteşte cuvinte „smerite”, adică „sunt păcătos, nevrednic, ultimul dintre toţi…” Cel smerit se teme să nu cumva să cadă în slavă deşartă prin cuvintele cele „smerite”. Aici nu se apropie harul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, harul lui Dumnezeu se află acolo unde există smerenie adevărată, smerenia dumnezeiască, desăvârşita încredere în Dumnezeu. Dependenţa de El.
Asta are mare valoare, să fii călăuzit de Dumnezeu, să nu ai nici o voie. Robul nu are nici o voie: ce vrea domnul său. Tot astfel şi credinciosul rob al lui Dumnezeu. Devii rob al Lui, dar în Dumnezeu afli slobozire. Aceasta este adevărata libertate. Să arzi pentru Dumnezeu. Asta-i totul.

(Ne vorbeşte Părintele Porfirie, Editura Bunavestire Galaţi, 2003
Trad. de Ierom. Evloghie Munteanu)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Precizare

Pe internet a apărut o listă cu preoţii nepomenitori, în care au fost incluse, de-a valma, numele unora care n-au de-a face cu îngrădirea de erezie. Pentru a risipi orice confuzie, ne vom reaminti că majoritatea celor mai jos scrişi s-au despărţit de noi, în condiţiile ştiute, apoi s-au fărâmiţat între ei, încât nu mai ştim cine cu cine mai e în cuget şi simţiri. Suntem datori să precizăm că nu ne însuşim cinstea nemeritată de a fi citaţi şi enumeraţi împreună cu:

-Antim Gâdioi, în Munţii Neamţului

-Elefterie Tărcuţă

-Tihon Bivolaru

-Pamvo Jugănaru, Rădeni

-Ieronim Cozma, Rădeni

-Antonie din Munţii Neamţului

-Macarie Banu, Oituz

-Lavrentie Carp, Iaşi

-Cojoacă Andrei, Teleorman

-Ghervasie

-Mihai Valica, Vatra Dornei

-Ciprian Staicu, Harghita-Covasna

-Cleopa Jurj, Arad

-Claudiu Maria, în părţile Drăgăşaniului

-Miron Ioan, Turda

-Antonie Oros, jud. Satu Mare

-Popa Daniel, jud. Satu Mare

-Nicolae Zorilă, Bihor

-Onisim, Valea Trotuşului

-Eftimie Mitra, Eparhia Devei şi Hunedoarei

-Spiridon Roşu

Spuneam că unii din cei recomandaţi ca nepomenitori, pomenesc cu mult sârg episcopul locului. Aş aminti aci pe Părintele pomenitor Mihai Valica din Vatra Dornei, care a permis lui Dan Puric să predice în biserică îmbrăcat în veşminte diaconeşti, cum se poate vedea dintr-un filmuleţ! Ce să mai înţelegem din asta? Că şi acolo a pătruns urâciunea pustiirii în locul cel sfânt?

Mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a ajutat să biruim ispitele şi să rămânem în Sfânta Sa Biserică. Nevrednici cum suntem, avem mulţumirea că am rămas pe drumul pe care am păşit întâia oară, în 2016.

Astăzi înainte – însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului! (Troparul Praznicului).

Din veşnicie, Preabunul Dumnezeu a hotărât, după sfatul voii Sale, ca noi, nevrednicii slujitori ai Săi să prăznuim astăzi pe cea mai curată decât strălucirile soarelui, pe Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului Iisus Hristos. Trei ani avea copila Maria când părinţii săi cei Dumnezeieşti, Ioachim şi Ana, au chemat la casa lor din Nazaret rudele, cunoscuţii, vecinii şi mulţime de fecioare. Aceştia au înconjurat-o pe Preacurata Maria şi ţinând în mâini făclii, au început drumul spre Ierusalim, iar cântările lor se uneau cu cântările îngereşti. Părinţii Maicii Domnului împlineau făgăduinţa pe care o făcuseră Domnului când se rugau ca Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să ridice nerodirea lor.

După trei zile de călătorie, au ajuns în Ierusalim, la templul sfânt. Cărţile bisericeşti ne spun că la templu slujea marele arhiereu Zaharia, împreună cu alţi preoţi, şi aceştia au ieşit să o întâmpine pe copila Maria. La intrarea în templu erau cinsprezece trepte pe care preoţii şi leviţii le urcau şi cântau pe fiecare treaptă un psalm. Aceste trepte le-a urcat fiica lui Ioachim şi a Anei, şi toţi s-au mirat văzând-o, dar şi mai mult s-au mirat atunci când  arhiereul Zaharia a dus-o pe copilă în Sfânta Sfintelor, acolo unde nu intrau nici preoţii, ci numai marele arhiereu, o dată pe an. Acolo i s-a dat ei loc de rugăciune, în sfântul altar, după a doua catapeteasmă.

După ce şi-au împlinit datoria lor sfântă, Dumnezeieştii părinţi s-au întors acasă, au făcut ospăţ mare şi au mulţumit lui Dumnezeu.

În jurul templului din Ierusalim erau multe locaşuri în care vieţuiau văduvele care petreceau în curăţie, între care se afla şi Ana proorociţa, cea care a fost prezentă când Pruncul Iisus a fost adus la templu, ca să fie închinat Domnului, cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca. Deosebi locuiau bărbaţii nazirei care trăiau asemenea monahilor, iar în alte locaşuri erau găzduiţi pelerinii şi străinii. Preacuratei i s-a dat a vieţui în locaşul fecioarelor. Astfel a petrecut copila Maria în anii ce au urmat. Învăţarea Scripturilor Sfinte ale Vechiului Testament, rugăciunea în Sfânta Sfintelor şi lucrul mâinilor erau îndeletnicirile ei. Hrana o primea de la Sfinţii Îngeri, după cum mărturisesc Părinţii Bisericii.

Sfântul Apostol Pavel a scris: ,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare… pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pregătit pentru orice lucru bun’’(II Timotei 3, 16-17). Sfânta Fecioară a fost pregătită de Dumnezeu pentru împlinirea a ceea ce covârşeşte toată mintea omenească: primirea în preacuratul său pântece a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este Sărbătoarea  de care şi noi ne-am învrednicit astăzi, cinstite cititorule.

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa niciun trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Atunci de vă va zice cineva: Iată, Mesia, este aici sau dincolo, să nu-l credeţi’’.

