Patriarhia de Antiohia. Este una din cele cinci Patriarhii Ecumenice existente în prima mie de ani a erei creştine. Prin faptul că nu a participat la pseudo-sinodul din Creta, şi-a păstrat curăţia şi demnitatea apostolică cu care a fost înzestrată dintru începutul existenţei ei. Avem nădejdi bune că va rămâne credincioasă misiunii sale şi nu se va alătura schismei provocate de Bartolomeu, iar dacă va fi convocat un Sinod Ortodox, va contribui la restabilirea păcii în Biserica lui Hristos.

Patriarhia de Alexandria. Cu numai câteva zile în urmă, patriarhul Teodor a recunoscut unilateral schismaticii din Ucraina şi l-a înscris în diptice pe Epifanie, fără aprobarea celorlalţi episcopi, fără ştirea şi voia poporului dreptmăritor din Egipt şi Africa. S-a întâmplat după ce nu cu multă vreme în urmă îşi exprima sprijinul pentru Sfânta Biserică Ucraineană, singura canonică şi legitimă, păstorită de IPS Onufrie. Factorul politic a fost prezent şi de rândul acesta şi a fost determinant în luarea acestei decizii îngrozitoare. Urmează ca Sinodul Arhieresc Rus să-l şteargă din diptice şi cu aceasta se va pecetlui schisma şi căderea unui Patriarh Ecumenic. Cum am spus şi în alte rânduri, în această schismă nu este angrenată Sfânta Biserică Ortodoxă din Alexandria şi Africa, întreaga povară a acestui teribil păcat căzând asupra lui Teodor.

Biserica Ortodoxă din Cipru. Autocefalia i-a fost recunoscută de Sinodul  V-VI Ecumenic sau Trulan, prin Canonul 39. A participat, prin ierarhii săi, la sinodul tâlhăresc din 2016 şi a semnat documentele acestuia. Bineînţeles că poporul binecredincios al insulei nu este răspunzător pentru nevrednicia ierarhilor săi. Fiind o Biserică din aria greacă, se vor face mari presiuni asupra slujitorilor săi pentru a se alătura schismei. Vom vedea dacă aceştia îşi vor da seama de marea primejdie în care se află Sfânta Biserică Ortodoxă, şi se vor constitui ca o redută de rezistenţă împotriva schismaticilor.

Biserica Ortodoxă Poloneză. Ierarhii ei au fost prezenţi în Creta la pseudo sinod. Partea cea bună este aceea că au spus răspicat: nu-i vom recunoaşte pe schismaticii ucraineni. Este prima şi singura Biserică locală care s-a pronunţat tranşant în privinţa schismei bartolomiene, ceea ce poate fi şi un semn de îndreptare faţă ceea ce s-a petrecul în Kolimbari, în 2016. Atitudinea acestor ierarhi este corectă şi de înţeles, de vreme fac parte din latura slavă a Bisericii lui Hristos, aceea care reprezintă peste 81% din totalul credincioşilor ortodocşi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Biserica Ortodoxă Sârbă. A participat la sinodul tâlhăresc cretan şi, deşi 18 din cei 25 de ierarhi n-au semnat documentele, rămâne asupra ei această pată a trădării lui Hristos. Este în relaţii bune cu Biserica Ortodoxă Rusă şi e de aşteptat să nu se alăture schismei din două motive: întâi pentru că este Biserică slavă, şi cunoaştem solidaritatea slavilor, şi apoi pentru că Bartolomeu din Fanar îi pregăteşte şi acesteia două schisme, în Macedonia şi Muntenegru, după cum spun unele surse.

Biserica Ortodoxă Bulgară. Îi pronunţăm numele cu mare drag. Nu face parte din Babilonul ereziilor numit ,,consiliul mondial al bisericilor’’. E liberă de orice obligaţie sau constrângere şi ne arată că se poate trăi foarte bine şi în afara organismelor ecumeniste, fapt ce ar trebui înţeles şi de ierarhii noştri, care încearcă să ne ameţească cu tot felul de teorii absurde. Când s-a întrunit sinodul tâlhăresc din Creta, a refuzat să participle pentru a preveni pătrunderea ecumenismului în Biserică. În vremea ce a urmat pseudo-sinodului, s-a pronunţat critic asupra documentelor elaborate acolo. Credem că va rămâne de partea Adevărului şi, fiind Biserică slavă, va arăta până în sfârşit solidaritate faţă de Biserica Ortodoxă Rusă şi va respinge pretenţiile schismaticilor ucraineni. I s-ar putea reproşa lipsa unei reacţii ferme faţă de nebuniile lui Bartolomeu, însă nu-i târziu nici de-acum înainte.

Biserica Ortodoxă Georgiană. Datorită unei poziţii tranşante a vieţuitorilor câtorva Mănăstiri, cărora li s-a alăturat un episcop, în 1997 a părăsit consiliul mondial zis al bisericilor. Nu a participat la sinodul tâlhăresc din Creta, nevrând să se facă părtaşă la ereziile acestuia. A criticat hotărârile adoptate acolo, de aceea avem bune speranţe că această Biserică a lui Dumnezeu va rămâne neclintită în slujirea şi adevărul lui Hristos.

Patriarhia de Constantinopol. Datorită unor patriarhi nevrednici, precum Meletie Metaxakis, Atenagora şi actualul Bartolomeu, această Biserică nu-şi mai împlineşte misiunea conferită de Sfintele Canoane şi Tradiţia Bisericii. Asupra ei apasă două păcate teribile, erezia şi schisma, avându-l ca autor pe Bartolomeu. Acesta, se pare, nu întâmpină nicio rezistenţă, fiind înconjurat de oameni docili, fără coloană vertrebală, având interesul de a-şi păstra privilegiile şi nu de a se strădui pentru binele Bisericii. Bartolomeu a convocat sinodul tâlhăresc de la Kolimbari, iar acum pare de neoprit în tendinţele sale schismatice. Este o unealtă în mâinile politicienilor şi îşi asumă atribuţii necuvenite, precum papii romani. În istorie au fost Biserici  înfloritoare, care au căzut prin nevrednicia întâistătătorilor lor. Mă gândesc la Biserica biblică din Efes şi la cea a Romei. Dacă Constantinopolul va contina să se supună lui Bartolomeu, eventual urmaşului său nevrednic, negreşit îşi va pierde caracterul de Patriarhie Ecumenică şi s-ar putea ajunge chiar la dispariţia ei.

