Împlinirea unei porunci biblice constituie infracțiune și se pedepsește conform legislației bisericești în vigoare.
,,De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărteză-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3, 10-11).
Fapta preotului sau a diaconului care s-a depărtat de episcopul său eretic, refuzând să-l mai pomenească la Sfintele Slujbe se pedepsește cu caterisirea. Această prevedere legală se coroborează cu Legea lui Murphy, care spune că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.
Aplicarea Sfintelor Canoane în viața Bisericii constituie infracțiune și se pedepsește conform legislației bisericești în vigoare.
Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare erezie osândită de Sfintele Sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește erezia în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”.
Precum se vede, Canonul 15 al Sinodului I II Constantinopol (861), interzice categoric cercetarea și pedepsirea preoților și diaconilor care întrerup pomenirea ierarhilor eretici. Mai mult, îi face părtași cinstei ce se cuvine ortodocșilor și menționează apăsat că nu pot fi acuzați de schismă, deoarece prin fapta lor, dimpotrivă, s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări.
Cu toate acestea, în gândirea strâmbă și practica necanonică a ecumeniștilor: Fapte preotului sau diaconului care s-au îngrădit de episcopul eretic se pedepsește cu caterisirea.
Presbiter Iovița Vasile