Zece ani de luptă împotriva ereziilor. Din nou despre Sinodul din Creta

Încă de acum 10 ani, Sinodul din Creta a stârnit numeroase controverse atât în rândul clericilor, cât și al mirenilor.
Documentele acestui sinod conțin fraze întortocheate, corecte politic, în concordanța cu Supermemorandum-ul din 2014:
https://saccsiv.wordpress.com/2016/03/23/super-memorandumul-mudana-religio-adunata-noua-religie-planetara-un-calendar-de-masuri-urgente-pentru-perioada-2016-2020-ingrozitor-dar-nu-surprinzator/
Despre acest Supermemorandum mulți spuneau că e un fals, însă vedem clar că ideile prezentate acolo sunt puse în aplicare încet și sigur, chiar dacă nu în perioadele prevăzute acolo.

În mod oficial, Sinodul din Creta, chiar și după zece ani, a rămas ,,mare și sfânt”. Așa este prezentat la facultățile de teologie, deci se vede clar că aceasta este ,,linia” pe care se impune a se merge.
În realitate, însă, există reacții de nemulțumire mai mult sau mai puțin exprimate public din partea multor mireni și preoți. Acolo, la Creta, nu s-a luat atitudine împotriva ereziilor, ci au fost numite toate ,,biserici”. Astfel atât ereziile, cât și denumirea Consiliului Mondial al Bisericilor au dobândit legitimitate. Prin legiferarea ereziei ecumeniste, asistăm la trădarea Ortodoxiei. Cum să-i spunem minciunii că e sfântă? Cât de mare a fost acest sinod dacă patru Biserici nu au participat? De ce marii trăitori ai Ortodoxiei călăuziți de Duhul Sfânt nu au fost invitați? De ce au fost invitați și membri ai altor confesiuni? De ce sigla sinodului nu a fost ortodoxă? De ce au existat presiuni pentru semnarea documentelor acestui sinod? Cine și în ce scop a făcut aceste presiuni? De ce e necesar atâta efort? Care e scopul vizat?
Așa cum se specifică în Supermemorandum, se urmărește ca ortodocșii să nu ajungă nici măcar pe treapta iluminării! În plus, ORTODOXIEI I SE CERE CLAR SĂ RENUNȚE LA CONCEPTUL DE ÎNDUMNEZEIRE! Asta înseamnă că se dorește să primim din ce în ce mai puțin ajutor divin pentru a fi mai ușor de condus.

Dezincriminarea unor păcate grave, alături de erezie, contribuie din plin la alterarea conștiinței creștine, iar primirea unui număr al cărui semn este 666, prin identitatea digitală, premerge sclavia lui Antihrist pe care o vedem instaurându-se. Dumnezeu ne recunoaște după nume, nu după număr, iar împotriva păcatului de orice fel ni se cere să luptăm știind că ,,în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.”( Apocalipsa, 21, 27). Iar pentru a fi scriși în Cartea Vieții trebuie să ne supunem voii lui Dumnezeu în primul rând.
Dumnezeu a lăsat ierarhii ca să păzească via Lui, nu să considere că e via e a lor și că se pot considera stăpâni pe aceasta. Doar un stăpân pretinde supunere; ierarhii ortodocși adevărați trebuie să ne pretindă ascultare creștină. Dacă ierarhul și preotul ascultă de Dumnezeu, atunci creștinul nu are motive să nu asculte de aceștia. Dar dacă nu, atunci chiar și ortodoxul de rând trebuie să ia atitudine.
Neștiința este un păcat, de aceea fiecare ortodox trebuie să știe de ce e ortodox și fiecare om trebuie să se intereseze de mântuirea sa. Pidalionul este cârma Bisericii. În afară de acesta, există Învățătura de credință ortodoxă și multe alte cărți scrise de sfinți.

Noi, ortodocșii, mărturisim în Crez că credem în UNA, SFÂNTĂ SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ. Așadar mărturisim sfințenia Bisercii Ortodoxe, nu a tuturor sectelor și confesiunilor care nu au girul Sfinților Apostoli și care au numeroase rătăciri și chiar blasfemii la adresa Maicii Domnului, a Sfintei Cruci sau a icoanelor. Grav este că denumirea de ,,biserici” implică punerea pe același plan a minciunii cu Adevărul, adică a tuturor ereziilor cu Biserica Ortodoxă și recunoașterea reciprocă a Tainelor. De asemenea este grav că se preiau obiceiuri de la papistași și, încet și sigur, se schimbă modul de raportare a ierarhilor la preoți și la credincioși.

Astfel, dacă Papa spune despre sine că este infailibil și este urmat soldățește de toți papistașii, indiferent ce enormități susține acesta, constatăm că, după acest sinod, și ierarhii noștri tânjesc după infailibilitate. Cine se abate de la ,,linia” trasată are de suferit și este numit schismatic și, dacă este preot, este caterisit!!! Eu știam că este în schismă în raport cu Hristos cel care se desparte de Adevăr, nu preotul îngrădit canonic de erezie prin nepomenirea ierarhului.
Aud că în Grecia sunt numiți schismatici și preoții care au îndeamnat lumea să nu se vaccineze!!! Dacă e așa, în această cheie aș putea pricepe. Una e schisma față de Hristos și Biserica Sa și alta e utilizarea cuvântului ,,schismă” pe post de sperietoare pentru a desemna abaterile de la ,,linia” stabilită la Sinodul din Creta. Trebuie să cercetăm de fiecare dată despre ce e vorba.

După model papist, se încearcă să ni se impună în ce să credem, deci dialogurile cu ereticii nu duc la nimic bun atunci când nu se fac în vederea mântuirii acelora spunându-le cu dragoste Adevărul. Dacă se dorea mântuirea lumii, se puteau spune lucrurilor pe nume, așa cum a procedat, de exemplu, părintele Cleopa, recent canonizat, cu sectarii: https://cleopasihastria.wordpress.com/2007/09/20/dialog-cu-sectantii/
Am luat doar un exemplu, dar există multe astfel de exemple. Mirenilor fără experiență Biserica nu le recomandă să discute cu sectarii pe teme religioase pentru a nu cădea în mrejele acestora.

Dacă preoții și călugării sunt mai ușor de controlat prin legi din ce în ce mai aspre, mirenii au ceva mai multă libertate de a-și manifesta indignarea față de încercarea mai-marilor noștri de a ne pune în pericol mântuirea prin erezie. Sfântul Paisie Aghioritul a spus că în aceste vremuri mirenii sunt chemați să-și apere credința. Există canoane pentru vremuri de cădere în erezie a ierarhilor și a preoților. Dacă luptăm și pentru propria despătimire, iluminare și îndumnezeire, Dumnezeu ne va ajuta să știm când și cum să procedăm pentru a fi eficienți. Dacă nu, putem comite și noi multe greșeli.
Dumnezeu să ne ajute pe toți să facem voia Sa! Amin.

Sora Pelaghia