Autor: iovita_vasile

S-a vehiculat ideea de a închide persoanele peste 65 de ani în locuri speciale”spre binele și sănătatea lor”, asemeni evreilor în ghetouri în timpul celui de-al 2-lea război mondial. Naziștii doreau purificarea rasei prin exterminarea celor care nu corespundeau rasei ariene, urmașii doctorului Mengele din ziua de azi doresc exterminarea persoanelor de peste 65 de ani, care fac umbra pământului degeaba, vectori ai îmbolnăvirii cu coronavirusul ucigaș, umilindu-i într-un mod irațional, de neconceput, stigmatizându-i cu o ură ucigașă.

Miliția, în loc să supravegheze și să țină la respect miile de infractori țigani alungați din statele Europei, care au început să facă legea în Romania, întreținând o atmosferă de spaimă, violență și teroare, păzește în continuare cu încrâncenare porțile zăvorâte cu lacăte ale bisericilor ortodoxe, pândesc la intersecții cu carnețelul de amenzi în mână, la ordinele stăpânilor vremelnici. Aceste iude, acești irozi ai veacului de acum, ce-ar voi să facă creștinilor ortodocși? Să închidă definitv toate bisericile, să-i lipsească de sfânta Liturghie, să nu mai aprindă în veci o candelă la mormintele celor dragi, să-l lase pe tot omul fără un loc de muncă, fără bani, fără casă, să-i țină mai ales pe cei în vârstă, cât mai mult izolați în case și lipsiți de soarele și aerul de afară, doar -doar vor ceda psihic și se vor îmbolnăvi irecuperabil.

Chiar dacă ne vor vaccina ca pe vitele în țarc, chiar dacă ne vor implanta forțat cipuri cu care să ne țină sub control și să renunțăm la a vorbi cu Dumnezeu, chiar chinuiți fiind, nu ne vom pierde nădejdea în Domnul care a Înviat pentru noi!
Răul pregătit în laboaratoarele criminale a luat aspectul unui virus nevăzut cu distrugătoare efecte, pe care oamenii înșiși i le sporesc prin frica, panica, slăbiciunea și lipsa încrederii lor în puterea, bunătatea și dragostea neîmpuținată a Mântuitorului Hristos care a înviat, înviază și va învia totdeauna pentru fiecare zi, pentru fiecare om în parte, pretutindeni și în veci vecilor. Hristos a înviat și a deschis drumul îndumnezeirii omului, așezându-l cu trupul lui neputincios alături de Dumnezeu.

Cât de actuale sunt cuvintele Monahului Nicolae de le Rohia, în aceste vremuri rele, când conducătorii lumii au plecat genunchii in corpore în fața mafiei bancare globaliste, sluga directă a stăpânului legiunilor întunericului. S-au ridicat fariseii, saducheii și învățații timpului, zeloși apărători ai sănătății împotriva creștinilor, într-un duh antihristic de o violența nemaiîntâlnită, sechestrând oamenii în casele lor și punând bisericile sub pază strictă polițienească. Conducătorii Bisericii au acceptat neputincioși ceea ce nu era de acceptat, și au plecat capetele în semn de supunere la unison, unii punând icoane și candele pe scaunele din bisericile goale. Poate în alt timp imaginea m-ar fi emoționat, dar acum…

„Resemnarea, bunătatea, îngăduința și îndurarea sunt desigur virtuți creștine majore. În proximitatea neroziei trebăluitoare, a prostiei îngâmfate, a răutății, fățărniciei, nedreptății strigătoare la cer, a nepăsării de durerea și nevoia altuia, a ticăloșiei, nemerniciei, fomalismului încrâncenat și cinic, a setei de sînge, a vrălmășiei nepotolite, creștinul se cuvine să urmeze pilda Domnului și Învățătorului său și să se umple de sfântă mânie. Există două feluri de mânie, net osebite între ele: Mânia ca păcat –personală, egoistă, prostească, încăpăţânată, ridicolă de cele mai multe ori, izvorâtă din ură, pizmă, nestăpânire de sine, resentiment, necugetare. Şi mânia legitimă – sfântă, dezinteresată, stârnită de spectacolul sfâşietor al răutăţii dezlănţuite, al strâmbătăţii triumfătoare, al nedreptăţii făcute semenului meu ori semenilor mei sau al ocărârii, al asupririi şi batjocoririi lui ori a lor. Mânia aceasta de-a doua nu e câtuşi de puţin un produs al agitaţiei lăuntrice, al zvâcnetului temperamental, ci e cu totul raţională şi e declanşată din afară. (Domnul ni se înfăţişează câteodată îmboldit de mânie, furios însă nicicând. Furia, viscerală şi tâmpă, nu poate fi generoasă şi sfântă, mânia da – cu prisosinţă).

Mânia mea, iscată de erupţiile prostiei şi răutăţii din juru-mi, de suferinţa nemeritată a fratelui meu, de nedreptatea ce i se face, de formalismul deşănţat, de minciuna neruşinată, de dispreţul pentru om, discriminări, necesitate, înşelăciune, palme peste ochi date celui nevinovat, asuprirea celor lipsiţi de apărare, batjocorirea celui slab şi altele asemenea lor, nu mai este un păcat, ci o virtute – o datorie chiar. Şi-i bună, sfântă şi dreaptă. Acest soi de înflăcărată mânie a fremătat şi în sufletul Domnului şi-i cuviincios şi înţelept să ne aducem aminte de un adevăr deseori dat uitării, spre a nu deforma în mintea, inima şi cugetul nostru înţelesul justiţiar şi clarvăzător al creştinismului. Creştinul nu-i, prin definiţie, un nătâng şi un prizărit, un insensibil, grijuliu numai de sufletul şi tihna lui, un adept al subterfugiului: „Ce-mi pasă mie?”. Lui, cu precădere, îi pasă de ceilalţi.

Învrednicească-ne Domnul de sfânta mânie împotriva tuturor formelor răului şi dăruiască-ne voinţa şi vitejia de a le înfrunta cu puterea Sfânt Numelui Său’’.

(Sursa : Nicolae Steinhardt, Monahul Nicolae Delarohia, Dăruind vei dobândi, Editura Dacia, 1997, pp. 213-214).

Hristos a înviat

Dr. Gabriela Naghi

Suntem în plină prigoană antihristică. Puterile iadului s-au dezlănţuit, slujitorii lor de pe pământ s-au pus în mişcare şi ne-au adus în starea de a nu intra-n bisericile noastre ca să ne împlinim slujirea faţă de Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pretextul e unul genial, plăsmuit în străfundurile iadului, acela de a ne feri de o posibilă infectare cu virusul pe care tot ei l-au răspândit în lume, ca să provoace această pandemie, la adăpostul căreia îşi pun în lucrare toate fărădelegile şi josniciile de care sunt în stare. Ei, care plănuiesc exterminarea a două treimi din făpturile lui Dumnezeu, ca să ajungă ei stăpâni ai lumii, ei se prefac a fi salvatorii noştri. Este o luptă extraordinară împotriva lui Dumnezeu, căci urâciunea pustiirii – care s-a zis prin Proorocul Daniel – a ajuns să stea în locurile sfinte, din care ne-au alungat pe noi. Îi vedem pe vajnicii luptători împotriva lui Dumnezeu cum se ridică cu feţele descompuse de ură şi se erijează în binefăcători ai noştri. Au mai fost viteji din aceştia care însă au sfârşit jalnic, mâncându-şi excrementele. Era unul la francezi, Voltaire îi spunea… Aşa vor sfârşi şi vitejii de-acum, vor pieri ,,ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului’’ (Psalmul 1, 4).

Suntem doar la începutul durerilor. Persecuţia la care suntem supuşi n-a ajuns încă la cotele sălbăticiei, dar nu suntem departe. Sa nu ne amăgim că vremurile care vor veni vor fi mai bune. Noi ştim de unde venim, pentru ce trăim şi unde trebuie să ajungem. Pentru noi soluţii comode nu există, cum spunea Părintele Iustin Pârvu, avem în faţă o singură cale deschisă, cea strâmtă, care însă duce spre Împărăţia lui Dumnezeu. Veţi vedea că primii Sfinţi Mucenici ai vremurilor de-acum vor pătimi, nu peste multă vreme.

