ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Constantin Necula, un popă ecumenist învechit în rele

Textul de mai sus este parțial adevărat. Nu pot sa nu observ ispita care a intervenit aici. Si judecata. Cu scuzele de rigoare, părinte Presbiter Ioviţa Vasile, medierea si tolerarea atitudinii de vaccinare a părintelui Necula i ati pus eticheta de erezie. La fel si cu faptul ca el a predicat la sectanți (a predicat nu a facut slujbe cu ei ca sa fie eretic), a mers cu bunul simt al omului si nu si a judecat aproapele pentru ce religie are ci ca tot fiul (ratacit cei drept) sunt si sectanții. Ati pus o eticheta f dura din cauza ca parintele Necula a vorbit fără replici dure impotriva vaccinurilor, el încercând sa nu se mai creeze atata ura in lumea asta plina de răutate. Oare credeți ca ati judecat bine parintele? Nu ati scris acest articol la supărare, si la mâhnire?
Sa nu uităm ca dreptul Judecător este Dumnezeu, nu noi. Ca noi ne putem înșela.
Sa mi fie cu iertare.

 Luca Marian

La cele de mai sus, răspund așa:

1.Constantin Necula nu e eretic pentru că a fost un fervent susținător al vaccinării românilor – de povestea asta ne ocupăm puțin mai jos. E eretic pentru că bolește în ecumenismul pierzător de suflete, iar ecumenismul este pan-erezie, adică e colecția tuturor ereziilor și rătăcirilor lumii. A spus-o Sfântul Iustin Popovici, o spun și eu. Dacă-i vreți binele, spuneți-i să iasă din cloaca ecumenismului.

2.Faptul că a predicat în adunările ereticilor e o abatere gravă de la disciplina canonică a Bisericii. Spuneți-i să nu mai facă acest păcat.

3.Atrageți-i, de asemenea, atenția să nu mai vorbească la modul bășcălios despre Dumnezeu, să-și aleagă cuvintele și să nu mai facă afirmații precum ,,Dumnezeu are umor’’.

4.Constantin Necula a fost cooptat în comiția aceea județeană de impulsionare a procesului de vaccinare și a acceptat A fost un vaccinist convins, a trimis oameni la centrele acelea blestemate și în mod sigur dintre aceștia unii au boli grave, alții au murit. Poate dumnealui să-și pună seara capul liniștit pe pernă? Eu n-aș putea.

5.Necula Constantin e prodecan al Facultății de Teologie din Sibiu, cu șanse mari de a devein decan, dacă Daniel Buda nu-și revine. Știți ce monstruozități ecumeniste li se predau studenților de către corpul profesoral? Întrebați-l pe unu Boicu, care a scris că Sinodul  III Ecumenic a fost un eșec. Întrebați-l și pe Liviu Streza cum poate tolera aceste grozăvii.

6.Necula a participat la o întrunire lgbt la Mănăstirea Sihăstria Putnei, alături de zoofilul declarat Vasilică Danileț. Puteți să-mi spuneți ce a căutat el, care se pretinde a fi preot ortodox, într-o adunare sodomită? Oare expunerile teoretice n-au fost urmate și de aplicații practice? Să știți că din acel moment îmi ridic mari semne de întrebare privitoare la moralitatea sa, iar faptul că are soție și doi copii nu-i mai poate servi ca paravan.

7.Precum vedeți, capetele de acuzare sunt mai multe. Domnul despre care vorbim va trece negreșit prin cele două Judecăți ale lui Dumnezeu, ca fiecare din noi. Eu nu-l judec, eu constat cu amărăciune, la supărare și la mâhnire, cum spuneți. Nu-i faceți niciun bine, încercând să-l apărați. Dimpotrivă. Spuneți-i verde în față să se opreacă din drumul acesta și să revină la Dreapta Credință și la bunele rânduieli ale Bisericii noastre. Altfel…

Presbiter Iovița Vasile

Episcopul Irineu de Bașka din Biserica Ortodoxă Sârbă a acordat un interviu în cadrul unui program al postului ,,Soiuz”. Episcopul Irineu, în interviul său, s-a declarat convins că acțiunile Patriarhiei Ecumenice în Ucraina vatămă Ortodoxia Universală.

,,Este foarte trist faptul că însuși Patriarhul Ecumenic și Patriarhia Ecumenică în ansamblul ei, au făcut, după părerea mea, și după părerea majorității teologilor și ierarhilor noștri, cea mai mare greșeală din istoria Tronului Ecumenic”, a menționat printre altele ierarhul Bisericii Serbiei. În alt punct, Episcopul de Bașka a subliniat că Patriarhul Ecumenic a pătruns anticanonic în jurisdicția unei Biserici Autonome deja existente. De asemenea, a subliniat că tratativele pentru Tomos au fost duse în Fanar de către politicieni, oameni lumești, în timp ce poziția Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost ignorată cu desăvârșire.

Episcopul de Bașka a declarat că, în Ierarhia Bisericii Serbiei, toți ierarhii au fost împotriva hotărârii Patriarhiei Ecumenice, subliniind că ,,nu a fost niciun vot pentru”. Conform Episcopului Irineu, în urmă cu zece ani, a fost adresat un apel Patriarhului Bartolomeu, cerându-i-se să nu intervină în situația din Ucraina, pentru că acest lucru va provoca o mare tragedie în lumea ortodoxă.

,,Din nefericire însă, a fost imposibil de anticipat comportamentul actual al Patriarhului Bartolomeu”, a adăugat Episcopul Irineu. Episcopul de Bașka a mai declarat că ,,în situația de față, Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Ucraineană au dreptate. Dacă Moscova sau Kievul vor face ceea ce face acum Constantinopolul, atunci vom fi împotriva lor”.

,,Acțiunile Constantinopolului nu vor vătăma doar Ortodoxia Rusă sau Ucraineană, ci întreaga lume ortodoxă, precum și pe el însuși. S-a făcut de râs înaintea catolicilor, precum și înaintea fraților de alte religii și chiar înaintea oamenilor din lume cu această situație”, a subliniat în acest sens Episcopul Irineu.

În încheiere, Episcopul de Bașka a subliniat: ,,După părerea mea, acțiunile Constantinopolului sunt o încercare de a introduce în Biserica Ortodoxă un sistem catolic de administrare unică. Dar această încercare nu poate să reușească. Este evident că niciuna din Bisericile Locale nu va susține inițiativele Constantinopolului”.

Traducere: https://acvila30.ro/ , sursa: romfea.gr

Preluare de pe Pelerinul Ortodox

Evlavia Poporului Dreptcredincios față de o persoană cu viață îmbunătățită este condiție determinantă pentru canonizarea acesteia. Această condiție a fost și este în continuare îndeplinită cu prisosință, în cazul Părintelui Arsenie Boca. În anii din urmă, milioane de oameni s-au îndreptat spre Mănăstirea Prislop cu nădejdea în marea milostivire a lui Dumnezeu și în mijlocirea Părintelui Arsenie. Necredincioșii, vrajmași ai Bisericii, și chiar credincioși ortodocși au încercat să prezinte fenomenul ca pe o mare înșelare în masă și au izvodit o sumă de de acuzații, menite să-l discrediteze. Minunile incontestabile săvârșite le socotesc ca fiind făcute cu ajutorul diavolului! Părintele e socotit un mare vrăjitor, care ar fi avut vreo 300 de cărți de vrăjitorie în chilia sa. Nu le-a plăcut nici privirea sa pătrunzătoare, pe care o putem vedea în fotografiile ce s-au păstrat.

În aceste vremuri de cumplite încercări, Biserica noastră este lipsită de treapta Episcopală. Mai mult, ierarhii români au părăsit menirea lor firească de călăuze spre Împărăția lui Dumnezeu și lucrează cu sârg pentru dărâmarea Bisericii din interior, ca slugi ale sistemul antihristic care s-a întins peste toată fața pământului. Canonizarea Sfinților care au pătimit în vremea comunismului satanic, este strict controlată și interzisă de tăiații împrejur de la Elie Wiesel. Nu pot concepe ca prin Sfinții români să se facă, mereu și mereu, amintire de ororile și monstruozitățile pe care le-au săvârșit părinții lor împotriva Poporului Ortodox Român.

Am spus întotdeauna că Biserica este cea care trebuie să se pronunțe asupra sfințeniei, sau a lipsei acesteia, și că Dumnezeu nu va lăsa lucrurile nelămurite. Biserica este ,,stâlp și temelie a adevărului’’, avându-L Cap  pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Acatistul alcătuit de Sora Lucreția S. este o modalitate de exprimare a evlaviei populare pentru un slujitor al lui Hristos, care va fi având unele scăderi, ca orice ființă umană, dar a făcut mult bine oamenilor în mijlocul cărora a trăit.

