Categorie: Uncategorized

Mântuitorul nostru Iisus Hristosa venit în lume ca să întemeieze Sfânta Sa Biserică, în care oamenii să cunoască şi să trăiască după voia cea sfântă a lui Dumnezeu, să dobândească viaţa cea veşnică în Împărăţia cerurilor. În lume există mii de secte şi biserici mincinoase care se revendică de la Domnul Iisus Hristos şi se pretind a fi creştine, dar acestea nu sunt mântuitoare, neavând harul lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, se mai întâlnesc mai multe aşa numite religii, străine de Dumnezeu precum budismul, islamismul, taoismul, confucianismul, brahmanismul, etc. Acestea sunt plăsmuiri omeneşti şi demonice, prin care oamenii sunt ţinuţi în ignoranţă şi nu-şi pot dobândi mântuirea.

În vremea despre care vorbim, Biserica Bulgariei se găsea sub apăsarea turcilor mahomedani, care îi pricinuiau multe rele. Când Sfântul Mucenic Gheorghe din Sredţa avea douăzeci şi cinci de ani, turcii au voit să-l atragă în mrejele rătăcirii lor: ,,Gheorghe, lasă Credinţa Creştinească şi apropie-te de credinţa noastră. Ascultă pe Mahomed, trimisul lui Alah, şi primeşte legea noastră’’.I-au şi pus pe cap celmaua cu care se intră în geamia păgânească, însă s-au lovit de neclintirea Sfântului: ,,Nouă nu ni se cade să ne despărţim de Hristos, Dumnezeul cel Adevărat, Făcătorul cerului şi al pământului şi să lepădăm Sfântul Botez. Cui să cred eu? Lui Mahomed, care nu este trimis nici de Dumnezeu, nici de Proorocii Lui, nici de Apostoli, ci s-a arătat general sârguincios al cetei satanei, având steagurile diavolului? Deci voi singuri nu ştiţi cui credeţi, rătăcind astfel din calea adevărată’’.

Când cineva spune adevărul despre Mahomed şi legea sa, turcii şi arabii devin fiare turbate, fără pic de omenie. Aşa s-a întâmplat şi cu Sfântul Gheorghe. Au ridicat toiegele asupra lui şi-l loveau, încât carnea i se desprindea de trup şi sângele curgea ca pâraiele. L-au aruncat în foc şi aşa s-a sfârşit viaţa pământească a Sfântului Mucenic, în ziua de 26 mai, anul 1514 de la Naşterea Domnului (După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 453- 455).

Astăzi, cinstite cititorule, mai-marii lumii doresc cu ardoare să unească Biserica Ortodoxă a lui Hristos cu sectele, bisericile mincinoase şi religiile păgâne, ,,ca toţi să fie una’’(Ioan 17, 21), însă nu spre slava lui Dumnezeu, ci pentru a întemeia religia unică, al cărei dumnezeu va fi antihrist. Aceştia nu înţeleg că Biserica, Poporul lui Dumnezeu, nu se poate uni cu rătăciţii lumii, dar este deschisă să-i primească pe toţi aceştia, prin pocăinţă.

Presbiter Ioviţa Vasile

În structura psiho-somatică a omului, Dumnezeu a așezat un „Program” perfect funcțional prin care coroana creației să poată atinge desăvârșirea, adică starea de asemănare, de îndumnezeire. Acest „Software”, proniat corespunzător de Dumnezeul Treimic pentru realizarea scopului amintit, este unic – originar și original – și funcționează fără eroare, având în dotare un „antivirus” direct de la „Producător”. Câtă vreme „Software-ul” rulează în conformitate cu „instrucțiunile”, utilizatorul beneficiază gratuit (în Dar) de toate facilitățile pe care Creatorul i le-a pus la dispoziție. Și acestea nu sunt puține!

De-a lungul timpului „concurența” a încercat să „pirateze”, într-o formă pervertită și comercială, „Software-ul divin”, fără a reuși, însă, să modifice structura programului și buna lui funcționare. A reușit să supună pe beneficiar prin păcat, dar nu a reușit decât o pervertite vremelnică a celor mai importante „funcții ale sistemului” (puterile sufletești: rațiune, poftă și mânie). Nu a reușit o modificare prin păcat a structurii psihosomatice, ci cel mult o „abatere a lucrării puterilor sufletești de la scopul lor” (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

Astăzi, asistăm la o realitate nemaiîntâlnită, însă profețită: aceea de a putea fi oprit „Software-ul divin” pentru a fi înlocuit cu un „software luciferic”. Cum se poate realiza această ștergere din Cartea vieții pentru o pecetluire în cartea morții? Prin nanotehnologia introdusă prin dozare (vaccinare)! Părintele Elpidie vorbește despre șapte doze „special specializate” care pregătesc pecetluirea oamenilor descrisă în Cartea Apocalipsei (cap. 13). Ultima doză (a șaptea), numită „bijuteria coroanei nanotehnologiei”,va avea capacitatea de a insera numărul fiarei pe ADN-ul uman, iar pecetea va fi interfața dintre omul însemnat cu numărul fiarei și computer (care va cuprinde toate numerele numelui Fiarei). Gândul îmi spune că fiecare doză de vaccin introduce în om, prin nanotehnologia conținută (ARN-m), parte a „software-ului luciferic”, la capătul procesului având loc „deconectarea” (lepădarea) de la „Software-ul divin” (ștergerea din Cartea Vieții) și pecetluirea pentru un alt „sistem de operare” administrat de Antihrist! Pecetluirea va fi această „deconectare” de la Dumnezeul Treimic și „conectarea” la Antihrist și împărația morții! Ar fi bine să luăm în calcul și acest „efect secundar” al vaccinării care, după opinia mea, este cel mai îngrijorător dintre toate, pentru că, dacă este adevărat, desparte pe om de Dumnezeu și de viața veacului ce va să fie, în Împărăția cerurilor.

Preot Claudiu Buză

„A zis bătrânul: Dacă te ajunge vreo boală a trupului, să nu te nelinişteşti. Căci dacă Stăpânul tău vrea să-ţi încerce trupul, cine eşti tu să te superi? Nu-ţi poartă El grijă de toate? Nu cumva trăieşti în afară de El? Rabdă, deci şi roagă-L să-ţi dăruiască cele ce-ţi sunt de trebuinţă, căci aceasta este voia Lui. Arată îndelungă răbdare şi iubire.”

„Umblând prin pustie, Părintele Macarie a aflat o căpăţână de om uscată, zăcând pe pământ. Când a întors-o cu toiagul său, se părea că dă oarecare glas. Deci, a întrebat-o bătrânul: cine este? Şi căpăţâna a zis: „Eu am fost începător al slujitorilor idoleşti, care au locuit în acest loc, iar tu eşti Părintele Macarie, cel plin de duhul lui Dumnezeu. Pentru că tu, când te rogi, milostivindu-te spre cei ce sunt în muncă, ei simt oarecare uşurare”. Şi a zis părintele: „Care este uşurarea sau munca voastră, spune mie?”. Răspuns-a căpățâna cu suspinare, zicând: „Pe cât este de departe cerul de la pământ, atât de mare este focul în al cărui mijloc suntem noi, de la picioare până la cap, cu totul arzându-ne. Și nu este cu putinţă cuiva din noi ca să vadă faţa altuia, iar când te rogi pentru noi, ne vedem puţin unul pe altul şi aceasta este pentru noi uşurare”.