Vedeţi cum sectele, falsele biserici, pretinşii creştini se supun poruncilor vremii cuminţei, fără brumă de împotrivire, pentru că au rolul lor prestabilit în planurile mârşave ale antihriştilor. Vedeţi cum preoţii noştri acceptă fărădelegile fără să crâcnească, se supun, unii cu durere în suflet, pentru că atunci când Hristos a fost batjocorit şi trădat în Creta, au tăcut. Acum culegem roadele cele amare, căci Dumnezeu îngăduie această pedeapsă peste noi toţi, ca măcar acum să ne trezim şi să ne vedem noianul de păcate cu care-L supărăm pe Bunul Dumnezeu în fiecare zi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Spunea marele Român, Petre Ţuţea:
„Am avut revelația că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu sunt egale cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esență, sediul lui nu e în știință, nici în filosofie, nici în artă. Și când un filosof, un om de știință sau artist sunt religioși, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului. O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor. Eu când discut cu un ateu e ca și cum aș discuta cu ușa.

Între un credincios și un necredincios nu există nicio legătură. Ăla e mort, ufletește mort, iar celălalt e viu și între un viu și un mort nu există nici o legătură. Ateii și materialiștii se deosebesc de animale prin faptul că nu au coadă. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.” (Petre Ţuţea)

Ce l-a făcut pe Patriarh și Înaltul Cler din subordine să intre într-o asemenea înfruntare?  Faţă de Sfânta Împărtăşanie şi de Înviere nu există loc de acorduri, compromisuri, nuanţe. Adevărul şi Iubirea sunt sau nu sunt. Veniţi-vă în fire!
Cine refuză şi prigoneşte divinul este comunist; cine refuză şi prigoneşte naţiunea este comunist; cine alege egalitatea în locul libertăţii este comunist. Iar cine ar face orice, mânat de instinctul detestabil de supravieţuire/ conservare, călcând în picioare sfinţenia, numai ca să mai trăiască o zi ori un ceas, cum putem să-l numim?

Dr. Gabriela Naghi

Sfinţii Apostoli erau cu corabia pe mare şi, cuprinşi de frica morţii, se luptau cu valurile dezlănţuite. La a patra strajă, Mântuitorul Iisus Hristos S-a apropiat de ei, liniştindu-i: ,,Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi’’(Matei 14, 27).

Vrând să ne spună că drumul spre mucenicie nu e închis, ci dimpotrivă, a spus Mântuitorul: ,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de Acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena’’ (Matei 10, 28).

Adresându-se Bisericii pe care a câştigat-o cu scump sângele Său, Domnul Iisus Hristos acelaşi lucru-l spune: ,,Nu te teme Turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia’’ (Luca 12, 32).

În vreme ce primea descoperirile descrie în Cartea Apocalipsei, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan L-a văzut pe Mântuitorul şi fiind copleşit de slava Sa cea Dumnezeiască, a căzut la preasfintele Sale picioare. Fiul lui Dumnezeu l-a întărit: ,,Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi Cel ce sunt viu. Am fost mort şi, iată, sunt viu în vecii vecilor’’ (Apocalipsa 1 17-18).

Teamă-se vrăjmaşii lui Dumnezeu, aceia care-I hulesc Preasfântul nume; teamă-se cei din sinagoga satanei, care-L urăsc pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos; teamă-se necredincioşii, păgânii şi ateii care nu cred în Înviere; teamă-se tâlharii adunaţi în Creta, ca să ne distrugă Biserica şi să pregătească ,,religia’’ blestematului antihrist; teamă-se liftele şi leprele care urăsc Neamul Românesc Ortodox şi-l batjocoresc în toate chipurile; teamă-se sodomiţii şi cei care-i încurajează în pornirile lor spurcate; teamă-se ecumeniştii trădători ai lui Hristos şi ai Bisericii Sale Sfinte; teamă-se lepădăturile care vor să ne întineze copii prin ,,educaţia’’ sexuală pe care o introduc în şcoli; teamă-se hoţii, pungaşii, jefuitorii României, aflaţi sub înaltul patronaj al lui Iohannis al lui Lazurcă; teamă-se aceia care scot forţele represive şi blindatele în stradă, pentru a-i împiedica pe credincioşi să meargă la Hristos şi la Înviere; teamă-se scârnăviile care stau în vizuini întunecate, urzând planuri şi împroşcând venin din gurile lor spurcate; teamă-se cei care se pretind păstori, dar au subscris cu dragă inimă la închiderea sfintelor biserici; teamă-se derbedeii care se opintesc spre a scoate religia din şcoli şi a pune în locul ei spurcăciunile sodomo-gomorite; teamă-se ucigaşii făcători de pandemii; teamă-se călăii care pregătesc exterminarea bătrânilor; teamă-se toţi care vor să ucidă miliarde da făpturi ale lui Dumnezeu, ca să fie ei stăpânii lumii; teamă-se aceia care se închină ereticului papă Francisc şi plănuiesc vânzarea Sfintei Ortodoxii pe treizeci de arginţi murdari.

Aceia să se teamă, că pentru ei a scris Psalmistul: ,,Înviază Dumnezeu risipindu-se vrăjmaşii Lui şi fugind de la faţa Lui toţi cei ce-L urăsc pe Dânsul; precum se risipeşte fumul şi nu mai este, precum se topeşte ceara de la faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu’’.Aşa a scris Psalmistul, aşa cântă Biserica la Înviere, ceea ce îi înfricoşează peste măsură pe vrăjmaşii lui Dumnezeu, de aceea închid bisericile şi interzic Sfintele Slujbe.

Dar drepţii? Drepţii să se veselească pentru că ,,aceasta este Ziua pe care-a făcut-o Domnul’’şi i-a învrednicit să mai ajungă şi-n anul acesta Învierea Domnului. Iar nimicniciile noastre, noi cei nevrednici de Preasfântul nume al Mântuitorului Hristos, să ne veselim împreună cu drepţii. Şi, mai ales, să nu ne temem!

Hristos a înviat!

Presbiter Ioviţa Vasile

În această seară, în biserici şi în locuri tăinuite se va săvârşi Denia celor douăsprezece Evanghelii, slujbă cu săvârşire unică în cursul anului bisericesc şi liturgic. Datorită păcatelor noastre, Dumnezeu a îngăduit ca antihriştii să-şi impună voinţa şi să împiedice participarea frăţiilor voastre la această Dumnezeiască Slujbă. Nu e o biruinţă a puterilor iadului, cum socotesc acestea, e pentru noi un semn că trebuie să ne apropiem de hotarele pocăinţei şi să punem început bun. În aceste circumstanţe, veţi rămâne în căminele dumneavoastră, însă nu irosiţi timpul, aprindeţi lumânări şi citiţi din Sfintele Evanghelii, după cum urmează: Sfântul Matei –capitolele 26-27; Sfântul Marcu – capitolele 14-15; Sfântul Luca – capitolele 22-23; Sfântul Ioan – capitolele 18-19. Să nu dăm satisfacţie faraonului şi antihriştilor săi, întrerupând şirul Sfintelor Slujbe şi al rugăciunilor.

Obârşia Sfintei Liturghii este în voia cea sfântă a lui Dumnezeu. Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, stând cu Sfinţii Apostoli la Cina cea de Taină, a luat pâinea, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: ,,Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor’’. A luat apoi potirul în care se găsea rodul viţei şi le-a spus: ,,Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor’’. Sfântul Evanghelist Luca a consemnat şi porunca Mântuitorului Iisus Hristos: ,,Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea’’ (Luca 22, 19).