Presbiter Iovița Vasile

Acatistul Mărturisitorului Arsenie Boca

(29 septembrie 1910 – 28 noiembrie 1989)

Condacul I

Celui ce s-a arătat mare luminător al neamului, mărturisitor și grabnic ajutător, veniți să-i cântăm cu evlavie: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Icosul 1

Preasfântă Treime, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfinte Ierarhii de Sfinți Îngeri, Tuturor Sfinților, ajutați-ne să găsim cuvinte potrivite pentru a-l cinsti pe vrednicul de pomenire Părintele Arsenie Boca și să-i cântăm cu smerenie și recunoștință așa:

Bucură-te, grabnic ajutătorule;

Bucură-te, de minuni făcătorule;

Bucură-te, cel ce ai pătruns adâncul tainelor divine;

Bucură-te, cel ce ai arătat frumusețea vieții creștine;

Bucură-te, sălaș al Duhului Sfânt;

Bucură-te, stareț puternic în cuvânt;

Bucură-te, ctitor al Filocaliei;

Bucură-te, arătându-ne Cărarea Împărăției;

Bucură-te, pictor de suflete și de biserici;

Bucură-te, mărturisitor ce ateismul împiedici;

Bucură-te, cel ocrotit de Maica Domnului;

Bucură-te, lauda Prislopului;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al II-lea

Însuși Dumnezeu i-a insuflat mamei tale dorința de a te vedea preot și de a te îndruma spre învățământul teologic, pe care l-ai și urmat. Însă tu, văzând uriașa responsabilitate ce apasă pe umerii unui preot, ai ales monahismul cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al II-lea

Ai deprins apoi pictura bisericească, ai audiat cursuri de teologie și de medicină, dar ai tradus și Scara dumnezeiescului urcuș. Apoi, fiind hirotonit diacon celib, ai fost trimis Athos, unde ai copiat manuscrisele Filocaliei și ai ajutat la construirea treptelor spre schiturile călugărilor. În acest timp, un pustnic te-a mustrat pentru anumite experiențe de la facultatea de medicină și te-a povățuit în chip minunat pentru a fi plăcut lui Dumnezeu. Întorcându-te în țară, ai adus cu tine manuscrise ale Filocaliei, pe care i le-ai încredințat Părintelui Dumitru Stăniloae. Împreună ați revigorat astfel teologia românească, pentru care îți cântăm:

Bucură-te, căutător al frumosului divin;

Bucură-te, tânjind după idealul creștin;

Bucură-te, lucrând ca pentru Dumnezeu;

Bucură-te, spre slava numelui Său;

Bucură-te, cel ce L-ai văzut pe Mântuitor îndurerat;

Bucură-te, cel în chip tainic de Dumnezeu cercetat;

Bucură-te, că în Athos călugăria ai învățat;

Bucură-te, că Maica Domnului și Sfântul Serafim de Sarov te-au ajutat;

Bucură-te, cel ce ,,ai adus cerul ortodox pe pământ românesc”;

Bucură-te, cu cei care acum îți mulțumesc;

Bucură-te, cel școlit prin ispite și încercări;

Bucură-te, discret misionar pe ale Domnului cărări;                        

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al III-lea

Devenind monah la Mănăstirea Brâncoveanu, ai înflăcărat ,,mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta” din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Ajutându-ți fostul profesor la traducerea Filocaliei, ai dobândit cuvânt cu putere multă și ai rostit predici ziditoare de suflet. Cu ajutorul miilor de pelerini veniți la această mănăstire, ai susținut lucrarea de tipărire a Filocaliei cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al III-lea

După ridicarea la treapta preoțească, ai fost numit stareț al acestei mănăstiri, pe care ai renovat-o, sporindu-i faima. Predicile tale ținteau lupta cu păcatul, mântuirea și îndumnezeirea, iar minunile săvârșite prin rugăciunile tale îi convingeau pe mulți să te urmeze și să-ți cânte așa:

Bucură-te, cel ce ai susținut răspândirea Filocaliei;

Bucură-te, cel ce ai încetinit valul apostaziei;

Bucură-te, cel ce mănăstirea de la Sâmbăta ai renovat;

Bucură-te, cel ce înfățișarea locurilor ai schimbat;

Bucură-te, cel ce ne spui că vom fi pedepsiți pentru avorturi, defrânare și vrăjitorie;

Bucură-te, cel ce ne îndemni să-i cerem lui Dumnezeu mântuire și desăvârșire;

Bucură-te, cel ce susții demnitatea creștină;

Bucură-te, sfătuindu-ne să căutăm pacea divină;

Bucură-te, cel ce cu Iisus în chip de sărac te-ai întâlnit;

Bucură-te, cel ce spre lucrarea virtuților ne-ai povățuit;

Bucură-te, cel ce ai mustrat păcatul zgârceniei și al lăcomiei;

Bucură-te, povățuitor al curăției;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al IV-lea

Darurile primite le-ai pus în slujba aproapelui, dar lumea, care se zbătea în patimi și în necredință, îți aducea ție laude, dar nu-i cânta și lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al IV-lea

Uneori te retrăgeai  în locuri izolate în neîncetată rugăciune, iar alteori îi cercetai pe cei veniți de la mari depărtări să-ți ceară ajutorul, pentru care îți cântau așa:

Bucură-te, că o vreme nu ai mai vorbit;

Bucură-te, că glas și grai puternic apoi ai primit;

Bucură-te, străvăzător al sufletelor;

Bucură-te, vindecător al orbilor și ologilor;

Bucură-te, că boli neștiute și păcate descopereai;

Bucură-te, că multora pe nume le spuneai;

Bucură-te, păcatul avortului mustrând;

Bucură-te, dobândind putere în cuvânt;

Bucură-te, că ploaia prin rugăciune porneai și opreai;

Bucură-te, că pace în familii aduceai;

Bucură-te, că trupul și sufletul vindecai;

Bucură-te, că nevăzut călătoreai;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al V-lea

Cu mare tristețe ai văzut cum după Al Doilea Război Mondial a urmat un război pierzător de suflete împotriva lui Dumnezeu. De aceea, ai mustrat în predici încurajarea prin artă a păcatului, impunerea prin știință a teoriei evoluționiste, promovarea egalităților de tot felul, a ecumenismului și ateismului, cântând cu mult curaj: Aliluia!

Icosul al V-lea

Cu timp și fără timp, ai opus rezistență ateizării culturii și ai pus umărul la revigorarea monahismului românesc. Prin învățături și profeții, i-ai încurajat pe creștini să facă voia lui Dumnezeu, pentru care îți cântăm:

Bucură-te, cel ce deplângi înmulțirea păcatului;

Bucură-te, cel ce ai profețit pericolul anarhiei și al ,,vaiului”;

Bucură-te, cel ce ne spui să facem totul ca-n fața lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce îndemni să spunem rugăciunea inimii și ,,Tatăl nostru” mereu;

Bucură-te, cel ce ne sfătuiești cu smerenie să postim;

Bucură-te, el ce ne spui ca pe toți oamenii să-i iubim;

Bucură-te, ajutându-ne să evităm profesii și căsătorii nepotrivite;

Bucură-te, învățându-i pe părinți să-și protejeze copiii de ispite;

Bucură-te, că starea sufletelor celor adormiți o vedeai;

Bucură-te, cel ce la rugăciuni pentru ei ne-ndemnai;

Bucură-te, cel ce ne spui că necredincioșii lumea vor conduce;

Bucură-te, cel ce ai purtat a României cruce;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al VI-lea

Cu grija pentru cei ce se confruntau cu foametea duhovnicească și cu războiul cultural pornit pentru a-i lipsi pe oameni de ajutorul lui Dumnezeu și pentru a-i subjuga mai ușor, ai ținut multe cateheze, învățându-i pe mulți să cânte: Aliluia!

Icosul al VI-lea

Propovăduiai îndumnezeirea, deși nu era pe placul ecumeniștilor; prin rugăciunile tale Dumnezeu făcea minuni, deși minunile și teofaniile erau discreditate în vederea nivelării credințelor. Astfel ai atras asupra ta un val de ură din partea comuniștilor, care au inventat cu totul alte motive pentru a te prigoni.

 Roagă-te să ne ajute Dumnezeu să păstrăm dreapta credință și să ne sfințim viața și noi, cei care îți cântăm:

Bucură-te, cel ce ai prorocit despre pericolul năimiților;

Bucură-te, avertizând că ecumenismul este erezia tuturor ereziilor;

Bucură-te, că mulți au vrut ca în patimi să te împiedici;

Bucură-te, cel ce îi plângi pe atei și pe eretici;

Bucură-te, apologet al îndumnezeirii;

Bucură-te, arătându-ne calea mântuirii;

Bucură-te, sfetnic al păcii lăuntrice și al iertării;

Bucură-te, cel ce te-ai opus desacralizării;

Bucură-te, cel ce ai profețit alunecarea de la nume la număr;

Bucură-te, cel ce ai profețit un alt mare cutremur;

Bucură-te, sare a pământului românesc;

Bucură-te, călăuzitor al urcușului duhovnicesc;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al VII-lea

În timp ce necuratul se pregătea să dea alte lovituri cumplite Bisericii lui Hristos, tu propovăduiai cu vorba și cu fapta atotputernicia lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și înțelepciunea, cântându-I: Aliluia!