Acestea auzindu-le bătrânul, a lăcrimat şi a zis: „Vai de ziua în care va fi călcat omul poruncile lui Dumnezeu!”.Şi iarăşi a întrebat-o pe căpăţâna aceea: „Au este altă muncă mai mare?”. Răspuns-a căpăţâna: „Sunt altele cu mult mai adânci sub noi”. Şi întrebând bătrânul, a zis: „Cine se află întru acele adânci munci?”. Căpăţâna a răspuns: „Noi suntem cei ce n-am cunoscut pe Dumnezeu şi acum simţim milostivirea Lui, măcar cât de puţin. Iar aceia care, cunoscând pe Dumnezeu, s-au lepădat de El şi n-au păzit poruncile Lui, cu mai grele şi mai grozave chinuri sunt chinuiţi sub noi”. Iar Sfântul Macarie luând căpăţâna aceea, a îngropat-o în pământ şi s-a dus.”

(Viaţa Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul …(19 ianuarie)II, 4, în PSB, volumul 34 – fragment)

Texte selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi

Cu vreo două luni în urmă, auzisem de un cunoscut, cu care eram în bune relaţii, că intenţionează să se vaccineze. Imediat i-am dat un sms prin care-l rugam să nu facă acest pas. Nu m-a ascultat, a primit ambele doze şi zilele trecute m-a vizitat pentru a-mi cere ajutorul. De o vreme era foarte agitat, nu se mai putea ruga, nu mergea la biserică, avea o stare generală rea.  După ce l-am ascultat, am stabilit să revină a doua zi pentru Sfânta Spovedanie şi pentru cele sfinte care ar fi rezultat în urma mărturisirii păcatelor. Între timp, mi-am făcut temele şi, fiind un caz nou şi greu, i-am întrebat pe trei dintre Părinţii nepomenitori, unul din ei – ieromonah, şi toţi mi-a indicat calea corectă de urmat, fireşte, fiecare cu mici nuanţe întregitoare. Până în seară, am reuşit să vorbesc cu aceşti trei Părinţi şi să le cer sfatul şi ajutorul, cu toate că sunt mai vârstnic decâ Sfinţiile Lor.

Omul a venit a doua zi şi a început să-mi explice că s-a documentat în prealabil, a fost îndemnat de fii săi, care şi ei primiseră vaccinul, de medicul care-l trata, şi a ajuns la concluzia că fără vaccin nu se poate. Voia mai mult să se îndreptăţească decât să se pocăiască. Zadarnic i-am arătat primejdia în care a intrat, zadarnic i-am cerut să se căiască de gestul necugetat şi să promită la Spovedanie că nu va mai primi şi a treia doză. Omul a rămas neclintit pe poziţia lui, spunându-mi că primele două doze sunt inutile, dacă nu o ia şi pe a treia. În două rânduri a lăcrimat, reproşându-mi că nu vreau să-l ajut. Întrevederea s-a încheiat cu o mare decepţie pentru acea persoană, în ceea ce mă priveşte, şi cu o mare tulburare şi mâhnire pentru mine.

Iată că suntem confruntaţi cu aceste cazuri deosebit de grave. Spuneam chiar într-un titlu de articol că drumul acesta antihristic este fără întoarcere, şi n-am greşit. Cei îndărătnici care au primit vaccinul, avertizaţi fiind, s-au întunecat într-atât, încât li s-a schimbat personalitatea, modul de gândire şi sunt lipsiţi de voinţa de a se pocăi şi de a se întoarce din drum. Doar aceia care s-au vaccinat din neştiinţă, dau semne temeinice de pocăinţă şi ascultă sfatul duhovnicilor, pot fi ajutaţi. Îi sfătuiesc pe toţi vaccinaţii îndărătnici să nu mai bată cale lungă până la duhovnic şi să ocupe, inutil, timpul acestuia.

Presbiter Ioviţa Vasile

Hristos a inviat

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament la Cartea a IV-a a Regilor, capitolul 5, relatează un fapt minunat, o minune Dumnezeiască petrecută în vremea Sfântului Prooroc Elisei. S-a întâmplat ca Neeman, căpetenia oştirii siriene, un fel de general din vremea noastră, să ajungă bolnav, iar boala lui nu era una oarecare, ci cumplita lepră. Nădejde de vindecare nu exista, cum nu există nici astăzi, lepra fiind o boală incurabilă, aşa încât putem spune că un lepros era, şi încă este, un condamnat la moarte. O licărire de speranţă se arată totuşi printr-o copilă israeliană ce fusese luată captivă, iar acum slujea soţiei lui Neeman. Aceasta-i spune: ,,O, dacă stăpânul meu s-ar duce la Proorocul cel din Samaria, de bună seamă, s-ar tămădui de lepră’’. Cuvintele copilei îl fac pe Neeman să ia scrisoare de la regele sirian către cel din Israel, cu acest mesaj: ,,Împreună cu scrisoarea aceasta, trimit pe Neeman, sluga mea, ca să cureţi lepra de pe el’’. La citirea scrisorii, regele Israelului şi-a sfâşiat hainele, socotindu-se nevrednic de atâta încredere şi neputincios în a împlini cererea: ,,Au doară eu sunt Dumnezeu, ca să omor şi să fac viu, de trimite el la mine, ca să vindec pe acest om de lepră?’’ Vestea a ajuns la omul lui Dumnezeu, Proorocul Elisei care i-a cerut regelui: ,,Lasă-l să vină la mine şi vor cunoaşte că este Prooroc în Israel’’.Ajuns la poarta Proorocului, Elisei şi-a trimis sluga la Neeman cu acest mesaj: ,,Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat’’. Cuvintele acestea produc o mare deziluzie generalului sirian care şi-a văzut aşteptările neîmplinite şi, plin de mânie, le spune însoţitorilor: ,,Iată, socoteam că va ieşi el şi, stand la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra. Au doară Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele şi să mă curăţ? Şi aşa s-a întors şi a plecat mânios’’. Ce învăţăm din acestă desfăşurare a lucrurilor? Smerenia lui Elisei care nu s-a arătat lui Neeman, ca nu cumva acesta să socotească că prin puterea lui îşi poate dobândi sănătatea. Apoi trimiterea la Iordan vrea să arate că în acest râu sfânt a aşezat Dumnezeu puterea tămăduitore şi că în apele acestuia avea să Se boteze Mântuitorul lumii, după trecerea mai multor secole, şi să vindece toată omenirea bolnavă.

Totuşi, la insistenţele însoţitorilor, Neeamn a acceptat să se ducă la Iordan: ,,Atunci el s-a pogorât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic şi s-a curăţit’’. Şapte este un număr sfânt, Iordanul este râu sfânt, cum şi omul lui Dumnezeu, Proorocul Elisei, era Sfânt. Cu alte cuvinte, Neeman şi-a găsit vindecarea în voia şi sfinţenia lui Dumnezeu, lucru pe care n-a putut să-l înţeleagă la început. Dar odată vindecat, el recunoaşte pe Adevăratul Dumnezeu şi se face slujitorul Său: ,,Iată, am cunoscut că în tot pământul nu este Dumnezeu, decât numai în Israel’’. Numeroasele daruri pregătite pentru Proorocul Elisei au fost refuzate, pilduitor, de acesta, arătând că marele dar al tămăduirii vine de la Dumnezeu.

