ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

De vreo șase- șapte ani nu s-a umblat la salariul dascălilor. Au rămas la un nivel deplorabil, în vreme ce bolovanii de la putere au triplat prețurile, și nu se vor opri aci. Pe bună dreptate, au intrat în grevă și bine au făcut. Nu mă interesează speculațiile care se fac în jurul grevei, eu judec după realitatea incontestabilă.

Fac o paranteză. În vremea comunismului biruitor, primăria din satul meu avea vreo șase angajați: Președintele, vicepreședintele, contabilul, casierul, cel care bătea toba și înștiința populația și femeia de serviciu. Populația satului, cu cele două sate aparținătoare, trecea de 3000 de suflete. Toate operațiile necesare se desfășurau în câteva încăperi modeste. Nici vorbă de calculatoare performante și toate înlesnirile moderne. Creionul și indigoul.

Lucrurile s-au schimbat. Calculatoare, telefoane de serviciu, clădire nouă a primăriei, cu multe încăperi, fiecare cu biroul său. Populația comunei? Vreo mie de suflete. Angajați în primăriei? Vreo 15. (,,Cum mă cheamă? Ce trebuie să spui cum mă cheamă… vorba e, sunt alegător?’’) Unul e membru psd, altul – pnl și câte mizerii politice or mai fi. Vine stimabilul mason, fără pregătire, fără capacitate intelectuală, și e angajat ca bibliotecar. De prisos să spun că primăria n-are bibliotecă. Și uite-așa, se completează schema primăriei cu tot felul de oameni care trebuie să mănânce și ei o pâine cu e-uri, ca să poată purta hârtiile dintr-un birou în altul. Salariile lor se măresc periodic și ritmic, ca nu cumva să ducă lipsă.

Școala, cu mai puțini angajați, a rămas în încremenire. Iohannis, acest nesimțit ordinar, ne-a promis România educată. L-ați crezut? Ați fost naivi. Bolovanii de la conducere vor ca învățământul să producă idioți, nu intelectuali veritabili. Reperele sunt, bineînțeles, Iohannis și Ciucă. Nimeni n-are voie să depășească mediocritatea lor. Așa vor partenerii noștri americani. De aceea spun că bolovanii se bucură de această grevă, o prelungesc nepermis de mult, pentru că e un pas, nu spre distrugerea învățământului românesc, ci spre degradarea lui, spre a produce iohaniși, ciuci, anisii, orbani, câți, ciolaci și alți tâmpi, precum cel cu pixelul albastru, că i-am uitat numele, uita-l-ar relele.

Presbiter Iovița Vasile

Trebuie să fim cu sufletul treaz, adică activ, cu prestanță, cu prezență duhovnicească continuă la măsura la care o ai. Dar nu este permis să iei mâncarea cu lingura și să-ți ducă altul lingura la gură. Ai atâtea posibilități: înger păzitor, daruri de la Botez, darurile Duhului Sfânt… Și atunci nu este nicio justificare. De aceea, iadul este fără sfârșit, pentru că a făcut eforturi mari Dumnezeu ca să ne trezească, să nu ne ducă acolo: „Câte nu am făcut Eu ca să nu ajungeți voi în iad!”. Pentru că iadul, așa cum spun marii trăitori, este marea durere a lui Dumnezeu, dar el există, cu toată durerea divină, pentru că El este și drept. Nu te-a găsit pe poziție, nu ai vrut deloc, ai respins tot ce ți-a dat.
Dumnezeu îi iubește pe cei din iad?
Îi iubim și noi, și nouă ne pare rău, dar sunt acolo după faptele lor, după faptele lor cele mai grozave. Sunt pentru că au ignorat învățătura creștină. Și tot ce făcea Dumnezeu pentru ei ignorau. De aceea este grav. Nu pentru faptul că a făcut cutare, după culoarea pe care a avut-o, ci pentru faptul că ei nu se pocăiau. Starea aceasta de ne-pocăință, este câștigul cel mai mare al diavolului, adică deznădejdea.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, p. 171)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Nu-mi face plăcere să scriu iar despre Constantin Necula. Simt un amestec de lehamite, și tristețe, și fac eforturi să nu-mi otrăvesc sufletul cu ură. Individul acesta s-a cățărat șerpește pe poziții înalte ale Bisericii noastre și de-acolo își împroașcă veninul și atrage nenumărta hule asupra Ortodoxiei.

Prin bunăvoința unei distinse doamne, H.A., au ajuns la mine câteva fotografii pe care le-am pus cap la cap și am încercat să înțeleg. Prodecanul Necula a pus doi indivizi, studenți la Teologie bănuiesc, să execute o pictură. Nu-i pot spune icoană, Doamne ferește. Cei doi, în pantaloni scurți, își prezintă isprava pe culoarele Facultății de Teologie din Sibiu. Ce vedem în acea pictură? Pe tronul împărătesc al Mântuitorului stă o arătare ciudată pictată în roșu strident, cu aripi și aureola de sfințenie. De-a dreapta – Maica Sfântă stând în picioare cu Pruncul Iisus, înfățișați altfel decăt prevăd normele picturii bisericești. De-a stânga. Sfântul Ioan Botezătorul. Arătarea de care vorbim ar fi ,,sfânta știință’’ care, chipurile L-ar fi detronat pe Mântuitorul, luându-I locul. Ce cutezanță satanică! Ce blasfemie!

Într-o altă fotografie îl vedem pe dumnealui, ecumenistul Necula, stând în fața unei mese și săvrșind ,,sfințirea ’’ acelei picturi drăcești, pe care, desigur, a așezat-o la loc de cinste, poate chiar într-o biserică.

Omul acesta nu mai are nicio limită în ceea ce face. Nimeni nu-l deranjează, nu-l trage de mânecă. Nerușinat și nesimțit fără măsură, încât te întrebi dacă nu cumva și-a ieșit din minți. Aceștia sunt derbedeii care au pus stăpânire pe Biserica noastră și  luptă să o distrugă din interior.

Presbiter Iovița Vasile

Hristos ne cheamă să murim nouă înșine. Ce înseamnă oare aceasta? Afirmația este ambiguă, precum toate cele ce se spun despre moarte. Să însemne oare o autodistrugere? Mulți presupun că așa ar fi, și caută s-o aplice în acest sens. Din fericire, ei greșesc, dar rămân afectați de teroarea ei. Înțeles cum se cuvine, „a muri pentru sine” înseamnă acceptarea acestui proces de stingere treptată a ceva ce există în noi, realizând că în noi există un sine profund și real aparținând veșniciei și un sine superficial care trebuie să se dizolve. Trebuie să renunțăm la acest sine superficial, pentru a trăi la modul cel mai deplin. Mulți simt că nu pot fi conștienți de propria lor existență decât dacă se afirmă, cerând să fie recunoscuți; iar alții reacționează, încercând să se apere împotriva acestei agresivități. Dacă am avea credință, am putea accepta să nu ne afirmăm impunând altora această conștientizare forțată a faptului că existăm; și am putea avea certitudinea că suntem iubiți și afirmați prin ceilalți. Trebuie să învățăm a fi mai mult decât suntem. Nu ne este de ajuns să știm că Dumnezeu ne iubește și că El ne afirmă. Avem nevoie să fim afirmați de către aproapele nostru, de cel puțin o persoană care să ne spună; „Contezi pentru mine în sensul cel mai profund și mai adevărat”.

Gabriel Marcel spunea într-una din cărțile sale că a spune unui om „Te iubesc”, este echivalent cu a-i spune „Nu vei muri niciodată”, înțelegând prin aceasta: „Contezi atât de mult pentru mine, încât voi da mărturie pentru tine înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă nimeni altcineva nu o va mai face în afară de Dumnezeu și cu mine”.

Am putea dobândi mult, dacă am fi capabili să ne recunoaștem unii pe alții ca fiind frați pe calea spre mântuire și să spunem: „Da, sunt gata să mărturisesc pentru tine, chiar dacă nu sunt sigur că pot să o fac în mod deplin, din moment ce existența ta este pentru mine așa o provocare; chiar dacă mă tem s-o fac, totuși te voi afirma atât cât îmi va sta în putință” – în acest mod am putea crește la o maturitate care ne va îngădui să-l afirmăm pe celălalt proclamând valoarea lui fundamentală, oricare ar fi prețul. Cel care este afirmat astfel, poate uita de sine însuși și trăi în chip deplin. Aceasta este calea pe care suntem chemați să mergem.

