ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel la Târgovişte. Lume nu prea multă. Distingem câteva siluete de jandarmi, aduşi pentru intimidare, pentru că, mai nou, sunt nelipsiţi de la activităţile pseudo-ierarhilor români. Aşa înţeleg ei să facă pastoraţie. Apar şi câţiva preoţi imagine pe post de pari împlântaţi, doar cu patrafirele la gât. Care e menirea lor? E o şmecherie ecumenistă mai veche a pseudo-ierarhilor de a împiedica săvârşirea Sfintei Liturghii. Se dă ucaz în tot ţinutul şi preoţii musai să fie prezenţi, lăsându-şi bisericile fără Sfânta Liturghie, doar pentru a satisface vanităţile şefului. Nu le este îngăduit să slujească. Am trecut şi eu prin asemenea situaţii.

Nifon Ereticul şi-a încheiat activităţile şi îşi începe speech-ul. Am ascultat un fragment. Citiţi-l: ,,…şi noi trebuie să fim indiferenţi? N-avem voie. Evanghelia lui Hristos înseamnă lumină, inteligenţă, bucurie în Duhul Sfânt. De aceea şi de la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel învăţăm că Biserica creştină (nu cea musulmană sau budistă!, n.m.) este împotriva ignoranţei, împotriva superstiţiilor de tot felul; de aceea şi astăzi, câtă superstiţie poate să fie, credulitate în sensul rău al cuvântului, să fii împotriva vaccinului? Dar sunt oameni care pretind în numele Bisericii – e diabolic acest lucru – pentru că Biserica-i pentru lumină, pentru ştiinţă, în sensul nobil al cuvântului…’’ Hodoronc-tronc! Palavre de ecumenist.

Bădia Nifon a reuşit performanţa de a rosti, în numai câteva fraze, nu mai puţin de patru erezii, în speech-ul de la Busan. Câţiva ierarhi greci au protestat, dar Mihăiţă Nifon a rămas în scaunul de la Târgovişte netulburat de nimeni, până în ziua de azi. Şi va mai rămâne, până ce Marele Arhiereu Iisus Hristos va hotărî încheierea misiunii antibisericeşti a acestui impostor. Anaxios! Nevrednic este! Anaxios!

Presbiter Ioviţa Vasile

„ Așadar, cine Îl iubește din toată inima pe Dumnezeu și păzește cu tot sufletul voia Lui va putea în vremea necazurilor și a durerilor cu îndrăzneală să strige în rugăciune către Dumnezeu: „Îmi pare rău, o, Dumnezeul meu, că nu mi-ai arătat mai dinainte hotărârile voii Tale sfinte pentru mine, căci aș fi alergat degrabă să le împlinesc mai înainte de a mă chema Tu.
Voiești să iei înapoi averile, cinstea și slava pe care mi le-ai dat? De mult sunt gata să Ți le înapoiez.
Voiești să-mi iei copiii? Îi pun la dispoziția voii Tale.
Voiești vreo parte din trupul meu? Ia-o, căci în curând voi părăsi tot trupul cu bucurie.
Voiești sufletul meu? De ce să Te refuz? Nu voi întârzia deloc, ci chiar Te voi ruga să iei sufletul meu.
Tot ceea ce mi-ai dat primește de la mine, căci Ți le dau de bunăvoie.
Orice lucru al Tău îl săvârșesc de bunăvoie, fără silire, nimic nu rabd fără voia mea și Ție Îți slujesc, o, Dumnezeul meu, nu ca un rob, ci doar pun de acord voia mea proprie cu voia Ta cea sfântă”.

Iată chipul cel adevărat al acordului dintre voia omului și voia lui Dumnezeu!

(Sfântul Ioan Maximovici, Mitropolit de Tobolsk și Siberia, Iliotropionul sau acordul dintre voia omului și voia lui Dumnezeu, Editura Egumenița, pp. 181-182)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

S-a adoptat proiectul de lege, inițiativa legislativă care aduce modificări Codului Penal, în sensul că „incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA ori pentru alte criterii de același fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”. (notăm că se au în vedere doar SIDA și bolile necontagioase, deci această lege nu-i apără pe românii discriminați pe motiv de Covid, vaccin)

S-a trimis legea la promulgare prezidențială…este ca și votată. Sfârșitul minimei democrații, începutul închisorilor politice, interzicerea drepturilor constituționale, începutul dictaturii neo -marxiste-satanisto-masonice, care va admite orice cerere a minorității LGBT, deja instalate confortabil în viața publică, socială, în învățământ și acum în viața religioasă a Sfintei noastre Biserici. Tăvălugul urâciunii pustiirii mătură tot în fața lui. Steagurile curcubeului vor flutura oriunde, iar luna ,,mândriei’’ se va sărbători cu fast până în momentul revărsării mâniei Dreptului Judecator. Așteaptă cineva cuvântul de tunet al Patriarhiei BOR?

Slavă îndelungii Tale răbdări, Doamne!

Dr. Gabriela Naghi

Antihriştii sunt oamenii legii. Drăguţul nostru stat de drept se temeluieşte pe legi. Oriunde te-ai uita, vezi domnia legii. Numai că legile despre care vorbim sunt strâmbe, silnice, ticăloase. Sub adăpostul lor, puternicii zilei îşi impun voinţa lor blestemată asupra milioanelor de oameni care alcătuiesc Poporul Român. Tot ce fac ei se raportează la legile pe care le clocesc în minţile lor bolnave, le trec prin parlamentul lui Iohannis şi apoi sunt aplicate selectiv şi coercitiv de guvernul lui Câţu. Spun selectiv pentru că oamenii lor sunt mai presus de lege, şi enumăr trei exemple. Băsescu-Popov a fost tipul preşedintelui derbedeu. A comis un lanţ de fărădelegi, cum ar fi vânzarea flotei cu prejudiciu zero, pentru care ar fi trebuit să stea în temniţă până la moarte, şi tot nu era suficient. I s-a clintit măcar un fir de păr de pe creştet? Laura Kovesi a comis abuzuri inimaginabile, a distrus cariere şi vieţi, a trimis oameni nevinovaţi la închisoare. Pedeapsa? A fost cocoţată la vârful piramidei europene, acolo unde cei puţini îi batjocoresc pe cei mulţi. Indivizii de la DNA Ploieşti au comis un şir de infracţiuni flagrante, dovedite. Timpul trece, se aşterne uitarea şi dumnealor trăiesc bine, în pace şi onor.

Una din metodele antihriştilor de a-şi impune dictatura în societate este aceea a inventării de noi infracţiuni. Înmulţind numărul infracţiunilor, au un câmp mai larg de acţiune şi îşi înlătură adversarii cu mare uşurinţă, pentru te miri ce. Cazul Dragnea este emblematic. Da de data aceasta, avem o lege menită să-i pedepsească pe oamenii normali care ar îndrăzni să apere moralitatea acestui Popor. Nu mai avem voie să spunem nimic, nu cumva să-i supărăm pe sodomiţi. Legea este o vădită încercare de a sodomiza România Ortodoxă. Acesta e visul lor nebunesc. Legea îi apără, nu cumva să fie atinşi măcar cu o floare, că altfel ajungem uşor în puşcăriile statului antihristic. Un cuvânt aş mai adăuga: atunci când Dumnezeu a vrut să pedepsească spurcăciunile din cetăţile Sodoma şi Gomora, pe aleşii Săi – Lot şi familia – i-a scos din locul urgiei. Aşa se va întâmpla şi la noi.

De veţi auzi cumva de reacţii vehemente ale pseudo-ierarhiei române împotriva acestei legi ticăloase, să-mi spuneţi şi mie. Mi se pare mie, sau avem şi noi nişte sodomiţi în locurile cele înalte?

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Am văzut apoi altă fiară, ridicându-se din pământ şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur. Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare o are în mână, în faţa ei. Şi face pământul şi locuitorii de pe el să se închinei fiarei celei dintâi…’’ (Apocaliosa 13, 11-12). Observaţi duplicitatea: papa afişează o înfăţişare înşelătoare, ca a Mielului-Hristos. Cuvintele lui sunt însă ca ale ,,balaurului, şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana’’ (Apocalipsa 20, 2). Si si-a deschis gura sa spre hule asupra lui Dumnezeu, ca sa huleasca Numele Lui si cortul Lui si pe cei ce locuiesc in cer” (Apocalipsa 13, 6).