Am relatat această Dumnezeiască minune pentru asemănările ei cu cea relatată nouă de Evanghelia Sfântă a acestei Duminici. De data aceasta, în vremea prezenţei în lume a Mântuitorului, Dumnezeu aşezase puterea Sa vindecătoare în apa scăldătoarei Vitezda. Acolo trimitea Cel Atotputernic pe îngerul Său, din vreme-n vreme, ca să tulbure apa. Acolo stătea mulţimea neputincioşilor vremii, nădăjduindu-şi fiecare tămăduirea cât mai grabnică. Acolo stătea acel om, aflat în mare suferinţă de nu mai puţin de treizeci şi opt de ani! Acolo a venit şi Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat ca să aducă alinare acestor năpăstuiţi. Întrebarea ce i-a adresat-o slăbănogului, ,,Vrei să te faci sănătos?’’, pare inutilă, însă ea cuprinde în sine dragostea şi compasiunea Mântuitorului pentru omul aflat de atâta amar de vreme în suferinţă. ,,Doamne, nu am om, ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbura apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea’’. Acum a sosit vremea ca Omul să fie de faţă, şi nu unul oarecare ci Dumnezeu-Omul. Şi Dumnezeu Care S-a în-Omenit nu l-a mai aruncat în scăldătoarea prin care se arăta puterea Dumnezeiască. De data aceasta cuvântul cel cu putere multă al Cuvântului l-a izbăvit pe slăbănog: ,,Scolă-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla’’, întocmai cum scria Psalmistul despre israelieni: ,,Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei’’ (Psalmul 106, 20).

Cum de prea multe ori se întâmplă printre oameni, în loc să se bucure şi să dea slavă şi mulţumire Tămăduitorului, găsesc pretextul să se ridice împotriva Binefăcătorului: minunea se săvârşise în zi de sâmbătă. Deoarece Mântuitorul Se retrăsese din mulţimea prezentă acolo, toată răutatea iudeilor s-a îndreptat asupra celui ce fusese slăbănog, nedându-i răgaz să se bucure de marele dar al sănătăţii pe care tocmai  îl primise: ,,Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul’’. Adică, în optica lor neghioabă, era mai bine ca omul să fi rămas în starea lui deplorabilă de dinainte, numai să se respecte orbeşte sâmbăta. La scurtă vreme, Fiul lui Dumnezeu a intrat în templu şi l-a găsit pe om exact în locul unde trebuia: intrase acolo, de bună seamă, ca să dea mulţumire lui Dumnezeu pentru că-şi redobândise sănătatea cea îndelung aşteptată. Acesta a fost momentul ca Mântuitorul să-Şi împlinească lucrarea, adică să-i dea învăţăturile trebuitoare pentru o vieţuire dreaptă: ,,Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău’’. Putea să fie ceva mai rău decât cei treizeci şi opt de ani de suferinţă? De bună seamă! Răul cel mare care-l pândeşte pe orice om este acela de a muri pe neaşteptate, adică nepocăit şi neîmpăcat cu Dumnezeu şi cu semenii. De aceea ne şi rugăm ca Dumnezeu să ne ferească de moartea năprasnică, cea care nu ne mai lasă vreme de pocăinţă şi îndreptare. Ne rugăm la Sfânta Liturghie ca Dumnezeu să ne dea ,,cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă să o săvârşim’’ pentru a ne învrednici de  un ,,sfârşit creştinesc al vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace’’, pentru ca la Venirea a Doua a Domnului să putem da ,,răspuns bun la înfricoşătoarea judecată’’.

Ceea ce nu trebuie să trecem cu vederea este faptul că Mântuitorul pune în lumină legătura de cauzalitate dintre starea de păcătoşenie şi boala trupească a omului: ,,De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău’’. Arată, cu alte cuvinte, că bolile sufletului, păcatele, atrag asupra omului boli ori alte neputinţe trupeşti. În chip firesc, bolnavul este îndrumat de preot spre scaunul Spovedaniei pentru curăţirea de păcate, ceea ce va atrage, după aceea, mila lui Dumnezeu Care va da şi sănătate trupească celui aflat în suferinţă. Nu vă aduceţi aminte că, înainte de toate, Mântuitorul a iertat păcatele paraliticului din Capernaum şi numai după aceea l-a vindecat şi trupeşte? (Matei 9, 1-8). Este aceasta calea Dumnezeiască pe care trebuie să o străbatem şi noi atunci când ne aflăm în vreme de boală, sau altfel de neputinţă. Aşa să fie. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Hristos a înviat!

Virusologul francez, câștigător al Premiului Nobel pentru Medicină, Luc Montagnier, a numit vaccinarea în masă în timpul pandemiei ca fiind „de neimaginat” și o eroare istorică, ducând la „crearea de noi tulpini” și provocarea de decese.„Este o eroare uriașă. O eroare științifică și o eroare medicală. Este o greșeală inacceptabilă”, a declarat Montagnier într-un interviu publicat de RAIR Foundation USA. „Cărțile de istorie vor consemna aceasta, deoarece vaccinarea este cea care provoacă tulpinile.”

Mulți epidemiologi știu și totuși păstrează tăcerea despre această problemă cunoscută ca „amplificarea dependenței de anticorpi”. Anticorpii produși de virus fac ca infecția să devină mai puternică, a declarat Montagnier într-un interviu cu Pierre Barnérias de la Hold-Up Media realizat luna aceasta. Tulpinile unui virus pot apărea în mod natural, însă Montagnier spune că vaccinarea accelerează procesul. „Ce face virusul? Moare sau găsește o altă soluție? Este clar că noile tulpini sunt create prin selecția mediată de anticorpi provocată de vaccinare.”

Vaccinarea în timpul unei pandemii este „de neimaginat” și provoacă decese, a afirmat laureatul din 2008 al Premiului Nobel pentru Medicină. Noile tulpini sunt un rezultat al vaccinării. Puteți vedea în fiecare țară, este același lucru: în fiecare țară, după vaccinare urmează decesele, a spus virusologul francez. Un video publicat săptămâna trecută pe YouTube folosește date de la Institute for Health Metrics and Evaluation de la Universitatea din Washington pentru a ilustra creșterile numărului de decese în numeroase țări de pe glob după începerea vaccinării anti-COVID, confirmând observația lui Montagnier.

Pierre Barnérias l-a întrebat pe Luc Montagnier în legătură cu datele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) care arată că, de când au apărut vaccinurile în ianuarie, numărul noilor infectări a „explodat”, împreună cu decesele, „în special în rândurile tinerilor”. „Da”, a fost de acord virusologul francez care este profesor la Universitatea Jiao Tong din Shanghai. „Și cu trombozele etc.”

Trombozele – sau cheagurile de sânge – s-au dovedit o problemă neașteptată a vaccinurilor împotriva coronavirusului și motivul pentru care vaccinul de la AstraZeneca a fost oprit în câteva țări. Montagnier a declarat că în prezent efectuează cercetări pe persoane care au fost infectate cu COVID după ce au fost vaccinați. „Voi demonstra că ei creează tulpini rezistente la vaccin”, a spus Montagnier.