Trebuie să avem curajul de a lupta cu straturile de teamă sedimentate în noi, pentru a ne mărturisi unii pe alții întru veșnicie, luptând cu frica și depășind-o. Trebuie la fiecare pas să renunțăm la noi înșine, astfel încât celălalt să poată fi. După cum Sfântul Ioan Botezătorul se vedea pe sine scăzând, pentru ca Celălalt să poată crește (Ioan 3, 30), în același fel suntem chemați să murim pentru noi înșine, ca celălalt, aproapele, să poată trăi.
Astfel că a muri înseamnă a nu păstra nimic altceva în noi, afară de ceea ce este esențial pentru plinătatea vieții.

(Mitropolitul Antonie al Surojului, Viața, boala, moartea, Editura Sfântul Siluan, 2010, pp. 148-150)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Când în Grecia, Ierarhii întind covoare roșii schismaticilor și colaborează cu cei nerecunoscători, un adevărat Episcop ține sus ridicat stindardul Ortodoxiei și reacționează prompt la căderea impusă de Patriarhia Constantinopolului! Un Episcop ortodox luptător, un adevărat„Kantiot” al Ucrainei am putea spune, este Mitropolitul Zaporijiei și Melitopolului, Luca!

El luptă împotriva oricărui antihrist și-i stă cu forță împotrivă, nesocotind amenințările și temerile. De aceea i-au pus eticheta de extremist, sau că nu are frâne. În ultimii ani, numele său a fost pe lista neagră „periculoasă”, potrivit autorităților ucrainene susținute de SUA.

Pentru Turma lui, dar și pentru fiecare Turmă Ortodoxă, el este Adevăratul Păstor, cel despre care vorbește Domnul în Evanghelie. Fiecare discurs public al lui este pătruns de frica de Dumnezeu și nu de frica de oameni. În cea mai recentă expunere a sa, într-un interviu acordat unei prese sârbe, a lansat din nou un atac la adresa ereticului patriarh Bartolomeu .[1] El a declarat că Patriarhul Bartolomeu, prin acțiunile sale, a provocat o rană gravă catolicității și unității Bisericii. În timp ce a promis pace Ucrainei, a adus războiul. „ Și el a reușit acest lucru folosind metoda satanică a principiului „dezbină și stăpânește”.

„ Hai să vorbim direct. Acțiunea sa vizează distrugerea adevăratei Biserici Ortodoxe și crearea unei „imagini” a Ortodoxiei Universale, care ar putea duce cu ușurință la unirea cu papistașii . Ce creștin ortodox conștiincios va fi în dezacord cu ceea ce spune Mitropolitul Luca? Ereticul patriarh Bartolomeu a provocat o diviziune ecleziastică și mai profundă prin atribuirea unilaterală și necanonică a pseudo-autocefaliei schismaticilor Ucrainei. A provocat un război civil. „Din cauza „grijii sale paterne”, bisericile noastre sunt sechestrate cu forța astăzi, iar „copiii noștri duhovnicești” adevărații credincioși ortodocși sunt hărțuiți, bătuți și umiliți de forțele așa zisei biserici Ortodoxe a Ucrainei”, a menționat Înalt Preasfinția Sa.

Într-o scrisoare pe care a trimis-o recent, Mitropolitul Luca al Zaporijiei, Mitropolitului Lovets Gabriel al Bisericii Bulgariei, a evidențiat în fiecare detaliu situația tragică a persecuțiilor adevăraților credincioși ortodocși ucrainieni. El a subliniat că propaganda antibisericească a depășit cu mult ca amploare ceea ce s-a făcut în timpul Uniunii Sovietice, deoarece astăzi practic ura este exprimată prin prădarea a 250 de biserici, în timp ce alte 100 sunt în pericol de a cădea în mâinile extremiștilor. Consiliile municipale regionale emit decizii privind închiderea parohiilor locale ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Continuând să denunțe suferința, Înalt Preasfinția Sa, a vorbit despre persecuția Episcopilor Ucraineni. Deja 12 episcopi au fost deposedați de cetățenia ucraineană în prima fază, astfel că va urma expulzarea lor din țară.

Este caracteristic faptul că cei care organizează și desfășoară persecuțiile sunt politicieni precum Nikolai Knyazitsky și Viktor Elensky, care sunt apropiați de Uniații ucrainieni sub conducerea lui Svyatoslav Shevchuk.

Mitropolitul Luca a subliniat în expunerea sa din telegramă, că toate acestea sunt semne ale vremurilor, pe care trebuie trebuie să le distingem corect. După cum se poate observa, schismaticii au funcționat ca un test de turnesol care indică starea duhovnicească în care se află atât Biserica Ortodoxă Ucrainieană cu Ierarhii săi și sinoadele sale, cât și comunitatea schismatică cu ierarhii săi nehirotoniți.

Ierarhii greci orbi s-au compromis atunci când au consfințit să intre într-o alianță mortală cu ucrainenii schismatici și colaborează cu ei, negând Tradiția și Canoanele Ortodoxe ale Bisericii noastre. În acest fel, ei hulesc Duhul Sfânt, Persoana a treia a Sfintei Treimi.

Ca discurs de încheiere în interviul său, Mitropolitul Luca a amintit că Constantinopolul a avut de-a lungul timpului, cei mai mulți eretici și că actualul patriarh face totul pentru a-și adăuga numele pe lista apostaților credinței ortodoxe.

Cât de deosebit este Păstorul adevărat, care îşi pune sufletul pentru oile sale, de păstorii mincinoși care nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sar pe aiurea, acela fiind fur şi tâlhar și conduc oile la măcel, promovând întotdeauna, de regulă, ascultarea demonică.

Sursa:
https://katanixi.gr/mitropolitis-zaporozie-katastrofeas-tis-pagkosmias-orthodoxias-o-p-vartholomaios/

Traducere și editare: Sora Gabriela Naghi

a) Cei care neagă harul lui Dumnezeu, mila divină, generozitatea și Pronia lui Dumnezeu.

b) Cei care dispreţuiesc legea divină.

c) Cei care neagă acțiunile Duhului Sfânt și le atribuie altor forțe (forțele
întunericului, cei răi).

d) Cei care neagă darurile și roadele Duhului Sfânt. Fariseii au hulit împotriva Duhului Sfânt când au spus că:

„Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor.” (Matei 12:24), adică: „Fariseii, când au văzut că toată mulțimea oamenilor era uimită de învățătura și minunile lui Hristos.pe care L-au urmat cu credință ca Mântuitor și Răscumpărător al lor, au pizmuit atât de mult slava lui Hristos și, pentru a anula impresia provocată de minunile Sale, au spus: El nu scoate demonii decât cu ajutorul și puterea lui Beelzebul, Satana, care este stăpânul demonilor”.

e) Cei care au prea multă credință în mila lui Dumnezeu (numai) și îi neagă dreptatea.

f) Cei care nu au nădejde în Dumnezeu (adică cei care au încetat să mai nădăjduiască în Dumnezeu și au deznădăjduit).

g) Cei care nu ascultă de credința în Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.

h) Cei care luptă cu adevărul și dreptatea.

i) Ereticii care persecută Biserica.

j) Cei disperați (adică cei care sunt complet biruiți de disperare și neagă Atotputernicia, Mărinimia, Bunătatea și Pronia lui Dumnezeu).