Sfinţii Apostoli au fost cei dintâi care au primit şi au împlinit această Dumnezeiască poruncă. Sfântul Evanghelist Luca ne-a lăsat scris în Cartea Faptele Apostolilor (2, 42, 46) precum că, după Pogorârea Sfântului Duh şi întemeierea Bisericii, aceştia ,,în fiecare zi stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţirea inimii’’.

În curgerea vremii, Biserica lui Hristos a îmbogăţit ,,frângerea pâinii’’ cu cântări şi rugăciuni până când Sfinţii Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur ne-au lăsat rânduiala Sfintei Liturghii în formele pe care le avem noi astăzi şi în care se săvârşeşte în Sfintele lui Dumnezeu Biserici Ortodoxe de pe toată faţa pământului. Credinciosul care are ocazia să participe la Sfânta Liturghie într-o ţară Ortodoxă, precum Grecia, Bulgaria, Ucraina, Serbia ori Rusia, va înţelege desfăşurarea acesteia,  chiar neştiind limba respectivă, deoarece această Sfântă Slujbă are aceaşi rânduială în toată lumea.

Acum cred că ai înţeles, cinstite cititorule, ce privilegiu am avut atunci când am putut intra în sfânta biserică, la Dumnezeiasca Liturghie. Ai înţeles, desigur că aceasta este o Slujbă Dumnezeiască şi omenească, deopotrivă. Spre sfârşitul ei, vei auzi întotdeauna chemarea preotului: ,,Cu frică de Dumnezeu, cu Credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi’’, de aceea sileşte-te să te spovedeşti din vreme şi când vei auzi cuvintele de mai sus, să te duci în faţa sfântului altar, ca să primeşti Sfântul Trup şi Scumpul Sânge al Mântuitorului Iisus Hristos. Să nu se găsească în tine nici umbră de îndoială privind adevărul că, sub chipul pâinii şi a vinului, Îl primim pe Hristos Însuşi, şi vei vedea cu câte daruri folositoare te va împodobi Dumnezeu.

Presbiter Ioviţa Vasile

Hotărât lucru, Patriarhului Daniel nu-i mai reuşeşte nimic în ultima vreme. Nu-i mai reuşesc nici măcar cedările şi compromisurile. A încercat să mai îndrepte ceva, după marea trădare şi cedare în faţa necredincioşilor privind închiderea bisericilor şi interzicerea Sfintelor Slujbe de Învierea Domnului. A încheiat un protocol cu Ministrul de Interne privind distribuirea pâinii şi vinului de Paşti, a luminii sfinte de la Ierusalim, cu participarea domnilor poliţişti, crezând că-şi mai spală din păcate. N-a mers. A fost suficient să se răţoiască nişte sorosişti soioşi acompaniaţi de încruntarea lui Iohannis al lui Lazurcă, şi protocolul a căzut sau, în orice caz nu va fi pus în practică, cum sperau ei. Vedeţi cât de vulnerabil, lipsit de cuvânt şi de personalitate e un patriarh al României? Singur şi-a ales drumul în viaţă şi iată ce-a ajuns, un fel de preş peste care trec toţi nespălaţii şi ateii cocoţaţi în poziţii sociale din care se socotesc dumnezei pe pământ.

Patriarhul Daniel este un om trist. Se apropie de 70 de ani, n-are familie şi nici susţinători. Cei care roiesc în jurul lui abia aşteaptă să-l vadă plecat sau debarcat pentru a-i lua locul. Cum şi Daniel a luat locul altui patriarh, Teoctist, mort în condiţiile bine ştiute. Are un frate, dar de multă vreme nu mai sunt în relaţii bune, ei ştiu de ce. La o vreme, a încercat să-şi creeze o anume aură, revendicându-se ca fiu duhovnicesc al Părintelui Cleopa. Dacă ar fi urmat pilda prezumtivului duhovnic, ar fi refuzat să se aşeze pe tronul patriarhal care, iată, îi aduce acum numai necazuri. Vremurile de glorie au trecut. Pactul cu diavolul se apropie de finalitatea lui şi ce va da Daniel în schimb pentru sufletul său? Mă tem că nu are nici tăria de a primi mucenicia, căci dacă ar fi avut-o, n-ar fi încheiat acel pact cu necuratul.

Dumnezeu Cel Atotmilostiv să deschidă în faţa domnului Daniel o portiţă spre mântuire.

Presbiter Ioviţa Vasile

Dumnezeu ne spune răspicat că fără El nu putem face nimic, nici măcar să respirăm o singură dată, iar unii rătăcesc, apostaziind și crezând că se pot păzi și vindeca de boli, se pot feri de orice epidemie, fără El, stând izolați în colivia în care i-au închis mai mai marii statului ateu și antihristic, cu aprobarea întețelegătoare a mai marilor Bisericii. Pentru spălarea imaginii și consolarea pentru răul inimaginabil făcut (așa își închipuie, smerenia lor), au permis să fie aduse lumina sfântă de la Ierusalim și Paștile, credincioșilor ieșiți noaptea în fața locuințelor ! I-au mai păcălit odată pe cei mai slabi în credință, pe cei fricoși, despre care se tot făcea vorbire.

Ne aflăm în cea mai gravă sminteală în care s-a aflat vreodată întreaga lume ortodoxă , pentru că Biserica nu se mai clatină atît din pricina loviturilor din afară, ci mai ales din pricina celor dinlăuntru! Așa comunicați, Preafericite, cu poporul cel binecredincios în asemenea momente? Și de unde această ascultare oarbă și timorată de securitate, Preafericite și Preasfințiți Părinți membri ai Sfântului Sinod? Oricine se poate duce când și cât vrea în supermarket-uri, iar în biserică absolut nimeni nu poate intra nici să-și ia anafură sau agheazmă? Vi se pare corect așa ceva? Iar dacă nu, nu e rostul ierarhiei să dea oamenilor cel puțin o explicație?
Pentru aceasta ar fi fost necesar să vă recunoașteți public vina de a fi contribuit la venirea epidemiei și a secetei care își arata colții, ca urmare a semnării documentelor sinodului tâlhăresc din Creta, a smintirii credincioșilor prin ecumenismul de sorginte satanistă propovăduit cu zel și a nedreptăților aruncate peste Preoți și credincioșii îngrădiți de erezie! Iar noi să ne fi recunoscut vina de a nu fi reușit să facem mai mult bine, de a nu ne fi rugat mai mult, obsedați uneori de grija de multe!

Dincolo de aceste lucruri o adevarată aberație de la logica bunului simț, mi se pare interdicția de a nu intra în cimitir pentru a aprinde o candela, la mormintele celor dragi înaintea marii Sărbători a Învierii. Cum bine spunea cineva, „Coronavirusul va dispărea, dar  lagărul de concentrare  va rămâne încă multă vreme”. Taina acestei goane ne-o descoperă Cuvântul lui Dumnezeu, în capitolul 12 din Apocalipsă:

„Și am auzit glas mare în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâșul fraților noștri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua și noaptea. Și ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și-au iubit sufletul lor, până la moarte. Pentru aceasta, bucurați-vă ceruri și cei ce locuiți în ele. Vai vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci știe că timpul lui e scurt” (Apocalipsa 12, 10-12).
Ați auzit: satana a coborât pe pământ și pe mare cu o furie nestăpânită, „știind că mai are puțină vreme”. Iată care este sursa acestei goane a lucrurilor și a concepțiilor din lume, iată de unde provine această grabă și în tehnică, și în viață – un maraton tot mai alert al oamenilor și al popoarelor în general. Au venit zilele când termenul de ,,creştin’’ este vehi­culat peste tot, se deschid biserici mai numeroase decât numărul celor care se roagă în ele. Dar să nu ne grăbim a ne bucura. De cele mai multe ori acestea nu sunt decât nişte aparenţe, fiindcă în interiorul lor nu mai există du­hul creştin, duhul dragostei, Duhul lui Dumnezeu, care izvorăşte şi dă viaţă, ci acolo domneşte duhul veacului acestuia – duhul neîncrederii, al răutăţii şi al separării.