Icosul al al VII-lea

Pe mulți i-ai ajutat să înțeleagă războiul nevăzut pe care necuratul îl dă pentru a câștiga fiecare suflet; pe mulți i-ai pregătit prin profeții pentru prigoana care avea să urmeze; pe mulți i-ai condus spre despătimire, iluminare și îndumnezeire. Condu-ne și pe noi pe calea îndumnezeirii pentru ca, împreună cu cei ce s-au mântuit prin ajutorul tău, să-ți cântăm așa;

Bucură-te, dascăl al pocăinței și al ascultării de Dumnezeu;

Bucură-te, oștean ce ai luptat pentru slava numelui Său;

Bucură-te, cel ce ai mustrat superficialitatea credinței;

Bucură-te, cel ce pe mulți i-ai scos din bezna păcatului și a neștiinței;

Bucură-te, făclie ce în furtuni nu te-ai stins;

Bucură-te, cel ce alte torțe ai aprins;

Bucură-te, cel ce cu vorba și cu fapta ai convertit;

Bucură-te, cel ce undelemnul păcătoșilor n-ai primit;

Bucură-te, îndemnându-ne să-I dăruim talanții lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ne spui să trăim în Împărăția Sa mereu;

Bucură-te, povățuitor al monahilor și al mirenilor;

Bucură-te, al lepădării de sine sfătuitor;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al VIII-lea

Odată cu înființarea Consiliului Mondial al Bisericilor, ai devenit de-a dreptul incomod pentru noul regim care căuta modalități și motive pentru surparea Bisericii Ortodoxe din exterior și din interior.

Acum, când această luptă împotriva Bisericii lui Hristos se amplifică, roagă-te lui Dumnezeu să ne ferească de toate cursele vrajmașului și de pecetea antihristică pentru ca, mântuindu-ne, să-I cântăm împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al VIII-lea

Te-ai aflat printre cei zece mii de intelectuali ortodocși arestați și anchetați de Securitate, dar i-ai uimit pe prigonitori prin liniștea sufletească, prin minunile săvârșite cu ajutorul lui Dumnezeu și spre slava Sa, Căruia te supuneai și Îi arătai atotputernicia. Întrucât surpai cu putere ideologia ateistă, ai fost condamnat și schingiuit, dar, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ai fost eliberat după câteva luni.

Roagă-te acum să nu îngăduie Dumnezeu încercări peste puterile noastre, ale celor ce-ți cântăm:

Bucură-te, că voii lui Dumnezeu te supuneai;

Bucură-te, cel ce pacea inimii îți păstrai;

Bucură-te, cel ce pentru a sluji Sfânta Liturghie din arest ai plecat;

Bucură-te, că puterea lui Dumnezeu ai arătat;

Bucură-te, că, în timpul rugăciunii, gardienii în flăcări te vedeau;

Bucură-te, că lacătele de pe ușile închisorii cădeau;

Bucură-te, că fără voia ta mașina torționarilor nu s-a mișcat;

Bucură-te, cel ce pe mulți deținuți în creștini evlavioși i-ai transformat;

Bucură-te, cel ce pe mulți să-și facă norma îi ajutai;

Bucură-te, că adesea hrana ta altora o dădeai;

Bucură-te, cel ce dușmanii ți i-ai iertat;

Bucură-te, cel ce pentru ei te-ai rugat;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al IX-lea

Trimis fiind la Alba-Iulia, ca pe un apostol te-a ajutat Dumnezeu să-i întorci pe greco-catolici la Ortodoxie întărindu-ți cuvântul prin minuni. Astfel, după  ce te-au văzut mângâind lupii, înțelegând puterea Ortodoxiei, uniții au încetat împotrivirile, ți-au urmat sfaturile și I-au cântat împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al IX-lea

Mutat fiind la Mănăstirea Prislop, I-ai mulțumit lui Dumnezeu pentru toate, restaurând și această mănăstire în răstimpul dintre arestări. Întemnițat fiind la Canal, Jilava, Timișoara și Oradea, o mulțime de creștini ți-au fost alături prin rugăciuni și presiuni pentru a fi eliberat.

Roagă-te acum și pentru noi, cei încercați ca argintul în topitorie, și ajută-ne să ne facem vrednici de numele lui Dumnezeu și să-ți cântăm:

Bucură-te, misionar ce pe mulți uniți, sectanți și atei la Ortodoxie i-ai convertit;

Bucură-te, că minunile făcute prin rugăciuni în locul tău au vorbit;

Bucură-te, cel ce încercările ca pe o binecuvântare le-ai primit;

Bucură-te, cel ce în cuptorul smereniei ai fost lămurit;

Bucură-te, cu cei de pace făcători;

Bucură-te, cu toți Sfinții din închisori;

Bucură-te, că crucea îți dispărea când gardienii intrau;

Bucură-te, că zidurile temniței să te țină închis nu puteau;

Bucură-te, că la înmormântarea mamei tale prin minune ai participat;

Bucură-te, că, văzând absența ta, gardienii s-au înspăimântat;

Bucură-te, că harul tău impunea teamă și respect;

Bucură-te, cel ce ai devenit mai tăcut și mai înțelept;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al X-lea

Apoi fiind scos din monahism și oprit de a sluji la Altar, ai fost nevoit să părăsești și această mănăstire, care a fost transformată în cămin de bătrâni.  Ai considerat că rezistența spirituală este mai importantă decât orice altă formă de luptă și I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al X-lea

Ți-ai pus apoi în lucrare talantul de pictor bisericesc, stabilindu-te mai întâi în București. În această perioadă, unii confrați s-au dezis de tine, dar ai dobândit și mulți ucenici care cu evlavie îți cântă:

Bucură-te, cel ce ne îndemni la o deasă mustrare de sine;

Bucură-te, cel căutat și aici pentru călăuzire;

Bucură-te, cel ce  cupa umilinței ai băut;

Bucură-te, iscusit luptător în războiul nevăzut;

Bucură-te, că Sfânta Liturghie în fiecare noapte o slujeai;

Bucură-te, că Maicii Domnului cu ardoare te rugai;

Bucură-te, cel urmărit și marginalizat;

Bucură-te, că pentru toate pe Dumnezeu L-ai binecuvântat;

Bucură-te, vorbind cu sfinții pe care îi pictai;

Bucură-te, că voii lui Dumnezeu te supuneai;

Bucură-te, cel ce ne spui că suferința e dascălul înțelepciunii;

Bucură-te, cel ce predicai cu ajutorul picturii;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al XI-lea

Dumnezeu le întuneca adesea mințile celor ce te urmăreau pentru a nu mai observa lucrurile cu adevărat importante pe care le făceai. Deși L-ai pictat pe Iisus în zeghe chiar în altarul Bisericii ,,Sfântul Elefterie” din București, nimeni nu a observat acel protest al tău împotriva prigonirii credinței creștine. Dumnezeu te acoperea în tot ce făceai, iar tu Îi mulțumeai și Îi cântai: Aliluia!

Icosul al XI-lea

Ai pictat apoi biserica din satul Drăgănescu, timp în care îi sfătuiai discret pe creștinii și ucenicii veniți să-ți ceară ajutor. Nu le-ai abandonat nici pe maicile plecate de la Prislop, ci le-ai ajutat să rămână unite și să se stabilească într-un așezământ mănăstiresc la Sinaia, pentru care îți cântă:

Bucură-te, că sfătuiai în timp ce pictai;

Bucură-te, că astfel pe mulți îi ajutai;

Bucură-te, cel ce pe oile rătăcite le-ai cercetat;

Bucură-te, cel ce glasul conștiinței să-l ascultăm ne-ai îndemnat;

Bucură-te, cel ce căderea Bisericii din interior o vedeai;

Bucură-te, cel ce, pentru păcate, vremuri grele profețeai;

Bucură-te, că ale tale profeții se adeveresc;

Bucură-te, sare a pământului românesc;

Bucură-te, că să rămânem în țară ne sfătuiai;

Bucură-te, cel ce  să fim curajoși ne-ndemnai;

Bucură-te, cel ce ți-ai dorit mucenicie;

Bucură-te, că ți-ai profețit data trecerii în veșnicie;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al XII-lea

Încheindu-ți călătoria pământească, ți-ai găsit locul de veșnică odihnă la Mănăstirea Prislop, unde ne aștepți să-ți aducem inimi curățate de păcat și roade ale învățăturilor tale, pentru ca în veșnicie să-I putem cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al al XII-lea

Nu doar mormântul tău a devenit un izvor de binecuvântări, ci și toate locurile pe care le-ai sfințit prin rugăciunile tale. De aceea, milioanele de creștini care îți cer ajutorul îți cântă cu evlavie:

Bucură-te, cel ce și la izvorul de la Sâmbăta ai vindecat;

Bucură-te, că și la troița din pădure pe unii i-ai ajutat;

Bucură-te, cel ce două mănăstiri ai restaurat;

Bucură-te, că unora le-ai apărut aievea și i-ai binecuvântat;

Bucură-te, iconom înțelept ce talanții i-ai înmulțit;

Bucură-te, cel ce conștiințele multora ai zguduit;

Bucură-te, că miros de tămâie și smirnă ai răspândit;

Bucură-te, cel prin care Preasfânta Treime S-a preamărit;

Bucură-te, bucurie a părinților cu prunci vindecațI;

Bucură-te, bucurie a celor din primejdii salvați;

Bucură-te, mare mucenic și mărturisitor;

Bucură-te, cel canonizat de popor;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al XIII-lea

Ne închinăm Preasfintei Treimi, Maicii Domnului și Tuturor Sfinților care te-au ajutat să-ți duci Crucea și să fii mijlocitor pentru noi.