Convingeţi-vă singuri de monstruozităţile pe care le grăieşte diavolul prin proorocul său mincinos, Francisc:

În ultimele revelații, papa Francisc a declarat: „Cu umilință, căutare interioară și meditare a rugăciunii, am câştigat o nouă înțelegere a anumitor dogme. Biserica nu mai crede în iad, unde oamenii suferă. Această doctrină este incompatibilă cu iubirea infinită a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un judecător, ci un prieten și un iubitor al umanității. Dumnezeu nu caută să condamne, ci numai să îmbrățișeze. Ca povestea lui Adam și Eva, vedem iadul ca o figura de stil. Iadul este doar o metaforă pentru sufletul izolat, care, la fel ca toate sufletele va fi în cele din urmă unit în dragoste cu Dumnezeu’’. Într-un discurs şocant care rezonează în jurul lumii, Papa Francisc a declarat: „Toate religiile sunt adevărate, pentru că ele sunt adevărate în inimile tuturor celor care cred în ele. Ce alt tip de adevăr este acolo? În trecut, biserica a fost dură cu ceea ce considera greșit din punct de vedere moral sau păcătos. Astăzi, nu suntem judecători. Ca un tată iubitor, noi (el adică) nu condamnăm copiii noștri. Biserica noastra este suficient de mare pentru heterosexuali și homosexuali, pentru cei pro sau contra avortului! Pentru conservatori și liberali, comuniștii sunt bineveniti și chiar sunt uniţi cu noi. Noi toţi iubim şi adorăm acelaşi Dumnezeu!

 Pe parcursul ultimelor șase luni, cardinalii, episcopii catolici și teologii au dezbătut la Vatican, viitorul Bisericii și să redefinească doctrinele si dogmele catolice.Al treilea Sinod de la Vatican II, este cel mai mare și cel mai important, după Sinodul de la Vatican II care a fost încheiat în 1962. Papa Francisc a numit noul consiliu „finalizarea Sinodului de la Vatican II.” Al treilea Sinod de la Vatican II a fost încheiat: „Catolicismul este acum o „religie modernă și rezonabila”, care a suferit schimbări evolutive. Este timpul să renunţăm la intoleranţă. Trebuie să recunoaștem că adevărul religios evoluează și este in continuă schimbare.Adevărul nu este absolut sau sculptat în piatră. Chiar și ateii recunosc divinitatea. Cu acte de dragoste și caritate chiar si ateul îl recunoaște pe Dumnezeu și îşi salveaza sufletul, devenind un participant activ în răscumpărarea omenirii.”

O declarație din discursul Papei a dus tradiționaliștii într-un acces de confuzie și isterie: „Dumnezeu se schimbă și evoluează ca şi noi înșine; Dumnezeu trăiește în noi și în inimile noastre. Când răspândim dragoste și bunătate în lume, atingem divinitatea noastra şi o recunoastem. Biblia este o carte sfântă foarte frumoasă, dar, ca toate lucrările mari antice, unele pasaje sunt invechite.Unii le arată ca intolerante si critice. Este timpul să vedem aceste versete ca ulterioare interpolări, spre deosebire de mesajul de iubire și de adevăr care este expus diferit in Scriptură. În conformitate cu noua noastră interpretare, vom începe să hirotonim femei cardinali, episcopi și preoți. În viitor, sper că vom avea un papă de sex feminin. Ca niciunei femei sa nu i se inchidă uşile, ele sunt deschise pentru toţi oamenii! ” Unii cardinali ai Bisericii catolice s-au aratat contrariaţi de recentele declaratii ale Papei…” 

Sursa: https://www.aparatorul.md//

,,Şi diavolul care-i amăgise a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos şi vor fi chinuiţi acolo zi şi noapte în vecii vecilor… Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc’’ (Apocalipsa 20, 10 şi 15).

Un avertisment pentru ierarhii români şi pentru toţi ecumeniştii. Uniţi-vă cu fiara de la Vatican, dar lăsaţi în pace Sfânta noastră Biserică. Textul de mai sus arată cu o dureroasă limpezime cine este cel cu care vreţi să fiţi una: Un monstru care cutează să-L sfideze pe Marele nostru Dumnezeu! Cine se aseamănă, se adună.

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Vrăjitorii de toate felurile sunt slujitorii diavolului. Nu vă duceţi la vrăjitori, că vă duceţi la diavolul. Ducându-vă la diavolul, vă pierdeţi mântuirea’’. Aceste cuvinte să le spui apăsat ori de câte ori ai ocazia, cinstite cititorule, pentru că multe suflete rătăcite nu se încredinţează lui Dumnezeu şi nu-I cer ajutorul, ci se duc la aceşti şarlatani, sperând din toată inima lor că ei le vor rezolva problemele vieţii. Aş vrea să cunosc măcar un singur caz când diavolul a făcut bine vreunui om.

Astăzi sărbătorim pe cei doi Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Petru şi Pavel, şi am ales să scriu despre vremea când Sfântul Petru propovăduia Evanghelia în mijlocul păgânătăţii din Roma.

În acea vreme, era în Roma un vrăjitor vestit, Simon, care, cu ajutorul diavolului făcea multe minuni părute, mincinoase şi ducea în rătăcire mulţime de oameni. Aşa bunăoară, a spus tuturor că i se va tăia capul şi a treia zi va învia. Pentru această înşelăciune a adus un berbec şi, prin nălucire diavolească, i-a făcut pe oameni să vadă că acel berbec ar fi chiar el. Naivii au văzut şi au crezut. Sfântul Apostol Petru i-a deşteptat şi le-a arătat că berbecului, nu lui Simon i s-a tăiat capul.

Fiindu-i vădită înşelăciunea, Simon a chemat iarăşi puterea diavolilor şi de pe o zidire înaltă le-a spus: ,,Romani, deoarece până acum aţi petrecut în nebunie şi lăsându-mă pe mine, aţi urmat lui Petru, acum şi eu vă voi lăsa şi nu voi mai apăra cetatea aceasta. Deci voi porunci îngerilor mei ca în faţa voastră să mă ia în mâinile lor şi mă voi înălţa la tatăl meu din cer, de unde voi trimite mari pedepse asupra voastră, că n-aţi ascultat cuvintele mele, nici n-aţi crezut în lucrurile mele’’.

Într-adevăr, după acestecuvinte ameninţătoare şi mincinoase, Simon a fost luat şi purtat de demoni prin văzduh, iar oamenii nu încetau a se mira de puterile mari pe care credeau ei că le are. În mijlocul acestei mulţimi năuce, Sfântul Apostol Petru s-a rugat astfel: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, arată înşelăciunea acelui vrăjitor, ca să nu se smintească popoarele care cred în Tine!’’Sfârşind rugăciunea, a strigat: ,,Vouă, diavolilor, vă poruncesc, în numele Dumnezeului meu, să nu-l purtaţi mai mult, ci să-l lăsaţi acolo în văzduh, unde este acum!’’ În acea clipă, puterea diavolilor a pierit, l-au părăsit pe ticălosul Simon, şi acesta a căzut şi s-a zdrobit de pământ. Dumnerzeu a rânduit ca să nu moară imediat, pentru ca să-şi cunoască puterea cea deşartă şi faptele ticăloase pe care le-a săvârşit.

A doua zi, sufletul său cel spurcat a fost dus de diavolii cei întunecaţi în împărăţia lor, adică în iad (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 484-485).

Presbiter Ioviţa Vasile

Părintele Stareţ Zenovie de la Mănăstirea Nechit nu se numără printre nepomenitori. Are însă curajul să mărturisească Adevărul, şi acesta-i lucru mare. Într-o vreme când o seamă de preoţi ai lui baal colindă din casă-n casă, îndemnând credincioşii să primească substanţa satanică, Prea Cuvioşia Sa trage un semnal de alarmă şi-i informează pe oameni despre primejdia de moarte, care, literalmente, bântuie în societatea noastră. Citiţi, vă rog, cu atenţie cuvintele Sfinţiei Sale şi veţi vedea care este gradul de adecvare la realitate şi cât de frumos se intersectează cu realismul creştin, ca să citez din behăiturile lui Vasile Bănescu:
„Este orice, vaccin nu este. Toți cei care și-au făcut vaccinul să se aștepte la următoarele boli: boli teribile de piele, insuficiență renală, accidente vasculare cerebrale, boli cardiace, boli neurologice, paralizie. Oamenii care au fost vaccinați, în combinație cu noua necunoscută – epidemia – nu vor avea putere să meargă, vor fi zombi, exact cum îi vedem pe cei drogați. Va fi cea mai gravă epidemie care a apărut pe pământ. Oamenii care sunt fericiți astăzi că și-au făcut vaccinul, mâine vor fi foarte nefericiți, pentru că nici măcar nu vor avea timp să se pocăiască pentru ceea ce au făcut împotriva lui Dumnezeu. Dacă mintea nu va mai funcționa la capacitatea normală, ai atentat la Dumnezeu. După vaccinare, după o perioadă mică de timp și în combinație cu noua boală, pielea oamenilor se va umple de solzi, ca la pești.

