Categorie: Uncategorized

Observ că ni se impune ca un  un fel de modă o sărbătoare satanistă și anume halloween. Vrând să fie în pas cu moda, unii tineri cască gura la această otravă spirituală ucigătoare de suflete. Halloween-ul pătrunde în cultură, căci nu numai că nu a fost oprit, ci i s-au deschis și porțile! Astfel, deja se pot găsi referiri la halloween prin manuale școlare și prin culegeri. În unele școli se încurajează această sărbătoare. Vânzătorii de măști văd în halloween o oportunitate de câștig, așa că născocesc cele mai hidoase măști.

 Unii părinți refuză să-și mascheze copiii, alții se conformează și apoi se miră că nu se mai pot înțelege cu ei… Oare necuratul nu are nimic de câștigat din conformismul lor? Ba da. Părinții răspund de toate măștile prin care copiii lor au dobândit înfățișări asemănătoare necuratului. Datoria lor era să-i educe în așa fel, încât să se asemene cu Hristos. Atunci ar fi putut comunica în bună rânduială cu ei, iar aceștia ar fi ajuns oameni de nădejde ai societății, nu niște egoiști îndrăciți buni de îndeplinit misiuni satanicești!

La fel de rău este atunci când locurile încărcate de istorie ale poporului român, care este ortodox, ajung pe mâna sataniștilor în vederea promovării păcatului. Mai întâi ni s-a spus că s-au făcut mari pregătiri pentru ca Elon Musk să ne ,,onoreze” cu prezența la Castelul Bran în vederea serbării halloween-ului. Pentru el, această țară este ,,țara lui Dracula”! Astfel, Castelului Bran a găzduit un eveniment cu o conotație străină de spiritualitatea acestui neam. După consumarea ,,evenimentului”, ca să nu cadă în dizgrația ortodocșilor, unii încep să nege participarea lui Elon Musk. Cu sau fără participarea acestui personaj, sărbătorirea halloween-ului a avut loc sub ochii îngăduitori ai autorităților locale care se pare că au și participat la această sărbătoare.

Indiferent ce fel de măști au purtat, Dumnezeu le-a văzut chipul cel adevărat, le-a văzut trădarea. Aceștia L-au răstignit pe Hristos din inimile lor, căci nu pot sluji la doi domni. Poporul i-a ales pentru a le reprezenta interesele și pe plan spiritual, nu doar pe plan material!

Acest popor are un cult al frumosului, al modelelor de frumusețe fizică și morală, așa cum reiese din folclorul nostru. Ideea de frumos este legată de Hristos. Frumosul vizează fericirea veșnică, mântuirea. Așadar, Frumosul nu trebuie înlocuit de urât, de monstruos! Trebuie să păstrăm onoarea ca Maica Domnului să ne considere Gradina ei!

Așa cum ne învață Mântuitorul, datoria de a educa tânăra generație este și o misiune divină. Politicienii, clericii, oamenii de afaceri, părinții și educatorii trebuie să fie modele de înțelepciune. Doar așa societatea întreagă va fi preocupată de dobândirea înțelepciunii. Pierderea preocupării pentru înțelepciune echivalează cu stricarea sării:

,,Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. (Matei, 5, 13-16)

De aici reiese rolul de căpetenie al educației.  Doar cu o educație autentic ortodoxă vom atrage mila lui Dumnezeu. Iar pentru asta, avem nevoie de părinți, de politicieni, de formatori de opinie și de profesori ortodocși și de cărți care să nu vină în contradicție cu învățătura ortodoxă. Tinerii trebuie să opună rezistență acestor încercări de a-i sataniza până nu e prea târziu. Cu toții trebuie să înțelegem vremurile. Nu trebuie să permitem nimănui să ne intoxice cu subcultură, cu ecumenism, cu perversiuni și cu încurajarea păcatelor despărțitoare de Dumnezeu.

Dumnezeu să ne ajute! Amin.

Prof. Lucreția P.

 Banca Centrala Digitala (CBDC) va emite moneda digitala pentru SUA cel tarziu în luna mai 2023. În primul rând, fiecare cetatean va avea obligatoriu o identitate digitală care să-i inlesneasca accesul la creditul digital. SA REZISTAM! Acesta este ultima baricada înainte de intra in epoca sclaviei si a controlului digital. Fără ca oamenii sa achieseze la ID digital, agenda New Age nu va fi functionala. E destul ca băncile prin dobanda impusa fac bani din nimic. A venit timpul să inversăm termenii și să controlăm modul în care ne salvăm efortul si beneficiul muncii. Conform diferitelor cercetări și diferitelor rapoarte pe care le obținem, ei se gândesc chiar acum la un colaps economic, un crash economic ca preext… Asta înseamnă ca un nou tip de monedă digitala diferita va fi introdusa.Atunci, in prealabil, ceea ce vor să facă este să-i forțeze pe toți cei care au niște bani cash de rezervă să cheltuiască acei bani, pentru că ei consideră că altfel vor avea probleme să pună în aplicare Noua Ordine Mondială dacă undeva există niște oameni independenți care pot supraviețui independenti, așa că trebuie să aduca oamenii într-un stadiu in care să-i forțeze să cheltuiască toti banii cash și sa piarda absolut tot ce au. De aceea vor să înceapă cu un fel de colaps economic controlat pentru a impune o nouă monedă digitala, iar după aceea intenționează să impună la nivel mondial moneda digitala. Pentru a implementa moneda digitala la nivel mondial trebuie să fi derulat deja implementarea super digitalizarii peste tot in lume, iar pentru ca oamenii or să se întrebe ce este mai exact digitalizarea… super digitalizarea este o modalitate electronica sofisticata de a controla direct oamenii la fiecare pas, chiar si la domiciliu atunci cand va fi implementata sau instalata. În acel stadiu, controlul – controlul politic – al tuturor celor de pe planetă va fi posibil. Pentru a preveni orice fel de independență față de oameni trebuie să ne amintim că Papusarii…vor face orice pentru a se asigura că toată lumea, va fi cheltuit toate economiile personale și orice rezervă de numerar sau tezaur de valoare in bunuri. Pentru a preveni, de asemenea, orice fel de independență au început deja, peste tot pe planetă, a implanta în păsări, pești și animale sălbatice implanturi cu microcip. De ce? Pentru că vor să se asigure că pentru cei care nu vor accepta NWO, nu vor putea pescui sau vâna nicăieri, pentru că în ziua în care ar încerca să facă incerce sa pescuiasca sau sa mearga la vânătoare, în ziua în care ar prinde un pește sau ar vana un animal cu implant de microcip ar fi monitorizat prin satelit, absolut, peste toata suprafata pamantului. Aceiași oameni pentru a se asigura de controlul deplin al tuturor schimbă legile din diferite țări chiar acum pentru a se asigura că vor avea control deplin asupra vitaminelor. De asemenea, ei schimbă legi în acest moment, cele despre religie, dar și cele despre tulburările psihiatrice, pentru a considera pe oricine are un potențial de rezistenta/disidenta ca fiind diagnosticat cu tulburare psihiatrică și astfel ar trebui internat într-o clinică pentru a fi reeducat. Dacă țineți cont de faptul că această Nouă Ordine Mondială, Noul Guvern Mondial este o dictatură mondială, nu puteți uita faptul că o dictatură va face tot posibilul pentru a se asigura că va fi în măsură să controleze pe oricine de pretutindeni de pe planetă. De aceea, tipul de tehnologie nouă pe care îl impun acum peste tot este o tehnologie de control al oamenilor. Dacă luăm, de exemplu, tehnologia pe care am avut-o în anii 1940 și 1950, acest tip de tehnologie a fost făcută pentru a ajuta oamenii pentru o viață mai ușoară. Dar noua tehnologie – dacă va faceti timp să va uitati la calculatoare, microcipuri, mașini noi cu microcip, la digitalizare… veți observa, ca acest lucru este evident, veți observa că tehnologia este construita într-un mod in care poate monitoriza și controla pe oricine peste tot. Și daca acest tip de tehnologie este făcută în acest fel, ea este făcută și cu un scop. A refuza să vezi acest scop înseamnă ca nu vrei să vezi dovezile unui nou tip de putere politică care vrea să se impuna pe planeta. Acum, la finalul acestei expuneri… Vreau să-mi cer scuze pentru dificultățile mele, problema mea cu limba engleză, pentru că, ca un jurnalist canadian sunt, de asemenea, din partea de est a Canadei, care este de limba franceză vorbitoare. Sper că, chiar dacă am probleme cu pronunția, sau cu accente franceze în discursul meu, sper că va fi posibil pentru toată lumea, cel puțin să înțeleagă sensul acestei expuneri și, de asemenea, sensul real al NASA Blue Beam Project. Și îi rog pe toți cei de pretutindeni care vor asculta să facă tot posibilul să răspândească peste tot cuvintele despre acest tip de tehnologie nouă care există acum în spațiu și care există în scopul punerii în aplicare a Religiei Lumii Noi, care este, de asemenea, fundamentul de bază al guvernului Noii Ordini Mondiale.Vă mulțumesc! Text trimis de Ioana Ciobanu

