Prima formă de protest față de unirea Bisericii cu puterea statală a fost trăirea ascetică din pustia Egiptului. Viața petrecută de nevoitori reprezintă esența mesajului evanghelic: crucea personală și lepădarea de sine. Trăitorii creștini au intuit că revelația nu poate înflori într-o alianță cu stăpânirea deoarece stăpânii caută cele lumești, iar mesajul evanghelic nu poate fi pus în practică.
Rezultatele sunt foarte vizibile astăzi: iubirea de plăceri, mama tuturor relelor, lipsa trăitorilor creștini pentru îndrumarea viețuirii și multe alte cauze fac să nu găsim calea îngustă a curăției prin lepădarea de sine.
Iată ce spunea un Arhimandrit:
Arhimandrit Athanasie Mytileneos, Epistolele lui Iisus Hristos. Biserica. Idolatria și ereziile:
Se vede deja că turma trebuie să se păzească ea însăși pe sine. Așa se pare! Fiți atenți la cele ce am zis! Nu așteptați să vă păzim noi! Îmi pare rău! Păziți-vă pe voi înșivă, iubiții mei! Păziți-vă pe voi înșivă! Dacă nu vă păziți pe voi înșivă nu așteptați să vă păzească altcineva. Îmi pare bine să vă spun acest lucru, însă v-am explicat de ce. Realmente, care gaură din coșniță să o astupăm, acolo unde am ajuns astăzi?…Înțelegeți și singuri cum stau lucrurile ( pag. 43). Data scrierii: 15 februarie 1981.
Dar astăzi? Căci ce a șoptit Valaam la urechea lui Valac se aplică la vedere, și creștinii, ca și atunci israeliții, văd și nu înțeleg…
Să încercăm și noi atât cât putem, în condițiile fiecăruia, câte ceva din viața ascetică a Părinților pustiei, căci avem destule la îndemână. Așa, poate găsim drumul lăuntric al cunoașterii și micșorăm puțin din erorile existențiale ale viețuirii noastre.
Ion Teodorescu