Nu va exista nici o explicație cu privire la originea acestei noi boli, mortale, care va afecta și sistemul imunitar. Nu există un nume pentru această boală. Oamenii se vor umple de solzi și cancere de sânge, care vor fi transmise către întregul corp uman. Se vor umple cu răni, din care va curge lichid, va fi înfricoșătoare această boală. Sfinții Părinți ne profețesc. Copiii mei, oamenii își vor pierde libertatea de gândire, vor fi inactivi. Lucrarea celui rău va rezista. Oamenii vor muri după vaccinare. Planul lor criminal este genocidul în lume, pe tot globul pământesc.” – a spus starețul.

Imediat după această predică, a urmat reacţia behăitorilor. Şi Vasile Bănescu a fost nelipsit. Aş remarca însă ieşirea unui papistaş, Doboş îl cheamă, care a afişat un aer şmecheresc, o atitudine de superioritate, luând în derâdere spusele Părintelui Zenovie, ca ale unui călugăr moldovean incult, ce nu trebuie ascultat. Ascultat trebuie să fie el, ereticul şi schismaticul din Bucureşti, supus al diabolicului Francisc de la Vatican.

Să revenim în ograda noastră, populată de specimeni vânduţi, neavând nimic cu Sfânta noastră Biserică, nici măcar Botezul, căci s-au lepădat de el când au făcut pactul cu diavolul. Aşadar, mireanul Vasile Bănescu se substiuie patriarhului şi tuturor episcopilor români. Orice problemă majoră se iveşte, iese Bănescu Behăitorul şi dă soluţia. Nu că am avea mari aşteptări de la ceilalţi ierarhi, dar măcar de ochii lumii ar trebui să contureze o poziţie comună. N-au loc de Bănescu, acest individ sordid, care ar trebui scos din Patriarhie cu un şut în posterior, şi trimis să lustruiască ghetele stăpânilor săi.

Nu se poate să nu ascultăm şi ceea ce s-a putut desluşi din behăiturile bănesciene, o înfierare tovărăşească, tipic stalinisto-bolşevică, în acelaşi inconfundabil limbaj de lemn, condamnând ferm, cu duritate, predica anti-vaccinare a Părintelui Stareţ Zenovie. Impostorul care vorbeşte în numele Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, a oferit, în exclusivitate pentru Digi FM, o reacţie despre predica stareţului de la în cazul stareţului Zenovie Grigore: „Faptul ca există persoane, inclusiv clerici precum acest părinte stareţ, care, departe de lumea reală a informaţiei medicale, nu împărtăşesc această poziţie normală, raţională, poziţie care nu are şi nu poate avea nicio conotaţie religioasă sau teologică, spune multe despre gradul de adecvare la realitate al acestora.
Amestecarea apocaliptică a vaccinării cu credinţa şi teologia, confundarea planurilor, punerea în opoziţie a credinţei cu raţiunea, a Tainelor Bisericii cu actele medicale, toate acestea si multe alte confuzii alimentate delirant de site-uri conspiraţioniste care dezinformează programatic, nu se intersectează niciodată cu realismul creştin şi cu atitudinea instituţiei Bisericii“. Consideră că impactul unor astfel de predici este şi va rămâne minor în societate. Mănăstirea Nechit este un secular aşezământ de cult din judeţul Neamţ, existenţa lui fiind legată de voievodul Ştefan cel Mare. În perioada comunistă slujbele au fost interzise, dar au fost reluate după 1990.

Confirmarea spuselor Părintelui Zenovie a venit nu după multă vreme. Un studiu al Centrului Național de Informații privind Biotehnologia al SUA, însoţit de fotografii înfricoşătoare, arată efectele terifiante ale substanţelor ce sunt injectate bieţilor oameni, sub numele mincinos ,,vaccin’’. Recomand să citiţi acest studiu pe blogul ActiveNews, şi vă veţi convinge. Veţi înţelege de ce un mirean neisprăvit, cu numele Bănescu, încearcă să înăbuşe în Biserică orice voce care cutează să rostească Adevărul, singurul cu care putem sta împotriva avalanşei de prostie, minciună şi răutate.

Dr Gabriela Naghi                     Presbiter Ioviţa Vasile

Valaam, 25 iunie 2021

Toți cei care trăiesc și lucrează la Mănăstirea Sfânta Schimbare la Față sunt obligați să primească vaccinul COVID, iar oricine refuză va fi dat afară din mânăstire, a declarat ieri starețul pentru RIA-Novosti. Preasfințitul Episcop Pankraty de Troitsk, Starețul celebrei Mânăstiri Valaam, a fost recent infectat cu coronavirus. El a primit vaccinul Sputnik în septembrie, dar nu mai avea suficienți anticorpi pentru a combate virusul. După cum a explicat Episcopul-stareț, vaccinul va fi obligatoriu pentru frații monahi, clerici și toți lucrătorii. „Un principiu fundamental pentru orice mânăstire este ascultarea de stareț, ierarhie. Dacă este supravegheată, mânăstirea funcționează și se dezvoltă normal; dacă nu, atunci totul se prăbușește. Prin urmare, nu aș putea lăsa ca voia fiecăruia să decidă într-o problemă atât de serioasă ”, a explicat IPS Sa.Cei care refuză să fie vaccinați „vor fi pur și simplu scoși din mânăstire fără niciun sprijin financiar”, a adăugat el, menționând că sunt câțiva care refuză vaccinarea. Voluntarii care vin la mânăstire vor fi rugați să arate fie dovada vaccinării, fie un test PCR recent. „Dar dacă suntem vaccinați, atunci nu va mai fi totul atât de înfricoșător pentru noi”, a comentat IPS Sa.

Referindu-se la propria lui luptă cu virusul, IPS Sa a subliniat că el și alții pe care i-a văzut erau la un pas de moarte. „Prin urmare, polemicii și opiniile personale anti vaccin sunt complet irelevante”. „Susțin vaccinarea absolută, completă, sută la sută a întregii populații a Federației Ruse. Aceasta este poziția mea: eram chiar în zona roșie, aproape de moarte și am văzut oameni care așteptau moartea, pe un ventilator ”,și-a amintit el.

Există opinii diferite despre vaccinarea obligatorie în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, care nu și-a exprimat poziția oficială în această privință. Înaltpreasfințitul Mitropolit Hilarion (Alfeyev) a declarat recent că personal este în favoarea ordinului obligatoriu de vaccinare al administrației orașului Moscova pentru lucrătorii de serviciu, în timp ce Preasfințitul Episcop Savva de Zelenograd, Administratorul adjunct al Patriarhiei Moscovei, a negat ieri zvonurile că vaccinarea obligatorie va fi pusă în aplicare pentru clerul din Moscova. „Pot spune destul de oficial că nu există astfel de intenții”, a spus Preasfinția Sa. Și vorbind personal și neoficial, el crede că vaccinul este bun și util, „dar fiecare decide pentru el însuși”.

În aprilie, Primatul Bisericii Grecești, Arhiepiscopul Ieronims din Atena, a indemnat toți credincioșii să se vaccineze, numind această alegere un act de dragoste pentru Dumnezeu și aproapele. În februarie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene a declarat în mod specific că nu își va asuma responsabilitatea promovării vaccinului.

Sursa :https://orthochristian.com

Traducerea Dr. Gabriela Naghi

Remarcă. Bădia Pankraty de Troitski-stareţul minte când spune că a fost infectat cu virusul ucigaş, răspândit de antihrişti. A simulat acest fapt pentru a se face credibil, şi acum iată cât de frumos brodează pe această minciună şi se face sluga sataniştilor. Greu răspuns va da la Înfricoşătoarea Judecată.