Preacuvioase Părinte Arsenie, cel ce ești grabnic ajutător, roagă-te lui Dumnezeu să ne ferească de cursele vrăjmașului și să ne ajute să ne mântuim.

Ajută-ne să ne vedem toate păcatele, să ne schimbăm viața după voia lui Dumnezeu și să facem fapte vrednice de numele de creștin. Amin. (Acest condac se zice de trei ori)

Icosul 1

Preasfântă Treime, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfinte Ierarhii de Sfinți Îngeri, Tuturor Sfinților, ajutați-ne să găsim cuvinte potrivite pentru a-l cinsti pe vrednicul de pomenire Părintele Arsenie Boca și să-i cântăm cu smerenie și recunoștință așa:

Bucură-te, grabnic ajutătorule;

Bucură-te, de minuni făcătorule;

Bucură-te, cel ce ai pătruns adâncul tainelor divine;

Bucură-te, cel ce ai arătat frumusețea vieții creștine;

Bucură-te, sălaș al Duhului Sfânt;

Bucură-te, stareț puternic în cuvânt;

Bucură-te, ctitor al Filocaliei;

Bucură-te, arătându-ne Cărarea Împărăției;

Bucură-te, pictor de suflete și de biserici;

Bucură-te, mărturisitor ce ateismul împiedici;

Bucură-te, cel ocrotit de Maica Domnului;

Bucură-te, lauda Prislopului;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul 1

Celui ce s-a arătat mare luminător al neamului, mărturisitor și grabnic ajutător, veniți să-i cântăm cu evlavie: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Rugăciune

Sfinte Arsenie, mucenic și mărturisitor al lui Hristos, roagă-te lui Dumnezeu să ne ajute să ne pocăim și să mergem pe drumul mântuirii! Roagă-te să izbăvească Biserica Ortodoxă de erezia ecumenistă! Roagă-te să ne ajute să dobândim conducători lumești și bisericești care să facă voia Lui Dumnezeu!

Așa, Sfinte Părinte Arsenie, cel ce ești grabnic ajutător, ajută-ne să ne supunem din iubire voii lui Dumnezeu, spre slava numelui Său și spre veșnica noastră bucurie!

Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Sfântului Arsenie, ceartă, leagă și alungă-l pe Antihrist, ferește-ne de pecetea antihristică, orânduieşte cele de folos pentru Biserica Ta și ne miluiește pe noi! Amin.

Sora Lucreția P.

Pseudo-episcopul Sălajului, Petroniu, a reușit să oprească curgerea timpului. La 58 de ani arată ca la 30. Secretul, în această epigramă:

Elixirul tinereții

L-a găsit la prețul pieții.

Este vopseaua de păr,

Să nu-l luați în răspăr.

…………………………………………..

Polivalentului Iustin Hodea, angajat la Baia Mare în postul de episcop:

Sigheteanul băimărean

A fost stareț rohian,

Acum e și sătmărean,

Când, de fapt, e doar Hodean.

………………………………………………..

Mitropolitul Petru de Bălți este medaliat (aur, argint, bronz?) de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol

Mitropolitul de Bălți

Are-o funcție înaltă.

A venit din alte părți

Ca să dea cu bota-n baltă.

……………………………………………………

Ecumenistul Teofan de la Iași a transpus în faptă îndemnul scripturistic ,,ca toți să fie una’’, dansând penibil cu evreii în sinagogă:

Dănțăuș cum altul nu-i,

Teofan al Savului

S-a prins în horă de evrei

Și s-a făcut una cu ei.

Terofan Savu a uitat de voturile sărăciei, castității și ascultării de Biserică:

Predestinatul Teofan

Rimează bine cu ,,un ban’’.

Dacă dorim mai mulțí bani,

Creștem numărul de Teofani.

…………………………………………..

Ecumenistlui Teodosie de la Constanța, acuzat de multe rele:

Nu-i mai puneți în spinare

Fapte rele și murdare.

Vinovat nu e Teodosie,

Le-a făcut o sosie.

……………………………………………………….

Lui Varlaam Ploieșteanu, om la rugăciunii împreună cu ereticii:

El își zice Varlaam,

Lumea-i zice Ploieștean.

De Creta când îi vorbești,

O-ntoarce ca la Ploiești.

……………………………………………………….

În schimbul unor capiști papale, Siluan Șpan, pseudo-episcop al Italiei, a predat papistașilor preoții și credincioșii români din această țară. Unirea cu papistașii e ca și făcută. Atenție crdincioși români.

Pentru oareșce locaș,

Siluan – supus papal –

A devenit papistaș

Cu rang de vice-cardinal.

…………………………………………………………..

Ereticul ecumenist Andrei Andreicuț de la Cluj este un papistaș infiltrat în Biserica noastră. Realizări deosebite: informator al securității, și-a pus derbedeii să-l bată pe episcopul Emilian Birdaș și să-l alunge din Alba Iulia, pentru ca apoi să-i ia locul, cu ajutorul celuilalt papistaș, Nicolae Corneanu.

Inginer de căi ferate,

A fost în Securitate

Un umil informator.

Acum e smerit păstor.

……………………………………………………………

Cu mai mulți ani în urmă, o româncă s-a însoțit cu un neamț lutheran. L-a convins să vină la Ortodoxie, și-n acest sens s-au adresat ereticului Serafim Joantă, mare mitropolit european. Dumnealui, în loc să-l boteze, i-a spus că e bună și reaua credință lutherană și poate să rămână în acea stare. Din acel moment, neamțul n-a mai vrut să audă de Ortodoxie. Mare păcat!

A venit odată unul din rătăcire să iasă

Însă-n loc de Sfânt Botez,

Serafim cu al lui crez,

I-arătă drumul spre casă.

………………………………………………………………..

Canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol vorbește de cei care propovăduiesc erezia cu capul descoperit.

Ca să scape de acuza

De erezie pierzătoare,

Și-a pus pe cap o tichie

Plină de mărgăritare.

…………………………………………………………

Liviu-Laurențiu Streza de la Sibiu a avut relații strânse cu fostul ministru Sorin Frunzăverde, mason recunoscut, acum decedat:

Prieten bun cu Frunzăverde,

Frunza însă s-a uscat.

Se uscă și Liviu Streza

Și e gata de picat.

………………………………………………………….

Casian Crăciun e mare arhiepiscop de Galați, peste toată Dunărea de Jos. Se numără printre vacciniștii de frunte ai țării.

Astă-vară, la Crăciun,

Mâncai mere dintr-un prun.

La Crăciun de nimerești,

Numai bun de vaccin ești.

………………………………………………………………

La Oradea, stă pe scaunul episcopal ortodox papistașul Sofronie Drincek. Credincioșii bihoreni s-au adresat pseudo-mitropolitului Laurențiu Streza de la Sibiu, care n-a făcut nimic pentru înlăturarea acestei anomalii. Ghiciți de ce.

Cel care s-a lepădat

Se numește apostat.

Sofronie cel drăgălaș

Se numește papistaș.

…………………………………………………………..

Traiul bun e o ispită. Ierarhii români și-au făcut obiceiul să meargă în parohii, unde preoții și credincioșii le pun ce au mai bun pe masă:

Ierarhii noștri sunt actori,

Apar public deseori

În piese zise ,,liturghii’’,

Urmate de sindrofii.

………………………………………………………………….

Epigrama care urmează am mai publicat-o la secțiunea nepomenitori. O reiau:

Vincențiu al lui Grifoni,

Mare iubitor DE MONey,

Și-a tras pe turta lui spuză

Taman de la Părintele Buză.

……………………………………………………………………

Ereticul Lucian Mic de la Caransebeș, mare iubitor de papistași, slujește deseori cu aceștia. Când Părintele Laurențiu Iacob a refuzat să se roage cu ereticii, respectând Sfintele Canoane, l-a amenințat cu caterisirea pentru… schismă.

,,Mic-gros” este un depozit.

O spun cu un pic de haz:

Lucian e mic la suflet,

Însă e gros la obraz.

………………………………………………..