(Sfântul Nectarie – Capitolele Catehismului Ortodox)
Traducere din: https://katanixi.gr/poioi-vlasfimoyn-kata-toy-agioy-pneymatos/

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Părintele Damaschin Grigoriatul din Sfânta Biserică a Greciei a scris o carte, ,,Minunile, mărturie a Dreptei Credinţe’’, în care a inserat mărturia unui african, Atanasie Kemgurukiye, care a părăsit catolicismul eretic şi a intrat în Biserica Ortodoxă. După ce a ieşit din apa Sfântului Botez a scris urmatoarele: ,,Înainte de a intra în Biserica Ortodoxă nu cunoşteam nimic despre învăţătura ei şi nici măcar despre existenţa ei. Am început să citesc cărţile pe care mi le-a dat părintele D. Încet, încet am priceput diferenţele dintre această Biserică şi celelalte ,,biserici’’ şi că doar aceasta este cea adevărată, din epoca Apostolilor şi până astăzi. Împreună cu soţia mea Maria am hotărât să intrăm în această Biserică, cu întrega noastră familie, astfel încât,  la a Doua Sa Venire, Hristos să nu ne găsească în întuneric, ci înăuntrul Sfintei Sale Biserici. Doar aici se păstrează învăţăturile Apostolilor şi Tradiţia Sfinţilor Părinţi, fără a se fi adăugat sau să se fi scos ceva’’(Op. cit., p. 56).

      Noi cei care am fost învredniciţi să facem parte din Sfânta Biserică Ortodoxă nu ştim să preţuim acest dar incomensurabil al lui Dumnezeu. Este, de aceea, întristător să constatăm cu câtă uşurinţă părăsesc anumiţi oameni Sfânta Biserică, se leapădă de Sfântul Botez şi de Sfânta Credinţă, ducându-se după sectarii cei diavoleşti, ori după nesăbuiţi din bisericile mincinoase.

       Când am primit Sfântul Botez, preotul s-a rugat pentru noi să ne păzim ,,haina Botezului şi logodirea Duhului neîntinată şi fără prihană în ziua cea înfricoşătoare a lui Hristos’’. Aşa să ne găsească Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cinstite cititorule, pentru a ne învrednici de împărăţia cea veşnică.

Presbiter Iovița Vasile

Este Sfânta Biserică Ortodoxă, cea de la o margine a pământului până la cealaltă. De când există această Mireasă şi Cine a adus-o la existenţă?

Întemeierea Bisericii în chip nevăzut. Cred că vă aduceţi aminte de momentele acelea grele şi întunecate din istoria lumii când Fiul lui Dumnezeu era pironit pe Cruce, Preasfântul Său Sânge şiroia din rănile deschise, iar El răbda cele mai teribile dureri. Ajuns la capătul puterilor Sale omeneşti, Mântuitorul a rostit aceste cuvinte: ,,Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând Şi-a dat duhul’’ (Luca 23, 46). În acea clipă istorică, Sfânta Biserică Ortodoxă şi-a început existenţa în chip nevăzut. Aceasta l-a făcut pe Sfântul Evanghelist Luca să scrie, câteva zeci de ani mai târziu: ,,Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată Turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica Lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său’’ (Fapte 20, 28). Acesta a fost rostul Jertfei mântuitoare pe Cruce a Domnului Iisus Hristos: câştigarea Sfintei Sale Biserici, în care vrea să-i cuprindă pe toţi oameni din lumea aceasta şi să-i ducă la mântuire. Evident, ştim prea bine că nu toţi oamenii cred în Hristos, iar prin aceasta se află în afara Bisericii Sale. Ştim însă că Biserica îi aşteaptă pe toţi, chiar şi pe vrăjmaşii ei, să vină la cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu, singura cunoaştere prin care ne putem dobândi mântuirea. Însuşi Mirele Hristos îi voieşte pe toţi oamenii luminaţi de adevărurile Sale Sfinte pe care le-a dat Miresei Sale Sfinte, Bisericii celei de la o margine până la cealaltă a lumii.

Întemeierea Bisericii în chip văzut. După Înălţarea la cer a Mântuitorului, la zece zile, El a împlinit făgăduinţa dată mai înainte, aceea de a trimite în lume pe Mângâietorul, Duhul Adevărului Care să-i călăuzească în toate pe oameni. Aşa descrie Cartea Sfântă venirea Duhului Sfânt: ,,Şi când a sosit Ziua Cincizecimii, erau toţi Apostolii împreună la un loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt care vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le da lor Duhul a grăi’’ (Fapte 2, 1-4). Duhul Sfânt le-a dat această putere excepţională de a grăi în toate limbile, iar ceea ce văd ei înfăptuindu-se, este lucrare Dumnezeiască, cuprinsă în planul veşnic al Lui Dumnezeu. Acum încep să strălucească razele cunoştinţei peste cei aflaţi, până atunci, în întunericul ignoranţei. Aceştia s-au arătat dornici de a primi Adevărurile veşnice. Momentul istoric este astfel relatat de Sfântul Luca: ,,Deci cei care au primit cuvântul s-au botezat; şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete’’ (Fapte 2, 41).

Ei bine, iubiţi credincioşi, aceşti trei mii de oameni, bărbăţi, femei, copii, tineri şi bătrâni au alcătuit Biserica Domnului nostru Iisus Hristos care, în decursul timpului, s-a întins peste toată faţa pământului, ducând mesajul evanghelic la toate neamurile lumii. De-aici a început să existe Mireasa lui Hristos, cea care îşi aşteaptă Mirele. Iar Mirele îi va aduce mântuirea şi va intra cu ea la nunta veşnică, în Împărăţia Lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel ne-a scris, şi noi credem cu toată fiinţa noastră, că Biserica Dumnezeului Celui Viu este stâlp şi temelie adevărului’’ (I Timotei 3, 15). Ne întrebăm cu îndreptăţire: poate exista mântuire în afara adevărului? Categoric, nu! Aceasta l-a şi făcut pe Sfântul Ciprian al Cartaginei să scrie că ,,în afara Bisericii nu există mântuire’’. Să reţinem aceste cuvinte pentru că ele ne vor însoţi şi la Judecată. Să nu uităm niciun moment ceea ce am spus şi înainte: Hristos Şi-a vărsat sângele pe Cruce pentru a câştiga Biserica Sa. Dar Jertfa Lui are eficienţă pentru om numai dacă el se găseşte între hotarele Bisericii Ortodoxe, şi nu în afara lor! Suntem ai Lui Hristos numai în măsura în care aparţinem, ca mădulare vii, Bisericii Sale. Nu vă faceţi iluzii în privinţa sectelor care mai nou se autointitulează ,,biserici’’. Nu sunt Biserici, ci sinagogi ale satanei! Mântuitorul nu Şi-a vărsat sângele pentru secte, nici pentru mulţimea de religii păgâne şi demonice, ci pentru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, Mireasa Lui.

Mântuitorul nostru ne-a lăsat aceste cuvinte-testament la care ar fi bine să medităm cât mai des cu putinţă: ,,Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18). Aceasta înseamnă, indubitabil, că Mireasa Lui Hristos s-a aflat şi va fi până la sfârşitul veacului acestuia într-un război pemanent cu puterile iadului, oameni şi demoni. Istoria trecută până acum ne dovedeşte acest fapt. Ceea ce se întâmplă în vremurile noastre este limpede ca lumina zilei: se desfăşoară un război necruţător, pe toate fronturile, împotriva Sfintei Biserici: secte, biserici mincinoase, forţe oculte, ideologii criminale, religii demonice, perverşi de tot felul, politicieni fără Dumnezeu, satanişti declaraţi, toleraţi şi încurajaţi  de autorităţi, vrăjitori mediatizaţi, rockeri stăpâniţi de diavolul, presă mincinoasă şi ostilă Adevărului, mişcări antibisericeşti, lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, ,,creştini’’- necreştini, atei, materialişti, evoluţionişti, apostaţi, eretici, schismatici, păstori ce nu-şi iubesc turma, ecumenişti ce vor unirea în minciună, etc. Sunt porţi ale iadului sau, dacă vreţi, fronturi de luptă împotriva Miresei Lui Hristos căreia-i produc multe vătămări. Biruinţa va fi, în cele din urmă, a Bisericii Lui Hristos. Iar noi biruitori nu putem fi decât ca mădulare vii şi lucrătoare ale acestei Biserici.