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Eu sunt Păstorul cel Bun. Păstorul cel Bun îşi pun viaţa pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte’’(Ioan 10, 11-12). Realitatea vremii noastre excede preasfintele cuvinte ale Mântuitorului Hristos, prin răutatea falşilor păstori, care ţin ocupate scaunele episcopale, din care Turma ar trebui păstorită de ierarhi vrednici. Lucru şi mai grav, nu fug, ci fratenizează cu lupii întru risipirea Turmei! Biserica Mântuitorului este asaltată din toate părţile de puterile satanice, şi recenta lege ieşită din parlamentul european arată măsura degenerării fiinţelor umane care s-au pus în slujba diavolului. Şi ierarhii noştri tac…

Tăcerea vinovată şi compromiţătoare a ierarhiei BOR, dovedeşte complicitatea la această mârşăvie fără seamăn împotriva sufletului neamului nostru. Slujbaşii trădători de neam, plătiţi din banii noştri, votează din jilţurile comode din Bruxelles sinistre legi, care vor distruge în timp inocenţa şi puritatea copiilor şi vor perverti sufletele tinerilor (cei care au scăpat deocamdată de tăvălugul vaccinist). „Nebuni şi orbi. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?”(Matei 23,19 şi 33).

Panerezia ecumenistă, a permis intrarea duhului mut şi surd în conştiinţa multora, şi greu va fi izgonit. Fenomene stranii meteo, tornade cu vânt de 140 km /h, focuri mistuitoare venite de nu se ştie unde, descărcari electrice, furtuni cu grindină care mătură tot în calea lor, ape ieşite din matcă care distrug case, arbori şi grădini. Jale mare… Invazie de gărgăriţe… semne prevestitoare ale răului iminent care se apropie. Întreaga natură se revoltă împotriva omului, devenit peste noapte duşman al ei. Ne întoarcem, la ordinele arhitecţilor întunericului, în era bolşevic-sionisto-masonică, coşmarul lumii atee, umaniste, a lumii care L-a izgonit pe Hristos, Lumina lumii, Dătătorul de Viaţă Veşnică, alegând în locul mântuirii şi izbăvirii, moartea şi întunericul fără sfârşit.

Dr. Gabriela Naghi

Maleficul Dan Barna, de la uniunea sataniştilor români (usr), stăruie ca în actele de identitate să nu mai fie înscris domiciliul titularului. Ştiţi unde ţinteşte fostul cântăreţ de strană? Spre nimicirea proprietăţilor. Nu spunea un înalt mocofan european că românii au prea multe proprietăţi? Ei bine, înscrierea domiciliului în actul de identitatea dovedeşte o proprietate. În optica lor neghioabă, proprietăţile trebuie jefuite banditeşte, cum s-a mai întâmplat în cursul istoriei.

Presbiter Ioviţa Vasile

Dragi români,

Adunarea satanistă numită parlamentul european a votat recent un raport, un fel de lege izvodită în străfundurile iadului, prin care se ridică împotriva Atotputernicului Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului. Prevederile acestuia depăşesc tot absurdul pe care l-a putut gândi omenească în decursul istoriei. Să nască bărbaţii! Să omorâm copiii nenăscuţi, fără apărare! Dacă totuşi se nasc, să-i sodomizezi de mici,după fanteziile tale bonăvicioase! Să ne coborâm dub nivelul necuvântătoarelor! Iată Babilonul antihristic manifestându-se în toată murdăria şi virulenţa lui. De aceea a scris Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan cuvintele din Apocalipsa, referitoare la cetatea spurcată a Babilonului: ,,Ieşiţi din ea, Poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcaterle ei şi să nu luaţi pedepsele ei’’ (Apocalipsa 18, 4). Poporul lui Dumnezeu este Sfânta Biserică Ortodoxă, avându-L drept cap pe Hristos Biruitorul.

Perverşii sodomiţi au deplină libertate de manifestare. Faptele lor spurcate au fost dezincriminate şi nu mai sunt pedepsiţi cu ani grei de închisoare, ca în vremea comunismului. Sunt chiar lăudaţi şi promovaţi. Nu le este suficient! Ei vor mai mult, vor să transforme omenirea după fanteziile lor bolnă-vicioase, vor să domine lumea şi să stăpânească întreaga creaţie a lui Dumnezeu. Ceea ce fac ei, la cel mai înalt nivel, ne aduce aminte de proorocia Sfântului Antonie cel Mare, făcută cu mai bine de 1600 de ani în urmă: ,,Va veni vremea ca oamenii sa înnebunească şi când vor vedea pe cineva ca nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor’’. Ce împlinire dureroasă a acestei proorocii! Şi se ridică cu ameninţări de felul acesta: ,,Oricine va vorbi contra acestui „drept fundamental” (de a ucide pruncii, n.n.) sau a altor asemenea drepturi, cum ar fi preoții, vor suferi rigorile legii’’. Aşadar, închisoare dacă aperi firavele fiinţele umane de demenţa antihrştilor criminali. După închisoare – asasinatul. Îmbrăcaţi-vă în cămaşa morţii şi pregătiţi-vă de mucenicie!

Cât despre cetatea Babilonul antihristic, nu vă temeţi, nu-i departe vremea când se va auzi glasul Îngerului lui Dumnezeu: ,,A căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, închisoarea tuturor duhurilor necurate şi colivie tuturor păsăărilor spurcate şi urâte. Pentru că din vinul aprinderii desfrânărilor ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit’’(Apocalipsa 18, 2-3).

Până atunci, Iohannis, Cioloş şi toată şleahta lor de neisprăviţi se vor pregăti să poarte sarcini şi, dacă nu vor avorta, vor şi naşte. Nebunilor!

Presbiter Ioviţa Vasile                                                                

Cariera Simonei Halep s-a încheiat. După ce a ratat turneele de la Roma, unde s-a accidentat, zice-se, Roland Garos şi Bad Homburg, acum s-a retras şi de la Wimbledon. Accidentul de la Roma s-a produs într-o poziţie aproape statică şi nu putea fi atât de grav. Problemele de sănătate ale tenismenei sunt mult mai grave şi nu au legătură cu ruptura de gambă. Ne aducem aminte cu câtă nesăbuinţă s-a oferit ca voluntară şi s-a vaccinat, ca să arate românilor ce bine mare refuză ei, ţinându-se departe de vaccin. Dumnezeu ştie câtă sminteală a produs şi câţi români  s-au vaccinat numai pentru că au văzut-o pe Simona primind să i se inoculeze drăceasca substanţă. De când a fost înţepată, cu reclama şi publicitatea de rigoare, Simona nu mai are zi bună. Nimeni nu va recunoaşte acest lucru.

Am scris cu drag şi admiraţie despre ea, atunci când a triumfat la Roland Garos şi Wimbledon. Era singura tenismenă care se însemna cu semnul Sfintei Cruci, şi nu se ruşina. Ce a determinat-o să facă pasul necugetat, e greu de înţeles. În niciun caz lipsa banilor. Mă tem că de-acum va aluneca încet spre zona mediocrităţii şi apoi a uitării. Sic transit gloria mundi. Nu-mi spuneţi că are suficiente milioane de euro, până la sfârşitul vieţii. Cine se sprijină pe bani prea mulţi, calcă pe nisipuri mişcătoare. Mă rog Bunului Dumnezeu măcar să o ţină în viaţă.

Dacă adunarea din Creta  s-ar fi voit sinod mare şi sfânt, prima condiţie ar fi fost aceea ca toţi episcopii să aibă drept de participare şi implicit de vot. Ştim că Biserica Ortodoxă are un număr de circa 800 de episcopi. Organizatorii din umbră n-au vrut să rişte ca sinodul să devină cu adevărat ortodox, şi-atunci au făcut o selecţie riguroasă, însărcinându-i pe întâistătători să aleagă episcopii cei mai obedienţi, buni executanţi, care să nu le creeze surprize nedorite. Aşa a fost limitat numărul fiecărei delegaţii la 25 de persoane. A fost prima şi cea mai drastică reducţie.

Au participat aproximativ 160 de ierarhi, plus papistaşii. Procentul de participare a fost de circa 20%. Asta da reprezentativitate! Cu cât mai puţini, cu atât mai bine, şi-au zis ecumeniştii, pentru că-i putem controla mai uşor. Au avut grijă ca nici măcar aceştia să nu aibă toţi drept de vot, privilegiul fiind acordat celor 10 întâistătători. A doua reducţie semnificativă, care ne arată că toţi episcopii sunt egali, cu remarca orowelliană că unii, cei 10, sunt mai egali decât ceilalţi. Întâistătătorii reprezintă 1, 25% din totalul episcopilor. Cam puţini votanţi, pentru pretenţiile megalomane ale ecumeniştilor.