Dacă aş fi încercat să explic aceste cuvinte ale Mântuitorului acum câteva decenii aş fi avut mari dificultăţi de înţelegere. Acum însă, când trăim în fiecare zi evenimente teribile, fiecare din noi avem posibilitatea de a cunoaşte şi înţelege. Ca o slugă netrebnică din Biserica lui Hristos, îmi îngădui câteva explicaţii asupra acestor preasfinte cuvinte ale Domnului Hristos.

1.Strâmtorarea mare (tlipsis megali). Am trăit prigoana comunistă cu toate câinoşeniile ei. Ştim ce prigoane au îndurat credincioşii Bisericii în persecuţiile dezlănţuite de-a lungul istoriei. Ceea ce trăim noi astăzi, şi mai cu seamă ce vom trăi în anii următori, va întrece îmaginaţia şi puterea de înţelegere a omului. Suntem martorii unei înfricoşătoare cerneri, căci mulţi dintre noi se pleacă în faţa acestor antihrişti, mânaţi de puterile cele întunecate ale iadului. Asta înseamnă o mare trădare a lui Hristos şi implicit pierderea mântuirii. Este vorba de acest diabolic ser, numit impropriu vaccin, care are ţinte precise, desluşite de Sfinţii noştri care au trăit doar cu câteva decenii în urmă, le desluşesc şi Părinţii vrednici trăitori în aceste zile. Am atras atenţia în repetate rânduri, o fac şi acum, că în momentul în care ai fost injectat, ai primit stigmatele diavolului, ai intrat în jocul celui rău, din care greu  se poate ieşi. Te-ai pregătit pentru a primi semnul fiarei, aceasta însemnând pierderea ireversibilă a mântuirii. ,,Vaccinul’’ este parte a pecetluirii. Îmi este greu să înţeleg cum bieţii oameni ascultă de aceşti ne-oameni, care ne mint continuu de 32 de ani şi nu-şi dau seama că au în faţă nişte vrăjmaşi de moarte, nicidecum nişte binefăcători. Peste puţină vreme, sataniştii care s-au înşurubat la puterea vor scoate acea lege draconică pentru nevaccinaţi. Va fi încă o cernere drastică, deoarece mulţi se vor înfricoşa şi vor ceda, vaccinându-se. Mântuitorul a spus cu limpezime: ,,Dar cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui’’(Matei 24, 13).

2.Scurtarea zilelor. Toată lumea vede că timpul nu mai are amplitudinea din urmă cu decenii. Vremea s-a scurtat şi o zi ar avea durata de 16 ore, după cum spun oamenii de ştiinţă oneşti. Această scurtare a vremii se produce în continuare. Cineva spunea că pandemia ne-a schimbat percepţia asupra timpului, de aceea acesta ni se pare mai scurt. Fals. Percepţia oamenilor nu s-a schimbat, ea nu face altceva decât să ne arate cu exactitate împlinirea cuvintelor prooroceşti ale Mântuitorului. De aceea este cu atât mai de preţios timpul ce ne este dat pentru mântuire.

Scurtarea vremii nu trebuie să ne înspăimânte. Ea ne apropie şi mai mult de ziua în care Fiul lui Dumnezeu va veni pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă. Pe de altă parte, Dumnezeu ne ajută, cu această scurtare, să trecem mai uşor prin marea strâmtorare. Pentru diavolul şi slugile sale, scurtarea vremii e motiv de spaimă. Ne spune Sfânta Scriptură că diavolul ,,umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită’’ (I Petru 5, 8) ,,căci ştie că timpul lui este scurt’’ (Apocalipsa 12, 12).

3. Cei aleşi. Ar fi greşit şi păgubitor pentru sufletele noastre să credem că Dumnezeu a ales un anume număr de oameni pe care-i va mântui, cu sau fără vrerea lor. Aceasta este o erezie născocită de reformatorul Jean Calvin propovăduită asiduu de adepţii săi şi se numeşte predestinaţie. Biserica ne învaţă că Dumnezeu, în marea-I bunătate, i-a ales pe toţi oamenii să fie moştenitori ai Împărăţiei Sale: ,,Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină’’ (I Timotei 2, 3-4). Este însă lucrul ştiut că nu toţi oamenii răspund acestei alegeri. Cea mai mare parte a omenirii trăieşte în întunericul necunoaşterii lui Dumnezeu. Cei puţini însă, care s-au lipit cu toată inima lor de Dumnezeul Adevărului, sunt cei aleşi. Însuşi Mântuitorul a spus: ,,Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi’’ (Matei 22, 14), iar minoritatea numită Biserică, a definit-o drept ,,Turmă mică’’(Luca 12, 32).

Noi, cei de astăzi, nu suntem decât nişte slujitori  slăbănogiţi, nevrednici de Preasfântul Nume al Mântuitorului, sau, după cuvântul Evangheliei: ,,Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem’’ (Luca 17, 10).

4. ,,Iată, Mesia este aici sau dincolo’’. Mulţimea hristoşilor mincinoşi, care s-au arătat în lume, ne arată câtă dreptate a avut Mântuitorul, prevenindu-ne asupra acestei primejdii. Primejdia cea mare însă o reprezintă mesia cel mincinos, antihristul, care se va ridica la sfârşitul veaculuişi care va uzurpa puterea lui Dumnezeu, pretinzând că el este dumnezeu. Părinţii Bisericii ne fac să fim cu luare aminte, să nu ne uităm atunci când va fi prezentat lumii, nu cumva să ne străfulgere vreun gând de admiraţie pentru el.

Vino, Doamne Iisuse! (Apocalipsa 22, 20).

Presbiter Ioviţa Vasile

Suntem încon­juraţi de oameni cu care uneori întreţinem relaţii anevoioase. De câte ori nu se întâmplă să aşteptăm ca celalalt să vină să se pocăiască, să ne ceară iertare, să se umilească înaintea noastră. Poate că l-am ierta dacă am simţi că s-a coborât atât de mult în faţa noastră încât iertarea ar fi ca un joc de copii. Dar nu trebuie să iertăm aproapelui nostru pentru faptul că ar merita iertarea – putem noi aştepta de la Dumnezeu o iertare meritată? Atunci când venim înaintea Domnului şi Îi spunem: „Doamne, mântuieşte! Doamne, ai milă! Doamne, iartă-ne!”, putem noi oare adăuga: „pentru că merităm”? Niciodată. Avem încredere că Dumnezeu ne iartă pentru iubirea Lui neprihănită, jertfelnică, pentru iubirea lui Hristos cel Răstignit pe Cruce. O astfel de iubire aşteaptă Dumnezeu de la noi în relaţiile noastre cu aproapele; noi nu iertăm acestuia pentru că merită, ci pentru că suntem ai lui Hristos, pentru că, în numele Dumnezeului celui Viu şi al lui Hristos cel Răstignit, ne este dat să iertăm.