Suntem un caz unic în istoria Bisericii Universale: toți cei 56 de episcopi, plus 2 trecuți în rezervă, au căzut în erezie.

Ierarhii români sunt eclectici

Și se adună în sobor.

Mai grav e că sunt și eretici,

Și-s o rușine pentru BOR.

Presbiter Iovița Vasile

Un tribunal districtual din Kiev a prelungit luni, 29 mai, cu încă două luni arestul la domiciliu al starețului Marii Lavre Pecerska, mitropolitul Pavel Lebed. Ierarhul ucrainean se află în arest de la 1 aprilie, după ce, în urma unui proces tipic stalinist, desfășurat cu ușile închise, a fost acuzat de încălcarea egalității religioase (!) și de sprijinirea agresiunii ruse.

De data aceasta, procesul nu a mai fost cu ușile închise. În sală s-a aflat și reporterul Strana News, una dintre cele mai echilibrate publicații din Ucraina. Potrivit acesteia, mitropolitul Pavel a făcut în fața instanței o declarație explozivă.

Starețul de la Pecerska susține că a fost sunat în detenție de Patrariarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I.Acesta i-ar fi propus un târg: toate acuzațiile împotriva lui Pavel vor fi retrase dacă el, împreună cu alți călugări de la Marea Lavră a Kievului, trec la biserica Ortodoxă a Ucrainei (schismatică)

Cu alte cuvinte, Patriarhul Ecumenic s-ar fi pretat unui șantaj ordinar: Libertate contra Trădare.

Pavel Lebed nu ar fi aruncat o adevărată bombă în tribunalul districtual din Kiev dacă nu ar fi avut DOVADA că spune Adevărul.

Adrian Pătrușcă – preluare selectivă de pe ActiveNews

(Titlul îmi aparține)

,,Se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne multe și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși’’ (Matei 24, 24). Mântuitorul Iisus Hristos a avut grijă  să ne prevină asupre primejdiei pe care aceștia o reprezintă, pentru mântuire sufletelor noastre, așa încât nimeni nu se va putea dezvinovăți la înfricoșătoarea judecată.

Cine sunt hristoșii mincinoși? CMB (consiliul mondial babilonic) a validat vreo 400 de capi ai sectelor și rătăcirilor din câte există pe mapamond. În realitate, ei sunt mult mai numeroși. Fiecare biserică mincinoasă cu hristosul ei mincinos. Îi socotim în rândul lor și pe Ioan Sauca, Nifon de la Târgoviște și pe toți ortodocșii vopsiți, care participă la întrunirile lor nelegiuite. Aceștia au cutezat să întemeieze bisericile lor mincinoase și pierzătoare de suflete, pentru că minciuna naște tot minciună, niciodată adevăr.

Dumnezeu nostru este unic, Mântuitorul nostru este unic. Biserica întemeiată de El este unică; o singură Credință a fost dată omenirii, cea Ortodoxă; un singut Botez a fost instituit de Dumnezeu, după cuvintele Sfintei Scripturi: ,,Este un Domn, o Credință,  un Botez (Efeseni 4, 4). Tot Sfântul Apostol Pavel a așezat în paginile Scripturii aceste preasfinte cuvinte: ,,Pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este Capul Bisericii, trupul Său, al cărei Mântuitor și este’’ (Efeseni 5, 23). Aici este nădejdea noastră de mântuire, pentru că obsevați: Hristos este Mântuitorul unei singure Biserici, nu al puzderiei de secte și rătăciri, fraudulos numite ,,biserici’’.

Ce va fi la sfârsitul veacului acestuia? Nădăjduim că Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne va chema să fim moștenitori ai veșnicei Împărății. Dar ceilalți? Aceștia își vor căuta mântuirea fiecare la hristosul său: protestanții la Luther, reformații la Calvin, martorii lui Iehova la Charles Taze Russel. Cuvintele nepieritoare ale Mântuitorului ne spun fără echivoc: ,,Nu oricine îmi zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăția Cerurilor, ci aceia care fac voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulți îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, nu în Numele Tău am proorocit și nu în numele Tău am scos demoni, și nu în Numele Tău minuni multe am făcut? Și atunci voi mărtirisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtați-vă de la Mine cei ce lucrați fărădelegea’’ (Matei 7, 21-23).

Așa va fi, pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu este element de fațadă, îndărătul Căruia să-ți ascunzi otrava ereziilor. Ai părăsit Biserica lui Hristos, L-ai părăsit pe Mântuitorul lumii, și atunci să te mântuiască hristosul tău mincinos, pe care l-ai slujit în viața pământească.

Presbiter Iovița Vasile

Fraților, vă rog fiți vigilenți în aceste vremuri tulburi de prigoană asupra Bisericii lui Hristos și a ortodocșilor care țin cu adevărat Dreapta Credință și vor cu adevărat să se mântuiască. Diavolul și-a trimis toate puterile întunericului pe pământ ca să rătăcească turma lui Hristos și să o ducă în iad. În Biserică, prin ecumenism, se urmărește unirea ortodocșilor cu toate sectele, ereticii și păgânii, avându-l cap pe antihrist, schimbarea dogmelor, ignorarea canoanelor și a învățăturii Sfinților Părinți.

În lume, o puternică luptă se duce împotriva Bisericii prin președinți, guverne, tribunale, media, medicină, știință, internet, războaie și instituțiile fiecărui stat. Scopul satanei, prin antihrist și acoliții lui,este de a pecetlui lumea cu semnul fiarei(666). Cine va lua pecetea antihristului se va lepada de Hristos și va merge în fundul iadului. Dacă s-a luat pecetea nu mai există cale de întoarcere. Atenție și la numărul numelui farei care este număr de om (666). Atenție și la constrângerile sistemului care prin viclenie îl va face pe om să accepte pecetea.

Fugiți de actele biometrice (buletine, permise, pașapoarte, carduri bancare, card de sănatate, portofelul digital,etc.) acestea toate sunt căderi și lepădare de Hristos. Cine va lua acestea va lua și pecetea. Despre acestea ne-au tot avertizat Sfinții Părinți în decursul timpului. Luați ca reper scoaterea banilor și toate mizeriile care au fost și vor fi impuse prin legi, HG, OG, etc. Nu acceptați toate otrăvurile care ne sunt date prin alimentație, farmacii, vaccinuri,etc. Citiți etichetele și vă informați și din alte surse care nu sunt controlate de sistem. Cum știți voi ce este în vaccin, așa știu și doctorii. Pentru o mână de bani își vând sufletele satanei. Să punem început bun, prin a merge la slujbele Bisericii noastre pentru rugăciune, spovedanie, împărtășanie, milostenie, etc și a înmulți talantul care ne-a fost dat. Cine are urechi să audă și cine are ochi să vadă. Fiți treji și cu luare aminte căci vremurile sunt grele și diavolul umblă să înșele. Mă iertați și rugați-vă și pentru mine păcătosul,

Ștefan Ciobanu

Părintele Cosmin Tripon a ales să plece dintr-o parohie de oraș, decât să asiste pasiv la batjocorirea Sfintei Credințe Ortodoxe de către papistașul apostat Sofronie Drincek

Părintele C. Tripon

N-a vrut sa zică Sofron,

Și-a mers în exil –  cinci ani,

Nu departe, la Delani.

Pseudo-episcopul Varsanufie de la Râmnicu Vâlcea l-a alungat din Mănăstire pe Părintele Grigorie Sanda prin metode banditești, specifice ecumeniștilor.    

Ferestrele i le-au stricat

Și a plecat în bejenie.

Atunci Părintele-a strigat:

Numai VAR-SĂ-NU-(MAI)-FIE.

………………………………………………………..

Părintelui Ioan Ungureanu, pentru vina de a fi apărat Ortodoxia, i-au trimis în parohie un intrus, Bolohan, care, deși nu e dorit, continuă să tulbure viața credincioșilor.

Părintele Ungurean

De la Schitul Orășan

N-a mai zis de Teofan

Și i-au dat un bolohan.

………………………………………….

Pseudo-episcopul tăiat împrejur, Vincențiu Grifoni, l-a alungat din parohia sa de oraș pe Părintele Claudiu Buză, fapt pentru care am scris acest catren:

Vincențiu al lui Grifoni,

Mare iubitor DE MONey,

Și-a tras pe turta lui spuză

Taman de la Părintele Buză.

……………………………………………………….

Monahul Chiriac de la Râmnicu Vâlcea a fost printre cei care ai înțeles că ruperea comuniunii cu Varsanufie e singura cale canonică de urmat.

Prieten îmi este Chiriac,

Monahul sărac, cu dulamă.

L-aș fi vrut pe Țiriac,

Însă nu mă bagă-n seamă.

…………………………………………………………..

Doamnei doctor Gabriela Naghi, harnică truditoare a acestui blog, cu recunoștință

Doamna doctor, muncitoare

Cu două calificări,

Ne-aduce mărgăritare

Culese din patru zări.

………………………………………………….