Presbiter Ioviţa Vasile

Statistica de mai jos ne arată numărul de credincioşi ai fiecărei Biserici locale, precum şi procentul care-l reprezintă în Ortodoxie. În aceste cifre nu sunt incluşi întotdeauna credincioşii din diaspora.

1.Biserica Ortodoxă Rusă                            164 000 000  – 75,05%

2.Biserica Ortodoxă Română                        18 800 000  –  8,60%

3.Biserica Ortodoxă Greacă                          10 000 000  –  4,57%

4.Biserica Ortodoxă Sârbă                              9 000 000  –  4,11%

5.Biserica Ortodoxă Bulgară                           4 500 000  –  2,05%

6.Biserica Ortodoxă Georgiană                       3 500 000  –  1,60%

7.Patriarhia de Constantinopol                        3 500 000  –  1,60%  

8.Patriarhia de Antiohia                                   1 800 000  –  0,82%

9.Patriarhia de Alexandria                               1 600 000  –  0,73%

10.Biserica Ortodoxă din Cipru                          700 000  –  0,32%

11.Biserica Ortodoxă Poloneză                            600 000  –  0,27%

12.Biserica Ortodoxă Albaneză                           200 000  –  0,09%

13.Biserica Ortodoxă din Cehia şi Slovacia        170 000  –  0,07%

14.Patriarhia din Ierusalim                                  130 000  –  0,05                                             �

TOTAL                                                            218 500 000

Biserica Ortodoxă Rusă. Este de departe cea mai numeroasă cu cele 75 de procente. Dumnezeu a îngăduit să treacă prin urgiile comunismului, din care a ieşit întărită. Cei peste 2700 de Sfinţi Mucenici din perioada bolşevică, canonizaţi de  BORu, arată grozăviile la care a fost supus Poporul dreptcredincios de către autorii comunismului satanic. Nu întâmplător, comunismul a fost impus întâia oară în Rusia. S-a urmărit distrugerea în totalitate a acestei Sfinte Biserici, după care ar fi urmat celelalte, în viziunea bolşevicilor. Acum este lovită de aceleaşi puteri ale întunericului, în frunte cu Statele Unite, prin impunerea şi recunoaşterea schismaticilor ucraineni. Nici de data aceasta nu vor reuşi. Neajunsul major al acestei Biserici constă în prezenţa în fruntea ei a Patriarhului ecumenist, Kiril. Puterea lui este însă contrabalansată de Sinodul Arhieresc, alcătuit din mai multe sute de ierarhi, fapt care explică refuzul de a participa la sinodul tâlhăresc din Creta.

Biserica Ortodoxă Română. Este a doua ca mărime. Unanimitate, stimabile! Sinodul de la Bucureşti nu se încurcă cu jumătăţi de măsură. Orice hotărâre se ia prin acordul tuturor ierarhilor, măcar o voce discordantă nu se aude. Nimeni nu îndrăzneşte să-l contrazică pe domnul Daniel, pentru că nimeni nu vrea să-şi pericliteze scaunul episcopal. În momentul de faţă sinodul român este confruntat cu schisma care se extinde în Biserica lui Hristos cu fiecare zi ce trece. Dumnealor se prefac că nu ştiu nimic, se complac într-o condamnabilă tăcere, până când vor găsi momentul prielnic ca să-i recunoască pe schismaticii ucraineni şi, evident, să se alăture lor şi celorlalţi. Cu mare drag ar fi făcut anunţul în sesiunea de toamnă din 28 octombrie, dar au fost constrânşi de faptul că Sinaxa de la Botoşani le-a adresat un memoriu în acest sens. Pe de altă parte, credincioşii au trimis adrese tuturor ierarhilor din sinod, prin care li se atrăgea atenţia asupra consecinţelor catastrofale ale unei eventuale recunoaşteri.

Biserica Ortodoxă Greacă. Se află sub jurisdicţia ereticului schismatic Bartolomeu, ocupantul tronului patriarhal din Constantinopol. Cea mai mare parte a sinodului de la Atena s-a supus cerinţelor lui Bartolomeu şi a recunoscut schismaticii ucraineni. Spre cinstea lor, doi ierarhi, IPS Serafim din Pireu şi IPS Serafim al Kithirelor s-au opus majorităţii şi au iniţiat demersuri pentru întrunirea unui adevărat Sinod Ortodox, care să înlăture schisma, evident, fără participarea Constantinopolului. Sinodul Arhieresc a hotărât scoaterea din diptice a lui Ieronim al Greciei, moment în care acesta a devenit parte schismatică în raport cu Biserica lui Hristos, împreună cu cei care-l urmează. Accentuez faptul că schisma nu s-a produs între Biserica Ortodoxă Rusă şi cea Greacă, căci poporul grec dreptcredincios nu are vină sau implicare, ci între Biserică şi ierarhii greci trădători.

Presbiter Ioviţa Vasile

De fiecare dată, în ajunul alegerilor suntem bombardaţi cu tot felul de slogane mobilizatoare, cu o ţintă şi un scop precis. Ni se spune să ieşim din case şi să ne îndreptăm spre secţiile de vot, pentru că dumnealor au nevoie de o prezenţă cât mai numeroasă, ca apoi să ne spună cât de legitimi sunt ei.

1.O dată la patru ani (acum la cinci) puterea trece în mâna poporului, care o exercită prin votul exprimat. Să nu-i credeţi! Nu fiţi naivi să vă duceţi spre secţiile de votare plini de importanţă, crezând că veţi aduce un bine imens acestui popor. Câştigătorul e dinainte cunoscut şi numele lui a fost hotărât în birourile de la Washington. De ce credeţi că primii trei candidaţi din sondaje, Klaus, Dăncilă şi Barna, au fost în vizită la americani?