Ni se pare câteodată că dacă am putea să uităm jignirea, atunci am putea ierta; dar a uita este peste puterile noastre – „Doamne, dă-ne nouă să putem uita!”. Dar aceasta nu este iertare; să uiţi nu înseamnă să ierţi. Iertarea înseamnă să-l vezi pe om aşa cum e, cu păcătul său şi cu ceea ce îl face să fie insuportabil, şi să spui: „Te voi purta ca pe o cruce; te voi purta până în Împăraţia lui Dumnezeu, fie că vrei, fie că nu. Bun sau rău, eu te voi purta pe umerii mei, te voi aduce la Domnul şi-I voi spune: „Doamne, l-am purtat pe acest om în tot timpul vieţii mele, pentru că mi-a fost teamă să nu se piardă. Acum iartă-l şi Tu, în numele iertării mele!…”

O, dacă am putea să ne purtăm astfel unii cu alţii! Dacă l-am înconjura pe cel slab cu o iubire veghetoare şi delicată, câţi oameni nu s-ar regăsi pe ei înşişi, câţi nu ar deveni vrednici de o iertare care le-ar fi dată în dar…

(Mitropolit Antonie de Suroj, din „Taina iertarii.Taina tamaduirii”, Ed. Reintregirea)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi.

Substanţele diabolice numite mincinos vaccinuri sunt stigmate ale diavolului în corpul nostru. Cum putem dovedi aceasta? Simplu. Ele au fost inspirate de diavolul, ne vin de la el şi sunt administrate prin slugile sale, sataniştii de toate felurile. Ce este un stigmat? DEX: Urmă lăsata de ceva; urmă ruşinoasă, semn dezonorant; semn care se aplică pe corpul sclavilor sau al delincvenţilor.Sataniştii nu se vor opri aci. Planul lor înaintează, bineînţeles, în limitele îngăduite de Dumnezeu. De aceea, revin şi îndemn pe toţi să se ferească să primească semnul şi ,,darul’’ diavolului, chiar dacă asta nu înseamnă pecetluirea ultimă şi ireversibilă. Pentru toţi, mai e vreme de pocăinţă.

Nu primiţi certificatul verde, chiar dacă vi se aduce acasă şi vi se acordă cu multă înlesnire. Cele trei pătrăţele din colţuri conţin cifrele apropriate de diavolul, 666. Primindu-le, e ca şi cum am fi de acord cu ele. Sataniştii zilei vor să distribuie certificatele la cât mai multă lume, deoarece vor să ne înrobească pe toţi. Putem trăi şi fără certificate, noi n-avem de dovedit nimic nimănui. De la diavolul şi de la slugoii săi nu primim absolut nimic, indiferent cât de meşteşugit şi de atractiv îşi ambalează ,,darul’’.

Cu noi este Dumnezeu. Sataniştii îl au pe tatăl minciunii, diavolul. Mai există vreo îndoială cu privire la cei care vor birui? Nu. Continuaţi să rezistaţi şi nu vă temeţi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Vă prezint varianta scurtă a analizei privind Amendamentele la proiectul legislativ PLx 545/2021. Proiect lege certificat conform amendamente PNL și PSD:

1. Certificat digital național (QR) este introdus pe perioada nedeterminata, indiferent daca avem stare de alerta sau nu, indiferent daca avem cazuri in tara sau nu.

2. Certificatul digital (QR) trebuie să îl prezinți obligatoriu ca să mergi la muncă sau să intri în sediul vreunei unități publice sau private, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Adică:

– dacă nu îl ai nu poți să mergi la muncă;

– fără certificat copilul nu poate să meargă la școală sau la facultate;

– fără certificat nu intri în spital;

– fără certificat nu intri în magazin;

– fără certificat nu intri în biserică;

– fără certificat nu mai intri în sediul niciunei societăți ca și client sau angajat;

– fără certificat nu mai intri nicăieri;

– fără certificat nu mai poți să intri în Parlament, chiar dacă ești senator sau deputat.

Cine te lasă să intri fără certificat își ia amendă cuprinsă între 10.000 lei și 100.000 lei.

Numai cei din puterea judecătorească (judecători, procurori etc) vor putea să meargă la muncă fără certificat.

Putem să intrăm numai în sediile puterii judecătorești fără certificat (judecătorii, tribunale, curți de apel, parchete etc.)

3. Cei testați pozitiv și necesită internare, își vor plăti cheltuielile cu spitalizarea.

4. Testarea gratuită va fi numai 1 sau 2 luni (10 teste gratuite pe luna), dupa care testarea o vom face pe banii noștri.

Chiar si cele 10 teste gratuite din prima luna pot rămâne numai pe hartie, daca statul nu decontează.

5. Dacă ai contraindicații pentru vaccinare, testarea va fi gratuita. E posibil sa ramana tot pe hartie, daca statul nu ofera sau nu deconteaza testele gratuite, dar tu trebuie sa prezinti certificatul de testare ca sa ai acces oriunde.

6. Dacă nu prezinți certificat când te duci la muncă, ți se suspendă automat contractul de muncă câte 30 zile până îl prezinți.

7. Daca nu esti vaccinat si te hotarasti sa te vaccinezi, ți-ar plăti statul testarea până când ajungi la schema completă de vaccinare (pe hârtie, că în realitate poate să nu se întâmple).

8. Poți să te plângi instanței că ți s-a suspendat contractul de muncă și să câștigi numai dacă este o eroare (dacă aveai certificat și a zis angajatorul că nu ai). Dacă în realitate nu ai avut certificat ți se va respinge acțiunea și contractul rămâne suspendat pentru că așa zice legea și judecătorul nu poate să treacă peste lege.

Concluzii:

– se va impune vaccinarea obligatorie indirectă (dacă nu ai bani să te testezi, va trebui să te vaccinezi).

– Certificatul va fi folosit pe termen nedeterminat

Nu are legatură acest certificat cu transmiterea virusului

(Preluare de pe ActiveNews. Titlul apartine administratorului acestui blog)

Avocat Elena Radu

Răbdare, răbdare, răbdare (Părintele Cleopa Ilie). Nimic nu am, nimic nu sunt, nimic nu pot (Părintele Proclu Nicău). Slavă Ție Doamne, Slavă Ție! Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt,Treime Sfânta Slavă Ție! Doamne Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Născătoarea de Dumnezeu miluiește ne pe noi!