Doamnei magistrat Carmen Elena, din Piatra Neamț:

Doamna Carmen, cu speranță

În sentințe scrise logic,

A-nlocuit vechea balanță

Cu cântarul electronic

……………………………………………….

Printre nepomenitori, patru frați, doi părinți și două maici:

Patru frați în mănăstire?

E ceva ce nu se poate.

Vom sesiza urgent ANI

Pentru incompatibilitate.

…………………………………………………..

Fratelui Mihai Ene, din București:

Mihai Ene ne e frate drag.

Îi dorim s-ajungă și Moș Ene

Și să le umble pe la gene

Nepoților săi strânși șirag.

……………………………………………………

Din Arad, soții Ciobanu s-au alăturat  celor îngrădiți de eretici:

Ștefan Ciobanul face semn cu mâna,

Băciță din Petrila are.

Îi mai lipsesc doar fluierul și stâna

Și două sute cincizeci de Mioare.

……………………………………………………………..

Din județul Alba, domnul Cristian, IT-ist și soția, stomatolog, au ales calea mărturisirii. Le-am dedicat următoarele două epigrame:

Domnul Cristi e aitist.

Eu aș vrea să fie artist,

Însă nu-i îndrăgostit de artă,

Cum e de Doamna consoartă.

………………………………………………………………………………..

Știți bine cât vă prețuim

Noi, aceștia răi de gură.

La cabinet când venim,

Ne dați un scaun de tortură.

Presbiter Iovița Vasile

Deși îmi dau seama că vin în contradicție cu spusele Apostolului (I Corinteni 6, 18-19: „Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său. Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-l aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri?”), pentru care păcatul trupesc este cel mai compromițător și angajează complet persoana umană, cred că păcatul supărării și al enervării este mult mai grav.
Insul care, într-un magazin, în autobuz sau în tramvai, ori la birou ori la o coadă se enervează și se răstește, insultă și-și iese din fire, nu numai că se dedă în urât spectacol, dar se și rupe cu totul de Dumnezeu. Cred că în toate bordelurile Parisului, Hamburgului și Singaporelui, ba în toate localurile de pierzanie ale tuturor porturilor și metropolelor lumii, în ocnele Guyannei, în temnițele de la Sing-Sing și Dartmoor păcatele săvârșite nu strigă mai disonant și mai jalnic la cer decât icnirile, certurile din senin și insultele gratuite proferate, cu o ură vitriolată, de arțăgoși și îmbufnați. (Crimele, furturile, depravările au o oarecare legătură cu nedreptățile și complicațiile lumii, harța însă nu.)
Supărările acestea – pe care nici nu le luăm în seamă, deși dacă ne ciocnim de ele ne ustură ca un corosiv – nu sunt de fapt simple supărări, ci dezvăluiri ale unei stări sufletești de neîmpăcată opoziție cu lumea creată de Dumnezeu; ale unei îndărătnice și imense îndepărtări de la recunoașterea deșertăciunii celor lumești. Dintr-odată cel din urmă fleac ia proporții și prinde vâlvătăi și pune în cumpănă toată măreția facerii și toată bucuria de a trăi. Omul e ancorat în diabolism, prins în nisipul mișcător al mâniei gratuite. Vicleanul, aici, cu adevărat își merită numele, câștigă sută la sută și fără niciun efort.
Dar vorbele!, vorbele acelea la nivel de mușcătură de câine ce se repede pe furiș, la nivel de lătrături chelălăite și colți arătați de dincolo de gard; care desigur nu stau în corelație cu involuntara îmbrâncire sau cotul atins în treacăt, ci sunt însăși vărsătura Satanei. Tocmai contrariul supărăciosului, îl prezintă Sfântul Apostol Iacov (3, 23) drept pildă de urmat: „Pentru că toți greșim în multe chipuri și dacă nu greșește cineva în cuvânt acela este bărbat desăvârșit, în stare să se înfrâneze în întregime.”
De grele păcate avem prilej a ne înfiora, pentru mine nici unul nu-mi pare mai străin de afirmația că împărăția mea nu este din lumea aceasta decât turbarea verbală a nervosului din autobuz.

(Monahul Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Sfințenia omului se lucrează și mântuirea se dobândește numai în Biserica lui Hristos. Ar fi cu totul absurd să admitem existența sfințeniei la bisericile mincinoase pe care le-a recunoscut și a încercat să le legitimeze sinodul tâlhăresc din Creta. Nici papistașii, nici ceilalți rătăciți care pretind că sunt creștini, nu au sfințenie, pentru că această stare Dumnezeiască nu este compatibilă cu erezia și rătăcirea de la Sfânta Credință Ortodoxă. Cu atăt mai puțin am putea vorbi de sfințenie în așa numitele religii păgâne: budism, hinduism, brahmanism, islamism etc.

Sfântul Iustin Popovici a fost printre cei care au sesizat primejdia ecumenismului, înainte ca acesta să se manifeste cu virulența pe care o vedem în vremea noastră. Era anul 1971, și nevrednicul de pomenire patriarh al Serbiei, Gherman, unul din președinții cmb (consiliul mondial babilonic) a semnat următorul text: ,,Și respirația puternică de reînnoire va sufla în arena puternică a Bisericii, precum și în fiecare din comunitățile ei, pentru că acestea nu sunt simple unități administrative, ci ele constituie (fiecare) o parte a unei mari Biserici creștine’’. Precum vedem cu limpezime, textul expune fără echivoc erezia ecumenistă numită teoria ramurilor, conform căreia fiecare rătăcire, fiecare sectă sau comunitate eretică ar deține o parte a adevărului, iar acesta, în integralitatea lui, nu poate fi dobândit decât prin unirea, prin însumarea acestor erezii. De-aici ar rezulta un amalgam drăcesc, în care întunecații urmăresc să atragă și Sfânta Biserică Ortodoxă, spre a o pierde în această mixtură babilonică.

În aceste circumstanțe, Sfântul Iustin Popovici a rupt comuniunea cu ereticul patriarh Gherman, prin încetarea pomenirii acestuia la Sfintele Slujbe, cum cer Sfintele Canoane, și a rupt orice legătură cu pseudo-ierarhul căzut în erezie. Este motivul pentru care Gherman nu a participat la Slujba de înmormântare a Sfântului Iustin din 25 martie 1971.

În acest fel, Sfântul Iustin s-a alăturat celorlalți Sfinți care au ales această cale canonică de luptă împotriva ereziei, care a pătruns în Biserică. Și amintim aici pe Sfinții Maxim Mărturisitorul, Grigorie  Palama și Paisie Aghioritul, neexcluzându- l pe vrednicul Mitropolit Augustin de Florina.

Așadar, facă bine ecumeniștii contemporani să nu se mai acopere de ridicol când susțin că nepomenitorii actuali ar fi schismatici, adică în afara Bisericii. Făcând această paralelă cu Sfinții amintiți n-aș vrea, Doamne ferește, să sugerez că noi am fi făcut oarece pași pe calea sfințeniei. Nu. Noi am rămas în locul acela din care putem spune doar atât: ,,Suntem slugi nevrednice, pentru că am făcut  ceea ce eram datori să facem’’ (Luca 17, 10).

Canonul 15 al Sinodului I II de la Constantinopol, din 861, statornicește fără echivoc: „cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cei ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”. Mulțumim, cinste nu dorim, ne ajunge mila lui Dumnezeu. Citiți cu atenție acest Sfânt Canon, care face parte din Revelația Dumnezeiască, fiind cuprins în Sfânta Tradiție a Bisericii noastre.

Când îi veți auzi pe ecumeniști clamând că actualii nepomenitori ar fi schismatici, clișeul propagandistic la modă, spuneți doar atât: Suntem în Biserică, parte a ei, întocmai cum au fost Sfinții pomeniți mai sus. Încercăm, după puterile noastre, să apărăm Biserica noastră de schismele provocate de voi și de monstrul din Constantinopol, Bartolomeu. Suntem în ,,schismă’’, în îngrădire cu voi, ereticilor dovediți, nu cu Biserica lui Hristos. Voi sunteți în afara Bisericii, prin ereziile ecumeniste pe care le propovăduiți cu capetele voastre descoperite și goale. De Dumnezeu nu vă temeți, de oameni nu vă rușinați.