Sărbătorim în această Sfântă zi Pogorârea Preasfântului Duh în lume şi întemeierea Bisericii – Mireasă a Lui Hristos Mântuitorul. Dăm slavă Atotputernicului Dumnezeu  pentru noianul de daruri revărsat asupra noastră şi-L rugăm să ne facă vrednici de nunta Mirelui Hristos. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Încrederea în sine se transformă rapid în pa­tima de a comanda; el atentează la libertatea al­tora (fără să suporte nici cel mai mic atentat la libertatea sa), dispune de atenția, de timpul, de puterile altora, devine obraznic și tupeist. Trea­ba lui este importantă, treaba altuia e un fleac. De toate se apucă, în toate se bagă.
În stadiul acesta, dispoziția celui mândru se strică. În agresivitatea sa, el întâmpină, bineînțe­les, rezistență; apar irascibilitatea, încăpățânarea, arțagul; este convins că nimeni nu-l înțelege, nici măcar duhovnicul; ciocnirile cu „lumea” se acutizează, și cel mândru face alegerea definiti­vă: „eu” împotriva oamenilor, însă deocamdată nu și împotriva lui Dumnezeu.

Sufletul devine mohorât și rece; în el se insta­lează îngâmfarea, disprețul, răutatea, ura. Mintea se întunecă, distincția dintre bine și rău devine tulbure, întrucât ea e înlocuită cu distinc­ția dintre „ceea ce e al meu” și „ceea ce nu-i al meu”. El iese din orice ascultare, este insuportabil în orice societate; scopul lui este să iasă ca el, să-i impresioneze, să-i facă să se simtă inferiori pe ceilalți; el caută cu sete notorietatea – fie aceasta și de scandal – răzbunându-se astfel pe lume pentru că nu-l recunoaște și luându-și re­vanșa în fața ei. Uneori, această forță de auto­afirmare este orientată spre câștigul material, spre carieră, spre activitatea socială și politică, iar uneori, dacă există talent, spre creație, iar aici cel mândru poate repurta, datorită energiei sale, unele succese. Pe acest teren se dezvoltă, de asemenea, schismele și ereziile.

Preotul Aleksandr Elceaninov,Cum să biruim mândria, Editura Sophia, București, 2010, pp. 56-57

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Din viaţa Sfântului Ioan Teologul ştim, iubiţii mei copii, că unul dintre bunii creştini a ajuns în sărăcie şi, neputând să-şi plătească datoriile, a vrut să-şi pună capăt zilelor. În acest scop, a mers de mai multe ori la un vrăjitor evreu, să ia de la el otravă. Dar de fiecare dată când ajungea acasă, mai înainte s-o bea, o însemna cu semnul Crucii, după care bea otrava. Şi puterea semnului Crucii îl menţinea în viaţă şi nevătămat. Când acest lucru a ajuns la cunoştinţa vrăjitorului evreu, pe acesta l-a cuprins o frică sfântă, a venit la marele Apostol Ioan Teologul, s-a lepădat de păgânătate, a primit credinţa creştină şi s-a botezat.

Iar creştinului sărac Sfântul Apostol Ioan i-a cerut să-i aducă un braţ de fân, a însemnat acest fân cu semnul Crucii, l-a transformat într-o grămăjoară de aur, pe care i-a dat-o săracului să-şi plătească datoriile şi să se întreţină.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 199)

Selecție și ediare: Sora Gabriela Naghi

Constantin Necula, un popă ecumenist învechit în rele

Textul de mai sus este parțial adevărat. Nu pot sa nu observ ispita care a intervenit aici. Si judecata. Cu scuzele de rigoare, părinte Presbiter Ioviţa Vasile, medierea si tolerarea atitudinii de vaccinare a părintelui Necula i ati pus eticheta de erezie. La fel si cu faptul ca el a predicat la sectanți (a predicat nu a facut slujbe cu ei ca sa fie eretic), a mers cu bunul simt al omului si nu si a judecat aproapele pentru ce religie are ci ca tot fiul (ratacit cei drept) sunt si sectanții. Ati pus o eticheta f dura din cauza ca parintele Necula a vorbit fără replici dure impotriva vaccinurilor, el încercând sa nu se mai creeze atata ura in lumea asta plina de răutate. Oare credeți ca ati judecat bine parintele? Nu ati scris acest articol la supărare, si la mâhnire?
Sa nu uităm ca dreptul Judecător este Dumnezeu, nu noi. Ca noi ne putem înșela.
Sa mi fie cu iertare.

 Luca Marian

La cele de mai sus, răspund așa:

1.Constantin Necula nu e eretic pentru că a fost un fervent susținător al vaccinării românilor – de povestea asta ne ocupăm puțin mai jos. E eretic pentru că bolește în ecumenismul pierzător de suflete, iar ecumenismul este pan-erezie, adică e colecția tuturor ereziilor și rătăcirilor lumii. A spus-o Sfântul Iustin Popovici, o spun și eu. Dacă-i vreți binele, spuneți-i să iasă din cloaca ecumenismului.

2.Faptul că a predicat în adunările ereticilor e o abatere gravă de la disciplina canonică a Bisericii. Spuneți-i să nu mai facă acest păcat.

3.Atrageți-i, de asemenea, atenția să nu mai vorbească la modul bășcălios despre Dumnezeu, să-și aleagă cuvintele și să nu mai facă afirmații precum ,,Dumnezeu are umor’’.

4.Constantin Necula a fost cooptat în comiția aceea județeană de impulsionare a procesului de vaccinare și a acceptat A fost un vaccinist convins, a trimis oameni la centrele acelea blestemate și în mod sigur dintre aceștia unii au boli grave, alții au murit. Poate dumnealui să-și pună seara capul liniștit pe pernă? Eu n-aș putea.

5.Necula Constantin e prodecan al Facultății de Teologie din Sibiu, cu șanse mari de a devein decan, dacă Daniel Buda nu-și revine. Știți ce monstruozități ecumeniste li se predau studenților de către corpul profesoral? Întrebați-l pe unu Boicu, care a scris că Sinodul  III Ecumenic a fost un eșec. Întrebați-l și pe Liviu Streza cum poate tolera aceste grozăvii.

6.Necula a participat la o întrunire lgbt la Mănăstirea Sihăstria Putnei, alături de zoofilul declarat Vasilică Danileț. Puteți să-mi spuneți ce a căutat el, care se pretinde a fi preot ortodox, într-o adunare sodomită? Oare expunerile teoretice n-au fost urmate și de aplicații practice? Să știți că din acel moment îmi ridic mari semne de întrebare privitoare la moralitatea sa, iar faptul că are soție și doi copii nu-i mai poate servi ca paravan.

7.Precum vedeți, capetele de acuzare sunt mai multe. Domnul despre care vorbim va trece negreșit prin cele două Judecăți ale lui Dumnezeu, ca fiecare din noi. Eu nu-l judec, eu constat cu amărăciune, la supărare și la mâhnire, cum spuneți. Nu-i faceți niciun bine, încercând să-l apărați. Dimpotrivă. Spuneți-i verde în față să se opreacă din drumul acesta și să revină la Dreapta Credință și la bunele rânduieli ale Bisericii noastre. Altfel…

Presbiter Iovița Vasile

Episcopul Irineu de Bașka din Biserica Ortodoxă Sârbă a acordat un interviu în cadrul unui program al postului ,,Soiuz”. Episcopul Irineu, în interviul său, s-a declarat convins că acțiunile Patriarhiei Ecumenice în Ucraina vatămă Ortodoxia Universală.

,,Este foarte trist faptul că însuși Patriarhul Ecumenic și Patriarhia Ecumenică în ansamblul ei, au făcut, după părerea mea, și după părerea majorității teologilor și ierarhilor noștri, cea mai mare greșeală din istoria Tronului Ecumenic”, a menționat printre altele ierarhul Bisericii Serbiei. În alt punct, Episcopul de Bașka a subliniat că Patriarhul Ecumenic a pătruns anticanonic în jurisdicția unei Biserici Autonome deja existente. De asemenea, a subliniat că tratativele pentru Tomos au fost duse în Fanar de către politicieni, oameni lumești, în timp ce poziția Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost ignorată cu desăvârșire.