Gânduri pentru aceste vremuri, iertați-mi îndrăzneala!

Valentin

Ce lume nemulţumitoare!
În orice caz, pocăinţa este mare lucru. Noi încă n-am înţeles că omul prin pocăinţă poate schimba hotărârea lui Dumnezeu. Acesta nu-i lucru mic, ca omul să aibă o astfel de putere. Faci rău? Dumnezeu îţi dă o pălmuţă. Spui “am greşit”? Se opreşte şi-ţi dă binecuvântări. Adică, atunci când copilul cel neastâmpărat îşi vine întru sine, se pocăieşte şi este mustrat de conştiinţa sa, tatăl lui îl răsfaţă cu dragoste şi îl mângâie…

Să citiţi toate Cărţile Macabeilor. Sunt foarte puternice. Ce poruncă dăduse împăratul! Ca elefanţii să calce pe israeliţi. S-au dus ceilalţi, au pregătit ceremonia, au adăpat 500 de elefanţi cu vin tare şi tămâie ca să-i întărâte şi aşteptau pe împărat să vină ca să înceapă spectacolul. Dar împăratul uitase porunca ce o dăduse. Se duce îngrijitorul de elefanţi să înştiinţeze pe împărat, pentru că acela încă nu apăruse. ,,Împărate”, îi spune, ,,te aşteptăm. Toate sunt gata, elefanţii, iudeii şi cei chemaţi aşteaptă”. ,,Cine v-a spus să faceţi un astfel de lucru?”, le spune. Strigăte, ameninţări… Şi aceasta nu s-a făcut o dată, ci de trei ori. Oare a fost un lucru mic ca împăratul să uite porunca ce-o dăduse el însuşi? Şi nu numai aceasta, ci în cele din urmă şi-a schimbat toată purtarea sa faţă de iudei. Toată cheia aici este: să se pocăiască lumea.

– Părinte, asociaţiile de pace întemeiate de diferite state ajută pentru pacea lumii?
– Depinde. Sunt unii care pornesc cu intenţie bună. Dar atunci când se adună vrăjitori, închinători la foc, protestanţi, o grămadă – nu le mai dai de capăt – ca să aducă pace în lume, cum să ajute? Dumnezeu să mă ierte, dar acestea sunt zdrenţele diavolului. Se face pace cu o asociaţie păcătoasă?Cum poate veni pacea, atunci când oamenii nu se împrietenesc cu Dumnezeu? Numai atunci când omul se împrieteneşte cu Dumnezeu, vine pacea lăuntrică şi cea exterioară. Şi pentru ca omul să se împrietenească cu Dumnezeu trebuie să-şi vină în simţire, să se pocăiască, să trăiască potrivit cu poruncile lui Dumnezeu, şi atunci vin harul şi pacea lui Dumnezeu înlăuntrul lui. Numai atunci va putea ajuta şi pentru pacea din jurul său“.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire Duhovnicească, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Când nu putem merge în niciun loc, nu putem cumpăra, trebuie să oprim asta. Pentru că persoanele care se vaccinează vor avea problem de coagulare a sângelui, cu siguranţă. La 2, 3, 4, 5, 6 luni de la ,,vaccin’’, vor avea problem de coagulare. Ei bine, acest pacient pe care tocmai l-am operat, a făcut o doză în august. Un pacient sănătos, de 35 de ani care nu suferea de nimic, acum are probleme de coagulare. Atunci, voi care v-aţi ,,vaccinat’’, care nu simţiţi nimic, care nu ştiţi absolut nimic, daţi-i un pic de timp, faceţi câteva analize de coagulare, timp de coagulare care se numesc TT, TTP, INR. Şi apoi trebuie să faceţi lunar acesta analize, pentru că mai devreme sau mai târziu veţi avea probleme de coagulare, cu siguranţă. Astfel, modul în care vor începe să moară oamenii, e de toate bolile care au legură cu problemele de coagulare.

Serul diavolului, numit vaccin, provoacă un şir lung de boli

Deci bolile de coagulare le puteţi avea în orice parte a corpului. Şi anume, puteţi avea un trombus la nivelul retinei şi să începeţi să aveţi dureri de cap şi vederea înceţoşată. Puteţi să aveţi un atac cerebral. Puteţi să aveţi o tromboză la sinusul cavernos. Puteţi să aveţi un thrombus la nivelul plămânilor, o tromboembolie pulmonară. Puteţi să aveţi un thrombus la inimă şi să faceţi un infarct. Puteţi să aveţi o tromboză la nivelul arterei mezenterice şi să vă moară intestinele, cu stări de greaţă, cu o durere abdominală îngrozitoare. Puteţi să aveţi un trombus la nivelul vaselor de sânge, la nivelul ficatului, la nivelul rinichilor, la nivelul membrelor inferioare. Puteţi avea un thrombus la un braţ, la un deget, la un picior.

Modul în care vor începe să moară oamenii e dat de bolile de coagulare. Şi-atunci voi oare încă mai credeţi că ,,vaccinul’’ este ca să vă salveze viaţa? Cine se vaccinează este pentru ca să-l omoare. Cine se ,,vaccinează’’ crede că déjà este salvat, crede că nu o să i se mai întâmple nimic. Şi totuşi,ei pun în aplicare a 3-a doză. Având în vedere că nu vi se întâmplă nimic, vă mai aplică o doză. Şi vă aplică această doză în primul rând persoanelor care au un sistem imunitar compromis..

Când ajungeţi la rău, guvernele nu vă ajută cu nimic

Apoi vine din nou rândul medicilor. Aveţi grijă colegi, colegi. Vă rog, colegi! Frăţiorilor, vă rog. Ştiu că aţi spus că nu e treaba mea, că nu trebuie să-mi pese, că eu nu trebuie să fac cercetări de coagulapatie, mai ales că nu-mi corespunde acest domeniu. Dar una din doamnele care a fost astăzi la consultaţie, a fost ieri la cardiolog, iar cardiologul i-a spus că, afară de tromboza pe care i-am diagnosticat-o eu, a făcut, de asemenea, o pericardită. Asta i-a spus cardiologul. Aşadar, voi care v-aţi ,,vaccinat’’ şi nu s-a întâmplat nimic, pentru că au trecut 3, 4, 5, 6 luni, dumneavoastră, domnule, sunteţi o bombă cu ceas. Mai bine mergeţi şi vă faceţi analizele, care vă vor costa scump. Şi, bineînţeles, guvernul, guvernele în general, nu vă vor deconta aceste analize. Da, le dăruiesc ciment, dacă se ,,vaccinează’’, în Honduras le dăruiesc 15 saci de ciment. Anunţă că vă vor da un bonus. Da, vă vor da un bonus, după care vine rândul dvs. să vă faceţi analizele. Şi în momentul când apăreţi cu o tromboză, trebuie să scoateţi bani din buzunar să vă cumpăraţi anticoagulantele. Şi vă spun că acestea nu sunt ieftine, sunt scumpe. Şi dacă nu le luaţi, aveţi probleme de coagulare şi muriţi! Simplu. Pentru că guvernul nu vă va deconta analizele, şi cu atât mai puţin vă va deconta tratamentul.