2.Dacă nu mergi la vot, părerea ta nu contează. Un alt slogan. Dar când a contat părerea noastră? De treizeci de ani ne dăm cu părerea, fie la alegeri, fie la referendumuri de tot felul, şi care este câştigul?

3.Dacă nu mergi la alegeri, altul hotărăşte în locul tău. În cazul acesta, înclin să le dau dreptate şi spun de ce. STS-ul este o instituţie militarizată, închisă, care niciodată n-a fost supusă vreunui control. A fost anume creată şi dotată corespunzător pentru ca în calculatoarele ei să intre toate datele şi să iasă rezultatele pe care le doresc dumnealor. Cine-i poate verifica? Nimeni.

4.Prin vot îi sancţionăm pe cei care nu şi-au făcut datoria. Aiurea! Chiar credeţi?  Câte figuri sinistre ar fi trebuit să dispară din viaţa politică a ţării prin vot, şi totuşi le vedem în continuare, iară şi iară, ca într-o adevărată rotaţie a cadrelor. Băsescu a fost o năpastă pentru România în primul mandat şi a fost ,,drastic sancţionat’’, fiind reales în 2009. Când românii l-au demis prin referendum, au intervenit străinii, Curtea Constituţională a dat hoţeşte o erată şi dumnealui a rămas să-şi desăvârşească ,,opera’’. Iohannis este un preşedinte rudimentar care nu-şi găseşte termen de comparaţie nici în Africa. Troglodit cum e, musteşte de răutate şi ranchiună, urăşte tot ce e românesc, şi-a bătut joc de ţara asta şi de toţi românii pe care i-a respins prin nesemnare. Dacă te uiţi pe faţă lui, citeşti ori o ură înfiorătoare, ori un rânjet dispreţuitor la adresa românilor.

Cei care veţi merge totuşi le vot, vă îndemn să nu cumva să votaţi un român. Pentru că, după cum vedeţi, şi românii au dreptul să candideze la preşedinţia României. Că sunt puşi într-o stare de inferioritate, fără şanse reale, e o altă poveste. Important e să participi, nu să câştigi. Dumneavoastră votaţi-l pe drăguţul nostru etnic, Klaus Iohannis, cel atât de iubitor de neam şi ţară. Poate nu-l doriţi. Îl aveţi, ca alternativă, pe Kelemen Hunor. Nu vă place? Dan Barna, iubitorul de homosexuali, abia aşteaptă să-i daţi votul. Nici pe el nu-l vreţi? Atunci cine să vă mai înţeleagă?

Personal, nu mă voi duce la vot. Nu vreau să fiu o piesă proastă într-un angrenaj antihristic, manipulat după cum voiesc puternicii zilei. Dacă cele de sus nu vă conving să vă formulaţi o opinie proprie, mergeţi, votaţi pe cine vreţi. Insist, nu pe români. În drum spre secţia de votare să fredonaţi o melodie pe care o ţin minte din perioada comunistă: ,,Dau votul meu din toată inima. Prin asta eu arăt că ştiu lupta’’.

Presbiter Ioviţa Vasile

Ne întristează profund această recunoaştere a schismaticilor ucrainieni, de către Patriarhul Alexandriei şi toată Africa, Teodor al II-lea. Ştirea a fost confirmată de multe sit-uri ortodoxe, însoţită de imprimarea video. Unde a dispărut duhul martiric, mărturisitor al Ortodoxiei? Cred că orice episcop care recunoaște și pomeneste în diptice schismaticii ucraineni, indiferent de cât de multe presiuni suportă împotrivă, amenințări sau disconfort, din dragoste pentru Hristos, trebuie sa se opună cu toată tăria si credinţa pe care o are, chiar dacă i-ar cădea capul pe eşafod.

Se pare ca Patriarhul şi-a asumat decizia, de a recunoaşte autocefalia structurii schismatice, într-un scurt discurs , dupa oficierea Sfintei Liturghii. Patriarhul Teodor spune: „În lumina a ceea ce am discutat în detaliu și în persoană cu toți episcopii și după o meditație adâncă și multă rugăciune, căutând inspirația Duhului Sfânt, Mângâietorul, și fiind preocupat de unitatea Bisericii Ortodoxe, am ajuns la concluzia de a proceda la recunoașterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina, și a Primatului Său, Preafericitul Părinte Epifanie’’.

Potrivit canalului ucrainean Telegram Pravblog, cu referire la sursele proprii și în conformitate cu alte surse care au vorbit cu OrthoChristian, asupra Patriarhului Teodor s-ar fi exercitat presiuni din partea Ministerului de Externe grec pentru a recunoaște schismaticii, amenințând cu tăierea finanțării Patriarhiei de catre statul grec. De asemenea, se menţionează şi presiuni din partea Fanarului şi a Statelor Unite. Este semnificativ faptul că prima pomenire a lui Epifanie Dumenko de către Patriarhul Teodor, s-a facut în prezența ambasadorului grec în Egipt, pe care Patriarhul l-a menționat în mod specific în scurtul său discurs de la sfârşitul Sfintei Liturghii.