Duhul înşelării şi învăţăturile demonice au pătruns deja în mod vizibil în mediul bisericesc. Slujitorii alta­rului şi poporul lui Dumnezeu îşi permit să ducă o viaţă după poftele inimii lor, rugându-se lui Dumnezeu şi practicând păcatul în mod simultan, fapt pentru care îşi primesc plata meritată. Dumnezeu nu îi mai ascultă, iar diavolul, nemaifiind legat de puterea lui Dumnezeu, lucrează prin cei înşelaţi de el toate faptele răutăţii lui.Acum apostazia se răspândeşte pe pământ. Omul, respingând binele şi alegând răul, con­lucrează cu puterile întunericului în lupta împotriva lu­crării lui Dumnezeu: existenţa vieţii pe pământ. Noi sun­tem martorii producerii acestor lucruri.Împărăției lui satan curând i se va pune capăt. Iată un motiv de bucurie pentru cer și pentru oamenii de pe pământ care viețuiesc cerește. Răul condamnat, presimțindu-și pieirea, aleargă pe pământ, tulbură umanitatea, se umflă până la limita puterii sale și îi obligă pe oamenii care nu și-au pus pe fruntea și inima lor pecetea crucii Mielului lui Dumnezeu să se îndrepte impetuos înainte și să-și accelereze ritmul de viață. Răul înțelege că, doar prin acest iureș al oamenilor și al popoarelor, el ar putea reuși să facă părtași ai pierii sale încă o parte din umanitate.

Feriţi-vă de zarvă, feriţi-vă de faptele făcute la vedere, feriţi-vă de tot ceea ce vă privează de smerenie. Acolo unde nu există sme­renie, nu este şi nici nu poate fi vorba de lucruri cu ade­vărat plăcute lui Dumnezeu. Acum sunt vremurile când nu mai există îndrumători plini de har, cu o viaţă du­hovnicească autentică. Acum este mai sigur să ne călă­uzim prin intermediul Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi.

Dr. Gabriela Naghi                                14 aprilie 2020

Când diavolul vrea să câştige pe cineva, ia chip de înger al luminii (II Corinteni 11,14) şi cu această identitate falsă îşi începe asaltul. Omul ţintă e îndemnat de cel rău să se roage mai mult, să posteasca cu râvnă sporită, să meargă mai des la  biserică, să săvârşească cât mai multe fapte bune. După ce i-a câştigat încrederea, urmează prăbuşirea bietului om, pentru că diavolul ştie cum să-l împingă în prăpastie.

Când un om al sistemului vrea să pară a fi ceea ce nu este, are voie să vorbească împotriva sistemului, să critice anumite aspecte, ca să-şi creeze o aură de om cumsecade, dar, în aceiaşi vreme, are misiunea să facă o mixtură de adevăr şi minciună, să promoveze aberaţiile sistemului.

Este cazul domnului Teodosie Petrescu, titularul scaunului Episcopal din Constanţa. Domnia sa şi-a aranjat un interviu cu unul din preasupuşii săi, Eugen Tănăsescu. Începe dumnealui cu un fel de bălmăjeală, că sinodul din Creta n-ar fi fost pan-ortodox pentru că au lipsit ruşii, cei mai numeroşi… ,,dar nu discutăm asta’’. Imediat se redresează şi intră în forţă: ,,Pot să spun că sinodul din Creta nu a adus învăţături noi, atâta pot să spun. Eu, personal, ce pot să spun? Că se tot vehiculează că ni s-au impus la sinodul din Creta nişte învăţături noi. Nu s-a impus nimic, absolut nimic. S-a făcut o dare de seamă – (cine a dat seama, în faţa cui?, n.a.) – n-am semnat niciun document că aderăm la sinodul din Creta, deci sinodul din Creta…’’

Aci IPS Sa minte cu seninătate în privinţa semnăturilor  de aderare, bine ştiind că toţi românii prezenţi acolo, 25, au semnat documentele eretice cu mult aplomb. IPS Teodosie n-a fost prezent în Creta, dar fiţi sigur că semnătura dânsului figurează pe documentele ţinute secrete, alături de celelalte semnături strânse prin octombrie 2016. Cât despre ereziile promovate în Creta şi asumate de ierarhii români in corpore, n-are rost să mai vorbim, s-a scris suficient şi lucrurile sunt cum nu se poate mai clare.

Despre interviul în cauză ar fi multe de spus, însă n-are rost să pierdem vremea făcând exegeza spuselor  domnului Teodosie. A încercat dumnealui să câştige o anume simpatie şi chiar a reuşit, pe moment. Când anii trecuţi l-a văzut o ţară întreagă cu cătuşele pe mâini, am spus, cu convingere, că nu va păţi nimic. Şi n-a păţit. A fost găsit nevinovat şi achitat. De ce? Pentru că e omul lor, al sistemului. Acesta a fost mulţumit că l-a arătat lumii încătuşat, atrăgând hule asupra Bisericii noastre. O anume remarcă non-coformistă a avut şi domnul Macarie din Europa de Nord. Imediat oamenii şi-au făcut iluzii. Domnul Galaction dă binecuvântarea pentru tipărirea unor cărţi incomode pentru sistem şi oamenii îşi închipuie imediat că ar fi o speranţă. Domnul Ignatie de la Huşi îl critică pe preşedintele german Klaus Iohannis. Ce curaj, îşi spune lumea. Domnul Irineu de la Craiova aşterne alături de semnătura de pe documentele cretane o menţiune prin care ne înştiinţează că dânsul crede într-Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Şi ce-i cu asta, dacă ai participat şi ai fost de acord cu ereziile propuse de cmb?

Să nu fim naivi, să nu ne facem iluzii. Ierarhii români, vreo 56, sunt cu toţii oamenii sistemului pe care-l slujesc şi asta s-a văzut desluşit acum când bisericile ne-au fost închise şi Sfintele Slujbe, interzise. Ca să ajungă în scaunele episcopale, a trebuit să corespundă unor criterii clare, să răspundă unor exigenţe sistemice, să se angajeze în direcţia dorită de vrăjmaşii Bisericii. Altfel, erau şi astăzi printre muritorii de rând.

Presbiter Ioviţa Vasile  

A sosit vremea să nu fim superficiali, să cercetăm și să ne lămurim în orice aspect al credinței noastre pentru că vor veni și mai mari înșelări! Un Sfânt Părinte spunea: “toți știu unde este Biserica, însă puțini știu unde nu este”. Înșelările propuse poporului nostru ortodox se fac prin numeroase manifestări la care participă sau sunt binecuvântate de ierarhii ecumeniști.

-Rugăciunile în comun cu ereticii condamnați de Biserică, la fel cu scopul de a sminti poporul.

-Participarea ierarhilor din Biserică la slujbele idolești ale ereticilor condamnată de Sfintele Canoane ale Bisericii.

-Organizarea de spectacole muzicale în Biserici pentru a pângări locul sfânt și a sminti credincioșii.

-Îndemnul episcopilor din Patriarhia Romană către popor pentru a-l întâmpina pe papa eretic Francisc, care a pângărit pâmântul nostru sfânt, în timp ce Patriarhia din Bulgaria a interzis credincioșilor acest lucru, sau, în cazul Patriarhiei din Georgia, aceasta nu s-a opus credincioșilor, când aceștia l-au izgonit pe papă de pe pământul lor sfințit de Maica Domnului, pentru răspândirea Evanghelie Fiului Său.

-Emisiunile de la Radio Trinitas unde după Sfinții noștri din Biserică sunt evocați “sfinții ereticilor” ori bine se știe că ereticii nu au sfinți.

-De asemenea am auzit că preoții noștri recunosc botezul ereziei catolice ca fiind valid. Ne crucim !