Pentru cei dispuşi să înţeleagă

Care ar fi tratamentul ca să evitaţi coagularea? Să nu vă ,,vaccinaţi’’. Nu fiţi prostuţi, nu fiţi nepricepuţi, crezând că: ,,Mă voi vaccina, doctore, pentru că altfel, mă vor concedia’’. Şi ce? Cât timp crezi că ai să mai munceşti? Cât timp crezi că-ţi mai rămâne de trăit? 6 luni, un an? ,,Doctore, nu mă vor lăsa să intru în alimentară’’. Şi ce!? ,,Doctore, dar nu-l vor lăsa pe fiul meu să intre în şcoală’’.Atunci ,,vaccinează-l’’. Vaccinează-l. Pentru că fiul tău nu va dezvolta doar probleme de coagulare, va dezvolta o pericardită, o miocardită. Nu înţeleg. Eu sunt realmente îngrijorat de oamenii care văd această situaţie într-un mod subţire şi glumeţ. ,,Doctore, eu sunt déjà vaccinat de 6 luni şi nu mi s-a întâmplat nimic’’. Cu mult noroc nu s-a întâmplat nimic, dar îl pândeşte. Problemele de coagulare îl pândesc. ,,Doctore, vorbiţi-le despre vaccinuri, pentru că multă lume e disperată să se vaccineze’’. Discuţiile mele sunt pentru oamenii cu înţelegere. Dar pentru voi care sunteţi catâri, pentru voi care nu înţelegeţi, pentru voi eu pot să explic de o mie de ori că 6 din pacienţii mei, 6 din 10, pentru care am primit rezultatele la analize, au probleme de coagulare. Le-am arătat dosarele. Eu vreau ca măcar o persoană pe zi să se salveze. Măcar cineva să aibă un creier atât de mare, încât să-şi dea seama că ,,vaccinurile’’  sunt ca să omoare oameni! Că pentru asta dau guvernele cadouri şi bonusuri, că pentru asta te sperie guvernele, că pentru asta îţi închid guvernele aeroporturile, nu te lasă să intri în alimentare, pentru asta îţi spun o mie de lucruri… Pentru că tu în faţa unei necesităţi, ce faci? Te supui!

Cercetează. La experţi adevăraţi, pentru că aceia pe care tu îi asculţi la ,,Ştiri’’ te mint.  

(Transcriptul unui film)

Hristos a săvârşit alergarea Sa pământească în pătimiri necurmate. De-abia S-a născut, că oamenii au şi năzuit să-L dea morţii. Pe ucenicii Săi îi cheamă la pătimiri, iar celui care nu vrea să pătimească îi spune: „Cel care nu îşi ia crucea sa şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 38). Cercetează vieţile tuturor apostolilor: toţi şi-au petrecut şi şi-au încheiat viaţa în pătimiri. Cercetează vieţile mucenicilor: aceştia şi-au cumpărat Cerul prin sânge şi prin chinuri nenumărate. Cercetează vieţile cuvioşilor: oare n-a fost toată viaţa lor o îndelungă mucenicie nevăzută? „Au rătăcit în pustii, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi” (Evrei 11, 38, 37), după cuvântul apostolului, „prin multe sângiuiri şi morţi” au moştenit veşnicia cea fericită. „Nimeni nu s-a suit la Ceruri cu răsfăţul – spune marele Sfânt Isaac Sirul –, ci dimpotrivă, omul aflat sub o deosebită Purtare de grijă dumnezeiască se cunoaşte după aceea că i se trimit necazuri necontenite”.
Aşadar, mulţumeşte, smereşte-te, crezi, încredinţează-te voii lui Dumnezeu, roagă-te pentru cei în ale căror inimi nu este pace – şi doar în asta poţi găsi mângâiere şi vindecare.

 (Sfântul Ignatie Briancianinov, extrase din cartea Culegeri de scrisori; Akedia, faţa duhovnicească a deprimării – Cauze şi remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010, pp. 180-181)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

În vremurile vechi-testamentare, Dumnezeu a rânduit prin Moise calea de urmat pentru ca poporul Israel să se curăţească de păcatele săvârşite. Trebuia să se aleagă doi ţapi şi, prin tragere la sorţi, se stabilea care este al Domnului şi care este al lui Azazel. ,,Iar ţapul asupra căruia a căzut sorţul pentru Azazel să-l pună viu înaintea Domnului, ca să săvârşească asupra lui curăţirea şi să-i dea drumul în pustie pentru ispăşire, ca să ducă acela cu sine nelegiuirile lor în pământ neumblat’’(Levitic 16, 10). Într-adevăr, după ce se împlinea această rânduială Dumnezeiască, poporul scăpa de povara păcatelor sale.

În Legea Noului Testament, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a adus pentru noul popor al lui Dumnezeu, cuprins în Sfânta Biserică Ortodoxă, o nouă modalitate prin care să se curăţească de murdăria păcatelor: mărturisirea lor în faţa duhovnicului.Astfel, în Taina Sfintei Spovedanii, credinciosul merge la preot, i se citesc Rugăciunile aşezate în cărţile bisericeşti, îşi mărturiseşte cu părere de rău păcatele. Preotul cumpăneşte asupra acestor păcate, dă penitentului sfaturi duhovniceşti folositoare, îi stabileşte un canon de rugăciune şi de fapte bune, îi dă dezlegarea de păcate în numele Domnului şi îl îndreaptă spre Sfânta Împărtăşanie.

După împlinirea acestei Sfinte Rânduieli, credinciosul se simte uşurat de povara păcatelor, este întărit şi ajutat de Dumnezeu pentru o dreaptă vieţuire în Hristos. Sfânta Scriptură ne spune acestea: ,,Cel ce îşi ascunde păcatele lui, nu propăşeşte, iar cel care le mărturiseşte şi se lasă de ele va fi miluit’’(Pilde 28, 13). Sfântul Evanghelist Ioan acelaşi lucru ni-l spune: ,,Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este Credincios şi Drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea’’(I Ioan 1, 8-9).

