Sfinţii Vasile cel Mare, Atanasie şi Chiril ai Alexandriei, Grigorie Teologul, Ioan Damaschin, Theodor Studitul, Grigorie Palama, Marcu al Efesului şi mulţi alţii, pentru a păstra unitatea Bisericii, au rupt comuniunea cu ierarhii eretici ai timpurilor lor. Proslăvindu-i pe aceşti mărturisitori ca Sfinţi, Biserica ne dă vieţile lor drept pildă de urmat.
Comuniunea cu ereticii, potrivit Sfântului Vasile cel Mare, este de neîngăduit, întrucât prin ruperea lor de mărturisirea Ortodoxă, fie cu totul, fie în parte, ei înşişi se aşează de la sine în afara comuniunii Bisericii. Încă din vremea în care era diacon, Sfântul Vasile cel Mare a rupt comuniunea, în anul 361, cu episcopul Dianios al Cezareei şi a fugit în pustia Pontică, în ciuda faptului că îl iubea profund şi-l cinstea pe Dianios şi în ciuda faptului că Dianios îl botezase şi-l hirotonise. De ce s-a rupt (îngrădit) pe sine ? Că a ”dezertat” ? Nu, ci pentru că Dianios, nici măcar din convingere, ci doar din cauza slăbiciunii sale de caracter, a semnat mărturisirea neortodoxă de credinţă a sinodului semiarian din Constantinopol, în anul 360, sub conducerea ereticului Acachie din Cesareea Palestinei. (Patrologia Graeca, vol XXXII, col 388C-392A (Epistola 51: Episcopului Vosforie).
Mai târziu, episcop fiind, Sfântul Vasile cel Mare nu a ezitat să rupă prietenia cu episcopul de gândire ariană Eustatie de Sevastia şi să întrerupă orice legătură cu el. Explicând poziţia sa strictă, el scria: ”În orice caz, dacă acum refuzăm să-i urmăm pe aceştia (cei din cercul lui Eustatie) şi să-i evităm pe toţi cei de o
împreună-cugetare cu aceştia, cu siguranţă merităm să obţinem iertare, punând adevărul şi propria noastră statornicie înainte de toate”. (Patrologia Graeca, vol. XXXII, col. 925 BC Epistola 245: Episcopului Teofil)
Acelaşi Sfânt, Vasile cel Mare, spunea : „Dacă am încerca să înlăturăm obiceiurile nescrise, ca neavând mare importanţă, nu ne-am da seama că am păgubi Evanghelia în părţile ei principale”. Cuvântul Sfantului Vasile cel Mare a lămurit foarte bine că orice amestec (intervenţie) în Tradiţie, afectează direct Evanghelia în toate părţile ei esenţiale. Şi oare o asemenea stare mai este Ortodoxie sau doar o pretinsă Ortodoxie, numai la nivel formal şi exterior?“Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în Credinţa cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puţin în ea, o vatămă pe toată”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Acelaşi Sfânt spune clar că “vrăjmaşi ai lui Hristos nu sunt numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei”.
Ștefan C.