Oare ce face Patriarhia ? Ne crede un popor de proști ? Iar mai nou cu această tulburare în mass-media ne sunt prezentate imagini de la lăcașurile papistașe din Italia, care prin reprezentații lor fac declarații halucinante în materie de credință, de unde se vede clar că nu vor să revină la dreapta credință. Menționăm și atitudinea Mitropolitului Irineu al Olteniei, care se declară împotriva documentelor eretice din Creta, dar le-a semnat! Un adevăr și o minciună exact cum îi place diavolului! Menționează alături de semnătură Biserica Cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească! Pentru ce? Nu poate înşela pe Hristos și, de asemenea, pe popor pentru că în concepția domniei sale, Biserica – Trupul Lui Hristos este o instituție oarecare, la nivel cu ereziile și schismele: catolici, protestanți, monofiziți, la fel cum au fost batjocorită în Creta !

Din această cursa pentru marea lepădare din Creta 2016 nu poate lipsi părintele Necula de la Sibiu, cu mască de misionar, care prin conferințele domniei sale organizate prin țară, face glume pe seama Credinței noastre Ortodoxe și a lui Hristos Domnul. A fost și la Târgu Neamt și, timp de 2 ore, sala plină de preoți și credincioși mai mult tineri, s-a aflat într-un hohot de râs, iar în momentele mai serioase ne povestea cât de buni și credincioși sunt ereticii papistași, trecând cu vederea rugămintea de a vorbi despre Sinodul din timpul Sfântului Fotie cel Mare, în care s-a condamnat erezia catolică.

Ne întrebăm ce jurământ a depus la hirotonie? Cui să slujească?

Spune Sfântul Ioan Iacob Hozevitul: “Pericolul vine de la frații cei mincinoși, care sunt dușmani ascunși cu atât mai periculoși cu cât cred că ei sunt frați curați. Predică și ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată și prefăcută după placul lumii acesteia și stăpânitorului acestei lumi”.

Să alegem Credința Dreaptă, să cercetăm și să ne lămurim cum spune Sfântul Ignatie Briancianinov, care scrie pentru aceste vremuri, pentru a conștientiza valul apostaziei care este plecat – nu-l putem opri noi cu mâinile noastre slabe dar, să ne ferim din fața lui, pentru a nu intra în înșelare, luând și pe aproapele nostru cu noi.

Hristos este nepărtinitor și nu lasă pe nimeni în bezna morții, îi așteaptă pe toți în Biserica Lui să intre în comuniunea cu El prin Sfintele Taine, numai că ereziile și schismele din mândrie nu abandonează credința lor cea rea să primescă Sfântul Botez, ba chiar sunt încurajați în rătăcirea și înșelarea lor, spunânduli-se că și credința lor este buna și mântuitoare, că este biserică cu taine valide și succesiune apostolică. Neștiința, nepăsarea, ignoranța, supunerea oarbă, fără discernământ, sub forma ascultării, sunt de la diavol. Poporul nu trebuie să spună “n-am știut”, să aibă o cucernicie lașă, pentru că vedem Ortodoxia în ce stare a ajuns – că poporul ortodox a lăsat-o batjocorită de forțele răului – nesocotind cuvântul Domnului. Niciodată nu cer Sfinții Părinți să fim proști sau să ne lăsăm prostiți – făcându-ne că nu vedem abaterile grave de la credință! Hristos ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, nu să ne lăsăm manipulați și îndobitociți, ci mereu treji, ca să nu ne amăgim căzând în înșelare. Marea dramă este că această parte de popor nici nu realizează că este în înșelare, este iubitoare de eretici, care sunt în afara Bisericii Ortodoxe, unde nu este mântuire, și urmează ierarhi și preoții ecumeniști sau delăsători.

Noi, mârturisitorii, imediat după Sinodul eretic din Creta ne-am declarat împotriva învățăturii străine de Credința noastră Ortodoxă. Dar, în loc să fim încurajați că apărăm Dreapta Credință, am fost considerați rătăciți, schismatici, iar părinții mărturisitori caterisiți și izgoniți din mânăstiri și parohii, uneori cu tot cu parohie sau cu tot cu obște! În timp ce preoții cu cuget ortodox din Biserică nu sunt lăsați să spună poporului ADEVĂRUL cu privire la Sinodul eretic din Creta, preoții cu cuget neortodox au început să spună despre unirea Credinței noastre Ortodoxe cu ereticii catolici. Așadar, urgia se apropie. Mai e puțin până în 2025, când se vrea “restaurarea unității creștinilor” prin “unirea bisericilor” în duh ecumenist! Să nu fie! Iată, încep să se culeagă roadele Sinodului eretic din Creta, preoții slujitori din popor au început să vorbească fără nici o jenă despre această unire, punând în aplicare deciziile eretice din Creta. Mai pot minți în continuare ierarhii ecumeniști că în Creta nu s-a întâmplat nimic?

Sfântul Ciprian al Cartaginei ne spune că : “În afara Bisericii nu există mântuire, lumea este sub puterea satanei !” Că este așa vedem din exorcizările și lepădările care se fac atunci când ereticii primesc Sfântul Botez pentru a reveni în Biserică. Vă dați seama ce presupune “unirea bisericilor” care s-a propus în Creta și pe care o promovează acum slujitorii din Biserică, cu cine vor să ne unească! Să-L abandonăm pe Hristos? Și să primim minciuna satanei? Și ne mai întrebăm de ce vine urgia! Și atunci ne mai aflăm acoperiți de Marea Sa Milă? Alegerea este a noastră ! Să nu urmăm învățăturile străine de Ortodoxie referitoare la “unirea bisericilor”, nici să credem că și ereziile și schismele sunt biserici, că au Sfinte Taine, așa cum spun în popor preoții infestați de erezia ecumenismului!

Așadar, să nu fim părtași la un altfel de creștinism decât cel propovăduit de Sfinții Părinți, după cum ne spune Sfântul Filotei Zervakos – ucenicului Sfăntului Nectarie: ,,Avem încredere în Sfinții Părinți, apoi în duhovnicii noștri, primind sfaturile acestora din urmă, ca de la cei dintâi, atât timp cât sunt în acord cu aceea nesubstituindu-se lor – altfel vom fi părtași la un altfel de «creștinism» decât cel propovăduit de Sfinții Părinți, iar fiind astfel nepregătiți ca praful ce-l spulberă vântul de pe fața pământului vom fi spulberați de urgia despre care se spune că se apropie”.

La fel și Sfântul Ignatie Briancianinov spune că singura Credință mântuitoare este credința în Răscumpărătorul și comuniunea cu El realizată faptic prin Sfintele Taine în Biserica cea Una, Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică. De 4 ani noi, mărturisitorii, cerem ierarhilor să se dezică de hotărârile eretice al Sinodului din Creta. Le spunem și acum. Lăsați preoții cu cugetul ortodox, care nu au primit și nu primesc erezia cu “unirea bisericilor” pierzătoare de suflet, să predice Poporului Ortodox adevărul despre Creta, să respingă aceste învățături străine și să se întoarcă la Hristos! Dacă arhieriile voastre și preoții care nu țin la credință ortodoxă vreți o altă învățătură potrivnică învățăturilor Sfinților Părinți prin care a vorbit Dumnezeu, vă privește, Hristos nu ne mântuiește fără voința noastră, dar lăsați Poporul Ortodox să afle adevărul și să vină la Hristos, pentru că nu există mântuire în afara Bisericii !A sosit vremea ca poporul să se trezească, să vadă, să cerceteze și să iasă din înșelarea pe care a primit-o ascultând de ierarhii trădători de credință și să urmeze învățăturile Sfinților Părinți – tradiția de veacuri a Bisericii noastre Ortodoxe.