Am transformat în întrebare o afirmație mereu vehiculată, fără noimă, în spațiul public. Neexplicată, afirmația riscă să ne transforme pe toți, de-a valma, în personaje egale cu marii raufăcătorii și criminali ai lumii.

Să ne înțelegem: ca individ ce fac parte din Poporul Ortodox Român al lui Dumnezeu, port povara multor păcate grele, și sunt dintre cei care am atras mânia și pedeapsa lui Dumnezeu asupra românilor. Mă îngrijesc cum pot de aceste păcate, mărturisindu-le la Sfânta Spovedaie sau cerând iertare aproapelui căruia i-am greșit.

Sunt însă lucruri pentru care n-am nicio vină. Nu mă simt vinovat pentru faptul că această țară a stat, de-a lungul istoriei, în calea relelor, cum spune cronicarul. Nu e vinovat nici Dumnezeu pentru faptul că ne-a așezat aici. Vinovați sunt pagânii și barbarii care au râvnit întotdeauna la cele ce aveam noi, românii. Vinovați sunt turcii care vreme de multe secole au venit peste noi și ne-au pricinuit atâtea suferințe. Vinovați sunt și rușii, nu Poporul Dreptcredincios Rus, ci criminalii care i-au condus și i-au împins împotriva noastră. Vinovați au fost și sunt ungurii, cei veniți din adâncurile Asiei, care s-au uitat cu ură și ochi hulpavi la Poporul nostru. Îi vedem cât sunt de mârșavi acum, când profită de situația grea în care ne aflăm și se manifestă deschis ca stăpâni ai acestor ținuturi. Vinovați sunt nemții pentru tot răul făcut românilor. În momentul de fața au bolovanul lor nesimțitor, instalat la cârma României, în trecut l-au avut pe Adolf Hitler, marele criminal al istoriei.

Să nu-i uităm pe jidani. Ne-au ocupat posturile cheie ale țării, din care, cu ură, nefericesc Poporul acesta pentru vina de a fi iubitor de Hristos, Cel pe care ei Îl urăsc de moarte. Putem alcătui o foarte lungă listă de ovrei care au bajocorit Neamul Românesc și i-au ucis pe cei mai buni ai săi. Cu ce suntem noi vinovați că jidanii ne-au adus comunismul satanic și l-au așternut peste România ca o pâclă grea, puturoasă și sângeroasă? Suntem noi vinovați că marele criminal evreu Nicolschi a patronat uciderea a sute de mii de români? N-a fost atins nici măcar cu o floare, a murit de bătrânețe, în 1992, având o pensie consistentă, pentru meritele sale de criminal. Ca să contrabalanseze toate fărădelegile și crimele împotriva românilor, propaganda jidanilor a inventat holocaustul și pogromurile, ca să ne arate cât rău au făcut românii îngerașilor inocenți, numiți evrei, care în decursul istoriei au făptuit numai binele popoarelor care i-au primit pe pamânturile lor.

Vreau să fac o mărturisire. În 1975 eram la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș. În acel an, se sărbătorea împlinirea a 50 de ani de la ridicarea BOR la rang, de Patriarhie. (Știți povestea cu adoptarea calendarului gregorian de către Miron Cristea și acolițtii săi. A fost răsplătit cu titlul de patriarh, pentru supunerea arătată masonilor). Festivitățile s-au desfășurat la Curtea de Argeș. Au fost prezenți reprezentanți din aproape toate Bisericile Ortodoxe. Țineți minte, eram în plină eră comunistă. Cine credeți că era mai marele departamentului cultelor, care tăia și spânzura în acea vreme în Biserica noastră? Era românul ortodox, get-beget, Iulian Sorin. Am și acum dovada, o fotografie de grup de la acele festivități. După 1989, cel pe care-l crdeam a fi românul Iulian Sorin a ajuns în structurile jidanilor, ca secretar al comunității evreiești din România. Înțelegeți despre ce vorbim?