Începutul Postului ne găseşte în plină prigoană din partea antihriştilor din afara Bisericii, în cârdăşie cu cei aflaţi în scaunele episcopale, care lucrează împotriva Bisericii din lăuntrul ei. În lăuntrul ei stând neclintiţi şi noi, avem datoria sfântă pe care Dumnezeu a pus-o asupra noastră de a ne apăra Credinţa Ortodoxă, fără de care mântuirea nu este posibilă. Oricâte amărăciuni ne-ar pricinui aceşti oameni, să nu uităm preasfintele cuvinte ale Mântuitorului: ,,Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi’’ (Matei 5, 44-45). O seamă din rugăciunile Sfintei Biserici sunt făcute ,,pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi’’. Staţi sub scutul lui Dumnezeu şi nu vă temeţi, chiar dacă toate cohortele iadului ar veni împotriva noastră.

Cu frăţească dragoste, vă binecuvântez pe toţi iubitorii  de Hristos.

Nevrednic de Preasfântul Nume al Domnului nostru Iisus Hristos,

Presbiter Ioviţa Vasile

Aproapele nostru cel mai alături de noi este Hristos, şi prin El ceilalţi oameni, toţi cei care, având vreo lipsă, primesc de la noi, în numele Domnului, ajutorul şi mila noas­tră. Domnul S-a aplecat asupra fiecăruia dintre noi, pentru fiecare din noi a lăsat doi dinari care să fie chivernisiţi spre vindecare până la venirea Lui; până când va veni în inimile noastre. Atunci nu-L vom mai vedea plecându-Se deasupra noastră, ci sălăşluindu-Se în noi şi trăind în sufletele noastre. Numai atunci vom fi tămăduiţi, pentru că izvorul tămăduirii va fi în inimile noastre. Vedeţi cum, în această pildă, Domnul uneşte amândouă porun­cile despre dragoste într-una singură. Iubindu-L pe El ca pe adevă­ratul nostru aproape, iubim şi Dumnezeu şi om, împlinind dintr-o lovitură poruncile amândouă. Până la venirea lui Hristos porun­cile erau despărţite. Dar la venirea Lui s-au revărsat una în alta.

Adevărata iubire nu se poate împărţi între două obiecte. Poruncile erau despărţite în Vechiul Testament, pentru că Vechiul Testament era doar o şcoală începătoare în învăţătura despre iubire, în lecţiile de pregătire, lucruri care sunt una se împart. Când această unitate a dragostei s-a arătat în Iisus Hristos, toată despărţirea şi împărţi­rea s-au făcut dintr-o dată ca şi cum nici n-ar fi fost.

Iisus Hristos este iubirea întrupată, şi iubirea de Dumnezeu şi iubirea de om. Dragoste mai mare decât aceasta nu este în tot universul, nici în timp, nici în veşnicie. Şi astfel a intrat în lume un principiu cu totul nou al iubirii, o nouă singură poruncă a dragostei care se înfăţi­şează astfel: Să iubeşti pe Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; să-L iubeşti ca pe tine însuţi.Prin această dragoste, una, nedespărţită, iubeşti şi pe Dumnezeu, şi pe om. Părăseşte, muritorule, nădejdea deşartă că ai să poţi iubi vreo­dată pe Dumnezeu fără Hristos. Să nu te amăgeşti nici cu minciuna că ai să poţi iubi vreodată pe om fără Hristos. El a coborât din cer şi S-a aplecat asupra ta, aşa rănit şi bolnav cum eşti. Priveşte faţa Lui şi vezi chipul tău de odinioară. Priveşte-L pe Aproapele tău cel mai Bun. Numai prin El poţi cu adevărat să te înrudeşti cu Dumnezeu şi să fii aproapele milostiv al oamenilor.

Sursa: https://marturieathonita.ro/duminica-a-25-a-dupa-rusalii-pilda-samarineanului-milostiv/

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

,,Şi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel care are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei’’ (Apocalipsa 13, 16-17).

Vânzările şi cumpărările au luat o amploare nemaiîntâlnită. Toate sunt scoase pe tarabele din talciocurile lumii. Toate sunt de vânzare. Cerere şi ofertă fără capăt. Aici este un preţ de referinţă care nu se schimbă niciodată: cei treizeci de arginţi pe care i-a primit Iuda, în schimbul Mântuitorului nostru. A primit şi un bonus, şi nu unul oarecare –iadul –, dar asta o lăsăm la o parte, ca să nu ne stricăm raţionamentul. Pornind de la acest preţ de referinţă, se vinde şi se cumpără de-a valma. Se vând prietenii între ei, părinţii îşi vând copiii, fetele tinere sunt date mai pe nimic; se vând pădurile şi resursele ţării, numai că tranzacţiile se efectuează între hoţi, în vreme ce proprietarii sunt ţinuţi deoparte şi li se râde în nas; se vând locuri în parlament, afacere rentabilă de vreme ce cheltuiala se amortizează în timp scurt; se vând scaune episcopale cu toiegele, mitrele şi veşmintele de rigoare; viermuiala din centrele eparhiale e alcătuită din indivizi care nu şi-au luat posturile de pomană, pe inteligenţă şi morală – să zicem, ci au dat sume frumuşele ca să beneficieze de apelative precum părinte consilier, părinte vicar, părinte secretar…; protopopii, preoţii din parohiile bune au plătit preţul cerut, şi acum îi împing pe bieţii credincioşi neştiutori, nu din vina lor, spre abatoarele umane, numite centre de vaccinare. L-au vândut pe Hristos în Creta, au vândut Credinţa Ortodoxă, vând cele sfinte, numai pentru a fi pe placul grangurilor lumii.

Piaţa cu cea mai mare pondere pare a fi cea a sufletelor. Nu scria acum două milenii Sfântul Apostol Ioan că printre cele tranzacţionate de mai marii lumii sunt ,,trupuri şi suflete de oameni’’? Uitaţi-vă în Apocalipsă 18, 13. Mântuitorul ne-a lăsat preasfintele cuvinte: ,,Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său?’’ (Marcu 8, 36). Şi oamenii îşi pierd sufletele cu o uşurinţă şi o inconştienţă incredibile! Unii le vând la troc pentru onoruri, mărire deşartă, funcţie în care te poţi umfla-n pene şi multe alte nimicuri. Păcat.