Episcopul de Bașka a declarat că, în Ierarhia Bisericii Serbiei, toți ierarhii au fost împotriva hotărârii Patriarhiei Ecumenice, subliniind că ,,nu a fost niciun vot pentru”. Conform Episcopului Irineu, în urmă cu zece ani, a fost adresat un apel Patriarhului Bartolomeu, cerându-i-se să nu intervină în situația din Ucraina, pentru că acest lucru va provoca o mare tragedie în lumea ortodoxă.

,,Din nefericire însă, a fost imposibil de anticipat comportamentul actual al Patriarhului Bartolomeu”, a adăugat Episcopul Irineu. Episcopul de Bașka a mai declarat că ,,în situația de față, Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Ucraineană au dreptate. Dacă Moscova sau Kievul vor face ceea ce face acum Constantinopolul, atunci vom fi împotriva lor”.

,,Acțiunile Constantinopolului nu vor vătăma doar Ortodoxia Rusă sau Ucraineană, ci întreaga lume ortodoxă, precum și pe el însuși. S-a făcut de râs înaintea catolicilor, precum și înaintea fraților de alte religii și chiar înaintea oamenilor din lume cu această situație”, a subliniat în acest sens Episcopul Irineu.

În încheiere, Episcopul de Bașka a subliniat: ,,După părerea mea, acțiunile Constantinopolului sunt o încercare de a introduce în Biserica Ortodoxă un sistem catolic de administrare unică. Dar această încercare nu poate să reușească. Este evident că niciuna din Bisericile Locale nu va susține inițiativele Constantinopolului”.

Traducere: https://acvila30.ro/ , sursa: romfea.gr

Preluare de pe Pelerinul Ortodox

Evlavia Poporului Dreptcredincios față de o persoană cu viață îmbunătățită este condiție determinantă pentru canonizarea acesteia. Această condiție a fost și este în continuare îndeplinită cu prisosință, în cazul Părintelui Arsenie Boca. În anii din urmă, milioane de oameni s-au îndreptat spre Mănăstirea Prislop cu nădejdea în marea milostivire a lui Dumnezeu și în mijlocirea Părintelui Arsenie. Necredincioșii, vrajmași ai Bisericii, și chiar credincioși ortodocși au încercat să prezinte fenomenul ca pe o mare înșelare în masă și au izvodit o sumă de de acuzații, menite să-l discrediteze. Minunile incontestabile săvârșite le socotesc ca fiind făcute cu ajutorul diavolului! Părintele e socotit un mare vrăjitor, care ar fi avut vreo 300 de cărți de vrăjitorie în chilia sa. Nu le-a plăcut nici privirea sa pătrunzătoare, pe care o putem vedea în fotografiile ce s-au păstrat.

În aceste vremuri de cumplite încercări, Biserica noastră este lipsită de treapta Episcopală. Mai mult, ierarhii români au părăsit menirea lor firească de călăuze spre Împărăția lui Dumnezeu și lucrează cu sârg pentru dărâmarea Bisericii din interior, ca slugi ale sistemul antihristic care s-a întins peste toată fața pământului. Canonizarea Sfinților care au pătimit în vremea comunismului satanic, este strict controlată și interzisă de tăiații împrejur de la Elie Wiesel. Nu pot concepe ca prin Sfinții români să se facă, mereu și mereu, amintire de ororile și monstruozitățile pe care le-au săvârșit părinții lor împotriva Poporului Ortodox Român.

Am spus întotdeauna că Biserica este cea care trebuie să se pronunțe asupra sfințeniei, sau a lipsei acesteia, și că Dumnezeu nu va lăsa lucrurile nelămurite. Biserica este ,,stâlp și temelie a adevărului’’, avându-L Cap  pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Acatistul alcătuit de Sora Lucreția S. este o modalitate de exprimare a evlaviei populare pentru un slujitor al lui Hristos, care va fi având unele scăderi, ca orice ființă umană, dar a făcut mult bine oamenilor în mijlocul cărora a trăit.

Presbiter Iovița Vasile

Acatistul Mărturisitorului Arsenie Boca

(29 septembrie 1910 – 28 noiembrie 1989)

Condacul I

Celui ce s-a arătat mare luminător al neamului, mărturisitor și grabnic ajutător, veniți să-i cântăm cu evlavie: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Icosul 1

Preasfântă Treime, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfinte Ierarhii de Sfinți Îngeri, Tuturor Sfinților, ajutați-ne să găsim cuvinte potrivite pentru a-l cinsti pe vrednicul de pomenire Părintele Arsenie Boca și să-i cântăm cu smerenie și recunoștință așa:

Bucură-te, grabnic ajutătorule;

Bucură-te, de minuni făcătorule;

Bucură-te, cel ce ai pătruns adâncul tainelor divine;

Bucură-te, cel ce ai arătat frumusețea vieții creștine;

Bucură-te, sălaș al Duhului Sfânt;

Bucură-te, stareț puternic în cuvânt;

Bucură-te, ctitor al Filocaliei;

Bucură-te, arătându-ne Cărarea Împărăției;

Bucură-te, pictor de suflete și de biserici;

Bucură-te, mărturisitor ce ateismul împiedici;

Bucură-te, cel ocrotit de Maica Domnului;

Bucură-te, lauda Prislopului;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al II-lea

Însuși Dumnezeu i-a insuflat mamei tale dorința de a te vedea preot și de a te îndruma spre învățământul teologic, pe care l-ai și urmat. Însă tu, văzând uriașa responsabilitate ce apasă pe umerii unui preot, ai ales monahismul cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al II-lea

Ai deprins apoi pictura bisericească, ai audiat cursuri de teologie și de medicină, dar ai tradus și Scara dumnezeiescului urcuș. Apoi, fiind hirotonit diacon celib, ai fost trimis Athos, unde ai copiat manuscrisele Filocaliei și ai ajutat la construirea treptelor spre schiturile călugărilor. În acest timp, un pustnic te-a mustrat pentru anumite experiențe de la facultatea de medicină și te-a povățuit în chip minunat pentru a fi plăcut lui Dumnezeu. Întorcându-te în țară, ai adus cu tine manuscrise ale Filocaliei, pe care i le-ai încredințat Părintelui Dumitru Stăniloae. Împreună ați revigorat astfel teologia românească, pentru care îți cântăm:

Bucură-te, căutător al frumosului divin;

Bucură-te, tânjind după idealul creștin;

Bucură-te, lucrând ca pentru Dumnezeu;

Bucură-te, spre slava numelui Său;

Bucură-te, cel ce L-ai văzut pe Mântuitor îndurerat;

Bucură-te, cel în chip tainic de Dumnezeu cercetat;

Bucură-te, că în Athos călugăria ai învățat;

Bucură-te, că Maica Domnului și Sfântul Serafim de Sarov te-au ajutat;

Bucură-te, cel ce ,,ai adus cerul ortodox pe pământ românesc”;

Bucură-te, cu cei care acum îți mulțumesc;

Bucură-te, cel școlit prin ispite și încercări;

Bucură-te, discret misionar pe ale Domnului cărări;                        

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al III-lea

Devenind monah la Mănăstirea Brâncoveanu, ai înflăcărat ,,mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta” din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Ajutându-ți fostul profesor la traducerea Filocaliei, ai dobândit cuvânt cu putere multă și ai rostit predici ziditoare de suflet. Cu ajutorul miilor de pelerini veniți la această mănăstire, ai susținut lucrarea de tipărire a Filocaliei cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al III-lea

După ridicarea la treapta preoțească, ai fost numit stareț al acestei mănăstiri, pe care ai renovat-o, sporindu-i faima. Predicile tale ținteau lupta cu păcatul, mântuirea și îndumnezeirea, iar minunile săvârșite prin rugăciunile tale îi convingeau pe mulți să te urmeze și să-ți cânte așa:

Bucură-te, cel ce ai susținut răspândirea Filocaliei;

Bucură-te, cel ce ai încetinit valul apostaziei;

Bucură-te, cel ce mănăstirea de la Sâmbăta ai renovat;

Bucură-te, cel ce înfățișarea locurilor ai schimbat;

Bucură-te, cel ce ne spui că vom fi pedepsiți pentru avorturi, defrânare și vrăjitorie;

Bucură-te, cel ce ne îndemni să-i cerem lui Dumnezeu mântuire și desăvârșire;

Bucură-te, cel ce susții demnitatea creștină;