Să terminăm și cu sloganul acela imbecil, după care toate virtuțile lumii sunt concentrate în celelalte popoare, în vreme ce Poporul Român deține, în exclusivitate, tot ce e rău pe această planetă. Mulțumesc Bunului Dumnezeu că nu m-am născut neamț, turc, țigan, ungur, rus, american, englez, francez…

Despre vinovății. Avem fiecare povara păcatelor noastre de care trebuie să ne îngrijim. Să nu luăm asupra noastră ticoloșiile unora ca Hitler, Iohannis, Nicolschi, Arafat, Orban, Gheorghiță, Rafila, Tătaru etc., spunând ,,toți suntem vinovați. Riscăm să-i transformăm pe criminali în ființe inocente, iar noi să devenim criminali abominabili. N-ar fi drept.

Presbiter Iovița Vasile

Când mărturiseşti mincinos despre tine, tu însuţi ştii că minţi. Când mărturiseşti mincinos despre de alţii, celălalt ştie că tu minţi în legătură cu el. Când te preamăreşti şi te lauzi în faţa oamenilor, oamenii nu ştiu, dar tu ştii că dai mărturie mincinoasă despre tine. Dar dacă repeţi de mai multe ori această mărturie mincinoasă, oamenii se vor lămuri, cu timpul, că minţi. Iar dacă repeţi neîncetat o minciună în legătură cu tine, toţi oamenii vor şti că minţi, şi atunci doar tu vei mai crede în minciunile tale, care vor deveni adevăr pentru tine. Şi te vei obişnui cu minciuna aşa cum se obişnuieşte orbul cu întunericul. Iar când mărturiseşti mincinos despre un alt om, acela ştie că tu minţi. Ai un martor împotriva ta. Şi tu ştii că minţi în legătură cu el, aşa că tu eşti al doilea martor împotriva ta. Iar Dumnezeu este al treilea martor. Aşa că atunci când vei spune o minciună în legătură cu aproapele tău, să ştii că ai trei martori împotriva ta: pe Dumnezeu, pe aproapele tău şi pe tine. Şi să mai ştii că unul din aceşti trei martori te va vădi în faţa întregii lumi. […]

O, Doamne, Dumnezeule cel Drept, cât de nefericiţi sânt oamenii care nu respectă această sfântă poruncă a Ta şi care nu-şi înfrânează inima si limba de porniri nelegiuite! Ajută-mi mie, păcătosul, o, Doamne, ca niciodată să nu păcătuiesc în legătură cu adevărul. Luminează-mă pe mine cu adevărul Tău, Iisuse Fiule al lui Dumnezeu, şi arde orice minciună din inima mea aşa cum ţăranul arde cuibul de omizi din livada sa. Amin.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Tâlcuiri, Editura Predania)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Pe măsura ce se apropie sfîrșitul lumii, este adevarat ca va veni o vreme de mari suferinte, aşa cum nu a mai văzut omenirea (Matei, 24, 21): va fi foamete, boli, cutremure, razboaie si zvonuri de razboaie, prigoane, proroci mincinosi si hristosi mincinoşi, iar dragostea multora (inclusiv creștini) se va răci. Dar, în acelasi timp, Evanghelia se va propovadui tuturor popoarelor, iar cei care vor rabda pîna la sfîrsit se vor mântuiti cu ajutorul lui Hristos.

Raul din lume si credinţele mincinoase vor culmina cu domnia antihristului, un stăpânitor care aparent va aduce pacea în locul dezordinii mondiale, care aparent va fi Hristos, venit din nou pe pamînt, si care va domni din templul reconstruit la Ierusalim. Astfel ca acest semn al templului este unul foarte mare/de proportii. Când vedem ca templul este pe cale de a fi construit, atunci vom sti ca timpul este aproape, fiindca acesta este hotarât a fi chiar unul dintre semnele sfârsitului.

Avem motive serioase sa ne îndoim ca evenimentele viitoare vor fi atît de simple, si fiindca în chiar tara unde a început domnia ateismului are loc acum o desteptare religioasa care este în sine o restrîngere a ariei de dominatie a ateismului, dar si fiindca antihristul, potrivit prorociilor ortodoxe, nu va fi doar un tiran ateu precum Stalin, ci o figura religioasa care va convinge oamenii sa-l accepte, mai degrabă decît să-i silească.

Un alt semn este faptul că atunci când va veni, antihrist trebuie sa fie si conducatorul lumii, iar acest lucru s-a facut posibil numai în vremurile noastre, adica ca un om sa poata conduce întreaga lume. Toate imperiile de pâna acum au putut domni doar asupra unei parti din lume, iar înaintea dezvoltarii mijloacelor de comunicare moderne, era cu neputinta ca un singur om sa domneasca peste o lume întreaga.
Se pregătesște terenul pentru un lucru foarte important ce trebuie să se producă inainte de sfarsitul lumii, iar acesta este guvernul mondial unic si unificat, din care crestinismul a fost cumva dat afara. Mai mult decât atât, odata cu dezvoltarea comunicatiilor, cu bombele atomice si cu armamentul sofisticat, posibilitatea unei catastrofe mondiale devine de acum tot mai probabila/mai mare ca niciodata. Este evident ca urmatorul razboi va fi cel mai distrugator din istoria omenirii, si probabil ca va pricinui, în primele lui zile, mai multe stricaciuni decât au fost în toate razboaiele din istorie.

 Pe lânga bomble atomice mai sunt diferitele arme bacteriologice utilizate în rapândirea epidemiilor printre oameni, gaze otravitoare si alte tipuri de inventii fantastice ce pot fi folosite într-un razboi total. De asemenea, faptul ca toti locuitorii lumii se afla într-o legatura mai strânsa ca niciodata, înseamna ca în momentul în care într-o tara va veni o catastrofa de proportii – o strâmtorare sau ceva de acest gen – atunci tot restul lumii va fi afectat. Am vazut ceva asemanator în anii 1930, când a avut loc Marea Cadere Economica [Great Depression] din America ale carei urmari s-au resimtit si în Europa. Este evident ca în viitor se va întâmpla ceva mult mai rau. Daca o tara va suferi de foame sau daca în Canada, Australia, America sau Rusia se pierde o recolta – cele patru tari care asigura hrana multor populatii – imaginati-va prin ce suferinta va trece o lume întreaga.