Faimosul virusolog francez a provocat valuri în aprilie 2020 când a declarat la o televiziune din Franța că SARS-CoV-2 a fost creat de om în laborator. „Prezența de elemente HIV și germeni de malarie în genomul coronavirusului este foarte suspectă și caracteristicile virusului nu puteau apărea în mod natural”, a declarat el. Deși a fost ridiculizat de unii experți francezi pentru că are o „concepție conspiraționistă care nu are legătură cu știința reală”, Montagnier a publicat un articol în iulie 2020 în sprijinul afirmațiilor sale că noul coronavirus își are probabil originea în experiențe umane de laborator. Această teorie este în prezent considerată cea mai plauzibilă pentru a explica originea virusului.

Ștefan Constantinescu

Nebănuite de mintea omenească sunt căile prin care Dumnezeu îi aduce la Sine pe cei rătăciţi. Astăzi sărbătorim pe Sfinţii Împăraţi Constantin cel Mare şi pe mama sa, Elena, de aceea, în cuvântul care urmează, voi arăta cum l-a adus Dumnezeu Preamilostivul pe împăratul păgân Constantin la Dreapta Credinţă, după mulţi ani în care acesta alergase pe căile pierzării.

Spun scriitorii bisericeşti că împăratul a fost cuprins de boala necruţătoare a leprei, încât tot trupul lui era plin de bube. Zadarnic s-au perindat doctorii vremii prin palatul imperial, căci împăratul n-a cunoscut nicio uşurare. Slujitorii idoleşti au venit şi l-au sfătuit, cu cutezanţă diavolească, să se scalde într-o baie în care să se găsească sânge de prunci nevinovaţi. Aşa au fost adunaţi o mulţime de copii care sugeau la sânul maicii lor, urmând a fi ucişi fără milă. Când împăratul a văzut această grozăvie care se pregătea, a poruncit ca pruncii să fie întorşi la mamele lor îndurerate, socotind că este mai bine să rabde durerea, decât să verse sânge nevinovat. Bunul Dumnezeu a văzut milostivirea împăratului şi a trimis pe Sfinţii Săi Apostoli Petru şi Pavel să se arate, în vedenie, împăratului şi să-i vestească despre baia care-i va aduce sănătate, aceea a Sfântului Botez.

În acea vreme Episcopul Silvestru se ascundea în munte, deoarece prigoana împotriva Bisericii era crâncenă. Acesta a fost căutat şi adus cu cinste la palatul imperial şi a început să-l înveţe Dreapta Credinţă, cerându-i, în aceaşi vreme, să înceteze a prigoni poporul lui Dumnezeu. După şapte zile de post şi rugăciune, arhiereul lui Hristos l-a botezat pe împărat, afundându-l de trei ori, în numele Preasafintei Treimi. Când a ieşit din apă, au căzut ca nişte solzi de pe trupul său şi s-a vindecat de lepră, aşa cum s-a tămăduit şi Neeman Sirianul, când s-a afundat în apele Iordanului.

Aşa a rânduit Dumnezeu, ca prin acest Împărat binecredincios, Biserica lui Hristos să capete slobozenie şi toţi cei prigoniţi au putut să se întoarcă la casele lor şi să trăiască creştineşte, fără frica morţii. Au început să se zidească pretutindeni sfinte biserici, în care s-au mutat altarele catacombelor.

Mama sa, Sfânta Împărăteasă Elena s-a dus la Ierusalim să caute Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi care era tăinuită de iudeii cei necredincioşi. Când a găsit trei cruci, s-a încredinţat de cea adevărată prin descoperire Dumnezeiască şi a dat-o Patriarhului Macarie, care a ridicat-o şi a arăta-o poporului. De-atunci sărbătorim Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie în fiecare an (După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.398-406).

Presbiter Ioviţa Vasile

Părintele grec Kleomenis ne sfătuiește să stăm departe de cei vaccinați. Vedeți că abia de-acum înainte distanțarea fizică este necesară pentru noi, nevaccinații.Noi nu știm exact ce conțin serurile alea experimentale, conspirativ numite vaccinuri, cu care colegii, prietenii, rudele, vecinii, cunoscuții și necunoscuții s-au grăbit să se lase inoculați! Ei devin, fără voia și știința lor, posibile bombe biologice. Culmea este că scelerații vinovați de acest nevăzut război biologic le induc vaccinaților ideea mincinoasă că ceilalți răspândesc virusul „mortal” născocit de mințile lor bolnave. În realitate este exact invers. De aceea sunt înnebuniți să convingă măcar 50% din populație să se lase înțepată, că restul vine de la sine. Aceștia îi vor infecta „natural” pe ceilalți și totul va merge conform planului lor satanic.

Nu vă lasați amăgiți de așa zisele lor relaxări. Totul este doar un experiment, să testeze pe viu efectele vaccinului. N-ați observat că se acționează la comandă unică, de la un centru nevăzut? Multe se vor întâmpla în perioada următoare: morți subite, accidente, suiciduri și tot soiul de ciudățenii.

Lăsați călătoriile, vacanțele, distracțiile, aglomerațiile, petrecerile pentru vremuri mai bune, dacă vor mai fi vreodată. Acum trebuie să vă păziți. În primul rând sufletul. Este singura noastră avere!

Să nu vă supărați că unii vă vor socoti nebuni, primitivi, needucați, vă vor batjocori și jigni. Ei și? Nu mai încercați să convingeți pe nimeni de nimic, gata, fiecare om alege ce-și dorește. Mulți deja au ales. Lăsați-i pe drumul lor. Păziți-vă și stați neclintiți în Adevărul vostru. Arma creștinilor este crucea. Dacă sunteți creștini, purtați în permanență la voi crucea, icoana Maicii Domnului și rugăciunea neîncetată. Dacă nu sunteți creștini, păziți-vă cum știți voi mai bine.

Cu Dumnezeu înainte, pe drumul cel bun!

Preluat dintr-un comentariu de Adriana Popescu

Spitale supraaglomerate, medici extenuaţi… minciunile sataniştilor

Țineți-vă bine! În Spitalul Foișor, devenit Spital Covid, mai există doar un singur pacient și acela testat negativ!!! În timpul ăsta sute de alți pacienți sunt pe lista de așteptare pentru transplant de os, 120 de paturi zac goale, patru sute de medici, asistente și personal auxiliar stau degeaba, toate serviciile de consultație, de spitalizare, de chirurgie și de urgență au fost suspendate. Acest atentat la starea de sănătate a populației e tot parte a Marii relaxări?

Varujan Vosganian

Nefiind în comuniune cu Biserica şi cu Sfinţii lui Dumnezeu, ecumeniştii intenţionează să-şi fabrice ,,sfinţi’’ proprii, fireşte, din ceea ce au la îndemână. Primul pas l-a făcut Ioachim Giosanu, ,,stăpânul’’ Bisericilor din ţinutul Romanului şi Bacăului. După cum puteţi constata din extrasele de mai jos, dumnealui a anunţat că a deschis un dosar în vederea ,,canonizării’’ episcopului Melchisedec Ştefănescu, unul din predecesorii săi pe scaunul episcopal. Ne înştiinţează că i-a şi compus un acatist şi un paraclis şi câteva texte ce ar urma să fie introduse în Slujba Vecerniei. Toate bune şi frumoase, numai că ierarhul cu pricina a fost un ilustru francmason, calitate incompatibilă cu apartenenţa la Biserica lui Hristos, mai ales ca păstor de suflete. ,,Nimeni nu poate sluji la doi domni…Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona’’ (Matei 6 24), a spus Mântuitorul Iisus Hristos. Este un adevăr pe care n-a vrut să-l înţeleagă Melchisedec Ştefănescu, atunci când şi-a părăsit rosturile fireşti de păstor şi ,,s-a alăturat cu grăbire acestei slujbe drăceşti şi nelegiuite a francmasoneriei’’. Asta înseamnă că L-a trădat şi L-a părăsit pe Hristos, iar Biserica a folosit-o după vrerea mai-marilor săi, din rangurile superioare. E de-ajuns să amintim că acest ierarh trădător a pus vârtos umărul la jefuirea averilor Bisericii, numita secularizare, laolaltă cu Kogălniceanu şi Cuza.