Există negustori şi negustori. Negoţul are multe faţete. ,,Asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce si vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Iarăşi, este asemenea Împărăţia Cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat’’ (Matei 13, 44-46). De rândul acesta, tranzacţiile îşi schimbă sensul, pentru că au loc între om şi Dumnezeu, unde nu încape înşelăciunea şi lăcomia. Aici toate se fac cinstit, drept, cu profit nemăsurat. Şi preţul de referinţă se schimbă şi poare fi redus la câteva vorbe, dar ce vorbe: Credinţă şi fapte bune. Ce ni se dă în schimb? Harul Dumnezeiesc şi Împărăţia cerurilor. La paritate. Interesnt este că Dumnezeu nici ne ia preţul tranzacţii, ni-l lasă nouă ca să-l sporim, asemenea talanţilor din Evanghelie.

Acest fel de negustori sunt excluşii din societatea vremurilor pe care le trăim. Nu li se îngăduie să cumpere, iar dacă vor să vândă ceva, li se cer sufletele. Dar spunea Mântuitorul că în schimbul  sufletului nu putem da nimic. L-am pierdut, pierdut rămâne pentru veşnicie. Aşa că negustorii noştri nu fac negoţ cu antihriştii satanişti. Lor le ajung tranzacţiile cu Dumnezeu, în curs de desfăşurare.

Presbiter Ioviţa Vasile

Ca să nu intrăm în confuzie şi în jocul  murdar al antihriştilor,  se cuvine să facem câteva necesare precizări.

1.Vaccinul. Serul blestemet a fost mediatizat atât de mult, şi-n timp îndelungat, încât a intrat în percepţia noastră sub acest nume mincinos. Pentru că nu e vorba de vaccin. Avem de-a face cu o adevărată armă bilogică îndreptată împotriva omenirii, cu scopul vădit de extermina populaţia globului. Cum vedem, căprarul Valeriu Gheorghiţă spune fără să vrea şi fără ocolişuri: Avem o armă la îndemână care se numește vaccin.Numeroase sunt vocile care susţin acest fapt şi, dacă nu ne este suficient, să privim cu atenţie ce se întâmplă în jurul nostru. Să ne uităm ce-au descoperit cercetătorii cinstiţi în compoziţia acestor seruri: oxid de grafen, o substanţă deosebit de nocivă; proteina spike, care pătrunde în celule şi provoacă daune greu de evaluat acum; luciferaza, despre care nu ni se dau informaţii; nişte fiinţe microscopice caudate, numite hydra vulgaris, despre care nu ştim mare lucruri dar nebunii care au lucrat la vaccin ştiu pentru ce le-au introdus în compoziţie; am lăsat la urmă celulele de copii avortaţi tocmai pentru gravitatea prezenţei lor şi a implicaţiilor  teologice pe care le generează. Cred că avem de-a face cu nişte aspecte vrăjiroreşti, cunoscut fiind că antihriştii arată înclinaţii deosebite spre lumea întunecată a demonilor.

Cunoscute fiindu-ne aceste componente al serurilor, mai putem spune că ele sunt vaccinuri? Categoric – nu!

Pretinsele vaccinuri provoacă  grave probleme de sănătate, cu infirmităţi înfricoşătoare pe viaţă, atâta cât va fi. Decesele, câte sunt, le ştie numai Bunul Dumnezeu. Noi vedem oameni care cad seceraţi, după ce s-au injectat cu serul morţii. Vin apologaţii crimei şi răcnesc: nicio legătură cu vaccinul! Mă nemernicilor, cât vă va răbda Dumnezeu?

2.Imunizarea. Specialiştii din linia întâi, aceea în care se moare cu zile, presa vândută şi tot felul de nechemaţi ne bombardează cu acest cuvânt, fără nicio justificare sau acoperire. Ce înseamnă imunizarea? Proprietatea unei persoane de a fi nereceptivă la o boală.Sunt vaccinaţii feriţi de această primejdie? Nu. Oficial s-a recunoscut că inoculaţii se infectează cu virusul (în formă uşoară, ne spun sataniştii), şi transmit altora acest virus. Unde e imunitatea? Unde eficienţa de 95 %? Unde e temperatura de – 80 de grade, la care ziceaţi că se păstrează serurile blestemate? Aţi uitat de aceste minciuni? Noi n-am uitat.

Presbiter Ioviţa Vasile

Nota bene

Ce trebuie să faci pentru a ajunge în funcţii înalte ale u.e.

1.Să plagiezi teza de doctorat

2.Să minţi vreme îndelungată că ai un grad profesional mai înalt decât cel pe care-l ai în realitate

3.Să întocmeşti dosare politice adversarilor lui Băsescu, Iohannis sau altul, trimiţând în temniţă oameni nevinovaţi

4.Să ai cultura muzicala vasta si aptitudini pentru a canta manele precum ,,Hai, Basescu la putere” sau ,,La Chilia-n port’’. fara partitura.

(Reţetă  verificată şi aplicată de Laura Codruţa Kovesi)

Mâhnirea noastră pentru cei care mor, ar fi fost nelimitată și fără mângâiere, dacă Domnul nu ne-ar fi dat Viața veșnică. Viața noastră ar fi inutilă dacă s-ar termina cu moarte. Care ar fi atunci folosul virtuții și al faptelor bune? Așa că ar avea dreptate să se spună: „Să mâncăm și să bem, că mâine vom muri!”. Dar omul a fost creat pentru nemurire și, prin învierea Sa, Hristos a deschis porțile către Împărăția Cerească, către fericirea veșnică pentru cei care au crezut în El și au trăit în dreptate.

Viața noastră pământească este o pregătire pentru viața viitoare, iar această pregătire se încheie cu moartea noastră. „Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata,” (Evrei 9:27). Atunci omul părăsește toate grijile sale pământești; corpul se descompune, pentru a reveni la viață în învierea generală. Adesea, această vedere duhovnicească începe la moarte chiar înainte de moarte și, în timp ce îi văd pe cei din jur și chiar vorbesc cu ei, ei văd ceea ce alții nu văd. Dar când părăsește trupul, sufletul se regăsește printre alte duhuri, bune și rele. De obicei, duhul este înclinat să meargă la cei cu care se seamănă mai mult, iar dacă în corp a fost sub influența unora, va rămâne dependent de ei atunci când părăsește trupul, oricât de neplăcuți ar fi ei, atunci când îi întâlnește.