Presbiter Iovița Vasile

Omul astăzi și-a lărgit înfricoșător cunoștințele. Cu toate acestea, deși cunoaște ce se întâmplă în cele patru margini ale pământului și în universul infinit, rămâne cu totul ignorant în ceea ce privește sinele său. Avem informații din galaxii, din cele cinci continente și avem dificultăți în a comunica cu aproapele nostru. Cu toate acestea, în mod netăgăduit, cele ce cunoaștem sunt cu siguranță mult mai puține decât cele pe care nu le cunoaștem. Tehnologia se dezvoltă excesiv și neînchipuit de mult, totuși ne este cu neputință să preîntâmpinăm răul să se producă. Cunoaștem astăzi numai 1/10 din funcțiile creierului nostru. Omul pe cât este de mic, pe atât este de mare, pe cât de înțelept, pe atât de fără de minte, pe cât de bogat, pe atât de sărac, pe cât de bun, pe atât de rău. Cunoaștem multe, dar ignorăm și mai multe. Fiecare om este o taină nepovestită și fără fund. De ce alege asta și de ce-i place una și nu cealaltă, de ce urăște atât de mortal ceva, de ce plânge, cum suferă, de ce se exprimă astfel, prin ce este diferit de altul, de ce tace, de ce hulește și strigă, de ce este melancolic, când se teme, adică mai direct, diversitatea, diferența, părerea, tânjirea, creativitatea, alegerea, anatomia, structura sufletească, caracterul, stilul, năravul, individualitatea. Toate aceste caracteristici speciale îl separă și îl disting prin neîntrecuta măreție a sfintei unicități.

Un tânăr care își pune probleme se întreabă despre legătura sufletului cu trupul, mai exact, ce este sufletul și ce este moartea. Care este morala necesară pentru păstrarea sfințeniei vieții? Când începe și când se termină viața nu este întotdeauna ceva cunoscut cu exactitate. Viața nu este determinată de niște legi lumești, fiindcă este o taină greu de tâlcuit. Episcopul Mesogheei Nicolae zice: suntem incredibil de mici, extraordinar de singuri, oameni de o clipă în raport cu timpurile universului, pentru ca să putem spune că: 1) cunoaștem universul 2) că îl înțelegem, și 3) că putem comunica cu el.

În ciuda unei atât de mari comunicări și atâtor contacte sociale, omul contemporan suferă de mare singurătate. Singurătatea și ignoranța noastră se întâlnesc în unicitatea noastră. Bogata cunoaștere științifică vrea să-L excludă pe Dumnezeu. Crede că poate face vreun progres fără prezența puterii Lui, ba mai mult, fără ajutorul Lui. Omul de știință se încrede în cunoștințele sale și în puterile sale și nu vrea niciodată nicio altă prezență. Gheronda Paisie zicea că: „toate lucrurile le cercetez și le iau în discuție, afară numai despre existența lui Dumnezeu nu mă întreb nimic. E ca și cum mi-ai spune că nu m-am născut din mamă sau că rasa mea nu e neagră! Ce discuție să facem?” „Aici, bre, flăcăilor”, zicea la doi studenți care l-au vizitat, „și animalele necuvântătoare cred în Dumnezeu, iar omul cel înzestrat cu rațiune și judecată nu crede…”. Și chiar în clipa aceea a trecut pe acolo o șopârlă. Și Gheronda îi spune șopârlei: „Există Dumnezeu?”. Și șopârla a dat din cap că da. (Într-o altă versiune am auzit același fapt că a vorbit șopârla cu glas tare și a spus: „Da, există Dumnezeu”).

În toată Ortodoxia răsăriteană niciodată nu s-a ivit o asemenea întrebare. Oamenii puteau să fi păcătuit, dar niciodată nu le-a trecut prin minte ideea că poate nu există Dumnezeu. Din acest motiv niciunul dintre Sfinții Părinți luminați de Dumnezeu n-au scris niciun cuvânt care să dovedească existența lui Dumnezeu. Această întrebare a fost formulată în Apusul cel stăpânit de raționalism. Tradiția ortodoxă, atât credința, cât și viețuirea, nu s-a ocupat niciodată cu chestiunea dacă există Dumnezeu. A vorbit numai despre venirea Lui sigură. Dumnezeu nu poate fi dovedit științific. Dacă ar putea fi dovedit astfel, nici nu ar merita să mai credem. Dar aici este mai degrabă vorba despre o osteneală zadarnică. Dumnezeu este viu și Se revelează. Nu Se descoperă, nici nu Se dovedește prin mijloacele științei. Numai trăit Dumnezeu comunică cu făptura Lui și umple de bucurie și plinătate viața ei.

Nu poate fi înțeles Cel neînțeles, nu Se cuprinde Cel necuprins. Mintea trebuie să coboare în inima curată, potrivit Sfântului Grigorie Palamas, ca să-L întâlnească, să-L cunoască și să și-L împroprieze pe Dumnezeu. Taina nu se cercetează, nu se elucidează, nici nu se înțelege, ci se trăiește empiric, prin exeperiere, și se comunică în chip neînțeles cu mintea. Dumnezeu nu este neapropiat, ci este apropiat și propriu prin energiile Lui necreate.
Dumnezeu este Atotdesăvârșit, Atotputernic, Atotbun, Atotdrept. Dreptatea Lui nu desființează dragostea Lui. Dreptatea Lui nu Îl face pedepsitor și răzbunător. Dacă ar fi așa, ar fi rău. Nu există niciun element al răutății în Dumnezeire, zic Sfinții Părinți purtători de Dumnezeu. S-a răstignit pentru noi, cei pătimași, Cel Nepătimitor din iubire nemărginită, pentru ca să ne ducă pe noi în atotdesfătata și nemărginita veșnicie. Dragostea lui este subtilă, plină de bunăvoință, nobilă, nu eludează libertatea noastră.
Puterea Lui nu ne amenință, nu ne înspăimântă și niciodată nu vrea să ne extermine, ci ne mișcă, ne emoționează și ne străpunge la inimă. În Anglia circulă reclame întregi care pun la îndoială existența lui Dumnezeu. De ce oare atâta înverșunată luptă pentru ceva care nici nu există?
Noi, răsăritenii, nu putem să dovedim existența lui Dumnezeu și, sincer, aceasta nici nu ne interesează deloc, ci noi luptăm cu toate puterile și cel mai mult pentru a descoperi uimitoarea Lui frumusețe înlăuntrul nostru.

(Sursa: Pathoktonia [Omorârea patimilor] – Moise Aghioritul, Ed. Εν πλω)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Noi Îi dăm mulţumire, Îl venerăm, Îi cântăm imne, Îl primim în noi înşine. Cum Îl primim în noi înşine? Noi L-am primit deja în noi înşine atunci când ne-am împărtăşit cu Sfintele Taine.

El a intrat deja înlăuntrul vasului vieţii noastre, al trupului şi al sufletului nostru. Şi întocmai precum S-a aflat El într-o corabie cu apostoli, tot astfel este El, exact Acelaşi şi acum în vasul vieţii mele şi al vieţii tale. Şi ori de câte ori se stârneşte o furtună în sufletul nostru şi vânturi viclene vor să ne doboare, El este Mântuitorul nostru. Întocmai precum odinioară El a poruncit furtunii şi vântului, dinaintea apostolilor îngroziţi: „Taci, linişteşte-te!”, tot astfel poate El şi acum să săvârşească aceeaşi minune, aducând pacea înlăuntrul nostru. Noi trebuie doar să ne rugăm Lui, la fel precum apostolii au procedat în vremea aceea: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim” (v. Mt. 8:25).

Aţi văzut prescura, sfânta pâine folosită pentru Dumnezeiasca Liturghie. Şi ştiţi, desigur, ceea ce este întipărit pe prescură. În jurul unei cruci se află o inscripţie pe care se poate citi: „IC XC NIKA”. Aceasta înseamnă: „Iisus Hristos, Biruitorul”. O, surorile mele, dacă Hristos se află în noi, biruinţa este în noi, biruinţa împotriva tuturor forţelor potrivnice, văzute şi nevăzute, împotriva oricărei uri care ar putea apărea în inima noastră, împotriva oricărei amărăciuni, a oricărei temeri şi împotriva oricărui întuneric care s-ar putea furişa în mintea sau în trupul nostru.

Dacă lumea te necăjeşte, să ştii că înlăuntrul tău se află Cel Ce este mai puternic decât lumea şi a biruit lumea. Întocmai precum odinioară le-a spus apostolilor Săi: „în lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”(Ioan 16:33). Prin urmare, surorile mele, ori de câte ori vă necăjesc oamenii, intraţi în inima voastră cu toată mintea şi spuneţi acolo de câteva ori aceste cuvinte: „Iisus Hristos este Biruitorul”. Şi, de îndată, veţi simţi putere şi lumină. Să credeţi că Domnul Iisus a intrat cu adevărat în inima voastră prin Sfânta Împărtăşanie, că El a biruit întreaga lume şi tot ce se află în lume şi să nu vă temeţi. Sf. Ioan Evanghelistul, smeritul ucenic al lui Hristos, care şi-a aşezat capul pe sfântul piept al Domnului, o spune în acest chip: „Oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră”(I Ioan 5:4).

Dacă teama vă va cuprinde din pricina vreunui coşmar sau din pricina vreunei fantasme sau fantome în timp ce sunteţi treaz, intraţi iute în inima voastră cu mintea şi iarăşi rostiţi aceste cuvinte de câteva ori: „Iisus Hristos este Biruitorul”. Căci Domnul este biruitor asupra oricărei forţe rele. Amintiţi-vă ceea ce aţi citit în Evanghelie – felul în care Domnul a alungat duhurile rele din oameni şi ceea ce a spus: „L-am văzut pe satana căzând ca un fulger din cer”, şi cum, după slăvita Sa înviere, El le-a dat putere Apostolilor Săi asupra diavolilor, aşa şi nouă tuturor celor ce credem într-Însul atunci când El a spus că acest semn va urma tuturor celor ce cred: „În numele Meu demoni veţi izgoni” (Marcu 16:17).