Prima reacție a Patriarhiei Moscovei, a venit cateva ore mai târziu, din partea protopopului Nikolai Balashov, președinte adjunct al Departamentului Sinodal al  relațiilor externe al Bisericii Ruse: „Cu mare tristețe, Biserica Ortodoxă Rusă a primit decizia Patriarhului Alexandriei, Theodoros II, de a recunoaște ,,Biserica’’ ortodoxă schismatică din Ucraina și de a transcrie în dipticele sale, pe conducătorul acesteia, Mitropolitul Epifanie. Sfântul Sinod al Patriarhiei Moscovei va lua o serie de hotarâri suplimentare ”, a spus Părintele Nikolai, citat de de un site rusesc. Reamintim că în timpul ultimei sale vizite în Ucraina și a unei slujbe comune cu Primatul și ierarhii Bisericii Canonice Ucrainiene, Patriarhul Theodor a declarat că aceasta este singura Biserică canonică din Ucraina, si a indemnatat pe ucrainieni să fie credincioși Preafericitului Mitropolit Onufrie și, de asemenea, a promis că va face tot posibilul de a informa întâistătătorii tuturor Bisericilor Locale, despre situația reală din Ucraina.
Este de neînţeles atitudinea Patriarhului Alexandriei.
„Adevărat, adevărat zic vouă, că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.” (Ioan 16,20)

Dr. Gabriela Naghi

„Biserica Ortodoxă Rusă este profund întristată de decizia Patriarhului Alexandriei Teodor II de a-l recunoaște pe Epifanie (Dumenko) ca șef al ,,Bisericii” Autoproclamate din Ucraina și de a-l pomeni în Patriarhia sa”, a spus președintele rus.

Potrivit lui Nikolaos, Sfântul Sinod al Patriarhiei Moscovei va analiza această problemă pentru decizii suplimentare.

În încheiere, premierul Nikolaos a spus că „după această decizie a Patriarhului Alexandriei, orice comuniune nu mai este posibilă”.

Sursa: Romfaia

Notă. Aşteptăm ca această ştire să fie confirmată sau infirmată. În orele care urmează, vom şti cu certitudine dacă avem de-a face cu o nouă recunoaştere a schismaticilor ucraineni, lucru care ne-ar întrista şi mai mult. În momentul de faţă, privim ştirea cu rezervele de rigoare. Să dea Bunul Dumnezeu să fie o ştire falsă.

Presbiter Ioviţa Vasile

În anul 1054, după Naşterea Mântuitorului, Apusul s-a desprins prin schismă de Biserica lui Hristos. A căzut astfel una din cele cinci Patriarhii, Roma, cea care se bucura de o onoare deosebită, fiind capitala Imperiului Roman. În aceste circumstanţe, Constantinopolul a devenit un fel de capitală a Ortodoxiei, fiind a doua Patriarhie Ecumenică într-o ordine ce nu avea nimic de-a face cu dominaţia asupra întregii Biserici.

În anul 1453, Constantinopolul a fost cucerit de păgânii turci, care-l stăpânesc până în ziua de azi. Patriarhia Ecumenică de Constantinopol a avut multe de îndurat din partea acestora. Puterea ei a fost drasic îngrădită, privilegiile de odinioară desfiinţate, iar creştinii din oraş au fost persecutaţi şi alungaţi. Astăzi sunt într-un număr insignificant. Marea catedrala Sfânta Sofia a fost transformată în moschee. Cu toată aceasta situaţie grea, cu ajutorul Bisericilor surori, Patriarhia şi-a împlinit misiunea ei apostolică în Răsăritul Ortodox.

Declinul ei a început prin 1924, în vremea nevrednicului patriarh necanonic Meletie Metaxakis. Iniţial, acesta a fost caterisit pentru erezie. Vrăjmaşii Bisericii au găsit însă resursele de a-l aşeza pe tronul Patriarhiei Ecumenice şi, după cum vom vedea, acesta le-a slujit interesele cu multă tragere de inimă. Eroarea capitală pe care acesta a comis-o, a fost adoptarea calendarului gregorian, în locul celui iulian, după care se ocârmuiau Sărbătorile şi Sfintele Slujbe în Biserică. Această schimbare de calendar s-a vrut impusă tuturor Bisericilor Ortodoxe. Spre cinstea lor, unele au refuzat primirea calendarului iulian. Altele însă, printre care şi Biserica Ortodoxă Română, s-au conformat cerinţelor patriarhale şi astfel unitatea liturgică din Ortodoxie a fost grav tulburată. Miron Cristea, primatul de atunci, a fost recompensat prin ridicarea românilor la rang de Patriarhie, el fiind cel dintâi patriarh român.

În 1965, un alt patriarh nevrednic de Constantinopol, Atenagora, a convenit cu papa Paul al II-lea ridicarea simultană a anatemelor pronunţate în 1054. Faptul a fost văzut ca fiind împlinirea unui comandament ecumenist, prin care se urmărea netezirea căii pentru unirea ortodocşilor cu papistaşii. Cum am scris şi altădată, Atenagora nu avea acest drept. Ridicarea anatemei nu se justifica prin nimic, deoarece n-au dispărut cauzele care au generat schisma. Dimpotrivă, papistaşii au persistat în erezii, adăugând, iară şi iară, noi rătăciri doctrinei lor, cu totul străine Bisericii lui Hristos. Prin urmare, ,,ridicarea’’ anatemelor a rămas fără nicio consecinţă, aşa încât papistaşii se găsesc sub aceaşi anatemă, pronunţată la 24 iulie 1054 de un Sinod din Constantinopol.

Actualul patriarh, Bartolomeu, a întrecut cu totul ,,realizările’’ predecesorilor săi. Răul pe care l-a făcut Bisericii făcut omuleţul acesta mic şi ursuz, depăşeşte orice hotare canonice şi aduce Ortodoxia într-o stare de puternică tulburare. Impus şi susţinut de americani, Bartolomeu le slujeşte cu mult zel interesele, să le zicem ,,geostrategice’’. Din păcate, iraţionalul său e vecin cu nebunia. Spunând acestea ne gândim, înainte de toate, la faptul că el a fost vârful de lance în organizarea şi desfăşurarea pseudo-sinodului din Creta, pe care l-a prezidat cu mână de fier, asistat de serviciile secrete americane şi, se putea altfel?, de observatorii Vaticanului. Despre acest sinod s-a scris mult, se va mai scrie şi toţi oamenii de bună credinţă au remarcat ereziile pe care acesta vrea să le introducă în Biserică, bineînţeles sub masca mincinoasă a grijii faţă de mântuirea oamenilor.