V-ati intrebat oare vreodata cum ati supravietui daca ati fi aruncati in inchisoare sau intr-un lagar de concentrare, si mai ales daca ati fi izolati in carcere de pedeapsa? Cum ati supravietui? Ati innebuni in scurt timp, daca nu ati avea cu ce sa va ocupati mintea. Ce oare ati putea avea in minte? Daca sunteti plini de impresii lumesti si nu aveti nimic duhovnicesc in minte; daca traiti de pe o zi pe alta, fara a va gandi cu seriozitate la Crestinism si la Biserica, fara a constientiza ce este Ortodoxia, si daca ati ajunge intr-o situatie de izolare intr-o celula, unde nu este nimic de facut, nu ai unde sa te duci, nu sunt filme de vazut, ci trebuie sa stai izolat – este putin probabil ca ati supravietui. Intr-o asemenea situatie de criza, cand ni se iau toate cartile si lucrurile exterioare de care ne sprijinim, nu mai depindem de nimic altceva decat de ceea ce am adunat inlauntrul nostru.

Trebuie sa Îl ai pe Hristos in sufletul tau. Daca El este acolo, atunci noi, crestinii ortodocsi, avem un intreg program pe care putem sa-l folosim in refugiu.

Felix

,,Rugăciune, rugăciune, rugăciune!” Acestea sunt îndemnurile Părintelui Simeon de la Mănăstirea Sihăstria. Părintele ne spune să mutăm accentul de pe cele materiale pe cele duhovnicești, să iertăm, să fim smeriți, să avem o inimă curată, o viață plăcută lui Dumnezeu și o rugăciune curățată de grijile lumești; să facem rugăciuni pentru dobândirea mântuirii, nu pentru obținerea celor materiale.

În această etapă în care bogaților lumii li se pare că sunt săraci și aleargă disperați să obțină tot mai mult, chiar călcând peste cadavre, părintele ne spune să nu ne lăsăm orbiți de duhul lumii, ci să arătăm că suntem creștini căutând smerenia, împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și adevăratele Sale comori.

Nimic politizat și totuși valabil pentru toate sferele vieții sociale! Unii au pus ochii pe bogățiile țării noastre și își ignoră complet mântuirea. Ei vor doar să aibă! Aici și acum! Nu-și pun întrebarea în legătură cu ce va fi după ce vor muri. Alții ne ademenesc tineretul cu sărbători necreștine și cu păcate de moarte care îi pot duce încet și sigur în ghearele necuratului. Cum îl apărăm? Îl înarmăm cu postul și rugăciunea și îl învățăm să opună rezistență pe plan spiritual. Însuși Mântuitorul ne spune:

Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. (Matei, 6, 31-34)

Rugăciunea ne ajută să observăm la timp influențele necurate și să ne ferim mintea de ele. Așa cum ne învață Mântuitorul, trebuie să căutăm ,,pâinea noastră cea spre fiinţă” ( Matei, 6, 11) adică Sfânta Împărtășanie, nu ,,pâinea noastră cea de toate zilele”, adică hrana materială.

 Un alt aspect accentuat de Părintele Simeon este cel legat de iertarea celor care ne greșesc, care este în strânsă legătură cu dorința noastră de a ne fi iertate păcatele. Mântuitorul ne spune: ,,Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre.” (Matei, 6, 14-15)

Accentuarea nevoii de rugăciune dovedește îngrijorarea față de soarta acestui neam. Un leac duhovnicesc pentru a lupta cu noi înșine în situații disperate este, printre altele, și Pravila de rugăciune a Sfântului Lavrentie de Cernigov. Această pravilă a fost recomandată unui om care urma să fie condamnat la moarte după un timp. Sfântul Lavrentie, cu darul înainte-vederii, i-a dat această pravilă și i-a spus: ,,În primejdii să nu te temi, de te vor aresta, să nu te înfricoșezi, iar de te vor speria și te vor amenința, să fii curajos!” E o pravilă liniștitoare, bună pentru aceste vremuri în care putem cădea din cauza fricii, care este de la cel viclean:

În numele…
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale Tuturor Sfinților, miluiește-ne pe noi! Amin.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc…
Preasfântă Treime…
Tatăl nostru…
Doamne, miluiește! (de 12 ori)
Slavă Tatălui…

Veniți să ne închinăm….

După Rugăciunile începătoare, se spun  de 24 de ori: Psalmul 90, Rugăciunea Sfintei Cruci și ,,Apărătoare, Doamnă…”
(Se pot scoate la imprimantă)

Psalmul 90
1. Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
2. Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”.
3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
4. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.
5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.
7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
8. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.
10. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău.
11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.
12. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.
13. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.
14. „Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.
15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.
16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

Rugăciunea Sfintei Cruci
Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară, cum piere fumul, cum se topește ceara de fața focului, așa să piară diavolii de la fața celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii și zic cu veselie:

Bucură-te, Preacinstită și de viață purtătoare Cruce a Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, și S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe tine, Cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmașul.

Îngrădește-mă, acoperă-mă și mă păzește, Doamne, cu puterea Cinstitei și de viață purtătoarei Tale Cruci, depărtând de la mine tot răul!

În mâinile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Îți încredințez sufletul meu, păzește-mă, binecuvântează-mă, miluiește-mă după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale și viață veșnică îmi dăruiește. Amin

Apărătoare Doamnă…
„Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu noi, robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”

La sfârșitul pravilei, se spune:

Cuvine-se…
Slavă…
Doamne, miluiește…de trei ori
Otpustul…

Cuvioasa Pelaghia de la Reazani  ne îndemna să luptăm împotriva fricii rugându-ne Sfinților Șapte Tineri din Efes. Alți cuvioși pun accent pe Rugăciunea lui Iisus. Unii recomandă Cele Șapte Laude și Psaltirea lui David. Alții ne îndeamnă să facem rugăciuni către Maica Domnului: acatiste, paraclise, Psaltirea Maicii Domnului sau pur și simplu rugăciunea inimii: ,,Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!” Important este să stabilim o relație sinceră cu Dumnezeu.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale Tuturor Sfinților, iartă-ne și ne miluiește pe noi! Amin.

Prof. Lucreția P.

Dacă Dumnezeu îngăduie să pățim ceva, înseamnă că, într-o anumită măsură, avem nevoie să se întâmple acel lucru

Adeseori felul în care reacționezi atunci când treci printr-o supărare, printr-o durere, printr-o rănire, seamănă cu următorul lucru: e ca și când ei ți‑au dat un cuțit, iar tu începi să-l răsucești în propria rană. Se întâmplă ca celălalt să te lovească. Scoate cuțitul din rană și vezi cum se va vindeca rana. Nu! Tu nu scoți cuțitul! Îl ții acolo, și dacă vrea cineva să-l scoată, tu nu-l lași; și ca și cum n-ar fi de ajuns aceasta, îl răsucești și mai tare în rană.