Să propui spre canonizare un asemenea om, e o cutezanţă luciferică. După ce s-au opintit în Creta să şteargă hotarele dintre Dreapta Credinţă şi erezii, dintre Biserică şi secte, dintre Sfânta Ortodoxie şi religiile păgâne, pseudo-ierarhii români se apucă acum să amestece sfinţenia cu nelegiuirea, evlavia cu necredinţa, într-o confuzie generalizată, căci confuzia e una din armele diavolului pentru înrobirea şi pierderea făpturilor lui Dumnezeu. De aproape cinci ani de zile ne străduim să le atragem atenţia asupra imenselor rătăciri pierzătoare de suflete în care s-au aruncat. Nici aplicarea Sfintelor Canoane prin nepomenire, nici vorba bună nu i-au clintit din încremenirea lor.

Ca să nu mai lungesc vorba, vă rog să citiţi cu luare aminte extrasele de mai jos şi vă veţi convinge că pseudo-ierarhii pământeni nu se mai tem de Dumnezeu, de oameni nu se ruşinează, nu mai deosebesc dreapta de stânga lor (Iona 4, 11).

Presbiter Ioviţa Vasile

BASILICA. Publicat de Gheorghe Anghel,  17.05.2021

La împlinirea a 129 de ani de la moartea Episcopului Melchisedec Ştefănescu, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim a vorbit sâmbătă despre posibila canonizare a celui numit şi părintele autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. „Să rânduiască Dumnezeu ca acest tablou (al episcopului Melchisedec – n.r.) să se transforme în icoană”, a afirmat arhiepiscopul după slujba parastasului oficiată la mormântul ierarhului înhumat în Roman.

După slujba parastasului, Arhiepiscopul Ioachim a precizat că este în derulare întocmirea dosarului pentru canonizare.

Despre osemintele Episcopului Melchisedec Ştefănescu a spus că „se odihnesc în capela Paraclisului Eparhial Sfântul Antipa de la Calapodești, frumoase, întregi, galbene și bine mirositoare” şi că „vor fi, dacă Dumnezeu va rândui și Sfântul din Cer va voi, canonizate, în anul 2025, când serbăm 140 de ani de Autocefalie”.

„Noi am compus deja Acatistul, slujba Vecerniei mici și mari și un Paraclis în cinstea acestui Ierarh. Sperăm ca toate acestea să fie revizuite de comisiile sinodale, iar noi să ne bucurăm că în generația noastră a fost declarat ca sfânt un mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române”.

ANTENA 3

Un important episcop ortodox, legături strânse cu masoneria

31 Mai 2016   •   11:52

Episcopul Melchisedec Ştefănescu, savant şi teolog, a activat în loja „Renaissance” din Ismail ajutându-l pe Kogălniceanu la punerea în aplicare a legii cu privire la secularizarea arhivelor mănăstireşti. Pe nume de mirean Mihail, cel care avea să devină episcopul Melchisedec, s-a născut pe 15 februarie 1823 în comuna Gârcina, de lângă Piatra Neamţ. Descindea dintr-o familie de preoţi, având mai multe rude care au ales monahismul, potrivit Adevărul. În 1853 a fost hirotonit arhimandrit, iar între anii 1861-1864 a fost locţiitor de episcop la Huşi. Printr-un decret semnat de Al.I. Cuza a fost numit episcop eparhiot al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reşedinţa în Ismail (1865 – 1879). Pe 22 februarie 1879 a fost ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte (16 mai 1892).
Pătrunderea fenomenului masonic în spaţiul ortodox a făcut ca în secolul al XIX-lea Biserica Ortodoxă să reacţioneze cu asprime. „Afurisania împotriva francmasoneriei” dată de către Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului în 1815 suna astfel:

„Prin urmare, spunem că, oricine fiind îmbrăcat în sfintele veşminte cu epitrahil şi omofor, şi un astfel de om va bine vesti vouă o altă Evanghelie afară de ceea ce am bine vestit vouă, măcar de ar fi şi Înger din cer, anatema să fie (Galateni, I, 8-9). Deci, oricâţi se alătură cu grăbire acestei slujbe drăceşti şi nelegiuite a francmasoneriei, şi toţi cei ce îi urmează în mândria şi rătăcirea lor, să fie afurisiţi şi daţi anatemei de către Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. După moarte, ei nu vor avea parte de iertare şi dezlegare…”

Cu tot acest blestem, francmasonii au activat în spaţiul răsăritean ortodox, începând cu anul masonic 1848. Legătura episcopului Melchisedec Ştefănescu cu francmasoneria apare în perioada paşoptistă şi a Unirii Principatelor, când în Moldova şi Ţara Românească se înfiinţau loje în care activau politicieni, istorici, scriitori. Prima lojă s-a înfiinţat la Iaşi în 1742, iar în 1744 s-a infiinţat Loja Moldova condusă de Leon Gheuca, episcopul de Roman (1769-1785), decan al Huşilor şi Mitropolit între 1786 şi 1788. El a deschis drumul, fiind primul dintr-un şir de episcopi care au ales să se alăture masoneriei şi mişcării sociale, în special celei religioase.În perioada în care era episcop al eparhiei Dunărea de Jos, Melchisedec a lucrat în Loja „Renaissance”, în oraşul Ismail, ajutându-l pe Kogălniceanu la punerea în aplicare a legii cu privire la secularizarea arhivelor mănăstireşti. Activitatea episcopului Melchisedec este confirmată la capitolul „Eclesiastici” din lista principalelor personalităţi româneşti care au făcut parte din francmasonerie, întocmită după repertoriul realizat de Horia-Nestorescu-Bălceşti şi publicat în „Ordinul Masonic Român” (1993).

Ca fiecare român, m-am gândit adesea ce s-ar mai putea face pentru ţara asta, adusă într-o situaţie atât de dificilă. Am ajuns la concluzia că trebuie început cu începutul, din vârf, apoi să se coboare încet şi cu mare atenţie pe treptele piramidei puterii, schimbând la fiecare palier câte ceva. Dineul cu proşti, la care a participat Câţu, m-a inspirat şi dacă ar sta în puterile mele, aceasta aş face: l-aş numi preşedinte al ţării pe prostul satului meu, pe care îl ştiu bine şi care ne-ar aduce un lung şir de avantaje.

1.În mod sigur, nu va încălca niciodată Constituţia, pentru că nici nu ştie de existenţa ei. Politicienii români ştiu de ea, dar nu o cunosc, şi-atunci nu sunt cu nimic mai presus faţă de simpaticul nostru personaj.

2.Va respecta legile ţării, strâmbe sau drepte, deoarece până acum n-a fost nicodată sancţionat măcar pentru o contravenţie.

3.Are un cv sărac, dar curat; la fel şi cazierul îi este nepătat. N-a răpit case prin fals şi uz de fals, n-a traficat copii, n-a retrocedat ilegal clădiri şi alte proprietăţi.