Să ignori toate Sfintele Canoane, să încalci brutal Sfânta Tradiţie a Bisericii, să te porţi cu atâta duşmănie faţă de Sfânta Biserică Ortodoxă Rusă, singura canonică şi legitimă, şi să acorzi autocefalia unei ,,biserici’’ de strânsură, cum este cea ucraineană, înseamnă un act de cutezanţă luciferică. Asta a făcut Bartolomeu din Constantinopol, eretic şi schismatic deopotrivă. Ce s-ar putea mai rău?

Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a avut pe tronul ei Patriarhii Sfinţi, Patriarhi cinstiţi şi patriarhi eretici. Istoria Bisericii l-a aşezat pe fiecare la locul cuvenit. De numele lui Bartolomeu nu putem lega decât această a doua cădere a Constantinopolului. Dacă prima, cea din 1453, a fost o cădere politică, administrativă şi militară, cea de-acum e infinit mai gravă, deoarece se referă la căderea unei Patriarhii Ecumenice, datorită unui personaj malefic, generator de erezie, schismă şi mare tulburare. Ridica-se-va Constantinopolul vreodată? Să dea Bunul Dumnezeu, dar eu mă îndoiesc.

Presbiter Ioviţa Vasile

Dumnezeu fericeşte, prin scrisul Psalmistului David, pe aceia care n-au umbat în sfatul necredincioşilor, în calea păcătoşilor nu au stat şi au refuzat să stea pe scaunul hulitorilor (Psalmul  1,1). Am socotit de cuviinţă să adresez o sumă de întrebări ierarhilor români, cei care străbat drumurile ecumeniste ale lumii spre a se întâlni cu cei din afara Bisericii, învârtoşaţi în rătăcirile lor. Iată-le:

Cum puteţi să vă aşezaţi la[v1]  aceaşi masă, sub acelaşi acoperiş cu rătăciţii care, prin învăţătura lor, hulesc pe Mântuitorul nostru Hristos şi pe Preacurata Fecioară Maria? Ce dialog puteţi avea cu aceia care nu-i recunosc pe Sfinţii Apostoli şi pe niciunul din Sfinţii lui Dumnezeu? Ce le-aţi spus acelora care nu recunosc Crucea lui Hristos, batjocoresc sfintele icoane, şi persistă în rătăcirea lor? Nu v-aţi simţit jenaţi în prezenţa celor care tăgăduiesc Biserica Ortodoxă ca fiind unica întemeiată de Mântuitorul Hristos şi, mai mult, i-aţi ridicat la rangul de ,,biserici’’? Respectaţi, în continuare, pe cei care tăgăduiesc Sfintele Taine ale Biserici, vă neagă harul preoţiei şi vă aşează în rând cu pastorii neo-protestanţi? Le-aţi spus măcar o dată că ei, neavând Sfinte Taine, trăiesc în desfrâu, în afara Tainei Sfintei Cununii, păcat suficient pentru a nu-şi dobândi mântuirea?Aţi atras vreodată atenţia anglicanilor şi celorlalţi că fac un păcat imens, ,,hirotonind’’ femeile? V-aţi simţit bine în prezenţa acelora care încurajează şi practică perversiunile sexuale? Aveţi cugetul împăcat după ce l-aţi primit pe ereticul Francisc, cel hulitor şi tăgăduitor al lui Dumnezeu? Ne puteţi da măcar un exemplu de rătăcit, cu care aţi stat la masă, căruia i-aţi propovăduit adevărul şi l-aţi adus la Dreapta Credinţă? Dacă nu, de ce spuneţi că propovăduiţi Adevărul şi mărturisiţi în faţa rătăciţilor, în organismele ecumeniste, când noi ştim bine că acolo prozelitismul e interzis cu asprime?

Întrebările ar putea fi mult mai numeroase. Mă limitez la cele de mai sus, mai ales că sunt retorice şi, oricum, răspunsurile le ştim. Nimeni din cei vizaţi nu se va osteni să vină cu vreun răspuns. Expunând tezele şi antitezele de mai sus, las fiecărui cititor libertatea de a face propria sinteză.

Presbiter Ioviţa Vasile

---

 [v1]

4.,,Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o nouă dogmă de credinţă, ci o atitudine spirituală de dialog și cooperare între creștini, în locul polemicii pline de ură confesională și al confruntării violente, care s-au manifestat secole de-a rândul în istoria creștinismului’’.

Oricât încercaţi să daţi ecumenismului o faţă atrăgătoare, numindu-l ,,lucid’’, rămâne adevărul că acesta e colecţia tuturor ereziilor şi rătăcirilor lumii.

Biserica Ortodoxă n-a urât pe nimeni, nu s-a manifestat în mod violent faţă de cineva, decât că a fost ţinta urii şi violenţelor altora, a papistaşilor, bunăoară. Vedeţi isprăvile acestora în Transilvania, după ,,unirea’’ de la 1698 sau cele din Constantinopol sau Sfântul Munte Atos. ,,Atitudinea de dialog şi cooperare’’ pe care o invocaţi este lipsită de vreun rezultat pozitiv. Dimpotrivă, oamenii s-au dezbinat şi mai mult, sectele au proliferat, disensiunile s-au adâncit.

5.,,Clericii, monahii şi mirenii implicați în acțiuni de răzvrătire şi denigrare a Sinodului din Creta, ignorând faptul că un Sinod nu poate fi judecat decât de către un alt Sinod, vor fi chemaţi la îndreptare prin dialog pașnic…’’

Nu-i absolut necesar ca un Sinod să fie judecat de un alt Sinod. Judecata o face Poporul lui Dumnezeu, Biserica, prin respingerea sinoadelor eretice sau tâlhăreşti, ori prin receptarea Sfintelor Sinoade Ortodoxe ca fiind Ecumenice. Sinodul tâlhăresc din 449 n-a fost condamnat de un Sinod Ortodox ulterior. Nu era necesar să se demonstreze evidenţele. Sinodul eretic din 756, cu 338 de episcopi, a hotărât că sfintele icoane trebuie îndepărtate din biserici şi case şi nu s-a convocat un Sinod Ortodox spre a-l combate. În schimb, Poporul lui Dumnezeu s-a ridicat împotriva acestor silnicii sinodale, de care, dacă am fi ascultat, eram astăzi cu toţii iconoclaşti.