Să nu vi se pară ciudat. Ce crezi că faci atunci când, să zicem, cineva îți spune un cuvânt greu, care te rănește? Te gândești continuu la cuvântul acela, nu-ți iese din minte, și nu vrei să-l pierzi! Și, ca și cum n-ar fi suficient, te mânii pe acela care ți-a spus cuvântul, te înrăiești, îl urăști și vrei să te răzbuni pe el! Toate acestea în fapt asta înseamnă: răsucești în rană cuțitul care te-a rănit, în timp ce, dacă l-ai fi scos numaidecât și l-ai fi aruncat cât colo, mult mai puțină pagubă ți‑ar fi provocat. Răsucești cuțitul și nu vrei cu niciun chip să-l scoți. Cine este de vină în această situație? Bine, celălalt te-a lovit; asta este treaba lui, asta face el. Dar, dacă acela este vinovat o dată, pentru că ți-a dat cuțitul, tu care ții cuțitul în rană și nu-l scoți, ba îl și răsucești mai rău, ești vinovat de o sută de ori, de o mie de ori mai mult.

Sigur că răul pornește de la faptul că celălalt a pus început. Dar dacă analizăm și privim lucrurile mai bine, vom vedea că, în cele din urmă, noi suntem aceia care am pus începutul. Pentru că, oricum ar sta lucrurile, omul nu este întru totul nevinovat. Dumnezeu îl iubește pe om, îl protejează, îl acoperă; nu-l lasă la cheremul nimănui. Dacă, în cele din urmă, Dumnezeu îngăduie să pățim ceva, înseamnă că, într-o anumită măsură, avem nevoie să ni se întâmple acel lucru.

Orice întâmplare, deci, s-o luăm așa: „Doamne, să mi se întâmple una ca asta, se pare că era nevoie; ceva nu mergea bine cu mine. Prin urmare, cauza cea mai adâncă sunt eu însumi. Iartă-l pe cel care mi-a făcut acest lucru!”. Și apoi să întâmpinăm corect o astfel de situație și să nu mai învârtim cuțitul în propria rană.

(Sursa: Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Stresul – cum se vindecă și cum se naște, Editura Bizantină, 2015)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Țineți la neamul acesta, țineți la țara aceasta, țineți cu tot dinadinsul! Nu vă împrăștiați, nu plecați, cum spune Părintele Arsenie: ,,Nu vă depărtați de țara aceasta că este sfântă și mântuitoare!”. Nu este un loc mai sfânt decât pământul țării noastre cu atâția mucenici și trăitori de viață creștină! Într-adevăr, întoarcem spatele la aceste valori ortodoxe, dar e mare pierdere! Un creștin care pleacă, un tânăr care se duce de aici, pleacă cu o istorie, pleacă cu o credință, cu o tradiție, cu o limbă și cu tot ce are mai valoros.

De aceea, deprindeți-vă și rămâneți aici! Măi, tații noștri nu s-au dus nici în Italia, nici în Franța! Aici au dus ei tot greul. Frații noștri au stat aici și au mugurit pe pământurile acestea. Dar acum nu ne mai place. Vedeți Bărăganul e plin de bălării, în toate părțile. Atâta vreme cât există pământul acesta nelucrat, înseamnă că ne e greu. Dar în străinătate ne ducem, pardon de expresie, să vedem toată mizeria păgânilor sau a luteranilor, a protestanților din Occident și venim de acolo și ne facem casă și gospodărie după argăția aceasta nedemnă, fără prestigiu pentru creștinul ortodox.

Rămâneți aici, pentru că valoarea noastră, aceasta este: suferința și greul, povara. Acestea ne-au dus pe noi în istorie. Nu am lepădat Crucea. Crucea care ni se dă, trebuie să o ducem mai departe fără a căuta ușurința ei. Dumnezeu să vă binecuvinteze!

(Extras din Revista Atitudini Nr. 76)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Sfântul Atanasie a trăit între ani 295 – 373. A fost perioada în care Biserica lui Hristos a fost greu lovită de erezia arianistă. A participat la Sinodul I Ecumenic din 325, ca diacon, având un rol determinant în combaterea ereziei și apărarea Dreptei Credințe. A ajuns episcop de Alexandriei. A elaborat trei Sfinte Canoane intrate în colecția Bisericii noastre. Canonul 3 reglementează situații existente la acea vreme, dar care are aplicabilitate în toate timpurile în care Biserica se confruntă cu primejdia ereziilor, inclusive în zilele noastre.

1.Cei care au fost târâți cu forța în erezie, dar nu s-au stricat în credința cea rea, pocăindu-se, să li se dea iertare și să aibă și loc în cler. Adică, acești clerici puteau să-și continue slujirea pentru ca în cugetul lor au rămas ortodocși și nu au apărat în niciun fel nelegiuirea (erezia ariană).

2.Cei care au căzut și au apărat nelegiuirea (erezia), pocăindu-se, să li se dea iertare, dar să nu li se dea lor loc în cler. Aceștia erau trecuți în rândul mirenilor și-n această stare puteau să se străduiască pentru mântuirea lor. Nu aveau dreptul să săvârșească nicio lucrare ce ține de treptele bisericești specifice diaconilor, preoților sau episcopilor. Această cădere și decădere era și este ireversibilă și prevederile Canonului trebuie aplicate cu acrivie și în vremea noastră.

3.Cei care nu s-au convertit la nelegiuire (erezie), dar ca să nu se pună oarecare nelegiuit să strice Bisericile, au preferat să accepte calea violenței și să poarte greutatea, decât să piardă popoarele. Aici este reglementată iconomia bisericească. Dacă acei clerici cu cuget neclintit ortodox, s-ar fi manifestat deschis împotriva ereticilor, erau înlăturați urgent din mijlocul Turmei lor binecredincioase, s-ar fi adus în locul lor minciuno-păstori eretici, care ar fi propovăduit credincioșilor rătăcirea pierzătoare a lui Arie. Canonul are actualitate și aplicabilitate extraordinare. Sunt duhovnici cu cuget ortodox nealterat, statornic. Au sub povățuirea lor suflete pe care le păstoresc de zeci de ani. Oprind pomenirea ierarhului eretic, ar fi înlăturați. Locul lor ar fi luat de ecumeniști care sunt păstori mincinoși. Toată obștea ar fi lipsită de un păstor ortodox și poate unele suflete s-ar pierde. Ca să se evite această stare nedorită, duhovnicul pomenește ierarhul public la Sfintele Slujbe, evitând să ia la Proscomidie părticică pentru el, și implicit să-l pomenească. Dumnezeu vede și știe cugetul acelui ieromonah și înțelege, mai mult decât noi, silnicia care i se face. De aceea, îmi place să spun că văd în fiecare slujitor bisericesc un potențial nepomenitor.