Pe viitor, va avea drept de vot doar Bartolomeu din Constantinopol, papă al Răsăritului. Calculaţi Dumneavoastră procentul de reprezentativitate.

Următoarea grijă a fost să decreteze şi să înscrie în documente că sinodul este ,,judecătorul competent şi ultim în materie de credinţă’’. Se înţelege, sinodul în care doar 10 persoane au drept de vot! Cu asta au scrântit-o rău de tot, şi am să explic de ce. Atributul infailibilităţii aparţine exclusiv Bisericii, Poporul lui Dumnezeu, unit cu episcopii ortodocşi canonici. Sinodul este o modalitate de lucru şi de exprimare a glasului negreşelnic al Bisericii, când lucrează din încredinţarea şi în numele Bisericii, sub asistenţa Duhului Sfânt. Mă refer desigur la Sfintele Sinoade Ecumenice şi la cele locale, receptate de Popor ca fiind ortodoxe. Au fost şi sinoade eretice, tâlhăreşti la care ierarhii au hotărât împotriva Bisericii şi a Adevărului revelat. În acele cazuri, episcopii n-au mai fost uniţi cu Biserica şi nu au lucrat în numele ei. De prezenţa Duhului Sfânt, ce să mai vorbim.

Lipsa episcopilor ortodocşi canonici într-o anumită perioadă istorică, într-o Biserică locală, nu poate împiedica sobornicitatea Bisericii. ,,Nu ne aducem aminte ca atîta timp cît Biserica a suferit prigoane să se fi întrunit vreun Sinod Ecumenic, ceea ce nu înseamnă că Biserica lui Dumnezeu nu a vieţuit sau nu a lucrat într-un mod sobornicesc în acele vremuri’’. Sunt cuvintele Sfântului Iustin Popovici. Nicio prigoană, nici nevrednicia unor episcopi, nici vreun alt obstacol ori vitregie ale vremii nu pot împiedica Biserica în opera sa de mântuire a făpturilor lui Dumnezeu. Biserica este mai mare decât sinodul. Ea are atributul infailibilităţii, sinodul – nu.

Înţelegem acum de ce ecumeniştii se tem de sinodalitatea reală şi de ce papa Bartolomeu din Constantinopol vrea să reducă Biserica la persoana sa, întocmai ca şi confratele său întru erezie şi schismă, Francisc de la Vatican.

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în poruncile şi rânduielile Domnului’’. Aşa scrie Sfântul Evanghelist Luca despre părinţii Sfântului Ioan Botezătorul, a cărui naştere o sărbătorim astăzi. Necazul vieţii lor era acela că, fiind înaintaţi în zile, Dumnezeu nu le dăduse copii, iar faptul de a nu avea urmaşi era socotit la evrei drept blestem. Mulţi ani au purtat ei această povară. Înţelepciunea cea tăinuită a lui Dumnezeu s-a arătat şi aici. În vreme ce se afla în templu, pentru a tămâia după obiceiul preoţiei, îngerul Domnului s-a arătat lui Zaharia. Acesta s-a tulburat văzând pe trimisul lui Dumnezeu. Îngerul însă venise să-i aducă mângâiere şi răsplata, lui şi soţiei Elisabeta, pentru răbdarea  şi dreapta lor vieţuire: ,,Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea, şi de naşterea lui mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici sicheră şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi cu puterea lui Ilie…  ’’(Luca 1, 13-17).

Cinstite cititorule, ia seama cu atenţie la cuvintele subliniate şi aminteşte-ţi ce a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos despre Sfântul Ioan Botezătorul; ,,Şi dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină’’(Matei 11, 14). Vrăjmaşii lui Hristos şi ai adevărului au strâmbat înţelesul acestor cuvinte, spunând că Sfântul Prooroc Ilie s-ar fi reîncarnat în trupul Sfântului Ioan Botezătorul. Domnul Iisus nicidecum n-a vorbit în acest sens, ci doar a vrut să spună că Sfântul Ioan Botezătorul va merge înaintea Domnului cu aceeaşi râvnă pe care a avut-o Sfântul Ilie, aşadar vorbeşte despre două persoane absolut distincte care au trăit în vremuri diferite. Şi aceasta să ştii: învăţătura despre reîncarnare vine din religiile demonice ale Indiei, şi n-au nicio legătură cu adevărul revelat de Dumnezeu.

Vestea cea bună adusă de îngerul Gavriil s-a împlinit într-o zi de 24 iunie, de aceea sărbătorim astăzi naşterea acestui Sfânt al lui Dumnezeu. ,,De naşterea lui mulţi se vor bucura’’. Să ne bucurăm, aşadar, şi noi în această zi de sărbătoare şi  să aducem slavă şi laudă Marelui şi Bunului nostrum Dumnezeu, Care este credincios cuvintelor şi făgăduinţelor Sale.

Presbiter Ioviţa Vasile

l Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel a fost statornicit de Biserică după calendarul vechi, cel iulian, şi câtă vreme s-a ţinut sau se ţine acest calendar, nu se crează niciun fel de neajunsuri sau anomalii.

2.De când s-a schimbat calendarul, în 1924, lucrurile nu se mai potrivesc şi iată că avem Postul de o zi, trebuind sa se respecte norma patristică, anume că Postul acesta incepe imediat dupa Duminica Tuturor Sfinţilor, care în anul acesta e în 27 iunie.3.Mai grav e atunci când Paştile sunt la date mai târzii decât anul acesta. Sa luăm, bunaoară, anii 1983 si 2078, când Paştile sunt la cea mai târzie data posibilă – 8 mai. Apare atunci o situaţie ciudată, deoarece Duminica Tuturor Sfinţilor  cade după 29 iunie (Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel) şi atunci, în mod absurd, Postul ar trebui ţinut după Sărbătoare, deoarece trebuie respectată norma patristică. Pentru atari situaţii, cărţile bisericeşti spun că Sfântul Sinod hotărăşte cum vrea el, în privinţa Postului, şi vedem cum hotărăşte, sporind confuzia. Astfel în unele calendare anul acesta Postul ar începe în 22 iunie, în altele – în 28 iunie!

4.Aceste anomalii nu se regăsesc în Bisericile care ţin calendarul vechi. Precizare: Paştile sunt sărbătorite în toata Biserica la aceaşi dată, după cum au hotărât Părinţii de la Sinodul I Ecumenic (anul 325), deci pe calendarul vechi (iulian).

5. Dupa calendarul nou, Paştile se sărbătoresc într-un interval de 35 de zile, cuprins între 4 aprilie  şi 8 mai. Durata maximă a Postului Sfinţilor Apostoli este de 28 de zile când Paştile sunt în 4 aprilie, fiind realmente desfiinţat când Paştile sunt sărbătorite după 2 mai.

6. După calendarul vechi, Paştile sunt sărbătorite în acelaşi interval de 35 de zile, perioada coincide în timp cu 4 aprilie – 8 mai, însă calendarul vechi arată datele de 22 martie – 25 aprilie.Urmare a acestui fapt, Postul Sfinţilor Apostoli poate dura 42 de zile, când Paştile sunt în 22 martie, şi 8 zile, când Paştile cad cel mai târziu posibil, pe 24 aprilie (Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica Generală, Ed.I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1985, pag. 314).

Luăm exemplul concret al acestui an. Sărbătorim Duminica Tuturor Sfinţilor în acelaşi timp cu cei de pe calendarul vechi, numai că al nostru calendar arată 27 iunie, cel vechi cu 13 zile mai puţin, adică 14 iunie. Ei bine, din 14 iunie până-n 28 iunie sunt 14 zile, timp suficient pentru cei de pe calendarul vechi pentru a ţine Postul. Pentru noi, cei cu calendarul nou, rămâne abia o zi pentru acelaşi Post. Povara păcatului o poartă cei care au introdus, împotriva firii, calendarul papistaş al Papei Grigore al XIII-lea.

7.Trebuie remarcat faptul că toate cele legate de evenimentul cosmic-universal al Paştilor le ţinem şi noi după calendarul vechi şi, firesc, coincid ca timp în toate Bisericile Ortodoxe locale. E vorba de perioada premergătoare Postului. Postul propriu zis, Sărbătorile Intrării în Ierusalim, Sfintele Patimi şi Învierea Domnului, Înălţarea la cer, Pogorârea Sfântului Duh, Preasfânta Treime şi Duminica Tuturor Sfinţilor.