Dialogul paşnic cu clericii, monahii şi mirenii pentru îndreptare, s-a văzut în Parohia Schit – Orăşani, când jandarmii au forţat uşile şi au profanat sfântul locaş. S-a văzut şi cu ocazia vizitei papei Francisc, când protestatarii paşnici au fost îndepărtaţi cu brutalitate de aceiaşi jandarmi, pentru vina de a fi atras atenţia că papa nu e dorit în spaţiul ortodox, fiind eretic.

6.,,În această privință, de remarcat este şi hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare care, deşi are unele observații critice şi a propus amendamente viitoare la unele documentele ale Sinodului din Creta, totuși a hotărât:„să păstreze comuniunea fraternă, euharistică, spirituală, dogmatică şi canonică cu toate Bisericile Ortodoxe locale – atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât şi cu cele care nu au participat”.

Dacă sinodul din Creta a fost ,,mare şi sfânt’’, cum explicaţi faptul că un alt Sfânt Sinod, cel al Bisericii Ortodoxe Bulgare, s-a pronunţat critic la adresa sa, şi chiar a propus amendamente pentru îndreptarea celor hotărâte acolo?

7.Şi o ultimă chestiune. Nu aveţi, sau vă prefaceţi că nu aveţi proprietatea termenilor şi vorbiţi de răzvrătiţi, denigratori, dezbinători. Cu ,,răzvrătiţii’’ am văzut cum stau lucrurile. ,,Denigratori’’ n-au voie, în viziunea dumneavoastră, să se pronunţe în niciun fel asupra celor hotărâte în Creta, cu alte cuvinte inteziceţi Poporului agonisit de Dumnezeu să recepteze sau să respingă un sinod. Personal, îmi place să fiu numit ,,dezbinător’’, deoarece m-am dezbinat de erezie şi de cei care vor să o introducă în Biserică.

Presbiter Ioviţa Vasile

Citeam comunicatul mai vechi al Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, din care am ales o sumă de pasaje pe care le voi reproduce, cu observaţiile de rigoare.

1.,,S-a luat act cu mâhnire de evoluția recentă în România a reacțiilor negative referitoare la receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016)’’.

Vă miraţi, cu mâhnire, că Biserica refuză să recepteze pseudo-sinodul din Creta aşa cum vă doriţi. Acesta n-a fost sfânt, ci eretic, iar ca reprezentare a fost unul mititel, de circa 16 la sută din pliroma Ortodoxă, cu ierarhi docili, aleşi pe criterii de obedienţă, fără drept de vot, supuşi unor presiuni externe şi umiliţi, percheziţionaţi la intrare în sală ca nişte infractori de rând. Celorlalţi ierarhi, circa 84 la sută, li s-a interzis participarea, nu cumva să strice socotelile organizatorilor. Biserica Ortodoxă Rusă cu, pondere de 75 la sută din Ortodoxie, n-a participat; Biserica Ortodoxă Bulgară n-a fost prezentă şi s-a pronunţat critic la adresa pseudo-sinodului; Biserica Ortodoxă Georgiană a fost absentă şi a dezaprobat hotărârile din Creta; Patriarhia Ecumenică a Antiohiei a refuzat să fie părtaşă la un sinod eretic. În acest context, care a fost sfinţenia şi mărimea adunării cretane?

2„Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos” .

Nu s-au formulat dogme noi, dar sunt atacate cele vechi. Exemplul cel mai elocvent este dogma unicităţii Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, cuprinsă în Simbolul de Credinţă. Ce valoare şi credibilitate mai are mărturisirea faptului că noi credem într-Una Biserică, când, alături de aceasta, sectele, confesiunile şi rătăcirile lumii sunt recunoscute ca fiind ,,Biserici’’? Cu aceasta aţi vrut să desfiinţaţi hotarul dintre Dreapta Credinţă şi erezie. Chiar ne facem că nu observăm absurdul şi contradicţia acestor mărturisiri?

3.,,Cu toate acestea, constatăm cu durere în suflet că, în mod pătimaş și dăunător, unele persoane răzvrătite au indus în eroare pe unii clerici şi credincioși afirmând în mod fals şi denigrator că Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogmă de credință, iar unii clerici, crezând acest neadevăr, au întrerupt în mod necanonic pomenirea ierarhului lor, tulburând pacea şi unitatea Bisericii, prin atitudinea lor dezbinătoare’’.

Documentele din Creta sunt îmbibate de îndemnuri la îmbrăţişarea şi practicarea ecumenismului, în diferitele sale organisme. Aveţi pretenţia ca toate hotărârile cretane să fie impuse şi receptate de Biserică, lucru care nu se întâmplă. Nu numiţi ecumenismul explicit ,,dogmă de credinţă’’, dar îi atribuiţi tacit valoare de dogmă.

Întreruperea pomenirii ierarhilor este perfect canonică. Dacă vreti să vă convingeţi, citiţi Canonul 31 Apostolic şi Canonul 15 al Sinodului I II din Constantinopol. Întreruprea pomenirii nu este răzvrătire, adică răscoală. Este o modalitate extrem de delicată, aleasă de Sfinţii Părinţi, pentru a atrage atenţia că erezia a pătruns în Biserică. Ierarhii n-au fost atinşi nici măcar cu o floare, şi-atunci unde e răscoala?

Presbiter Ioviţa Vasile

S-a reunit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Poloneze, prezidat de Fericitul Mitropolit al Varșoviei și al întregii Polonii, IPS Sava.

Potrivit unui anunț oficial emis de Sfântul Sinod, acesta a decis să nu recunoască autoproclamata ,,biserică’’ ucraineană.