Unde se încadrează ecumeniștii români din vremea noastră. Evident, în categoria a doua, ca unii care apără și propovăduiesc ecumenismul.Ei știu că dacă ar avea loc un sinod ortodox ar fi înlăturați din cler și-atunci adio palate episcopale, trepăduși lingușitori, mașini scumpe, agape (chefuri) îmbelșugate, bani cu nemiluita, măriri deșarte. Își iau ,,cele bune în viața aceasta, convinși fiind că dincolo nu mai există nimic.

Presbiter Iovița Vasile

Doreşti, Creştine, să ţi se ierte şi cele mai mici greşale, pe care ca un om le-ai greşit fie cu urechile, fie cu ochii? Apropie-te de Sfintele Taine cu frică şi cu inimă înfrântă şi ţi se vor lăsa, şi se vor ierta. Aceasta o adevereşte şi Sfântul Anastasie al Antiohiei: „De se va întâmpla să greşim, oarecare greşale mici şi de iertat, ca nişte oameni ce suntem, fie cu limba, sau cu urechile, sau cu ochii sau ne înşelăm şi cădem în mândrie, sau în întristare sau în mânie, sau în altceva asemenea, să ne osândim pe noi înşine şi să ne spovedim lui Dumnezeu şi aşa să ne împărtăşim, crezând că Sfânta împărtăşanie ne curăţă de aceste păcate pe care le-am făcut.

Aceasta o mărturisesc şi mulţi alţi sfinţi. Sfântul Clement spune: „Împărtăşindu-ne cu cinstitul Trup şi cu cinstitul Sânge a lui Hristos, să mulţumim Celui ce ne-a învrednicit să ne împărtăşim cu Sfintele Sale Taine şi să-L rugăm să ne fie nu spre judecată, ci spre mântuire şi spre iertarea păcatelor”.
Sfântul Vasile cel Mare zice: „Și ne învredniceşte, Doamne, a ne împărtăşi fără de osândă, cu preacuratele acestea şi de viaţă făcătoare Taine, spre iertarea păcatelor” (în rugăciunea dela Sf. Liturghie).
Dumnezeescul Hrisostom: „Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului şi spre iertarea păcatelor”.

Și deşi spovedania şi facerea canonului pot ierta păcatele, totuşi este necesară Sfânta Împărtăşanie pentru iertarea păcatelor. Deoarece aşa cum la o rană infectată se scot mai întâi viermii, apoi se taie părţile cele putrede şi se pune alifie pentru tămăduire, căci dacă o lasă revine din nou la starea dintâi; tot aşa este şi cu păcatul: spovedania scoate viermii, împlinirea canonului taie cele putrede, apoi Sfânta Împărtăşanie este ca o alifie, care tămăduieşte (Matei 12,45). Pentru că dacă nu va lua Sfânta împărtăşanie, bietul păcătos vine iarăşi la starea dintâi şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia, mai rele ca cele dintâi.

Auzi, creştinul meu, câte daruri primeşti de la Sfânta împărtăşanie? Că şi păcatele tale cele neînsemnate, şi cele cunoscute ţi se iartă şi rănile ţi se vindecă şi te faci cu totul sănătos? Ce altceva este mai fericit decât să te pregăteşti ca să te împărtăşeşti totdeauna şi cu ajutorul şi cu pregătirea pentru dumnezeiască Împărtăşanie să te afli totdeauna slobod de păcate? Să fii curat, tu pământean pe pământ, aşa cum sunt curaţi şi îngerii în ceruri? Ce altă fericire poate fi mai mare decât aceasta?

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Neofit Kavsokalivitul, Deasa Împărtășire cu Preacuratele lui Hristos Taine, Editura Orthodoxos Kypseli (Stupul Ortodox), Thesalonik)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Organizată de organizația papală „Sant’Egidio” , a avut ca participanți din partea ortodocsilor: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Mitropolitul Emanuel, Mitropolitul Italiei Policarp, Patriarhul Alexandriei, Mitropolitul Serafim Kykkotis…Iată spurcăciunea ecumenistă pentru o pseudo-pace globală care, desigur, nu va mai veni niciodată. La urma urmei, scopul acestor reprezentatii teatrale pe care le fac este de a obișnui oamenii să caute o altă „pace” și de a deschide calea către antihrist, care în numele „păcii” va inaugura pan-religia urâciunii pustirii!

Sfantul Ierah Nifon al Constanției Ciprului din sec. IV ne arata in previziunea sa: «Clericii din vremurile de pe urma vor deveni instrumente ale antihristului.
Ei vor propovădui ascultarea oarbă (fără discernământ) având ca pretext virtutea „păcii” spre folosul mântuirii. O ascultare satanică, va fi impusă credincioșilor naive, în dispreț față de învățătura Sfinților Părinti, cu multa indiferență față de Adevăr si având o evlavie prefăcută»

Asadar, sub pretextul „pacii” se vor formata oamenii pentru a-i face mai „pașnici” – adică sclavi subjugați și castrați! Da, asta ne va oferi „pacea” lui antihrist! Această „pace” ne este acum livrată soft de către înainte-mergatorii lui antihrist! Spre această „pace” suntem conduși de înaintașii lui antihrist, care s-au lepădat de cuvintele lui Hristos: „Pacea Mea sa fie asupra voastră, pacea Mea să fie peste voi; nu după cum vă da lumea, ci precum va dau Eu…”

Felix

Mitropolitul Luca de Zaporizhia și Melitopol a explicat pe canalul său Telegram cum să deosebești un păstor adevărat de un păstor fals, chiar dacă în exterior nu există nicio diferență.

„De la îngerul lui Dumnezeu vine lumina caldă a păcii și liniștii, de la îngerul lui satan – lumină rece și frică. Falșii apostoli își conduc turma în iad, își leagă mintea de lume, seamănă discordie și dezbinare. Slujitorii lui Hristos conduc turma lor către Dumnezeu, învăţându-i dragostea şi pocăinţa. Noi ar trebui să-i judecăm nu după cuvintele lor, pentru că amândoi spun lucruri aparent corecte, ci după roadele pe care aceste cuvinte le aduc în inimile ascultătorilor”, a spus Episcopul.

De asemenea, Inaltul Ierarh i-a îndemnat pe credincioși să-și dezvolte un gust duhovnicesc subtil, care, potrivit acestuia, se dezvoltă în același mod ca și gustul pentru muzică, pictură și poezie.