Când vorbim de celelalte Sfinte Sărbători ale Bisericii, apele se despart pentru că fiecare revine la calendarul său şi apare diferenţa de 13 zile. Asfel, când noi îi vom sărbători pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, calendarul vechi va arăta data de 16 iunie. Când cei de pe calendarul vechi îi vor sărbători pe Sfinţii Apostoli, calendarul nou va ara data de 12 iulie.

8.Concluzie: după calendarul nou (gregorian, papistaş) Postul Sfinţilor Apostoli nu se poate ţine în condiţii fireşti, cu durată normală, după cum au statornicit Sfinţii Părinţi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Atunci când Biserica Ortodoxă se roagă – cum face întotdeauna – ,,pentru unirea tuturor“, cred că are în vedere întoarcerea, în unire cu ea, a tuturor celor care s-au despărțit și s-au îndepărtat, precum ereticii și schismaticii. Această revenire are loc după ce au renegat erezia sau schisma lor. După ce au părăsit acestea, ei sunt încorporați în Biserica Ortodoxă și se alătură ei – se unesc cu ea – prin pocăință și cerințele stabilite de Sfintele Canoane.Biserica Ortodoxă a lui Hristos nu a pierdut niciodată “unitatea de credință și de împărtășire în Sfântul Duh” și nu acceptă teoria restaurării unității a ,,celor care cred în Hristos“, deoarece ea crede că deja există unitatea respectivă, între cei care sunt fiii Săi botezați. Această unitate există între ei și cu Hristos, în Credința cea Dreaptă [a Bisericii], care nu o găsim în rândul ereticilor și a schismaticilor.

Cred că ceea ce este menționat în articolul 5 cu privire la “unitatea pierdută a creștinilor” este o greșeală, deoarece Biserica, ca popor de credincioși lui Dumnezeu, uniți între ei și cu Capul Bisericii Care este Hristos, nu a pierdut niciodată această unitate, care este a Sa și, prin urmare, nu are nevoie să o regăsească, sau încă, să o caute, aceasta deoarece a existat dintotdeauna și va exista, din moment ce Biserica lui Hristos nu a încetat și nu va înceta niciodată să existe. S-a întâmplat ca grupuri, sau popoare, sau persoane izolate, să părăsească trupul Bisericii.Or, aceasta dorește și trebuie să lucreze într-un spirit misionar pentru ca aceștia să se întoarcă în pocăință pe calea canonică în Biserica Ortodoxă. Aceasta înseamnă că nu există alte Biserici, ci doar erezii și schisme, dacă vrem sa fim corecți în formulările noastre. Expresia ,,pentru restaurarea unității creștine” este eronată, deoarece unitatea creștină – și anume membrii Bisericii lui Hristos – n-a fost niciodată sfâșiată, din moment ce aceștia rămân uniți cu Biserică. Separarea de Biserică, și abandonarea Bisericii, din păcate, s-a întâmplat de multe ori prin erezii și schisme, dar pierderea unității interne a Bisericii nu s-a produs niciodată.

Considerăm că atribuirea titlului “Biserică” comunităților eretice sau schismatice este teologic, dogmatic și canonic absolut greșită, pentru că una este Biserica lui Hristos, așa cum este menționat în articolul 1, o comunitate sau un grup eretic sau schismatic nu poate fi numit de noi Biserică. Doar Biserica Ortodoxă poate să fie (numita astfel n.n.). Nimic din acest text nu menționează că singura cale care conduce la unitate cu Biserica este doar întoarcerea ereticilor sau schismaticilor, în pocăință, la Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserica a lui Hristos, Care, în conformitate cu articolul 1, este Biserica noastră Ortodoxă.

Referirea la înțelegerea “tradiției Bisericii primare” ​​dă impresia că există o diferență ontologică între Biserica primară a celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și continuarea Sa autentică până în prezent, în care se află Biserica noastră Ortodoxă. Noi credem că absolut nici o diferență nu este între Biserica secolului XXI și cea din primul secol, căci una dintre trăsăturile distinctive ale Bisericii pe care o mărturisim în Crez este că acesta este Apostolică.
La articolul 12 se menționează că scopul comun al dialogului teologic este ,,restabilirea finală a unității în adevărata credință și în iubire“. Impresia care este dată este că noi, ortodocșii, căutam restabilirea în adevărata credință și unitatea de dragoste, ca și cum am fi pierdut-o și că o căutam să o găsim în dialogurile teologice cu eterodocșii. Consider că această teorie este teologic inadmisibilă de către noi toți.

În ceea ce privește ideea că salvarea Credinței Ortodoxe autentice este asigurată numai de către sistemul sinodal care este “judecătorul competent și ultim în materie de credință” [articolul 22 n.n.] conține un grad de exagerare, care nu este conform cu adevărul. Într-adevăr, în istorie bisericească, numeroase Sinoade au mărturisit și au legalizat dogme false și eretice, în timp ce oamenii credincioși le-au respins și au salvat credința ortodoxă, făcând să triumfe Credința Ortodoxă. Nici-un Sinod fără poporul credincios – pliroma Bisericii – și nici poporul fără Sinodul episcopilor săi nu se pot considera ca Trupul și Biserica lui Hristos, și să exprime corect experiența și doctrina Bisericii. Mai mult decât atât, un Sinod, pentru a fi validat canonic, nu trebuie în nimic să se separe de duhul și doctrina Sfintelor Sinoade care l-au precedat, precum și de învățătura Sfinților Părinți și a Sfintelor Scripturi, și nu trebuie să lase să se aștearnă nici o umbră asupra formulării adevărului de credință.Când grupările eretice și schismatice au fost numite Biserici de Sfinții noștri Părinții, când și unde în textele sfintelor canoane și definițiile Sinoadelor Ecumenice și Locale? Dacă ereziile sunt Biserici, unde este Una și singura Biserica a lui Hristos și a Sfinților Apostoli?

Nu doresc prin ceea ce am scris să întristez pe nimeni, și nu vreau să se considere că dau o lecție sau judec frații și Părinții mei în Hristos. Pur și simplu, simt nevoia de a exprima ceea ce conștiința mea îmi cere.
Cer ca opiniile mele să fie luate în considerare în actele Sfântului Sinod.

+ Atanasie de Limassol

(Orthodoxie. com, Lettre du métropolite de Limassol Athanase au Saint-Synode de l’Église de Chypre concernant le document adopté par la Synaxe des primats au sujet des «Relations des Églises Orthodoxes avec l’ensemble du monde chrétien»)

Traducerea Dr. Gabriela Naghi

Înainte de toate, dumnealor nu înţeleg că le vrem binele, nu-i urâm, nu-i duşmănim, dorim ca toţi să se mântuiască, dimpreună cu cei încredinţaţi spre păstorire. Cu drag le recomandăm o scurtă dar elocventă lectură biblică din Cartea II Paralipomena, capitolul 18, potrivită şi sugestivă pentru starea noastră de astăzi. Despre ce e vorba? Regele Ahab urma să meargă într-o expediţie militară şi a intrebat proorocii despre deznodământul luptei. Cei patru sute de prooroci mincinoşi i-au spus, într-un glas, că va ieşi biruitor, dându-i încredere în minciună. Îndemnat de Iosafat, regele lui Iuda, cere şi cuvântul Proorocului lui Dumnezeu, Miheia. Acesta i-a răspuns cu cuvânt proorocesc precum că expediţia va fi un eşec. Imediat a fost lovit şi întemniţat pentru că a cutezat să spună adevărul, în vreme ce proorocii mincinoşi au fost păstraţi în locuri de cinste. Deznodământul luptei: regele Ahab a fost rănit grav şi până la asfinţitul soarelui a murit.

Cine i-a vrut binele regelui? Proorocii mincinoşi, sau Proorocul lui Dumnezeu, Miheia? Evident, nu vrem să insinuăm că noi ne-am ridica la statura morală a unui Prooroc.

Vrem să-i facem pe cinstiţii noştri ierarhi să înţeleagă că au greşit grav atunci când au făcut pactul cu vrăjmaşii lui Hristos şi au fost răsplătiţi cu scaune episcopale. Din acel moment, şi-au pierdut total libertatea, fiind sclavi ai acelora care urăsc Sfânta Biserică Ortodoxă, obligaţi să le execute ordinele fără crâcnire. De-aici, întregul şir de nenorociri abătute asupra Poporului lui Dumnezeu.