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, pp. 44-46)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Să zicem că unul dintre fraţii de la mânăstire, Părintele loan, care este din Cipru – un om al inimii, un om cu simplitate, dar şi cu înţelepciune – mi-a spus un cuvânt care mi-a căzut greu, şi am primit „lovitura” ca pe o sabie în inimă. Aceasta este doar o presupunere, întrucât un astfel de lucru nu s-a întâmplat niciodată între noi. Dar să zicem că el a spus acest cuvânt greu care m-a rănit şi eu l-am simţit precum un cuţit ascuţit în inimă. Nu pot evita această durere; ea este reală.

Însă există două feluri de a reacţiona. Aş putea să reacţionez psihologic şi să zic: ,,Părinte Ioan, câte nu am făcut pentru dumneata M-am rugat atâta pentru frăţia ta, te-am primit cu atâta dragoste în obstea noastră şi întotdeauna ţi-am purtat de grijă. Câtă nerecunoştinţă! Nu eşti un om bun.” Aceasta este o reacţie înverşunată, dar aşa reacţionăm noi în lume. Or acest fel de reacţie mă distruge. Duhovniceşte însă, cea mai bună cale este să înţeleg că, deşi durerea mea este reală şi nu pot face nimic în privinţa ei, pot totuşi să-mi întorc repede gândul şi să vorbesc cu Dumnezeu.

Pot să-mi înalţ mintea la Dumnezeu şi să zic: ,,Doamne, Tu m-ai văzut în somnul trândăviei, al morţii şi al nepurtării de grijă şi ai trimis pe ingerul Tău să mă trezească. Miluieşte-l pe el şi pe mine şi iartă-mi toate păcatele.” Astfel încep să mă rog pentru iertarea păcatelor mele şi după ce mă rog o vreme în acest chip, durerea din inimă se preschimbă într-o aşa de mare mângâiere, şi la sfârşitul rugăciunii mă simt atât de întărit, încât am şi uitat de la ce am pornit să mă rog.

În lume oamenii stabilesc o scară a desăvârşiríi duhovniceşti după criterii omeneşti şi spun: ,,Dacă am citit o slujbă pe zi, sunt pe prima treaptă a scării. Dacă am citit două slujbe, sunt pe treapta a doua. Dacă am citit toate slujbele, sunt bun şi desăvârşit.” Aceasta este o socoteală psihologică şi nu este deloc adevărată.

Sfântul Ioan Scărarul ne dă o altă scară a desăvârşirii duhovniceşti, mai adevărată şi care nu dă greş. Ce reacţie avem atunci când suntem jigniţi? Dacă suntem jigniti şi ne silim inima să nu ripostăm, atunci am pus piciorul pe prima treaptă a scării. Dacă nu numai că nu ripostăm, ci ne şi rugăm pentru cel care ne-a rănit, atunci am păşit pe a doua treaptă a urcuşului duhovnicesc. Dacă nu numai că ne rugăm pentru acea persoană, dar ne şi pare rău că şi-a vătămat sufletul făcându-ne aceasta şi suntem plini de compătimire pentru ea, atunci suntem pe treapta a treia. Si dacă ne bucurăm că am suferit ocarã pentru Dumnezeu, atunci suntem pe o şi mai înaltă treaptă a scării ce duce la desăvârşire.

Vedeţi, Sfântul Ioan Scărarul ne dă un sistem de clasificare a stărilor duhovniceşti care nu dă greş. In clipa în care suntem răniţi, descoperim unde ne aflăm. Dacă ne ĭnfuriem şi ne mâniem şi răspundem înapoi, aceasta înseamnă că încă nici nu am pus piciorul pe această scară. Părinţii ştiau că dacă nu învăţăm să ne schimbăm starea sufletească prin rugăciune, nu vom putea niciodată să urcăm scara care duce la desăvârşirea duhovnicească.

(Arhimandritul Zaharia (Zaharou), Lărgiţi şi voi inimile voastre!, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Şi aceasta înseamnă mândrie, a se lăuda cineva cu şi pentru altul, şi când nu pătimeşte aceasta pentru ale lui. Adică, aşa cum cel care se mândreşte cu bogăţia străină, o face din trufie, la fel şi cel care se mândreşte cu slava altuia. Şi bine a fost numită trufie. Adică, atunci când un mădular se răscoală, urmarea nu poate fi alta decât îmbolnăvirea şi infecţia, pentru că în nicio altă situaţie un mădular nu devine mai înalt decât altul decât atunci când se produce umflătura. Prin urmare, la fel şi în trupul Bisericii, cel care are fierbinţeală şi se mândreşte este bolnav, pentru că deformează şi pierde proporţia obişnuită, din pricină că acesta este umflat.La fel se întâmplă şi când în trup pătrunde un suc primejdios şi stricat, şi nu mâncarea obişnuită. Astfel se naşte şi trufia, pentru că înlăuntrul nostru pătrund gândurile străine. „Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit?,, (2 Corinteni 4, 7).

În continuare, după ce îi lasă pe începători, vine la conducători, la cei avansaţi duhovniceşte. Şi ceea ce spune înseamnă următoarele: de ce ţi se pare că eşti vrednic să te lauzi? De s-a făcut judecata? A înaintat cercetarea, încercarea exactă a faptelor tale? N-ai putea să susţii aceasta. Dacă însă oamenii hotărăsc şi judecă, judecata lor nu este dreaptă. Să zicem însă că eşti vrednic şi de laudă, că ai harisma, şi că judecata oamenilor este corectă. Dar din nou nu trebuia să te mândreşti, pentru că n-o ai prin puterile tale, ci ai primit-o de la Dumnezeu! Aşadar, de ce te prefaci că ai ceva pe care nu-l ai? Că pe acesta îl ai şi tu şi alţii la un loc. Deci, de vreme ce ai primit nu numai aceasta, ci tot ceea ce ai, nu-s izbânzile tale, ci ale harului lui Dumnezeu. Şi dacă te referi la credinţă, pe aceasta o ai pentru că ai fost chemat. Dacă aminteşti de iertarea păcatelor, de harisme, de cuvântul învăţătoresc, de puteri, pe toate le-ai primit de-acolo. Prin urmare, spune-mi ce ai pe care să nu-l fi primit? Deci tu însuţi ai reuşit prin puterile tale? Cum vei putea să răspunzi?

Aşadar, le-ai primit, şi de aceea te lauzi? Trebuia, în schimb, să fii smerit, pentru că cele ce ţi s-au dat nu sunt ale tale, ci ale Celui Care ţi le-a dat. Adică, dacă ai primit ceva, ai primit de la Acela, nu ai primit de la tine, şi dacă nu ai primit din al tău, de ce te lauzi ca şi cum ai ceva din al tău? De aceea s-a şi adăugat: „Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4, 7) (Comentariu la Epistola 1 Corinteni, 1, E.P.E. 18, 318-322, P.G. 61, 97-98).

Trufia este dovada unei gândiri copilăreşti. Mândria este dovada unei gândiri copilăreşti, pentru că şi copiii devin mai leneşi în absenţa învăţătorului. Deci aceasta arată faptul că prezenţa lui este suficientă pentru îndreptare (Comentariu la Epistola 1 Corinteni, 14, E.P.E. 18, 384, P.G. 61,115).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte de aur. Smerenia, mândria, îngâmfarea, slava deşartă și lauda. Vol. 2, Editura Egumeniţa)

Text selectat și editat de Sora Gabriela Naghi

Zis-a un Părinte oarecare: ceara de nu se va înfierbânta în foc, să se moaie, nu se va putea tipări pecetea ce vei pune peste dânsa. Așa și omul: de nu va fi muiat de fierbințeala focului scârbelor, bolilor, ostenelilor, suferințelor și a ispitelor, nu se poate tipări într-însul pecetea Sfântului Duh.

Că pentru aceasta zice Domnul Sfântului Apostol Pavel: ajungă-ți darul Meu, că puterea Mea întru neputințe se săvârșește. Și însuși Pavel zice: cu dulceața este mie a mă lauda pentru neputințele mele, ca să se sălășluiască în mine puterea lui Hristos.

Așa și tu, fiule, după putința ta rabdă pentru Domnul cu mulțumire scârbele, necazurile, năprasnele, bolile și ispitele ce-ți vor veni după voia lui Dumnezeu pentru folosul tău; că numai prin răbdarea scârbelor cu mulțumire va intra omul în Împărăția lui Dumnezeu, precum Însuși Domnul zice: cu multe scârbe se cade a intra în Împărația Cerurilor.

(Extras din Patericul egiptean)

Text selectat și editat: Sora Gabriela Naghi