Bucură-te, sfătuindu-ne să căutăm pacea divină;

Bucură-te, cel ce cu Iisus în chip de sărac te-ai întâlnit;

Bucură-te, cel ce spre lucrarea virtuților ne-ai povățuit;

Bucură-te, cel ce ai mustrat păcatul zgârceniei și al lăcomiei;

Bucură-te, povățuitor al curăției;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al IV-lea

Darurile primite le-ai pus în slujba aproapelui, dar lumea, care se zbătea în patimi și în necredință, îți aducea ție laude, dar nu-i cânta și lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al IV-lea

Uneori te retrăgeai  în locuri izolate în neîncetată rugăciune, iar alteori îi cercetai pe cei veniți de la mari depărtări să-ți ceară ajutorul, pentru care îți cântau așa:

Bucură-te, că o vreme nu ai mai vorbit;

Bucură-te, că glas și grai puternic apoi ai primit;

Bucură-te, străvăzător al sufletelor;

Bucură-te, vindecător al orbilor și ologilor;

Bucură-te, că boli neștiute și păcate descopereai;

Bucură-te, că multora pe nume le spuneai;

Bucură-te, păcatul avortului mustrând;

Bucură-te, dobândind putere în cuvânt;

Bucură-te, că ploaia prin rugăciune porneai și opreai;

Bucură-te, că pace în familii aduceai;

Bucură-te, că trupul și sufletul vindecai;

Bucură-te, că nevăzut călătoreai;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al V-lea

Cu mare tristețe ai văzut cum după Al Doilea Război Mondial a urmat un război pierzător de suflete împotriva lui Dumnezeu. De aceea, ai mustrat în predici încurajarea prin artă a păcatului, impunerea prin știință a teoriei evoluționiste, promovarea egalităților de tot felul, a ecumenismului și ateismului, cântând cu mult curaj: Aliluia!

Icosul al V-lea

Cu timp și fără timp, ai opus rezistență ateizării culturii și ai pus umărul la revigorarea monahismului românesc. Prin învățături și profeții, i-ai încurajat pe creștini să facă voia lui Dumnezeu, pentru care îți cântăm:

Bucură-te, cel ce deplângi înmulțirea păcatului;

Bucură-te, cel ce ai profețit pericolul anarhiei și al ,,vaiului”;

Bucură-te, cel ce ne spui să facem totul ca-n fața lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce îndemni să spunem rugăciunea inimii și ,,Tatăl nostru” mereu;

Bucură-te, cel ce ne sfătuiești cu smerenie să postim;

Bucură-te, el ce ne spui ca pe toți oamenii să-i iubim;

Bucură-te, ajutându-ne să evităm profesii și căsătorii nepotrivite;

Bucură-te, învățându-i pe părinți să-și protejeze copiii de ispite;

Bucură-te, că starea sufletelor celor adormiți o vedeai;

Bucură-te, cel ce la rugăciuni pentru ei ne-ndemnai;

Bucură-te, cel ce ne spui că necredincioșii lumea vor conduce;

Bucură-te, cel ce ai purtat a României cruce;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al VI-lea

Cu grija pentru cei ce se confruntau cu foametea duhovnicească și cu războiul cultural pornit pentru a-i lipsi pe oameni de ajutorul lui Dumnezeu și pentru a-i subjuga mai ușor, ai ținut multe cateheze, învățându-i pe mulți să cânte: Aliluia!

Icosul al VI-lea

Propovăduiai îndumnezeirea, deși nu era pe placul ecumeniștilor; prin rugăciunile tale Dumnezeu făcea minuni, deși minunile și teofaniile erau discreditate în vederea nivelării credințelor. Astfel ai atras asupra ta un val de ură din partea comuniștilor, care au inventat cu totul alte motive pentru a te prigoni.

 Roagă-te să ne ajute Dumnezeu să păstrăm dreapta credință și să ne sfințim viața și noi, cei care îți cântăm:

Bucură-te, cel ce ai prorocit despre pericolul năimiților;

Bucură-te, avertizând că ecumenismul este erezia tuturor ereziilor;

Bucură-te, că mulți au vrut ca în patimi să te împiedici;

Bucură-te, cel ce îi plângi pe atei și pe eretici;

Bucură-te, apologet al îndumnezeirii;

Bucură-te, arătându-ne calea mântuirii;

Bucură-te, sfetnic al păcii lăuntrice și al iertării;

Bucură-te, cel ce te-ai opus desacralizării;

Bucură-te, cel ce ai profețit alunecarea de la nume la număr;

Bucură-te, cel ce ai profețit un alt mare cutremur;

Bucură-te, sare a pământului românesc;

Bucură-te, călăuzitor al urcușului duhovnicesc;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al VII-lea

În timp ce necuratul se pregătea să dea alte lovituri cumplite Bisericii lui Hristos, tu propovăduiai cu vorba și cu fapta atotputernicia lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și înțelepciunea, cântându-I: Aliluia!

Icosul al al VII-lea

Pe mulți i-ai ajutat să înțeleagă războiul nevăzut pe care necuratul îl dă pentru a câștiga fiecare suflet; pe mulți i-ai pregătit prin profeții pentru prigoana care avea să urmeze; pe mulți i-ai condus spre despătimire, iluminare și îndumnezeire. Condu-ne și pe noi pe calea îndumnezeirii pentru ca, împreună cu cei ce s-au mântuit prin ajutorul tău, să-ți cântăm așa;

Bucură-te, dascăl al pocăinței și al ascultării de Dumnezeu;

Bucură-te, oștean ce ai luptat pentru slava numelui Său;

Bucură-te, cel ce ai mustrat superficialitatea credinței;

Bucură-te, cel ce pe mulți i-ai scos din bezna păcatului și a neștiinței;

Bucură-te, făclie ce în furtuni nu te-ai stins;

Bucură-te, cel ce alte torțe ai aprins;

Bucură-te, cel ce cu vorba și cu fapta ai convertit;

Bucură-te, cel ce undelemnul păcătoșilor n-ai primit;

Bucură-te, îndemnându-ne să-I dăruim talanții lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ne spui să trăim în Împărăția Sa mereu;

Bucură-te, povățuitor al monahilor și al mirenilor;

Bucură-te, al lepădării de sine sfătuitor;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al VIII-lea

Odată cu înființarea Consiliului Mondial al Bisericilor, ai devenit de-a dreptul incomod pentru noul regim care căuta modalități și motive pentru surparea Bisericii Ortodoxe din exterior și din interior.

Acum, când această luptă împotriva Bisericii lui Hristos se amplifică, roagă-te lui Dumnezeu să ne ferească de toate cursele vrajmașului și de pecetea antihristică pentru ca, mântuindu-ne, să-I cântăm împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al VIII-lea

Te-ai aflat printre cei zece mii de intelectuali ortodocși arestați și anchetați de Securitate, dar i-ai uimit pe prigonitori prin liniștea sufletească, prin minunile săvârșite cu ajutorul lui Dumnezeu și spre slava Sa, Căruia te supuneai și Îi arătai atotputernicia. Întrucât surpai cu putere ideologia ateistă, ai fost condamnat și schingiuit, dar, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ai fost eliberat după câteva luni.

Roagă-te acum să nu îngăduie Dumnezeu încercări peste puterile noastre, ale celor ce-ți cântăm:

Bucură-te, că voii lui Dumnezeu te supuneai;

Bucură-te, cel ce pacea inimii îți păstrai;

Bucură-te, cel ce pentru a sluji Sfânta Liturghie din arest ai plecat;

Bucură-te, că puterea lui Dumnezeu ai arătat;

Bucură-te, că, în timpul rugăciunii, gardienii în flăcări te vedeau;

Bucură-te, că lacătele de pe ușile închisorii cădeau;

Bucură-te, că fără voia ta mașina torționarilor nu s-a mișcat;

Bucură-te, cel ce pe mulți deținuți în creștini evlavioși i-ai transformat;

Bucură-te, cel ce pe mulți să-și facă norma îi ajutai;

Bucură-te, că adesea hrana ta altora o dădeai;

Bucură-te, cel ce dușmanii ți i-ai iertat;

Bucură-te, cel ce pentru ei te-ai rugat;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al IX-lea

Trimis fiind la Alba-Iulia, ca pe un apostol te-a ajutat Dumnezeu să-i întorci pe greco-catolici la Ortodoxie întărindu-ți cuvântul prin minuni. Astfel, după  ce te-au văzut mângâind lupii, înțelegând puterea Ortodoxiei, uniții au încetat împotrivirile, ți-au urmat sfaturile și I-au cântat împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al IX-lea

Mutat fiind la Mănăstirea Prislop, I-ai mulțumit lui Dumnezeu pentru toate, restaurând și această mănăstire în răstimpul dintre arestări. Întemnițat fiind la Canal, Jilava, Timișoara și Oradea, o mulțime de creștini ți-au fost alături prin rugăciuni și presiuni pentru a fi eliberat.