În detaliu, în decizia privind această problemă, comunicatul prevede:

„Ne menținem pozițiile cu privire la deciziile sinodale: 340/9 mai 2018, 341/25 iunie 2018 și nr. 342/2 aprilie 2019.
Biserica Ortodoxă Autocefală Poloneză nu se opune oferirii mijloacelor de vindecare Bisericii din Ucraina, deoarece se bazează pe reguli dogmatice și canonice valabile pentru întreaga Biserică. Acest lucru nu se poate întâmpla însă cu un grup de raskolniki (schismatici).
Schismaticii  nu pot reprezenta o organizație eclesiastică sănătoasă. Ei încalcă unitatea euharistică a întregii Ortodoxii’’.

Scurt comentariu

Acest comunicat reprezintă o mostră claritate, concizie şi promptitudine privind criza în care a fost adusă Biserica lui Hristos, prin nesăbuinţa lui Bartolomeu din Constantinopol. Îl recomandăm Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române, cu rugămintea de a se pronunţa în cel mai scurt timp în sensul nerecunoaşterii schismaticilor ucraineni şi de a-şi exprima sprijinul necondiţionat pentru Sfânta Biserică Ortodoxă Ucraineană, singura Canonică şi Legitimă, de sub păstorirea Înalt-Preasfinţitului Onufrie.

Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2017, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 Octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea.
Celebrez moartea. Întunericul. Groaza.
Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare dată parcă mai înspăimântătoare. În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă… Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant. Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi sufletele?
Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după halloween, se înmulţesc crimele şi violurile, creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave. Ce vreţi să faceţi voi din noi? De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea? Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forţelor răului şi a întunericului. Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor. Nu vrem să ne mai trezim noaptea plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în industria numită halloween.
Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm..
Să ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii.
Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.
An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne confecţionăm garderoba de halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate.
Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?! Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi!

Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori! Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni! Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns.”

(Preluare de pe site-ul Parohiei Pescara)

Nu am uitat primirea afectuoasă a ereticului Francisc de catre Patriarhul BOR, steguleţele fluturând în semn de bucurie a unora dintre români, îmbrăţişarea frătească a Mitropolitului Teofan, dansator cu evreii în sinagogă, apostazia episcopului uniat Sofronie, care s-a infrăţit cu greco-catolicii, înclinând în semn de supunere cârja şi insemnele episcopale, papucului ereticului Francisc, care cu puţin timp in urma, a scandalizat prin apostazia sa idolatră, pe ultra conservatorii catolici.

Sinodul Amazonian organizat de Vatican, dedicat problemelor popoarelor amazoniene și constituit din episcopi și preoți din aria Amazonului, lucrează pe baza unui document care proclamă, potrivit profesorului de teologie Douglas Farrow, egalitatea culturilor în fața revelației divine. „Instrumentis laboris”, este documentul de lucru al Sinodului, în care se afirmă că Amazonul este un tărâm al harului, dar nu pentru că acolo este Hristos, ci pentru culturile care rezidă în această regiune. Cu alte cuvinte, culturile amazoniene substituie Revelația, devenind momente de har.

Blasfemia a capatat conotatii sfidatoare la la adresa Adevarului Hristos, Francisc devenind idolatru, căci nu a ezitat să binecuvânteze câteva statuete amazoniene, Pachamama, după ce fuseseră performate ritualuri indigene, statuete ale fertilității (idoli, mai exact), care au fost instalate alături de altele, ulterior, într-un altar lateral al bisericii Santa Maria Traspontina. Furate de ultraconservatorii catolici si aruncate in Tibru au fost recuperate şi se pare că vor fi aduse in Catedrala Sf.Petru din Roma. Imaginile care arată adorația divinităților păgâne, în timpul unei ceremonii în Grădinile Vaticanului, chiar în fața Papei, au făcut într-adevăr inconjurul lumii.

Actiunea dezgustatoare a scandalizat pe protestanţi, penticostali şi evanghelici, iar cardinalul Gerhard Müller, care a fost, până la demiterea lui de catre Francisc, șeful Congregației pentru Doctrina Credinței – adică corpul doctrinar de varf al aşa zisei Biserici Catolice – a numit statuile „idoli” și a spus că aducerea lor în biserică a reprezentat o crimă împotriva legii lui Dumnezeu. Cardinalul care până recent, era cel mai înalt oficial doctrinar în „Biserica”Catolică, îl acuză indirect pe Papa că a permis idolatria și a încălcat legea divină. Dacă acele „statui pachamama” – pentru a folosi cuvintele lui Francisc – apar la slujba de închidere a Sinodului din Bazilica Sf. Petru, aceasta va fi văzută de mulți ca o profanare a ei, ca o „urâciune a pustiirii”, folosind termenul profetului Daniel și al Domnului Iisus Hristos. ,,Biserica este chemată să devină sinodală, să fie „încarnată” în culturile existente. Dar, „această biserică nu este cea catolică. Este o falsă biserică. Una care se auto-divinizează. O biserică antihristică, un substitut al Cuvântului Întrupat căruia aparține Biserica de fapt.”

Acest eveniment care nu ne miră, are importanta vadită, pentru relatia de prietenie fata de ereticul papa Francisc, arătată de membrii sinodului BOR, în frunte cu Patriarhul, care ar trebui să ceară iertare intregii plerome, pentru ofensa adusă, jignirea şi manipularea conştiinţei credincioşilor, care mai cred încă că instituţia papistaşă este „biserica-sora”, al doilealea plămân al „Bisericii”.
Acum este momentul, sa salveze de la pieire neamul românesc ortodox, sfăramând lanţurile trădării prin renunţarea la semnăturile documentelor tâlhărescului sinod din Creta, ieşirea din satanicul organism CMB, nerecunoaşterea „autocefaliei” structurii schismaticilor ucrainieni.