Am dori să priceapă că pseudo-sinodul din Creta n-a adus niciun bine Bisericii. Dimpotrivă, a produs multă tulburare, primejduieşte mântuirea multor suflete, ne-a adus erezii şi schisme, exact cum a proorocit Sfântul Cuvios Iustin Popovici. Când am încetat să-i mai pomenim la Sfânta Liturghie şi la celelalte Sfinte Slujbe, n-am făcut-o cu răutate, nici în chip răzbunător, ci am ales calea negreşelnică a Sfintelor Canoane, după care se cârmuieşte Biserica lui Hristos. Faptul acesta ar fi trebuit să le dea de gândit, să-şi revină din acest păcat neînchipuit de mare. Nu s-a întâmplat aşa.

Ar fi bine să-şi dea seama că oamenii slugarnici, făţarnici şi linguşitori cu care s-au înconjurat la centrele eparhiale nu le sunt prieteni adevăraţi, nu le vor binele, fiind interesaţi doar de păstrarea locurilor călduţe în care au ajuns.

Dorim  ca cinstiţii ierarhi să înţeleagă păcatul imens pe care l-au făcut atunci când au acceptat ca Sfânta Biserică să fie batjocorită de oameni fără simţire şi fără Dumnezeu, închizând bisericile şi oprindu-i pe credincioşi de la Sfânta Împărtăşanie şi interzicându-le să sărbătorească Învierea Domnului şi celelalte Praznice după rânduielile sfinte, sub pretextul unei pandemii inexistente. Ar fi trebuit să se ridice toţi şi să se împotrivească, apărându-şi credincioşii, chiar cu preţul libertăţii sau al vieţii.

Am avea o mulţumire sufletească imensă, dacă şi-ar da seama că singura ieşire din fundătura pierzătoare este lepădarea de satana şi de toate lucrurile lui şi de toţi slujitorii lui şi de toată slujirea lui şi de toată trufia lui. Cu orice risc. Altă ieşire nu există.

Ne-am bucura dacă ar înţelege că împingerea credincioşilor spre vaccinul ucigaş de suflete şi de trupuri, este o faptă inimaginabil de gravă şi şi-ar retrage sprijinul pentru slujitorii satanei, care-L urăsc pe Mântuitorul, ne urăsc pe noi, urăsc toate valorile româneşti. Înţeleagă domniile lor că slava deşartă e trecătoare, privilegiile sunt efemere, vremea plecării noastre din lumea aceasta se apropie cu fiecare zi şi de Dreapta Judecata nu vom scăpa niciunul.

În sfârşit, înţeleagă că nu e departe timpul când vor primi poruncă să intre în schismă, recunoscându-i pe schismaticii ucraineni. Mă tem că acela e punctul în care nici pocăinţa nu mai este posibilă.

Presbiter Ioviţa Vasile

Scrisoare a D-lui Dimitrios Tselenghidis, Profesor al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Thessalonic, adresată Sinodului Bisericii Greciei.

Prea Fericite Părinte Președinte,

Preasfințiților Părinți Arhierei,

Vă trimit, cu evlavie, o cuprinzătoare evaluare despre „Sfântul și Marele Sinod” și vă rog să o studiați, deoarece cred că ar putea ajuta, cumva, în discuția responsabilă care va avea loc in cadrul Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii noastre, atunci când acesta se va întruni.

În ceea ce privește rânduiala lui bisericească și canonică, așa numitul „Sfântul și Marele Sinod” – judecat după criterii teologice – nu este literalmente „Sfânt”. Și aceasta deoarece nu este „următor Sfinților Părinți”, nici în mod formal, nici în privința conținutului, așa cum va reieși din cele pe care le vom spune în continuare. Nu este însă nici „Mare”, nu numai pentru că nu au fost prezente toate Bisericile autocefale, dar în mod principal pentru că a fost o foarte mică și selectivă reprezentare a acestora de către arhiereii locali. Dar cel mai important în această privință este că această „Adunare” a episcopilor nu poate fi caracterizată – pe baza criteriilor strict teologice – nici măcar un Sinod Local. Mai degrabă este vorba de o bizară, „Conferință presinodală lărgită a arhiereilor” cu zece Întâistătători sau de un „Congres” a zece Biserici Autocefale, care au fost reprezentate de Întâistătătorii lor și de cel mult 24 de Arhierei aleși. Am afirmat că această „Conferință” sau „Congres” nu poate fi numit nici Sinod Local, pentru că în cadrul Sinodului Local se întâlnesc și votează toți Arhiereii prezenți la acesta. La această „Conferință-Congres”, în acord cu Regulamentul de funcționare, drept de vot au avut numai cei zece Întâistătători prezenți. Această practică este fără precedent și arbitrară în istoria noastră bisericească și nu este deloc în concordanță cu practica cu caracter eclesiologic a Sinoadelor Ortodoxe de până astăzi, care presupun egalitatea duhovnicească a tuturor Arhiereilor, lucru care se vădește în egalitatea votului lor. Nici un episcop, sub nici o formă – nici măcar cu excepția Președintelui Sinodului – nu este „fără egal” (mai presus) decât episcopii împreună cu el. Ceea ce s-a aplicat în prezenta „Conferință”, trimite în mod indirect la o formă clară de catolicism,chiar și în situația în care votul Întâistătătorilor are un caracter colectiv.

În consecință, deciziile „Conferinței presinodale” sau a „Congresului Ierarhic” de mai sus nu au caracter obligatoriu. De altfel, ele nu au nici o autoritate nu numai asupra întregii Biserici, dar nici asupra Bisericilor locale autocefale care au fost reprezentate la acest „Congres Ierarhic” – cu totul fără temei instituțional – din moment ce Ierarhii care au participat nu au avut drept de vot. Dar deciziile sunt nule și pentru motivul în plus al principiului unanimității, care a fost încălcat prin neprezentarea celor patru Patriarhii (a Antiohiei, a Rusiei, a Bulgariei, a Georgiei).

Și acum evaluarea părții de conținut a originalului „Sinod”. În primul rând, trebuie să spunem în mod general, că la așa numitul „Sinod” din Kolimbari Creta, s-a încercat o scădere duhovnicească cu caracter instituțional de la învățătura dogmatică a Bisericii. Spunem că s-a încercat pentru că – în acord cu ceea ce am afirmat anterior – nu conferim un rol instituțional hotărârilor „Conferinței Arhierești” menționate mai sus. În Creta nu numai că nu a fost condamnată nici o credință diferită de cea ortodoxă (erezie), dar s-a încercat o teribilă, instituțională scădere de la credința delimitată în mod sinodal a Bisericii, în realitate o reducție de la definiția dogmatică (Oros-ul dogmatic) a Sinodului al doilea Ecumenic. Mai precis este vorba de o scădere de la învățătura dogmatică a Simbolului de Credință (Crezul), care se referă la identitatea Bisericii în sine. În Simbolul de Credință mărturisim: credem „Într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Dar la „Conferința” din Creta zece Biserici Autocefale, între care și Biserica Greciei, au acceptat, ateologic (în mod neteologic), „teologia baptismală” și, indirect, „teoria ramurilor”, recunoscând ca biserici pe romano-catolici, pe maroniți, pe nestorieni, pe monofiziții anticalcedonieni, pe monoteliți, care au fost condamnați pentru erezia lor hristologicăde un rând de Sinoade Ecumenice (de la al treilea până la al șaselea inclusiv), dar și pe amestecătura de protestanți, care sunt reprezentați la Consiliul Mondial al așa numitelor biserici. Această tentativă de decizie sinodală la Kolimbari, de recunoaștere ca biserici a ereticilor condamnați de către Sinoade Ecumenice, constituie o nebunie spirituală și o lovitură de stat spirituală. Aceasta, în practică, este sincretism și ecumenism. Nu s-a mișcat mânia – facultatea rațională a sufletului – Arhiereilor „sinodali” împotriva lupilor înțelegători ai Bisericii. Din contră, „lupii” au fost numiți „oi” ale Uneia și singurei turme înțelegătoare, ale Bisericii.În special, pentru romano-catolici, în mod verbal am mărturisit credința noastră în definiția Sinodului al doilea Ecumenic, dar în mod practic noi am anulat această credință, recunoscând ca biserici nu numai pe aceștia, dar și alte comunități creștine, care se opun acestei definiții, prin filioque.