„Un om care simte frumusețea muzicii clasice nu va asculta cântece de prost-gust. Cel care înțelege frumusețea silabelor nu va cânta cântece vulgare. Același lucru este valabil și în viața duhovnicească – cel care a simțit duhul Sfinților Părinți (nu numai ceea ce este scris în cărțile lor, dar și ceea ce este printre rânduri), nu se vor îndrăgosti niciodată de cuvintele falșilor profeți sau păstori, oricât de frumoase și convingătoare ar părea acestea. Sunt acei „ale căror simțuri au fost obișnuite prin pricepere să discearnă binele. și răul” (Evrei 5:14)”

Vladica a adăugat că astăzi, diavolul vrea „să înșele, dacă se poate, chiar și pe aleși” (Matei 24:24), așa că creștinii ortodocși ar trebui să fie deosebit de atenți și sensibili la viața lor duhovnicească. După cum a relatat, mitropolitul Luca de Zaporizhia și Melitopol a reamintit credincioșilor că Biserica își învață copiii să trăiască în dragoste.

Traducere din limba engleză: Dr. Gabriela Naghi

Pentru cei care încă nu îl cunosc pe Părintele Mihai Cantor sau cunosc prea puține detalii despre Sfinția Sa și îngrădirea sa față de panerezia ecumenistă, oferim în cele ce urmează câteva date lămuritoare în acest sens.

Părintele Mihai Cantor a fost hirotonit preot în 27 decembrie 2005, de către Episcopul Petroniu Florea, pe atunci episcop vicar al Episcopiei Ortodoxe a Oradiei (din anul 2008 episcop al Episcopiei Ortodoxe a Sălajului). A slujit ca preot paroh la două parohii sălăjene: Parohia Ortodoxă Bârsău-Mare (2006-2008) și Parohia Ortodoxă Bozna (2008-2017). În anul 2015, alături de soția sa, prezbitera Roxana-Cristina Cantor, părintele Mihai semnează Mărturisirea de credință împotriva ereziilor ecumenismului (urmând ca în 1 noiembrie 2016 – după acceptarea de către Sinodul BOR a „sinodului” din Creta și în baza Canonului 15 I-II Constantinopol – să întrerupă pomenirea la sfintele slujbe a ierarhului său, Episcopul Petroniu Florea, pe motiv de participare și semnare a documentelor eretice de la „sinodul” cretan din 16 iunie 2016 și propovăduire publică a ereziei ecumenismului.

În plus, la începutul anului 2017, susținut de soție, de pr. Vasile Iovița și alți credincioși din Episcopia Sălajului, părintele Mihai Cantor înaintează o scrisoare ierarhului locului, prin care îi cere acestuia să se dezică de sinodul eretic din Creta, să își retragă semnătura de pe actele emise de sinod și să condamne ecumenismul.

Drept urmare, Episcopia Sălajului, în martie 2017 îi înaintează părintelui Mihai o adresă prin care este acuzat de schismă, instigare la atitudini și fapte negative, neascultarea față de autoritățile bisericești și amenințat cu caterisirea, în cazul în care nu își cere iertare și nu reia pomenirea ierarhului.

Întrucât părintele Mihai Cantor a refuzat acest lucru, în data de 16 martie 2017 a fost oprit de la slujire, iar în data de 28 martie 2017 deferit consistoriului eparhial, judecat în lipsă, caterisit pe nedrept și înlăturat din parohie – caterisire pe care părintele Mihai nu o consideră validă, declarând că, va rămâne pe mai departe slujitor al lui Hristos, că nu va părăsi Biserica Ortodoxă Română și nici nu va pomeni un alt episcop la sfintele slujbe, ci va folosi în continuare formula patristică „pe toți arhiereii ortodocși care drept învață cuvântul adevărului”.

De precizat este faptul că în hotărârea de caterisire, i se aduc părintelui Mihai și alte acuzații nefondate, precum:

-„se subliniază faptul că prin acțiunile sale, părintele Mihai Cantor se află în rătăcire”;

-„se reține, de asemenea, și faptul că părintele Mihai Cantor, pe plicul în care a trimis dosarul de apărare se adresează Chiriarhului doar cu Petroniu Florea, nemaitrecându-i și demnitatea de Ierarh” (acuzație nefondată deoarece părintele Mihai i s-a adresat în toate scrisorile cu „Preasfinția Voastră”, „Preasfințite Părinte Episcop”);

-„părintele Mihai Cantor se face vinovat și de faptul că susține o mărturisire de credință împotriva „panereziei Ecumenismului”, publicată de Schitul Prodromu, în limba greacă și tradusă în limba română, pe care a semnat-o încă din anul 2015″ (se observă că panerezia ecumenismului apare, în hotărârea consistoriului, între ghilimele, prin aceasta arătându-se că aceștia nu recunosc ecumenismul ca fiind erezie).

Din anul 2017 și până în prezent, părintele Mihai Cantor se află pe linia nepomenirii, continuând lupta împotriva ereziei ecumenismului alături de Pr. Theodoros Zisis, Pr. Vasile Iovița, Pr. Cosmin Tripon, Pr. Ioan Ungureanu, Ieromonah Grigorie Sanda, Ieromonah Paisie, Pr. Claudiu Buză, Mihai-Silviu Chirilă și alții care se află pe calea corectă a îngrădirii de erezie.

„Așadar, întâi-stătătorii de care am vorbit înainte sunt eretici și își propovăduiesc erezia lor cu curaj și din acest motiv se despart creștinii (supușii) lor de ei chiar și înainte de a fi făcută o judecată sinodală referitoare la această erezie, cei care se îndepărtează nu numai că nu sunt condamnați pentru această despărțire, ci sunt vrednici de cinstea cuvenită, pentru că nu au provocat schismă în Biserică prin această despărțire, ci mai degrabă au eliberat Biserica de schismă și de erezia acestor falși episcopi. Vezi și Canonul 31 Apostolic.”

Sfântul Nicodim Aghioritul, Pidalion, Ediția a IV-a, 1886, p. 292

„Dacă patriarhul sau mitropolitul sau episcopul este eretic și ca un eretic propovăduiește erezia cu capul descoperit, adică fără nici o reținere, și în mod deschis învață dogme eretice, cei care se depărtează de el, oricare ar fi ei, nu numai că nu sunt vrednici de pedeapsă pentru aceasta, ci sunt vrednici de cinste ca niște ortodocși, pentru că se despart de comuniunea cu ereticii. Aceasta înseamnă „îngrădiți.” Zidul îi desparte pe cei din interiorul lui de cei din afara lui. Deci, ei nu s-au îndepărtat de episcop, ci de un fals episcop și un fals învățător, nici nu au creat vreo schismă în Biserică, ci mai degrabă au scăpat Biserica de schisme, pe cât le-a fost cu putință.”