Roagă-te acum și pentru noi, cei încercați ca argintul în topitorie, și ajută-ne să ne facem vrednici de numele lui Dumnezeu și să-ți cântăm:

Bucură-te, misionar ce pe mulți uniți, sectanți și atei la Ortodoxie i-ai convertit;

Bucură-te, că minunile făcute prin rugăciuni în locul tău au vorbit;

Bucură-te, cel ce încercările ca pe o binecuvântare le-ai primit;

Bucură-te, cel ce în cuptorul smereniei ai fost lămurit;

Bucură-te, cu cei de pace făcători;

Bucură-te, cu toți Sfinții din închisori;

Bucură-te, că crucea îți dispărea când gardienii intrau;

Bucură-te, că zidurile temniței să te țină închis nu puteau;

Bucură-te, că la înmormântarea mamei tale prin minune ai participat;

Bucură-te, că, văzând absența ta, gardienii s-au înspăimântat;

Bucură-te, că harul tău impunea teamă și respect;

Bucură-te, cel ce ai devenit mai tăcut și mai înțelept;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al X-lea

Apoi fiind scos din monahism și oprit de a sluji la Altar, ai fost nevoit să părăsești și această mănăstire, care a fost transformată în cămin de bătrâni.  Ai considerat că rezistența spirituală este mai importantă decât orice altă formă de luptă și I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al X-lea

Ți-ai pus apoi în lucrare talantul de pictor bisericesc, stabilindu-te mai întâi în București. În această perioadă, unii confrați s-au dezis de tine, dar ai dobândit și mulți ucenici care cu evlavie îți cântă:

Bucură-te, cel ce ne îndemni la o deasă mustrare de sine;

Bucură-te, cel căutat și aici pentru călăuzire;

Bucură-te, cel ce  cupa umilinței ai băut;

Bucură-te, iscusit luptător în războiul nevăzut;

Bucură-te, că Sfânta Liturghie în fiecare noapte o slujeai;

Bucură-te, că Maicii Domnului cu ardoare te rugai;

Bucură-te, cel urmărit și marginalizat;

Bucură-te, că pentru toate pe Dumnezeu L-ai binecuvântat;

Bucură-te, vorbind cu sfinții pe care îi pictai;

Bucură-te, că voii lui Dumnezeu te supuneai;

Bucură-te, cel ce ne spui că suferința e dascălul înțelepciunii;

Bucură-te, cel ce predicai cu ajutorul picturii;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al XI-lea

Dumnezeu le întuneca adesea mințile celor ce te urmăreau pentru a nu mai observa lucrurile cu adevărat importante pe care le făceai. Deși L-ai pictat pe Iisus în zeghe chiar în altarul Bisericii ,,Sfântul Elefterie” din București, nimeni nu a observat acel protest al tău împotriva prigonirii credinței creștine. Dumnezeu te acoperea în tot ce făceai, iar tu Îi mulțumeai și Îi cântai: Aliluia!

Icosul al XI-lea

Ai pictat apoi biserica din satul Drăgănescu, timp în care îi sfătuiai discret pe creștinii și ucenicii veniți să-ți ceară ajutor. Nu le-ai abandonat nici pe maicile plecate de la Prislop, ci le-ai ajutat să rămână unite și să se stabilească într-un așezământ mănăstiresc la Sinaia, pentru care îți cântă:

Bucură-te, că sfătuiai în timp ce pictai;

Bucură-te, că astfel pe mulți îi ajutai;

Bucură-te, cel ce pe oile rătăcite le-ai cercetat;

Bucură-te, cel ce glasul conștiinței să-l ascultăm ne-ai îndemnat;

Bucură-te, cel ce căderea Bisericii din interior o vedeai;

Bucură-te, cel ce, pentru păcate, vremuri grele profețeai;

Bucură-te, că ale tale profeții se adeveresc;

Bucură-te, sare a pământului românesc;

Bucură-te, că să rămânem în țară ne sfătuiai;

Bucură-te, cel ce  să fim curajoși ne-ndemnai;

Bucură-te, cel ce ți-ai dorit mucenicie;

Bucură-te, că ți-ai profețit data trecerii în veșnicie;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al XII-lea

Încheindu-ți călătoria pământească, ți-ai găsit locul de veșnică odihnă la Mănăstirea Prislop, unde ne aștepți să-ți aducem inimi curățate de păcat și roade ale învățăturilor tale, pentru ca în veșnicie să-I putem cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al al XII-lea

Nu doar mormântul tău a devenit un izvor de binecuvântări, ci și toate locurile pe care le-ai sfințit prin rugăciunile tale. De aceea, milioanele de creștini care îți cer ajutorul îți cântă cu evlavie:

Bucură-te, cel ce și la izvorul de la Sâmbăta ai vindecat;

Bucură-te, că și la troița din pădure pe unii i-ai ajutat;

Bucură-te, cel ce două mănăstiri ai restaurat;

Bucură-te, că unora le-ai apărut aievea și i-ai binecuvântat;

Bucură-te, iconom înțelept ce talanții i-ai înmulțit;

Bucură-te, cel ce conștiințele multora ai zguduit;

Bucură-te, că miros de tămâie și smirnă ai răspândit;

Bucură-te, cel prin care Preasfânta Treime S-a preamărit;

Bucură-te, bucurie a părinților cu prunci vindecațI;

Bucură-te, bucurie a celor din primejdii salvați;

Bucură-te, mare mucenic și mărturisitor;

Bucură-te, cel canonizat de popor;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul al XIII-lea

Ne închinăm Preasfintei Treimi, Maicii Domnului și Tuturor Sfinților care te-au ajutat să-ți duci Crucea și să fii mijlocitor pentru noi.

Preacuvioase Părinte Arsenie, cel ce ești grabnic ajutător, roagă-te lui Dumnezeu să ne ferească de cursele vrăjmașului și să ne ajute să ne mântuim.

Ajută-ne să ne vedem toate păcatele, să ne schimbăm viața după voia lui Dumnezeu și să facem fapte vrednice de numele de creștin. Amin. (Acest condac se zice de trei ori)

Icosul 1

Preasfântă Treime, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfinte Ierarhii de Sfinți Îngeri, Tuturor Sfinților, ajutați-ne să găsim cuvinte potrivite pentru a-l cinsti pe vrednicul de pomenire Părintele Arsenie Boca și să-i cântăm cu smerenie și recunoștință așa:

Bucură-te, grabnic ajutătorule;

Bucură-te, de minuni făcătorule;

Bucură-te, cel ce ai pătruns adâncul tainelor divine;

Bucură-te, cel ce ai arătat frumusețea vieții creștine;

Bucură-te, sălaș al Duhului Sfânt;

Bucură-te, stareț puternic în cuvânt;

Bucură-te, ctitor al Filocaliei;

Bucură-te, arătându-ne Cărarea Împărăției;

Bucură-te, pictor de suflete și de biserici;

Bucură-te, mărturisitor ce ateismul împiedici;

Bucură-te, cel ocrotit de Maica Domnului;

Bucură-te, lauda Prislopului;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Condacul 1

Celui ce s-a arătat mare luminător al neamului, mărturisitor și grabnic ajutător, veniți să-i cântăm cu evlavie: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Arsenie, bucurie a creștinilor!