În consecință, nu este posibil ca într-un text sinodal cu caracter dogmatic să nu existe precizie teologică și eterodocșii să fie recunoscuți ca biserici. Aceasta ar însemna fie că se face o scădere conștientă în dogma eclesiologică, fie că există o dualitate de limbaj, cu tot ce aceasta implică.

Cu votarea celui de-al șaselea document, care se caracterizează prin neclaritățile intenționate și mai ales prin contradicțiile teologice, „Conferința Arhierească” din Creta a consolidat instituțional ecumenismul, introducând astfel și promovând confuzia eclesiologică în conștiințele credincioșilor. In mod special reamintesc paragraful 16, unde se afirmă următoarele: „Unul din organele principale în istoria mișcării ecumenice este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB)… în paralel există și alte organisme intercreștine și organe regionale, precum „Conferința Bisericilor Europene” (CEB), „Consiliul Ecumenic al Bisericilor din Orientul Mijlociu”, și „Consiliul Panafrican al Bisericilor”. Acestea, împreună cu Consiliul Mondial al Bisericilor susțin o importantă misiune pentru promovarea unității lumii creștine”.

Acceptarea termenului de ,,biserică’’ pentru eterodocși și în mod special pentru protestanți, întâlnim până la saturație și în paragrafele 19 și 21 în același text. Formularea de mai sus înseamnă că noi, Biserica Ortodoxă, suntem de acord că eterodocșii-eretici contribuie în mod important la promovarea unității lumii creștine! De aici se atestă că cei care au votat și cei care au semnat acest text nu au conștientizat, în mod sigur, că „Ecumenismul are duh de răutate și este condus de duhuri necurate”, conform cu experiența harismatică a fericitului Bătrân (Gheron) Efrem Katunakiotul. Poziția de bază a ecumenismului este pluralismul dogmatic. Aceasta înseamnă, în mod practic, legalizarea coexistenței diferitelor credințe deosebite între ele din punct de vedere dogmatic. În ecumenism toți au loc. Pentru că unitatea în acesta nu este împiedicată de varietatea diferitelor credințe, lucru care este eclesiologic inacceptabil, din punct de vedere ortodox.

Ca dogmatist al Bisericii Ortodoxe, am adânca convingere că ecumenismul este cea mai mare erezie eclesiologică, dar și cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii. Și aceasta deoarece ecumenismul, datorită caracterului său sincretist, recomandă cea mai insidioasă contestație a credinței Bisericii, dar și cea mai gravă falsificare a ei. Tocește într-un grad inacceptabil conștiința dogmatică a pliromei Bisericii și generează confuzie în jurul identității credinței noastre. În mod viclean golește integritatea credinței mântuitoare a Bisericii – lucru care are consecințe soteriologice grave – cu considerația că toate credințele religioase sunt soteriologic valabile, atunci când susține că toate credințele eterodoxe și ale celorlalte religii sunt căi care conduc la aceeași mântuire.

În documentul despre „Taina Cununiei și impedimentele la aceasta”, nu voi repeta cele pe care le-am scris referitor la aceasta în prima mea scrisoare către Sfântul Sinod, la 3-2-2016, ca să nu vă obosesc. Voi adăuga numai că, în timp ce canonul 72 al Sinodului Ecumenic Quinisext așează condițiile eclesiologico-dogmatice pentru existența Tainei bisericești a Cununiei, decizia „Conferinței” Arhiereilor la Kolimbari Creta – cu totul necanonic și neautorizat – dă posibilitatea Bisericilor Autocefale Locale să devieze de la învățătura dogmatică despre Taine a Bisericii. În mod specific, recomandarea propusă a căsătoriilor mixte ca iconomie – dincolo de anticanonicitatea și ilegalitatea ei, dar și oximoronul relativizării unui canon (72) al unui Sinod Ecumenic (Quinisext) de către un „Sinod” mai mic, la care face trimitere tema – este, eclesiologic, extrem de neteologică. De altminteri, de aceea se recomandă în mod foarte sever de către canonul 72 anularea sau desfacerea acestei căsătorii, ca o conviețuire nelegitimă din punct de vedere eclesiologic. Mai departe chiar, argumentarea teologică a canonului, nu lasă loc deloc pentru nici o iconomie. „Căci nu trebuie să amestecăm cele neamestecate”, notează canonul, „după cum nici oaia nu se încaieră cu lupul tot așa nici partea lui Hristos cu moștenirea celor păcătoși; iar dacă va încălca cineva cele hotărâte de noi, să se afurisească”. Așadar, al 72 canon nu recomandă iconomia, ci atrage atenția asupra gravității nelegiuirii. Devierea de la canonul specificat constituie o foarte gravă ilegalitate și „para-iconomie” canonică, care are, de asemenea, foarte grave urmări eclesiologice, din moment ce amestecă cele neamestecate într-un „amestec neamestecat”, amestecă eclesiologic împreună pe „oaie” cu „lupul” și „partea” lui Hristos cu „moștenirea” păcătoșilor.

După „Sinodul” din Creta s-a editat „Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe” (Creta, 2016), care prezintă neconcordanțe teologice. De aceea ne vom referi, pe scurt, la acestea. Mai precis, în paragraful al doilea se consemnează următoarele: „Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească constituie mărturia autentică a credinței în fața Dumnezeu-omului Hristos…”. Aici se naște, în mod rezonabil, întrebarea logică și teologică: Cum „Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească constituie mărturia autentică a credinței în fața Dumnezeu-omului Hristos…”, când acesta recunoaște pe nestorieni,, monofiziți, pe anticalcedonieni și pe monoteliți ca biserici, odată ce aceștia au Hristologia condamnată de Sinoade Ecumenice?

În paragraful al 20-lea se menționează în mod caracteristic următoarele: „Dialogurile inter-creștine au funcționat ca oportunități pentru Ortodoxie, de a arăta respectul față de învățătura Părinților și de a da o mărturie credibilă a tradiției autentice a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Dialogurile desfășurate de către Biserica Ortodoxă nu au însemnat niciodată, nu înseamnă și nici nu se pune problema să însemne vreodată un compromis în materie de credință. Aceste dialoguri sunt mărturia despre Ortodoxie…”. Această afirmație, însă, este contrazisă de către documentele comune semnate și de către Ortodocși, așa cum sunt cele de la Balamand, Porto Alegre, Ravenna și Pussan. Și Enciclica Sinodală se încheie astfel: „Acestea se adresează în sinod către fiii din lume ai Preasfintei noastre Biserici și către întreaga lume, urmași fiind Sfinților Părinți și așezămintelor sinodale, întru păzirea credinței încredințată de Părinți”. Însă, Biserica Ortodoxă „următoare Sfinților Părinți și așezămintelor sinodale” nu a recunoscut niciodată în trecut, ca biserică, pe eretici, așa cum a încercat să facă această „Adunare a Arhiereilor” în Creta.

În ceea ce privește „Mesajul” „Conferinței Arhierești”, acesta recapitulează deciziile luate și, în paralel, e o provocare la adresa inteligenței credincioșilor informați. Mai precis, în primul paragraf al „Mesajului” se notează următoarele: „Principala prioritate a Sfântului și Marelui Sinod a fost proclamarea unității Bisericii Ortodoxe, întemeiată pe Dumnezeiasca Împărtășanie și pe succesiunea apostolică a Episcopilor. Unitatea existentă are nevoie să fie întărită și să aducă roade noi’’. Întrebarea rezonabilă a cititorilor acestui „Mesaj” este: Cum este proclamată atât de triumfalist unitatea Bisericii Ortodoxe, când este cunoscut că la această „Întrunire” nu au participat patru Patriarhate, care reprezintă în mod covârșitor mai mulți credincioși decât cei care au fost reprezentați de către cei zece Întâistătători care au participat la aceasta? Și cum se face referire cu atâta ușurință la Dumnezeiasca Împărtășanie ca temei al unității, din moment ce este în vigoare oprirea comuniunii liturgice între două vechi Patriarhii, a Ierusalimului și a Antiohiei?

Toate acestea de mai sus le spun cu dragoste plină de durere și respect față de rangul arhieresc al Dumneavoastră, fără a avea vreo altă aspirație, decât numai aceea că dorim să rămânem întotdeauna, ca membre vii, în Trupul tainic al lui Hristos, în Biserica Lui.