Dumnezeu a îngăduit să vină această tulburare peste noi pentru necredința și trădarea ierarhilor și slujitorilor care au rămas în comuniune cu ei, dar și pentru delăsarea poporului, care, în loc să-L urmeze pe Hristos, i-a urmat pe acești ierarhi și preoți ecumeniști. Cu toată dorința ierarhilor și preoților care așteaptă “unirea bisericilor”, Biserica nu va cădea, va dăinui și se va păstra curată până la a Doua Venire a Mântuitorului, chiar dacă prigonită și izgonită, așa cum, curată s-a păstrat de acum 600 ani, când tot prin trădarea ierarhilor și tot la un sinod tâlhăresc – Florența – 1439, în încercarea de unire cu ereticii catolici, Ortodoxia a căzut în mâinile musulmanilor. Hristos, Care ocrotește Biserica Sa, a rânduit să nu cadă în mâinile ereticilor catolici să o schimonosească, să o pervertească, ci în mâinile musulmanilor, unde s-a păstrat curată, chiar dacă oprimată!Transformarea principiului sinodalității Bisericii, în cadrul adunării eretice din Creta, a dus și la o mai mare cădere: dezbinarea în Ortodoxie prin schisma din Ucraina provocată de ereticul patriarh ecumenic Bartolomeu.Așadar, cădere după cădere, de care ierarhii și preoții care mai vorbesc în aceste vremuri tulburi, nu spun o vorbă despre aceste trădări ale Credinței noastre Ortodoxe și despre învățătura străină de Ortodoxie introdusă în Biserică prin care  vor să depărteze poporul de Hristos.

Toți vorbesc de vindecarea și salvarea trupului de virusul epidemiei. Dar când vom vorbi și de vindecarea și salvarea sufletului de virusul ereziei ecumenismului, care loveşte Biserica din interior și este moartea sufletului, pentru că înseamnă despărțire de Dumnezeu?

Noi să respingem toate înșelările și învățăturile potrivnice Sfinșilor Părinți și să stăm cu frică de Dumnezeu și cu dragoste în corabie, care este Biserica, și să nu ne temem pentru că la cârmă este Hristos.

Maria Petrariu, Tg. Neamt

0746806320

petrariumaria@yahoo.com

În calitate de medic solicitat să ajute în această criză epidemică, aș dori să vă împărtășesc ceea ce se întâmplă în spitale, care răspund orbește tuturor injoncțiunilor ordonate de guvern. În primul rând, trebuie să știți că toate spitalele publice și private din teritoriu sunt goale. În acest mare război purtat împotriva Covid-19, toate celelalte patologii sunt retrogradate pe planul doi, chiar al treilea. Ce înseamnă: toate spitalizările și intervențiile chirurgicale programate pentru persoanele care au nevoie de îngrijiri au fost anulate.

Oamenii care sunt somați de guvern și mass media să rămână acasă, ajung să moară tot acasă din cauza insuficienței cardiace, de exemplu, pentru care nu vor primi tratamentul necesar într-un anumit interval de timp. Pentru că ar trebui să se știe că această panică generalizată întreținută artificial, pentru a opri propagarea unui virus care există oricum, este dublată de directive oficiale menite să împiedice o acțiune reală și organizată pe plan național, face ca toți medicii liberali, precum și generaliștii și  specialiștii, să-și închidă cabinetele. Prin urmare, pacienții nu mai văd un medic și nimeni nu poate evalua o posibilă deteriorare la pacienții cu boli cronice și, ca atare, dacă nu mor acasă, ajung prea târziu într-un serviciu spitalicesc. Așadar, de trei săptămâni, în Franța,  toți medicii și chirurgii sunt șomeri!

Niciunul dintre noi nu înțelege în prezent ce se întâmplă. Cu toții ne întrebăm: unde au dispărut pacienții? Iată un exemplu care să vă arate absurditatea acestei situații: dacă un pacient sună la numărul de urgență 15 pentru că simte o ușoară durere toracică în baza dreaptă cu o ușoară tusă și puțină febră, i se va spune că acestea sunt semne frecvente ale Covid- 19 și că trebuie să rămână acasă, va trece peste câteva zile. Ghinion, este de fapt o embolie pulmonară, iar pacientul se poate găsi în șoc hipovolemic în orice moment, pe lângă necroza plămânilor.

Am fost rechiziționat cu ceva timp în urmă să lucrez într-una din aceste unități. Cum arată? Serviciile spitalului sunt goale, fiind rechiziționate pentru a pacienții Covid-19. Situația pacientului etichetat „resuscitabil” din departamentul nostru: ajunge cu oxigen pur în mască pentru a-l ajuta să respire, noi adaptăm fluxul de oxigen în funcție de nevoile sale (estimat prin saturarea oxigenului) și în majoritatea cazurilor: nu-i schimbăm deloc tratamentul! Aceste servicii, care sunt prezentate ca zone de război total copleșite, sunt de fapt unități de supraveghere unde nu facem aproape nimic. Nu am avut niciodată zile atât de pașnice ca de la începutul acestei crize.Am petrecut suficient timp de mai multe ori în secții de urgență și reanimare, așa că știu că vârsta nu este întotdeauna factorul determinant atunci când decidem dacă resuscităm un pacient sau nu. Am văzut deja încercări de resuscitare la pacienții cu vârsta de 80 de ani, pentru că există o maximă pe care ne place să o repetăm ​​pentru conștiință: avem o obligație de mijloace, dar nu de rezultate. Ceea ce înseamnă că pentru orice pacient care ajunge în mâinile noastre, trebuie să facem tot ce putem pentru a-l salva, chiar dacă se dovedește că a pornit prost din start.

Prin urmare, în aceste unități, ucidem în mod artificial pacienți care sunt condamnați imediat ce părăsesc situația de urgență. În niciun moment nu căutăm să practicăm medicină cu ei. Aceste decese sunt considerate apoi victime ale Coronavirusului, când sunt de fapt victimele medicilor francezi.Familiile acestor victime nici măcar nu pot realiza nimic din ce se întâmplă pentru că, nu au dreptul la nicio vizită. Pacienții pe sfârșit de viață (cei care au beneficiat de cocktailul LATA) au dreptul la o singură vizită pe zi. Așadar, rudele trebuie să se aranjeze să decidă cine va merge pentru a vedea viitorul mort. Iar acest vizitator nu va avea voie să viziteze din nou în săptămâna curentă. Prin urmare, nu au cum să aprecieze progresul clinic al persoanei dragi, pentru că mai rar avem pacienți care rezistă mai mult de o săptămână pe Morfină și Hipnovel. Prin urmare, politicienii noștri orchestrează morți cu lopata în spitale și folosesc aceste decese pentru a crea o psihoză generală pentru un scop pe care încă nu îl pot înțelege…

 Traducerea Mihnea Codrescu

Sursa: Un docteur d’une unité Covid19 explique à Démocratie Participative comment l’Etat orchestre les décès du Coronavirus – Démocratie Participative

Asta îi este menirea, după cum socoteşte dumnealui.

Când şi unde vrea K.W. Iohannis, coronavirusul dispare ca prin minune. E de-ajuns să ne uităm la imaginile de pe aeroportul din Cluj din aceste zile. Bieţii oameni se înghesuie – aici nu mai există… distanţă socială -, ca să prindă un loc în avioanele care urmau să decoleze spre Germania. Nu mai puţin de douăsprezece într-o singură zi. Nicio măsură de precauţie, niciun jandarm care să facă ordine, niciun avertisment privind potenţialul pericol, nimic. Oare, de ce? A venit poruncă din Germania ca să se trimită un lot de sclavi? Iohannis se conformează şi iată-i pe românaşii noştri răspunzând prompt dorinţei prezidenţiale. Oare în Germania n-a ajuns pandemia? Nu e un pericol major să trimiţi potenţiali purtători ai coronavirusului la nemţi? Ştie făcătorul de lucruri bine făcute ce ştie.

Se doreşte o Românie normală, precum a promis educatul Iohannis? Atunci nebunii să fie adunaţi în ospicii, beţivii duşi la dezalcoolizare, drogaţii internaţi de urgenţă, neajutoraţii să fie ajutaţi. Dar mincinoşii? O posibilitate ar fi să ajungă după gratii, pentru răspândirea de ştiri false. Pentru că asta se face de trei decenii, suntem bombardaţi cu şuvoaie interminabile de minciuni, începând de la cei aflaţi în vârful piramidei. De câte ori ne-a spus diversionistul nr. al ţării că nu sunt bani de pensii şi salarii? Şi bani au fost, sunt şi acum.