4.Nu i-ar eticheta pe români drept proşti şi inconştienţi, insinuând că el ar sclipi de inteligenţă.

5.N-ar spune niciodată că românii şi moldovenii sunt două popoare diferite, o jignire  grea, pentru cei ce o pricep.

6.Omul nostru nu e deprins cu minciuna. Veţi fi surprinşi cât de sincer şi inocent este, lucru rarisim, în vremurile noastre

7.Nu s-ar cheltui inutil sume uriaşe cu Campania electorală.

8.Se mulţumeşte cu puţin. Îi este suficientă băutura zilnică, ieftină şi la îndemână, pachetul de ţigări şi mâncarea sărăcăcioasă; o odaie modestă îi poate servi ca locuinţă, chiar în incinta Palatului Cotroceni.

9.În aceste condiţii, Vila Lac II s-ar elibera şi i s-ar putea da o altă întrebuinţare, aducătoare de venit la buget.

11.Nu va avea pretenţii la un guvern al său, nici la un parlament obedient. Aceste două instituţii vor putea lucra fără imixtiuni prezidenţiale.

12.Nu va avea adversari politici care trebuie înlăturţi prin procese politice şi nimeni nu va fi întemniţat nevinovat.

13.Personalul Administraţiei poate fi redus la maximum zece persoane, deci  bugetul va fi despovărat de cheltuielile actuale, absolut inutile.

14.Nu va fi nevoie de spp-işti care să mişune la Cotroceni mai abitir decât cei din bunkerul lui Hitler.

15.Nu va pişca niciodată secretarele de posterior, aşa cum făcea regretatul Elţin.

16.Personajul nostru se va putea deplasa oriunde cu o singură maşină, fără spp-işti, poliţişti, sri-şti, pompieri, spital de campanie, cu închiderea circulaţiei. Nimeni nu va atenta la viaţa sa, dimpotrivă, va fi privit de toţi cu simpatie.

17.Va fi foarte darnic atunci când e vorba de graţieri; nimeni nu va fi lăsat să sufere în închisoare.

18.Salariul şi vechimea în muncă nu-l interesează, pentru că şi până acum a trăit fără ele.

19.Ar pune în aplicare hotărârile Curţii Constituţionale de îndată. Vă asigur că ar promulga legile cu celeritate, fie semnând strâmb cu stiloul, fie punând degetul. Nu i-ar trebui o lună de zile pentru a citi şi înţelege ce scrie pe două pagini.

20.Nu ar tergiversa nicio lege, crezându-se mai deştept decât parlamentul care a elaborat-o.

Dacă nu v-am convins, sunt gata să revin cu argumente suplimentare.

Presbiter Ioviţa Vasile

Starea de alertă tocmai ce s-a prelungit la infinit. Precum se observă din hotărârea CNSU de ieri, restricțiile se păstrează, până în august, cel puțin. Așa-zisele “relaxări”, adică micile concesiuni pe care ni le acordă cei care ne-au luat libertatea în proprietate prin ocupațiune, sunt condiționate de atingerea “țintei” de înțepare. Nu mi-e clar care e această țintă, dar tocmai asta e și ideea, să nu știe șeptelul câte locuri sunt în saivan. Campanii de înțepare vor fi tot anul, căci turma de 70% din populație nu se va putea atinge, cu toate eforturile lui Cîțu și “moda” segregării pe criterii sanitare, care a pus stăpânire peste tot. Mai mult chiar, variante, mutații și tulpini noi vor fi mereu – înțeparea cu poțiunea magică a druizilor pharma va fi mereu necesară. Cei care cred că scapă doar cu una, două sau trei injecții anul ăsta, se înșeală amarnic: ca și Asterix, cel fără puteri speciale în lipsa poțiunii lui Panoramix, pentru a fi “liberi” să iasă la club, concert sau cinema, să călătorească, să învețe sau să muncească, ei vor fi nevoiți să repete mereu gestul injectării sau al testării, care va deveni ritualic.

Pe de o parte, inteligenții care se oftică și își manifestă obida pe feisbuc că și-au asumat riscul înțepării fără să primească în schimb, numai pentru ei, “darul libertății” de a merge la dineuri cu proști, se pot considera răzbunați. Ne-înțepații și infidelii nu vor primi vreodată înapoi libertatea furată. Și nu va fi revoluție pe tema asta, ci supușenie treptată. Pe de altă parte, se poate înțelege, retroactiv privind la declarația complet ilogică și oximoronică de ieri, că Arafat nu glumea când spunea ,,vaccinarea este obligatorie, pentru cel care o dorește”.

Reamintesc că am o acțiune pe rol, cu termen săptămâna viitoare, în care solicit anularea ultimelor hotărâri de guvern referitoare la starea de alertă perpetuă – dar ce mai contează asta la halul în care se pronunță aceste instanțe și la gradul imens de conformare voluntară față de aberațiile juridice, logice și sanitare ale acestui Torquemada al noii Inchiziții covidocratice?

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Piperea

Istoria recentă obligă la neuitare! Izolete, măști neconforme, contracte oneroase, milioane de euro „volatilizate” sunt căutate de D.N.A. Manipulare, dezinformare sau atentat la siguranța națională? Cine îi apără pe români? Nu cumva este vremea, ca după 31 de ani de speranțe sfărâmate, de minciună și de durere, „cei care văd România doar ca pe o afacere, să ne lase Țara în pace?!” Statisticile cu privire la numărul semenilor infectați de Covid-19 sunt arătate cu degetul, în timp ce, în urma practicilor existente cu privire la diagnosticarea cu Covid -19, fără necropsie, a tuturor pacienților decedați, îl determină într-un curajos strigăt de revoltă pe un distins coleg de breaslă – specialist recunoscut în Medicina Legală – să aprecieze că tot ce se întâmplă este o mascaradă!

Cine ne fură căciula? Aș vrea să cred că nu este posibil ca autoritățile unui stat să practice dezinformarea propriului popor cu bună știință, din motive ținute departe de noi, oamenii „de rând”, plătitori de taxe la bugetul statului! Recent, în urma unui interviu luat de un excepțional jurnalist – domnișoara Denisa Gelatu -, declara la „România Tv”, că relaxarea măsurilor anti-Covid-19 nu înseamnă și rezolvarea problemelor românilor! Cine plătește datoriile neachitate la bănci? Cine va readuce în casele românilor speranța pentru ziua de mâine?

Prezentul obliga la reflecții! Potrivit „Social Media”, aproximativ 1.800.000 de români au rămas fără locuri de muncă! Circa 110.000 de apartamente cumpărate în cea mai mare parte de tineri sunt scoase la licitație în urma imposibilității achitării ratelor la bancă!

Analfabetismul funcțional este prezent! Copiii încuiați în case mai pot spera că ziua de maine va fi mai bună decât cea de azi? Ce sanse mai au tinerii în România? Românii plecați – îndrăznesc să spun alungați din Țară după distrugerea a sute de fabrici și – sine die – după dispariția locurilor de muncă disponibile când se reîntorc acasă? Se vor mai întoarce oare ei pentru a trăi aici, în țara lor? „Cea mai importantă investiție a unui stat este investiția în oamenii săi!”.