Rugăciune

Sfinte Arsenie, mucenic și mărturisitor al lui Hristos, roagă-te lui Dumnezeu să ne ajute să ne pocăim și să mergem pe drumul mântuirii! Roagă-te să izbăvească Biserica Ortodoxă de erezia ecumenistă! Roagă-te să ne ajute să dobândim conducători lumești și bisericești care să facă voia Lui Dumnezeu!

Așa, Sfinte Părinte Arsenie, cel ce ești grabnic ajutător, ajută-ne să ne supunem din iubire voii lui Dumnezeu, spre slava numelui Său și spre veșnica noastră bucurie!

Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Sfântului Arsenie, ceartă, leagă și alungă-l pe Antihrist, ferește-ne de pecetea antihristică, orânduieşte cele de folos pentru Biserica Ta și ne miluiește pe noi! Amin.

Sora Lucreția P.

Pseudo-episcopul Sălajului, Petroniu, a reușit să oprească curgerea timpului. La 58 de ani arată ca la 30. Secretul, în această epigramă:

Elixirul tinereții

L-a găsit la prețul pieții.

Este vopseaua de păr,

Să nu-l luați în răspăr.

…………………………………………..

Polivalentului Iustin Hodea, angajat la Baia Mare în postul de episcop:

Sigheteanul băimărean

A fost stareț rohian,

Acum e și sătmărean,

Când, de fapt, e doar Hodean.

………………………………………………..

Mitropolitul Petru de Bălți este medaliat (aur, argint, bronz?) de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol

Mitropolitul de Bălți

Are-o funcție înaltă.

A venit din alte părți

Ca să dea cu bota-n baltă.

……………………………………………………

Ecumenistul Teofan de la Iași a transpus în faptă îndemnul scripturistic ,,ca toți să fie una’’, dansând penibil cu evreii în sinagogă:

Dănțăuș cum altul nu-i,

Teofan al Savului

S-a prins în horă de evrei

Și s-a făcut una cu ei.

Terofan Savu a uitat de voturile sărăciei, castității și ascultării de Biserică:

Predestinatul Teofan

Rimează bine cu ,,un ban’’.

Dacă dorim mai mulțí bani,

Creștem numărul de Teofani.

…………………………………………..

Ecumenistlui Teodosie de la Constanța, acuzat de multe rele:

Nu-i mai puneți în spinare

Fapte rele și murdare.

Vinovat nu e Teodosie,

Le-a făcut o sosie.

……………………………………………………….

Lui Varlaam Ploieșteanu, om la rugăciunii împreună cu ereticii:

El își zice Varlaam,

Lumea-i zice Ploieștean.

De Creta când îi vorbești,

O-ntoarce ca la Ploiești.

……………………………………………………….

În schimbul unor capiști papale, Siluan Șpan, pseudo-episcop al Italiei, a predat papistașilor preoții și credincioșii români din această țară. Unirea cu papistașii e ca și făcută. Atenție crdincioși români.

Pentru oareșce locaș,

Siluan – supus papal –

A devenit papistaș

Cu rang de vice-cardinal.

…………………………………………………………..

Ereticul ecumenist Andrei Andreicuț de la Cluj este un papistaș infiltrat în Biserica noastră. Realizări deosebite: informator al securității, și-a pus derbedeii să-l bată pe episcopul Emilian Birdaș și să-l alunge din Alba Iulia, pentru ca apoi să-i ia locul, cu ajutorul celuilalt papistaș, Nicolae Corneanu.

Inginer de căi ferate,

A fost în Securitate

Un umil informator.

Acum e smerit păstor.

……………………………………………………………

Cu mai mulți ani în urmă, o româncă s-a însoțit cu un neamț lutheran. L-a convins să vină la Ortodoxie, și-n acest sens s-au adresat ereticului Serafim Joantă, mare mitropolit european. Dumnealui, în loc să-l boteze, i-a spus că e bună și reaua credință lutherană și poate să rămână în acea stare. Din acel moment, neamțul n-a mai vrut să audă de Ortodoxie. Mare păcat!

A venit odată unul din rătăcire să iasă

Însă-n loc de Sfânt Botez,

Serafim cu al lui crez,

I-arătă drumul spre casă.

………………………………………………………………..

Canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol vorbește de cei care propovăduiesc erezia cu capul descoperit.

Ca să scape de acuza

De erezie pierzătoare,

Și-a pus pe cap o tichie

Plină de mărgăritare.

…………………………………………………………

Liviu-Laurențiu Streza de la Sibiu a avut relații strânse cu fostul ministru Sorin Frunzăverde, mason recunoscut, acum decedat:

Prieten bun cu Frunzăverde,

Frunza însă s-a uscat.

Se uscă și Liviu Streza

Și e gata de picat.

………………………………………………………….

Casian Crăciun e mare arhiepiscop de Galați, peste toată Dunărea de Jos. Se numără printre vacciniștii de frunte ai țării.

Astă-vară, la Crăciun,

Mâncai mere dintr-un prun.

La Crăciun de nimerești,

Numai bun de vaccin ești.

………………………………………………………………

La Oradea, stă pe scaunul episcopal ortodox papistașul Sofronie Drincek. Credincioșii bihoreni s-au adresat pseudo-mitropolitului Laurențiu Streza de la Sibiu, care n-a făcut nimic pentru înlăturarea acestei anomalii. Ghiciți de ce.

Cel care s-a lepădat

Se numește apostat.

Sofronie cel drăgălaș

Se numește papistaș.

…………………………………………………………..

Traiul bun e o ispită. Ierarhii români și-au făcut obiceiul să meargă în parohii, unde preoții și credincioșii le pun ce au mai bun pe masă:

Ierarhii noștri sunt actori,

Apar public deseori

În piese zise ,,liturghii’’,

Urmate de sindrofii.

………………………………………………………………….

Epigrama care urmează am mai publicat-o la secțiunea nepomenitori. O reiau:

Vincențiu al lui Grifoni,

Mare iubitor DE MONey,

Și-a tras pe turta lui spuză

Taman de la Părintele Buză.

……………………………………………………………………

Ereticul Lucian Mic de la Caransebeș, mare iubitor de papistași, slujește deseori cu aceștia. Când Părintele Laurențiu Iacob a refuzat să se roage cu ereticii, respectând Sfintele Canoane, l-a amenințat cu caterisirea pentru… schismă.

,,Mic-gros” este un depozit.

O spun cu un pic de haz:

Lucian e mic la suflet,

Însă e gros la obraz.

………………………………………………..

Suntem un caz unic în istoria Bisericii Universale: toți cei 56 de episcopi, plus 2 trecuți în rezervă, au căzut în erezie.

Ierarhii români sunt eclectici

Și se adună în sobor.

Mai grav e că sunt și eretici,

Și-s o rușine pentru BOR.

Presbiter Iovița Vasile

Un tribunal districtual din Kiev a prelungit luni, 29 mai, cu încă două luni arestul la domiciliu al starețului Marii Lavre Pecerska, mitropolitul Pavel Lebed. Ierarhul ucrainean se află în arest de la 1 aprilie, după ce, în urma unui proces tipic stalinist, desfășurat cu ușile închise, a fost acuzat de încălcarea egalității religioase (!) și de sprijinirea agresiunii ruse.

De data aceasta, procesul nu a mai fost cu ușile închise. În sală s-a aflat și reporterul Strana News, una dintre cele mai echilibrate publicații din Ucraina. Potrivit acesteia, mitropolitul Pavel a făcut în fața instanței o declarație explozivă.

Starețul de la Pecerska susține că a fost sunat în detenție de Patrariarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I.Acesta i-ar fi propus un târg: toate acuzațiile împotriva lui Pavel vor fi retrase dacă el, împreună cu alți călugări de la Marea Lavră a Kievului, trec la biserica Ortodoxă a Ucrainei (schismatică)

Cu alte cuvinte, Patriarhul Ecumenic s-ar fi pretat unui șantaj ordinar: Libertate contra Trădare.

Pavel Lebed nu ar fi aruncat o adevărată bombă în tribunalul districtual din Kiev dacă nu ar fi avut DOVADA că spune Adevărul.

Adrian Pătrușcă – preluare selectivă de pe ActiveNews

(Titlul îmi aparține)