Ţinta principală al acestei zise pandemii îl reprezintă Sfânta Credinţa Ortodoxă, împărtăşită de milioane de români. Aceasta trebuia lovită din plin, prin închiderea bisericilor, interzicerea Sfintelor Slujbe de Paşti, sub ameninţarea unor sancţiuni de o duritate nazistă. Şi asta face Iohannis, îşi bate joc de milioane de români care nu mai pot intra în sfintele locaşuri la această Dumnezeiască Sărbătoare a Învierii. La mine în sat nu există măcar un caz de persoană infectată. Constatarea e valabilă pentru toate satele din jur. Nu cunosc măcar o persoană în judeţul acesta care să fi fost găsită pozitiv. Şi totuşi suntem ţinuţi în arest la domiciliu, pentru că aşa vrea Iohannis şi şleahta. Jandarmii şi armata cu blindatele scoase la vedere îi hăituiesc pe bieţii oameni, în vreme ce pădurile sunt tăiate în neştire şi lemnul e trimis la oamenii preşedintelui, aflaţi peste hotare. Acum sunt mari şi tari.

După ce se va ordona încetarea pandemiei, îl veţi vedea pe Iohannis ieşind pe toate posturile de televiziune să se umfle-n pene şi să ne spună ce măsuri geniale a luat el şi guvernul lui, încât cei rămaşi în viaţă îi sunt profund datori, până la moarte. E un păcat să faci sau să doreşti răul cuiva. De data aceasta, asistăm la răul pe care şi-l fac singuri, punându-se de-a curmezişul Poruncilor Dumnezeieşti. Vai de cel prin care vine sminteala. Mai bine…

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?’’(Marcu 8, 36-37). Cine studiază cu atenţie istoria scrisă, constată că toate imperiile care s-au perindat în lume au fost clădite pe sânge şi teroare. Cei care le-au întemeiat au dus războaie absurde, nimicitoare şi au subjugat prin forţă popoare întregi, având ambiţia nebunească de a stăpâni lumea. Acest lucru este valabil pentru imperiul roman, care a căpătat o întindere nemaiîntâlnită. Pe unde au ajuns, romanii şi-au impus nu numai stăpânirea administrativă, ci au răspândit şi religia lor deşartă şi mincinoasă a zeilor, care, în fapt, erau demoni. Aşa au venit în conflict ireconciliabil cu Biserica lui Hristos, pentru că membrii acesteia nu-şi trădau Mântuitorul, alegând mai bine să moară. Aşa s-au născut persecuţiile împotriva lor, în care mulţi s-au încununat cu cununa muceniciei. Trecerea vremii ne arată că biruitori au fost cei care L-au mărturisit pe Hristos, iar sufletele persecutorilor s-au pierdut în adâncimile iadului. Imperiul s-a prăbuşit, în vreme ce Biserica a rămas şi nu va fi biruită nici de porţile iadului. La ce le-a folosit cezarilor romani stăpânirea lor atât de mare?

          Mai aproape de zilele noastre, am avut imperiul sovietic comunist. Ştim cine au fost cei care au ,,fericit’’ lumea, născocind comunismul. Naţiunea, căreia le aparţin, ar trebui să şi-i revendice. Ideologii comunişti şi-au propus să şteargă numele lui Dumnezeu de pe faţa pământului, pentru ca ei să ajungă stăpânii lumii. Susţineau cu fervoare că sistemul comunist se va întinde peste toată faţa pământului. Dumnezeu a arătat că aceşti nebuni nu erau decât nişte bieţi muritori, care au refuzat să-şi cunoască nimicnicia. Visurile lor demente s-au spulberat, iar sufletele lor s-au dus în chinurile iadului.

          Ultimul imperiu al istoriei va fi cel instaurat de antihrist, numit de Cartea Apocalipsei (13, 1) ,,fiara care se ridică din mare’’. Dumnezeu va îngădui ca acest tiran să stăpânească vremelnic, adică trei ani şi jumătate, peste tot pământul. Mântuitorul ne spune că blestematul antihrist va institui un regim de teroare nemaiîntâlnită. Dumnezeu va avea grijă de aleşii Săi şi va scurta acele zile, pentru cei aleşi. Încă de-acum vedem aceste cuvinte împlinindu-se, căci toată lumea îşi dă seama că, realmente, zilele, lunile şi anii s-au scurtat, însă puţini înţeleg şi explică cu adevărat acest fenomen. Sfârşitul este ştiut, căci Dumnezeu nu ne lasă în neştiinţă: imperiul se va prăbuşi şi antihrist se va pierde în iad.

          Iubite cititorule, multe lucruri folositoare putem noi învăţa din lecţiile istoriei, dacă vrem şi suntem receptivi. Dumnezeu ne-a lăsat istoria scrisă tocmai ca să ne dăm seama ce preţ ar trebui să punem noi pe mântuirea sufletelor noastre şi cât de înşelătoare sunt imperiile, măririle şi stăpânirile veacului acestuia.

Presbiter Ioviţa Vasile

Te mâhnești pentru soțul mort. Îți faci griji pentru copii. Plângi zi și noapte, în sufletul tău e tulburare și întuneric, înaintea ochilor – ceață și necunoscut.
Îmbărbătează-te! Nu te teme! Spune-ți: bărbatul meu era în primul rând al lui Dumnezeu, și apoi al meu; și copiii mei sunt în primul rând ai lui Dumnezeu, și apoi ai mei. Dacă grădinarul iscusit smulge o floare, să știi că așa trebuia să facă. El știe pricinile pentru care a făcut asta. Iar una dintre pricini este și aceea ca florile din jur să propășească mai bine. Gândurile tale se vor înălța de la pământesc la ceresc. Sufletul ți se va lipi mai tare de Dumnezeu. Duhul îți va triumfa asupra trupului. Moartea nu-ți va mai fi înfricoșătoare. Deșertăciunea dinainte ți se va părea vrednică de râs. Felul în care vedeai această lume – ca pe patria adevăratei și trainicei fericiri – se va schimba. Așadar, câștig duhovnicesc din mai multe părți. Să știi că Dumnezeu zidește și când dărâmă.

Pentru copii să nu-ți faci griji. Fă doar ce stă în puterea ta. În ce întrece puterea ta, încredințează-i Făcătorului lor și al tău. Scris este: aruncă spre Domnul grijile tale, și vei simți că este ușoară crucea ta. Au fost și sunt multe cruci grele asupra mamelor rămase văduve, îți voi descrie una deosebit de grea.

La începutul Războiului mondial, nemții l-au omorât pe un cunoscut al meu înaintea casei sale de lângă Drina, la casă au pus foc, iar pe nevastă au alungat-o de acolo, împreună cu cei șase copii mici. Au trecut de atunci doisprezece ani. Într-o zi, pe neașteptate, mi se arată în Skoplje un tânăr funcționar de la căile ferate și mi se prezintă drept fiul acelui prieten al meu care pierise. M-am bucurat mult și l-am întrebat cu frică dacă a mai rămas cineva în viață dintre ei șapte – la care el mi-a răspuns vesel: suntem vii și sănătoși, slavă lui Dumnezeu! Doi suntem slujbași de stat, doi în comerț, sora mai mare măritată, iar cea mai mică împreună cu mama în B. Atunci a început să îmi facă o descriere vie a chinurilor și grozăviilor îndurate. Mersul pe jos, de-a dreptul pribegie prin toată țara, de la Drina la Bitolia. Și foamete, boală, frig, închisoare, nopți petrecute în gări, prin birturi, pe lângă drumuri. Pe lângă asta, frica, necunoscutul, străinătatea, în cele din urmă însă, biruința și slava. A fost păstrat chipul, și înțelegerea, și viața, și credința. Ce să ți-o mai lungesc?

Eu cred că luptele și biruințele acelei mame cu șase orfani sunt mai slăvite și mai frumoase ca ale lui Napoleon.