Timp de două zile sufletul se bucură de libertate relativă și poate vizita locuri de pe pământ care îi erau dragi, dar în a treia zi se mută în alte sfere. În acest moment (a treia zi), sufletul trece pe lângă legiuni de duhuri rele care îi împiedică calea și îl acuză de diverse păcate, cu care ei înșiși l-au ispitit. Conform diverselor revelații, există douăzeci de asemenea obstacole, așa-numitele „taxe de aer” [vămi ale văzduhului-n.m.], în fiecare dintre ele fiind testată o formă de păcat; după ce a trecut printr-una, sufletul trece la următorea și numai după ce a trecut cu succes prin toate aceste vămi, sufletul poate merge mai departe. Că acești demoni și vămile lor sunt cu adevărat înfricoșătoare, se vede în faptul că însăși Maica Domnului, anunțată fiind de Arhanghelul Gavriil de moartea ei iminentă, însuși Domnul Iisus Hristos, răspunzând rugăciunii ei, s-a arătat din cer pentru a primi sufletul Preacuratei Maicii Sale și a o conduce spre Împărăția Sa. Îngrozitoare este într-adevăr a treia zi pentru sufletul adormitului și, din acest motiv, are o nevoie specială de a i se face rugăciuni pentru sine.

Apoi, după ce a trecut cu succes prin vămi și s-a închinat în fața lui Dumnezeu, sufletul mai vizitează încă 37 de zile locuințele cerești și abisurile iadului, neștiind încă unde va locui și nu va afla decât în ​​cea de-a patruzecea zi, locul său desemnat până la învierea de obște a celor adormiți. Unele suflete se găsesc (după cele patruzeci de zile) într-o stare în care gustă bucuria și fericirea veșnică, iar altele se tem de chinurile veșnice care vor veni după Judecata de Apoi. Până atunci sunt posibile schimbări în starea sufletelor, în special prin împărtășirea lor cu Jertfa fără sânge (pomenire la Sfânta Liturghie), dar și prin alte rugăciuni.

Importanța pomenirii la Liturghie se remarcă în următorul eveniment: Înainte de descoperirea moaștelor Sfântului Teodosie de la Cernigov (1896), cunoscutul Stareț Alexie al schitului Goloseyevsky, din Lavra Pecerska a Kievului, (care a murit în 1916) care a îmbrăcat moaștele, fiind obosit stând lângă moaște, a ațipit și l-a văzut pe sfântul Teodosie de la Cernigov, înaintea lui, care i-a spus: „Mulțumesc că m-ai pomenit și pe mine. Te rog , când vei sluji Liturghia, să pomenești și pe părinții mei”– și le-a dat numele (preotul Nikita și Maria). „Cum poți, Sfinte, să-mi ceri rugăciunile, când tu însuți stai lângă Tronul ceresc și dai oamenilor mila lui Dumnezeu?” întrebă ieromonahul. „Da, este adevărat”, a răspuns Sfântul Teodosie, „dar jertfa la Liturghie este mai puternică decât rugăciunea mea”.

Prin urmare, panihidele (adică rugăciunile Trisagion pentru adormiți) și rugăciunea de pomenire acasă pentru cei adormiți sunt binefacatoare pentru ei, la fel ca faptele bune făcute în memoria lor, cum ar fi pomana sau darurile la Biserică. Dar pomenirea la Sfanta Liturghie este cea mai importanta jertfa pentru ei.

Au existat numeroase apariții ale adormiților și alte evenimente care confirmă cât de benefică este pomenirea lor. Mulți dintre cei care au murit fiind în pocăință, dar nu au putut să o manifeste în timpul vieții, au fost eliberați de tortură și au obținut odihnă. În Biserică, rugăciunile sunt întotdeauna făcute pentru toți adormiții, iar în ziua coborârii Duhului Sfânt, în rugăciunile de la vecernie, există chiar și o cerere specială „pentru cei care sunt în iad”.Fiecare dintre noi, care dorim să ne arătăm dragostea pentru cei adormiți și să le oferim un ajutor real, putem face acest lucru cât mai bine, rugându-ne pentru ei și, în special, prin pomenirea lor la Sfânta Liturghie, când miridele care sunt scoase pentru cei vii și cei adormiți cad în Sângele Domnului cu cuvintele: „Spală, Doamne, păcatele celor care sunt aici’’. Nu putem face nimic mai bun sau mai mult pentru cei răposați decât să ne rugăm pentru ei, oferindu-le o pomenire la Liturghie. Întotdeauna au nevoie de ea, și mai ales în aceste patruzeci de zile când sufletul adormitului se îndreaptă spre locuințele veșnice. Atunci trupul nu simte nimic: nu își vede rudele care s-au adunat, nu simte mirosul miros de flori, nu aude discursurile, dar sufletul simte rugăciunile aduse pentru el și este recunoscător celor care le fac și care le sunt aproape duhovniceşte.

O, părinți și rude ale celor adormiți! Faceți pentru ei ceea ce este de trebuință și stă în puterea voastră. Folosiți-vă banii nu pentru podoaba exterioară a sicriului și a mormântului, ci pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie, în memoria celor dragi adormiți, pentru bisericile, unde se fac rugăciuni pentru ei. Arătați milă adormiților, aveți grijă de sufletele lor. Și noi ne vom dori când vom pleca să fim pomeniți în rugăciune! Așa deci să fim milostivi cu cei adormiți.

De îndată ce cineva a adormit, chemați sau înștiințați imediat un preot, pentru ca acesta să poată citi rugăciunile destinate a fi citite asupra fiecărui creștin ortodox după moartea sa. Încercați, dacă este posibil, să faceți o înmormântare la biserică și să citiți psaltirea pentru cel adormit până la înmormântarea sa. Organizați atât parastasul de patruzeci de zile, adică pomenirea zilnică la Liturghie timp de patruzeci de zile. (NOTĂ: Dacă înmormântarea are loc într-o biserică unde nu există slujbe zilnice, trebuie ca rudele să aibă grijă să comande pomenirea de patruzeci de zile oriunde sunt slujbe zilnice.) De asemenea, este bine să „trimiteți contribuții pentru pomenirea sufletelor la mănăstiri, precum şi la Ierusalim, unde se face rugăciuni neîncetată şi în alte locurile sfinte. Să avem grijă de cei care au intrat în lumea veşnică, să facem tot ce putem pentru ei, amintindu-ne de Cuvântul care spune: „Fericiți cei milostivi, că aceea se vor milui”.

Sursa: https://orthodoxologie.blogspot.com/2021/11/saint-jean-de-changhai-et-san-francisco.html

Selecţie, traducere şi editare: Dr. Gabriela Naghi