�Zonaras, P.G., volumul 137, p. 1069

Sursa: https://ortodoxiajertfitoare.wordpress.com/2022/10/26/despre-parintele-mihai-cantor-si-ingradirea-sa-fata-de-panerezia-ecumenista/

Nu te necăji că lucrurile nu vin mereu în viaţă aşa cum le vrei tu. Nu e cu putinţă, dar nici în folosul tău, ca toate să se facă după gândirea ta, după dorinţa ta, după voia ta. Gândul tău de multe ori este rătăcit, dorinţa ta împătimită, voia ta cu totul egoistă. Şi Atotştiutorul Dumnezeu fireşte că ştie asta, chiar dacă tu nu-ţi dai seama. De aceea nu îngăduie să se împlinească toate dorinţele tale, ca să nu ți se vatăme sufletul, cea mai mare comoară pe care o deţii. „Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, dar sufletul şi-l va pierde?” (Matei 16, 26).

Încredinţează-te, aşadar, pe tine în mâinile lui Dumnezeu, lasă-te cu totul în voia Sa. S-a întâmplat ceva aşa cum voiai tu? Mulţumeşte-I. Nu s-a întâmplat? Slăveşte-L. Nimic nu-ţi este de trebuinţă, dacă nu-ţi este dat de Dumnezeu. Nimic, în afară de un lucru: să nu te înstrăinezi de Dânsul și de harul Lui. De aceea „Aruncă-ţi grija spre Domnul şi El te va hrăni; El în veac nu va îngădui ca dreptul să se clatine” (Psalmi 54, 22).

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Abecedar duhovnicesc, Editura Egumenița, Galați, p. 74)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Omule, stai departe de omul prost… El nu știe, nici măcar nu bănuiește, dar prostia ce îi este destin, pentru că nu a mișcat un deget să fie altfel, îl va ține toată viața la stadiul de vierme, o nevertebrată condamnată la neputință, nefiind capabil nici să se ridice, nici să alerge, nici să vadă la mai mult de câțiva centimetri de jur împrejur…

Omule, stai departe de omul prost… El este atotcunoscător, nu-l dovedești nici cu sutele de cărți pe care le-ai citit, nici cu miile de ore de școală, nici cu zecile de examene, nici cu miile de emoții din toată devenirea ta… Îți este superior, orice ai spune, orice ai face. Nu insista!

Omule, stai departe de omul prost… El este sensibil. Pentru el, ce spui tu doare, ce spune el e balsam pentru suflet. Ce spui tu doare nu pentru că el înțelege sensul cuvintelor tale, ci pentru că presupune că este imposibil să îi fi vorbit frumos, să îi fi spus ceva de bine… Tot ce îi spui, oricât de simplu i te-ai adresa, pentru el este de neînțeles, ba chiar se transformă instantaneu în ceva jignitor. Sigur i-ai spus ceva urât. Ca el. El își raportează înțelegerea la gradul de prostie ce-i definește existența. El consideră că a înțeles totul și orice încercare a ta de a-l „întoarce din drum” devine argumentul suprem că are dreptate. Altfel, de ce insiști?

Omule, stai departe de omul prost… Dacă ți-e coleg, amic, vecin, singura cale este să te îndepărtezi elegant, fără explicații prea multe. Evită să vă mai găsiți în aceleași locuri, în aceleași ecuații sociale. Unde-i el, tu nu trebuie să fii. Stabilește-ți propria „linie roșie” peste care să nu se treacă sub niciun motiv. Toxicitatea omului prost face rău în toate formele.

Omule, stai departe de omul prost… Dacă ți-e rudă, ai cam încurcat-o! Din vierme aproape inofensiv, creatura devine șarpe cu clopoței în toată regula. De prostul-neam e bine să te ferești folosind mai mult decât ignoranța… Croiește-ți armură din oțel! Prostul-neam e gata oricând de sacrificiul suprem. De dragul adevărului prostesc. Dacă pentru coleg, amic, vecin… mai conta cât de cât ceva din tot ceea ce ești, pentru rudele tale te anunț că nu reprezinți nici cât o ceapă degerată. Neamurile proaste îți vor așterne în fața ochilor toate bubele pe care își imaginează că sigur le ai, doar ați traversat aceleași cărări, nu? Neamurile proaste trăiesc din niște amintiri pe care le distorsionează de la nivelul lor de târâtoare. Devii una cu pământul, asemenea mediului în care ele trăiesc. Neamurilor proaste le este greu să accepte diferențele dintre voi. Dar și contextul în care ați reușit să vă plasați diametral opus statutului lor. Voi aveți aripi, zburați, vedeți lumea, cercetați… Ele, tot la orizontală. Și, desigur, ești vinovat de statutul lor de târâtoare condamnate pe viață. Toate neajunsurile lor au drept cauză împlinirile tale. Tu nu ai fi cine ești dacă nu aveai noroc… Ah, norocul! Pe prost pare că norocul îl ocolește în permanență. O dată nu i-ar face prostului un bine. Dacă ai o familie, este pentru că ai avut noroc. Dacă ai o profesie, este pentru că ai avut noroc. Dacă ai casă, mașină… oho… numai norocul te-a ajutat, altfel… erai târâtoare.

Zi-i prostului-neam că de când nu v-ați văzut… multă vreme a trecut și că între timp v-ați pricopsit cu tot ce el nu are. Zi-i că spre deosebire de el ai ales să fii peste tot, implicat, responsabil, voluntar, obosit, nedormit, plâns, mereu pe fugă, mereu între casă și profesie, cu teancurile de cărți devorate, cu mâncare la plic, cu timpul mereu mult prea scurt, cu insomnii, cu frustrări de tot felul… Zi-i lui asta. Cu cât îi spui mai mult, cu atât te lămurește el mai abitir: ești zero. Nu-i cânți în strună, nu i te cobori ca să-ți ia și ultima fărâmă de energie cu care oricum nu știe ce să facă…, nu îi spui că el e dumnezeu pe pământ, nu îi dai apă la moară, nu i te confesezi ca mai apoi să-ți toarne înapoi toate gândurile tale sub formă de leșuri numai bune de a fi înghițite de șarpele cu clopoței. Căci, da, adesea prostul se hrănește cu ceea ce naște!

Omule, stai departe de omul prost… Despre el s-au scris mii de citate, mii de cărți, despre el au vorbit mari oameni ai acestei planete! Fii înțelept și evită prostul. Te dovedește cu experiența! (parcă am citit asta pe undeva).

Mihaela Gârlea