Și ție îți va ajuta Dumnezeu. Nu Îl uita, și nu te va lăsa. Și vei birui, și vei avea parte de biruință dulce în veacul veacului.
Pace ție și binecuvântare Dumnezeiască!

(Sf. Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. I, Editura Sophia, București, 2002)

Text editat de Dr. Gabriela Naghi                             8 aprilie 2020

Prea-Fericirea Voastră,

Înalt-Preasfinţiile Voastre,

Prea-Sfinţiile Voastre,

În virtutea datoriei pe care Dumnezeu a pus-o asupra noastră, aceea de a apăra Sfânta Credinţă Ortodoxă, ne exprimăm dezacordul privind atitudinea de supunere necondiţionată pe care aţi adoptat-o faţă de autorităţile păgâne şi ateie ale statului român, în aceste vremuri grele, datorate unei pandemii deliberat create şi întreţinute de vrăjmaşii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nu uitaţi că „ocârmuirea Bisericii aparţine preoţilor şi învăţătorilor ei, iar a treburilor din afară i-a fost lăsată împăratului. Căci această lege a aşezat-o şi Apostolul, zicând: Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători (Efeseni 4, 11), şi nicăieri nu pomeneşte de împăraţi”! (Sf. Teodor Studitul)

Sfânta Scriptură ne învaţă că ,,Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”(Fapte 5:29).  ,,Pentru Biserică, Dumnezeu totdeauna e pe primul loc, iar omul, lumea, totdeauna pe locul doi. Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt împotriva, lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui. Dar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotrivească şi să stea împotrivă. Dacă ea nu procedează astfel, ce Biserică mai e şi asta? Iar reprezentanţii Bisericii, dacă nu procedează astfel, oare mai sunt ei reprezentanţi apostoliceşti ai Bisericii? A se îndreptăţi în acest caz cu aşa-zisa iconomie (condescendenţă) bisericească înseamnă nu altceva, decât a-L trăda în ascuns pe Dumnezeu şi Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o trădare a Bisericii lui Hristos.” –zice Sf. Iustin Popovici în Biserica şi statul.

,,Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11). Excelenţele Voastre, dimpotrivă, aţi fost de acord cu interzicerea Sfintei Liturghii şi a celorlalte slujbe bisericeşti, cu închiderea bisericilor; aţi dat dispoziţii ca Sfintele Taine ale Spovedaniei, Împărtăşaniei şi Maslului să nu mai fie administrate credincioşilor, acum în perioada Postului Mare. Nu sunteţi nici măcar asemenea năimitului care vede lupul venind şi lasă oile şi fuge. Nu! Aţi contribuit din plin la această prigoană împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale, chiar din interiorul ei. Acum culegem roadele amare ale trădării din Creta, la care sunteţi părtaşi.

Dar unde ar fi fost astăzi Ortodoxia, dacă arhiereii, preoţii, monahii şi credincioşii, din secolele trecute, ar fi cedat atât de uşor în faţa vrăjmaşilor lui Hristos, precum aţi făcut Preasfinţiile Voastre? ,,Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă” (Efeseni 5,11)! Nu-L răstigniţi din nou pe Hristos, asemenea arhiereilor de acum 2000 de ani!

,,Oare ne vom pierde curajul, vom tăcea şi ne vom supune, de frică, oamenilor, şi nu lui Dumnezeu? Cu niciun chip. Ci nu vom conteni, pe cât ni se va da prilejul, să ne împlinim după putinţă datoria, temându-ne şi tremurând de osânda ce atârnă asupra noastră pentru tăcere.”(Sf. Teodor Studitul)

Prin urmare, Vă rugăm insistent să vă împliniţi datoriile arhiereşti, aşa cum aţi făgăduit la hirotonie, să vă ridicaţi întru apărarea Sfintei Biserici Ortodoxe Române pe care o păstoriţi, aşa cum au făcut cinstiţii ierarhi ai Bisericilor Georgiei şi Bulgariei în această perioadă.

Faceţi presiuni asupra autorităţilor pentru redeschiderea bisericilor, pentru accesul credincioşilor la slujbe şi nu doar de Sfintele Paşti, altfel veţi avea de dat un greu răspuns înaintea Tronului lui Dumnezeu!

Fiţi dar străjeri ai Ortodoxiei şi nu trădătorii ei!

Cu adâncă mâhnire,

Clerici şi mireni ai Bisericii noastre,

nevrednici de numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Petiţie către ierarhia Bisericii Ortodoxe Române pentru redeschiderea bisericilor

Domnilor puternici ai zilei, care staţi în fruntea ţării,

Ceea ce n-au îndrăznit barbarii istoriei care s-au perindat pe pământ românesc, ceea ce n-au făcut nici comuniştii urâtori de Dumnezeu, aţi cutezat voi, prin faptul că aţi poruncit, prin legile voastre, să se închidă sfintele biserici şi să se oprească săvârşirea Sfintelor Slujbe, sub cuvântul mincinos al grijii pentru oameni. Nu vă credem, este suficient să privim spre cerul patriei şi să vedem cum ne otrăviţi din avioane, cum otrăviţi aerul, apa şi solul, căci acele zboruri costisitoare se fac cu ştirea şi vrerea voastră.

Nu ne adresăm vouă cu rugăminţi ca să vă măgulim, vă spunem de-a dreptul: ceea ce faceţi voi în aceste zile de pandemie deliberat provocată şi întreţinută, este o barbarie fără egal în istorie. Încetaţi, nu ne faceţi să vă socotim în rândul blestemaţilor care au umilit şi nedreptăţit Neamul Românesc. Vă relatez un fapt pe care puţini îl ştiu. În vremea ocupaţie ungurilor asupra Transilvaniei, conducătorii de la Budapesta i-au sfătuit pe grofii unguri să se ferească de blestemul preoţilor români ortodocşi. Că grofii nu au ţinut seama de acest sfat, o dovedeşte faptul că au pierit ca ceara de la faţa focului. Nu întindeţi coarda într-atât încât să ne folosim de puterea preoţească de a lega pe cei care săvârşesc fărădelegi strigătoare la cer şi nedreptăţesc Poporul Român Ortodox.

Se vede, în tot ce faceţi, că aveţi conştiinţele încărcate de păcate grele, şi oricât încercaţi să fiţi convingători, nu puteţi înşela un popor întreg. Încetaţi propaganda mincinoasă şi dezmăţată din mass media, care induce oamenilor o frică nejustificată. Nu mai falsificaţi cifrele statistice. Lăsaţi ţara aceasta să intre în normalul ei de fiecare zi. Ocupaţi-vă de aceia care, într-adevăr, sunt infectaţi şi ridicaţi restricţiile draconice la care supuneţi întregul Neam. Vă este de ajuns că naţiunea română vă tolerează la cârma ţării ei, unde staţi cu încolăciri de şarpe, pe voi, străini de Neam şi de Credinţă. Nu există măcar un român care să fi ajuns într-o ţară străină în poziţie înaltă, şi de-acolo să batjocorească poporul acela. Voi întreceţi orice măsură.

Lăsaţi românii să sărbătorească Învierea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum au făcut-o de-a lungul secolelor şi nu inventaţi primejdii imaginare. Nu mai trimiteţi brutele în biserici ca să târască oamenii bătrâni, ,,vinovaţi’’ că se roagă şi îşi rostesc durerile în faţa lui Dumnezeu.

Am început această epistolă cu un cuvânt rostit de Dumnezeu prin Moise către faraonul Egiptului. Nu cumva răspunsul faraonului României să fie unul de felul: ,,Cine-i Acela Domnul, ca să-I ascult glasul… ? Nu-L cunosc pe Domnul…  (Ieşire 5, 2). Nu cumva să persistaţi în această stare de luptători împotriva lui Dumnezeu. Nu cumva să vină şi peste voi pedepse de felul celor din Egipt, sau chiar mai grele.

Robul lui Iisus Hristos, Presbiter Ioviţa Vasile,

detinut al statului antihristic