Sănătatea românilor trebuie să fie în permanență o problemă de securitate națională! Realitatea este, însă, cruntă! Oameni nevinovați loviți de nedrepte și dureroase boli cronice nu se mai pot trata în spitalele de stat și ajung în situația să cerșească mila autorităților pentru tratamente sau să/și găsească sfârșitul!Cu ce au greșit semenii noștri lăsați de izbeliște? Întelege un guvernant ce înseamnă să fii bolnav de cancer? Promisiunile vin cu sacul, dar medicamentele s-au scumpit, așa cum au crescut și cresc încet, dar sigur, de la o zi la alta, toate prețurile la produsele de larg consum! Dar când vor crește pensiile și salariile?

Cât valorează viața unui Om în România?„Colectiv” rămâne un cuvânt care va arde în mintea tuturor: A.T.I.-Piatra Neamț, zece suflete arse de vii, „Matei Balș”, „Floreasca”, alte suflete nevinovate înălțate la Cer, „Maternitatea Giulești, îngerașii arși de vii în flăcări, toate indică măsura incompenței și a ignoranței. Cine plătește? A plătit pentru „Maternitatea Giulești”… „acarul Păun” – o nefericită asistentă medicală! Ce să înțelegem despre toate acestea? „Relaxarea” măsurilor anti-Covid-19 dă iluzii românilor care evadează la mare sau la munte, unde, potrivit unui oficial „de frunte”, nu va mai fi necesara masca! Ce să mai înțeleagă românii? Ne paște un nou „val” de infectări cu Covid-19? Sunt întrebări de care oficialii se ascund și fug precum dracu’ de tâmâie!

Prof. univ. dr. Nicolae Radu

Părinte, grija depărtează totdeauna de Dumnezeu?

– Ascultă de la mine următorul lucru. Când un copil se joacă şi este absorbit de jucării, nu-şi mai dă seama dacă tatăl lui este alături şi-l mângâie. Dar dacă-şi va întrerupe puţin joaca, atunci îşi dă seama. Tot astfel şi atunci când avem vreo grijă, nu putem pricepe dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu dă, iar noi nu simţim. Ia aminte să nu risipeşti puterile tale preţioase în griji de prisos şi în lucruri deşarte, care într-o bună zi se vor face toate praf. Aşa te oboseşti şi trupeşte, şi mintea ți-o împrăştii fără rost, iar după aceea îi dai lui Dumnezeu oboseala şi căscăturile în vremea rugăciunii, la fel cu jertfa pe care a făcut-o Cain. În mod firesc, şi starea ta lăuntrică va fi la fel ca starea lui Cain, cu nelinişte şi oftaturi pe care ți le va pricinui aghiuţă, ce va fi alături de tine. Să nu risipim fără rost rodul, miezul puterilor noastre, lăsând după aceea cojile pentru Dumnezeu.

Grija trage toată măduva inimii şi nu lasă nimic pentru Hristos. Dacă vezi că mintea ta fuge mereu şi se duce la treburi etc., trebuie să înţelegi că nu mergi bine şi să te nelinişteşti, căci te-ai îndepărtat de Dumnezeu. Să înţelegi că eşti mai aproape de lucruri decât de Dumnezeu, de zidire decât de Ziditor. De multe ori, o satisfacţie lumească înşeală, din păcate, chiar şi pe monah atunci când face o lucrare. Omul este zidit să facă binele în mod firesc, pentru că Ziditorul lui este Bun. Dar monahul se nevoieşte ca să se facă din om înger. De aceea, lucrarea lui în cele materiale trebuie să se limiteze doar la cele absolut necesare, ca să lucreze în cele duhovniceşti. Atunci şi bucuria lui, ce va izvorî din roadele duhovniceşti pe care le va produce, va fi duhovnicească, iar unul ca acesta se va hrăni şi va hrăni cu îmbelşugare.

Cu muncă şi grijă multă se uită de Dumnezeu. Părintele Tihon spunea: „Faraon dădea muncă multă şi mâncare multă israeliţilor, ca să uite de Dumnezeu”.
În vremea noastră, diavolul i-a absorbit pe oameni în materie, în răspândire. Muncă multă, mâncare multă, ca să uite de Dumnezeu (Ieşire 1,13-14) şi astfel să nu poată – sau mai bine zis să nu vrea – să pună în valoare libertatea ce li se dă ca să-şi sfinţească sufletul. Însă din fericire de aici iese şi ceva bun, fără ca diavolul să vrea: oamenii nu au prilejul să păcătuiască atâta cât ar voi.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 203-204)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Hristos a înviat

În vorbirea poporului iudeu se rostea de puţine ori cuvântul ,,milă’’ şi încă şi mai puţin simţământul acesta se manifesta în viaţa de toate zilele. Fie că era vorba de conaţionali, fie că aveau de-a face cu străini. Numeroase fapte o dovedesc din plin. Este de amintit aici, înainte de toate, cruzimea pe care au arătat-o iudeii faţă de Binefăcătorul lor şi al nostru, Mântuitorul Iisus Hristos. De aceaşi cruzime a avut parte şi Sfântul Arhidiacon Ştefan atunci când, voind şi făcând binele iudeilor, a fost ucis cu pietre (Fapte 7, 59-60). Cu pietre urma să fie ucisă şi femeia prinsă în adulter (Ioan 8, 3-11). Ceea ce i-a împiedicat a fost prezenţa Fiului lui Dumnezeu Care, prin Dumnezeiasca învăţătură, i-a ruşinat pe pârâşii şi vrăjmaşii ei, arătând adâncă milă pentru o fiinţă vinovată dar neajutorată în faţa celor însetaţi de sânge. Şi enumerarea unor atari exemple ar putea alcătui o listă lungă. Prin urmare, nu este de mirare că şi Apostolii Domnului au fost cuprinşi de mare teamă, după ce L-au văzut răstignit pe Învăţătorul lor. Aşa au scris Sfinţii Evanghelişti: ,,Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii, şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi Ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!’’ (Ioan 20, 19). După opt zile de la Învierea Domnului, aceaşi teribilă teamă îi stăpânea pe Sfinţii Apostoli, căci şi de data aceasta, când a venit Mântuitorul la ei, i-a găsit cu uşile încuiate (Ioan 20, 26).

În faţa intransigenţei iudeilor, era firesc ca şi femeile purtătoare de mir să fie cuprinse de frică. Numai că aceste sfinte femei şi-au învins teama, căci dragostea lor pentru Domnul a fost mai puternică. Înfruntând multele primejdii, au cumpărat mir şi, la vremea răsăritului de soare, au venit să ungă Preasfântul Trup al Domnului. Se vede de aici că moartea Mântuitorului nu le-a împuţinat dragostea, ele cotinuând să-I rămână credincioase şi dincolo de pragul morţii Sale. Pentru ele, Iisus Hristos n-a încetat nicio clipă să fie ,,Domnul lor’’ (Ioan 20,13). Ajunse la mormânt, femeile aducătoare de mir au văzut mai întâi piatra cea mare ce închidea intrarea, dată la o parte. După ce au intrat în mormânt, spre surprinderea lor, n-au găsit Trupul Domnului, ci un tânăr în veşmânt alb care le-a dat Vestea cea Bună a Învierii. Spusele tânărului le-au copleşit, nu puteau încă să înţeleagă minunea Învierii şi nici nu îndrăzneau să se bucure, ,,şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau’’ (Marcu 16, 8).