„Despre ce fel de unire adevărată a tuturor creştinilor în duhul dragostei creştine mai poate vorbi cineva acum, când Adevărul este tăgăduit de aproape toți, când înşelăciunea s‐a înstăpânit aproape pretutindeni, când viața autentic duhovnicească printre oamenii care‐şi spun creştini, a secătuit şi a fost înlocuită cu o viața trupească, o viață dobitocească, ce a fost totuşi aşezată pe un piedestal şi mascată de ideea pretinsei milostiviri, care în mod prefăcut îndreptățeşte orice fel de exces spiritual, orice fel de anarhie morală? Trăim momentul „unificării tuturor popoarelor într‐o <biserică>  nouă care va cuprinde romano‐catolici şi protestanți, iudei, musulmani şi păgâni, fiecare păstrându‐şi propriile convingeri şi greşeli. Această iubire «creştinească» închipuită, în numele fericirii viitoare a oamenilor pe pământ, nu poate decât să calce Adevărul în picioareʺ

Dr. Gabriela Naghi

Cardinalul care până recent, era cel mai înalt oficial doctrinar în Biserica Catolică, îl acuză indirect pe Papa că a permis idolatria și a încălcat legea divină. Dacă acele „statui pachamama” – pentru a folosi cuvintele lui Francisc – apar la slujba de închidere a Sinodului din Bazilica Sf. Petru, aceasta va fi văzută de mulți ca o profanare a templului, ca o „urâciune a pustiirii”, folosind termenul profetului Daniel și al Domnului Iisus din Nazaret.

In ultimele 24 de ore, lumea catolică l-a văzut pe Papa cum a numit aceste statui amazoniene cu numele zeiței “Mama Pământ” – Pachamama -, cum a deplâns furtul lor dintr-o biserică, cum a celebrat recuperarea lor și a sugerat că s-ar putea să fie prezente la sujba din Bazilica Sf. Petru de duminică. De asemenea, a fost martora afirmaţiilor fostului șef doctrinar al Bisericii Catolice care denunța aceste statui drept „idoli” și numește amplasarea lor în interiorul unei Biserici Catolice ca fiind o încălcare a legii divine. 

Dacă asta nu vă spune că Biserica Catolică se află într-o criză gravă chiar în timpul celei mai înalte reuniuni a sa, ce ar trebui să se mai întâmple?

Ei bine, imaginile care arată adorația divinităților păgâne – sau oricum ceva ce pare a fi o divinitate păgână – în timpul unei ceremonii în Grădinile Vaticanului, chiar în fața Papei, au făcut într-adevăr inconjurul lumii. 

Scurt comentariu

Dacă în lumea de acum, plină de rătăciri şi erezii, vor apărea şi alte aberaţii, să fiţi siguri că papa Francisc le va îmbrăţişa. La orice m-aş fi aşteptat din partea ,,sfântului părinte’’, dar ca să alunece în idolatrie  –  nicidecum. Imaginile făcute publice zilele acestea ne arată nişte statuiete cu femei în ipostaze indecente, provocatoare, neruşinate, acceptate de Francisc şi introduse în practicile papistaşe. ,,Mama pământului’’, pachamama, este reprezentată în aceste adevărate chipuri cioplite.

Ce este este idolul? ,,Divinitate păgână, chip, figură statuie reprezentând o asemenea divinitate şi constituind, în religiile păgâne, obiecte de cult’’. Este definiţia Dicţionarului explicativ al limbii române, DEX. Eu aş merge mai departe, arătând ceea ce spune Dumnezeu prin scrisul Proorocului David: ,,Toţi dumnezeii neamurilor sunt demoni’’ (Psalmul 95, 5). Aşadar, putem defini idolii ca fiind entităţi diavoleşti, şi acestora le slujeşte Francisc de la Vatican. Şi nu numai el. Nebunia sfârşitului veacului acestuia bântuie şi prin Constantinopol.

Nu vă aşteptaţi ca papistşii să se revolte şi să sară în sus. Pe asta se bizuie Francisc şi cei ce-i stau în spate: pe ignoranţă, pe prostie, pe întunecarea minţii.

Presbiter Ioviţa Vasile

E sloganul mult de îndrăgit de ecumenişti, trâmbiţat pe toate drumurile şi la răspântiile lor.

Ce-şi doreau comuniştii? Unitate în jurul partidului şi al conducătorului iubit. Un partid  represiv şi criminal, un conducător incult, necredincios, megaloman, care se visa un fel de buric al pământului, dar care a sfârşit jalnic, sub gloanţele celor care i-au fost tovarăşi de drum şi de fărădelegi.

Ce-şi doresc ecumeniştii de astăzi? Unitate în diversitate! Diversitatea e postulată, dar unitate în jurul a ce? A unui amalgam de erezii şi rătăciri ale lumii acesteia, potrivnice lui Dumnezeu, potrivnice logicii, potrivnice bunului simţ. Parcă nu sună prea atrăgător. Şi-atunci scot din mânecă o altă aberaţie: să căutăm cele ce ne unesc, nu pe acelea care ne separă. Cu alte cuvinte, să trecem cu vederea ereziile papistaşe, să ne prefacem că nu vedem aberaţiile sectelor, să acceptăm cele ce ne propun religiile păgâne. E ca şi cum o echipă de medici ar dori să facă un transplant de inimă. Compatibilităţile ar fi cam 6%, incompatibilităţile – 94%. Cu toate acestea, transplantul s-ar realiza, sub cuvânt că trebuie să se ia în considerare ceea ce este bun şi să se ignore nepotrivirile. Transplantul se efectuează, organismul respinge inima şi pacientul moare, din pricina unor elucubraţii atât de dragi ecumeniştilor.

Ce ne dorim noi, nevrednicii ortodocşi? Evident, tot unitate, sau mai exact unicitate în jurul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat. Credinţa Ortodoxă este un liant unificator, nu de ieri de azi, de două mii de ani. De acest adevăr se tem ecumeniştii, de faptul că ,,Iisus Hristos – ieri şi azi şi în veci – este Acelaşi’’ (Evrei 13, 8). Aceasta-i încurcă rău pe ecumenişti, în strădaniile lor de a configura ,,religia’’ lui antihrist, cel pregătit în mare taină de evrei pentru a lua locul Mântuitorului.

Presbiter Ioviţa Vasile