Această Sfântă Duminică, a treia după Învierea Domnului, este rânduită cu înţelepciune de Mireasa lui Hristos, Sfânta Biserică, spre aducere aminte şi cinstirea Sfintelor Femei Mironosiţe, adică aducătoare de mir. Dar această zi capătă înţelesuri încă şi mai ample, căci în ea se poate regăsi orice femeie iubitoare de Hristos din vremea noastră şi din orice timp, trecut ori viitor. Este astăzi, cu alte cuvinte, ziua femeilor creştine, a fiicelor credincioase ale Bisericii noastre. S-a făcut o îndreptăţită observaţie Precum că, dintre toţi oameni trăitori pe pământ în vremea Mântuitorului, numai femeile şi copiii nu i-au făcut niciun rău. Dimpotrivă, L-au înconjurat cu sfântă iubire şi au ilustrat cu temeinicie cele scrise mai târziu de Sfântul Apostol Pavel: ,,Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? … Căci sunt încredinţat căci nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru’’ (Romani 8, 35, 38-39).

Puternicii zilei din vremea noastră contrapun Sărbătorilor Sfinte ale Bisericii o seamă de sărbători false, cu conţinut şi semnificaţii păgâneşti. Aşa este, bunăoară, ziua femeii, cea mult trâmbiţată în fiecare an, la 8 martie, la care, din păcate, participă, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, şi multe femei creştine. Atunci s-ar cinsti, chipurile, toate femeile pentru vredniciile lor. Fals! Aceasta este o zi de necinstire a femeilor, mai degrabă un prilej de ospeţe şi petreceri dezmăţate, cu atât mai mult cu cât 8 martie este, de cele mai multe ori, una din zilele Sfântului şi Marelui Post al Paştilor! Şi femeile se duc cu atâta uşurinţă şi inconştienţă să petreacă! Această tendinţă, deja manifestă, de a profana Sărbătorile Sfinte şi a le înlocui cu cele păgâneşti, ne aduce aminte de ceea ce profeţea Proorocul lui Dumnezeu, Daniel despre vremea domniei lui antihrist: ,,Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe Sfinţii Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, şi judecata se va face şi i se va lua stăpânirea, ca să-l nimicească şi să-l prăbuşească pentru totdeauna’’ (Daniel 7, 25-26). Ne aducem aminte că în vremurile întunecate ale comunismului, puternicii zilei de atunci, neputând desfiinţa Marile Sărbători din iarnă ale Bisericii, precum Naşterea Domnului, Tăierea Împrejur sau Botezul Domnului, au încercat, prin activiştii trepăduşi, să atrbuie acestora semnificaţii păgâneşti. N-au reuşit, dar acelaşi lucru se face şi acum şi se va face încă şi mai mult în vremurile care urmează. O spune chiar cuvântul cel pururea negreşelnic al lui Dumnezeu.

Pentru noi, Sfânta Biserică cea nebiruită nici de porţile iadului (Matei 16, 18), Învierea Domnului este Adevăr mai presus de orice adevăr, bucurie mai presus de orice bucurie, după cum este şi această Sfântă Duminică a Mironosiţelor: ,,Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mareau alergat să vestească Ucenicilor Lui. Dar pe când mergeau ele să vestească Ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat’’ (Matei 28, 8-9). Abia atunci bucuria lor a fost deplină, până atunci nici nu îndrăzniseră să se bucure. Să ne bucurăm, aşadar şi noi, laolaltă cu Sfintele Femei Purtătoare de mir. Să ne închinăm şi noi Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel înviat a treia zi din morţi. Acum şi-n veci. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Să nu urăşti pe păcătos; căci toţi purtăm câte o vină; şi dacă pentru Dumnezeu te porneşti împotriva lui, plângi pentru el. Dar pentru ce să-l urăşti? Păcatul din el urăşte-l, iar pentru el roagă-te, ca să te asemeni cu Hristos, care nu se mânie împotriva celor păcătoşi, ci se ruga pentru ei. Nu vezi cum a plâns El pentru Ierusalim? Dar şi noi în multe chipuri suntem batjocoriţi de draci. Şi de ce să urâm pe cel ce s-a batjocorit ca şi noi, de dracul, care şi pe noi ne-a batjocorit?
Şi pentru ce, frate, să urăşti pe păcătos? Oare pentru că, după a ta părere, nu este drept? Dar unde este dreptatea ta, dacă nu ai dragostea? De ce n-ai plâns mai bine pentru el? Ba, tu l-ai şi gonit. Cu neştiinţă se mânie unii, care cred că se poartă raţional cu păcătoşii.

Durerile de naștere ale Învierii

Hristoase, desfătarea neamului nostru omenesc, mângâierea sărăciei noastre, sprijinul firii noastre căzute jos și care se clatină, nădejdea celor fără de nădejde, al Cărui cinstit nume s-a făcut cunoscut între neamuri, fie-ți milă și mă ridică din căderea mea, dă înviere morții mele, trezește în mine simțirea vieții, scoate sufletul meu din temnița neștiinței, ca să se mărturisească numelui Tău, suflă în mădularele mele ceva din aerul vieții celei noi, cercetează ființa mea stricată în mormânt, scoate-mă din locul întunericului, fă ca aurora descoperirii Tale să mă cerceteze în mijlocul iadului (sheolului) neștiinței unde firea mea cuvântătoare a tăcut, stârnește, Doamne, încă o dată puterea ei de viață naturală, că „iadul nu te va mărturisi și cei ce se pogoară în mormânt nu vor lăuda numele Tău”. N-am gură să spun mai multe. Fie ca „viii să Te laude pe Tine” așa cum o fac eu acum. Simțurile mi-au asurzit, mișcările au tăcut, gândurile au secat, toată lucrarea firii mele e lipsită de viață adevărată. Pomenirea Ta nu e întru mine, în iadul în care sunt nimeni nu se mărturisește Ție, iar în sufletul meu pierdut nu mai răsună vuietul vesel al laudelor Tale. Toate mădularele mele moarte așteaptă durerile de naștere ale Învierii.

Să rabzi, având încredere în Dumnezeu

Să fii pregătit să primeşti tot felul de dispreţuiri şi jigniri, osândiri şi ocări din partea tuturor, chiar şi de la cei de la care nu te aştepţi. Să te consideri pe tine însuţi vrednic de ele şi să le primeşti pe toate cu mulţumire şi cu bucurie. Să rabzi orice osteneală şi mâhnire şi primejdie ce vine din partea demonilor, ca unul ce ai împlinit voia lor. Şi să rabzi cu bărbăţie lipsirea celor de trebuinţă, întâmplările neplăcute şi amărăciunile vieţii. Să rabzi, având încredere în Dumnezeu, chiar şi lipsa hranei tale zilnice, care în câteva ceasuri devine gunoi. Iar toate acestea să le rabzi de bunăvoie, punându-ţi nădejdea în Dumnezeu şi neaşteptând de la altcineva izbăvirea sau mângâierea. Căci orice ajutor venit din partea oamenilor se dă în urma luminării şi povăţuirii celei de la Dumnezeu. Lasă, aşadar, toată grija ta la Dumnezeu şi în toate greutăţile tale osândeşte-te pe tine însuţi, spunându-ţi că tu eşti pricina tuturor relelor, ca unul ce ai mâncat din rodul oprit al pomului şi ai căpătat astfel felurite patimi. Primeşte, aşadar, acum cu mulţumire amărăciunile, care te vor scoate din moleşeala ta şi care te vor face să te îndulceşti de harul lui Dumnezeu.

Texte selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi   