Trei ani de la sinodul tâlhăresc din Creta

Ce repede au trecut! Este acesta un răstimp în care s-au petrecut multe în viaţa Bisericii noastre. Mai întâi, un număr restrâns de preoţi, independent unii de alţii, au întrerupt pomenirea ierarhilor deveniţi eretici, nefăcând altceva decât să aplice Sfintele Canoane după care se cârmuieşte Biserica. Au urmat persecuţiile împotriva lor: încercări de a-i face să renunţe, ameninţări voalate, calomnii, iar în final ,,caterisirea’’ şi alungarea lor din bisericile-n care au slujit. Accentuez: din biserici, nu din Biserică! Cu trecerea timpului, aceştia au luat legătura unii cu alţii, s-au întâlnit şi s-au cunoscut şi aşa s-au cristalizat primele Sinaxe la care s-a stabilit drumul de urmat. La acea vreme nici nu bănuiam că s-ar putea afla între noi diversioniştii, care mai apoi au şi reuşit să producă sciziunea. A fost o despărţire dureroasă, nedorită, dar necesară deoarece în acel fel nu se mai putea continua. S-au împlinit cuvintele Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan: ,,Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre ai noştri, căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi’’ (I Ioan 2, 19). Aceştia au ieşit nu numai dintre noi, au ieşit din Biserica Ortodoxă Română pe care o consideră lipsită de harul lui Dumnezeu. Degeaba i-am rugat şi i-am aşteptat să revină la starea cea dintâi. Au rămas învârtoşaţi în hotărârea lor nesăbuită. Ba mai mult, au avut o încercare nereuşită de a intra sub jurisdicţia episcopului sârb Artemie. N-a trecut multă vreme şi s-au scindat între ei, pentru că aşa-i şade bine oricărei schisme. Între timp, vrăjmaşii Bisericii lui Hristos au reactivat schismaticii din Ucraina, pe care i-a sprijinit patriarhul eretic al Constantinopolului, Bartolomeu, care după ereziile susţinute în Creta a devenit şi schismatic tocmai prin această însoţire cu aventurierii de la Kiev. Schisma lui Bartolomeu a fost pecetluită de Patriarhia Rusă, prin ruperea comuniunii euharistice cu acesta. Acestea nu l-au împiedicat pe patriarhul Daniel să-l aducă în ţară pe Bartolomeu, pentru a ,,sfinţi’’ catedrala mântuirii neamului. Fireşte, parţial, înţelegând de-aici că vor urma şi alte ,,sfinţiri’’. Părinţii şi credincioşii rămaşi pe calea împărătească a mărturisirii şi-au continuat strădaniile pentru a apăra Sfânta Ortodoxie, fiecare la locul său de păstorire. Cele trei bloguri pe care le administrează şi-au amplificat activitatea şi dăinuie până în ziua de astăzi, punând la îndemâna credincioşilor sinceri reperele moştenite de la Sfinţii Părinţi, dându-le învăţăturile necesare pentru sănătatea lor sufletească şi încercând să-i ferească de excesele degrabă aducătoare de erezii şi schisme. Cu multe eforturi s-a reuşit şi încropirea unei reviste teologice trimestriale, Mărturisirea Ortodoxă, din care au ieşit până acum două numere. Cu ajutorul lui Dumnezeu, la întâi mai anul acesta s-a reunit Sinaxa a doua de la Botoşani, cu binecuvântare arhierească şi cu participarea Părintelui Profesor Theodoros Zizis din Tesalonic şi a Parintelui Serafim Zisis. Organizată cu abilitate şi discreţie, a fost aducătoare de foloase duhovniceşti şi împliniri în plan pastoral, deoarece n-a putut fi perturbată şi sabotată din interior. Diversiunea a venit din exterior, de la blogul (nu-i portal!) Ortodoxinfo. Acceptat iniţial ca partener de către preoţii nepomenitori, slujbaşii acestuia au încercat sabotarea Sinaxei cu metodele lor securiste, fără a reuşi să producă daune. Singurul rezultat e acela că s-au descalificat definitiv şi acum ţopăie în jurul nostru, încercând să ne convingă cât de antiecumenişti sunt ei. Prudenţa ne face să nu ne mai asociem numele cu al lor, ştiind că cine a trădat o dată, va trăda şi a doua şi a şaptea oară. La urma urmei, orice salubrizare e binevenită. Şi iată-ne ajunşi la vizita papei Francisc în România. În pofida cererilor venite din Biserică, de la clerici şi credincioşi, ierarhii noştri s-au întinat şi cu această fărădelege şi l-au primit pe eretic, aflat sub grea anatemă, cu un fast dezmăţat. Pentru acestă vizită s-au cheltuit sume imense din contribuţiile românilor ortodocşi, însă propaganda neruşinată încerca să ne convingă cât de modest este Francisc, ce viaţă austeră duce, încât erau gata-gata să-i facă pe naivi să verse lacrimi de compasiune, pentru acest impostor, aflat pe pământ românesc. În aceşti trei ani, ierarhii noştri n-au dat nici cel mai mic semn de pocăinţă, măcar doi-trei dintre ei. Dimpotrivă, s-au afundat şi mai mult în marasmul ereziei şi al schismei, într-o unitate de monolit, nemaiîntâlnită în Ortodoxie. Sfintele Canoane au fost, în continuare, dispreţuite, vocile din Biserică n-au avut niciun ecou. N-am avut niciodată vreun sentiment de revoltă faţă de ierarhia română. Singurul sentiment e acela de milă pentru starea episcopilor români, stare în care s-au afundat cu bună ştiinţă şi în total dispreţ fată de Legile lui Dumnezeu. Şi-atunci ce altceva să spunem decât cuvintele îngerului din Cartea ultimă a Scripturilor Sfinte: ,,Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce şi mai greu. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult’’ (Apocalipsa 22, 11).

Presbiter Ioviţa Vasile

Marcarea izotopică sau însemnarea cu numărul numelui fiarei – 666 (II)

Nanotehnologia are la baza scrierea izotopica: Izotopii (nanoparticulele) sunt un element chimic sau corp care are proprietăți chimice identice cu un altul aflandu-se pe același loc în tabelul Mendeleev. Cuvantul izotop provine din grecescul isos (acelasi) si topos (loc). Toti izotopii unui element chimic au in invelisul electronic acelasi numar de electroni. Iar nucleele lor au acelasi numar de protoni, ceea ce este diferit reprezinta acelasi numar de neutroni. In nomenclatura stiintifica izotopii unui element se scriu prin adaugarea unei cratime intre numele elementului si numarul sau de masa, astfel: Heliu – 3, Carbon –12, Oxigen -18, Uraniu 238, iar prescurtat se noteaza folosind simbolul elementului si numarul de masa in partea stanga sus: 3He, 12C, 18O, 238U. Astazi se lucreaza si cu izotopi naturali, radioactivi si nonradioactivi din sistemul periodic dar si izotopi artificiali nonradioactivi. Se cunosc 250 de izotopi. Stiinta a evoluat atat de mult incat in perioada 1987-1995 s-u efectuat studii legate de separarea izotopica a uraniului prin metoda moleculara laser (MLIS – U) si s-a elaborat o Baza de date pentru metoda de separare izotopica a uranului , prin tehnica laser (AVLIS – U) materializata in 20 de rapoarte. Separarea izotopilor stabili, sinteza compusilor marcati cu izotopi si aplicatiile acestora presupun existenta unor metode de analiza de mare acuratete. Abordarea acestui domeniu a dus la extinderea cercetarilor, de la cele legate de elaborarea unei metode de analiza izotopica la investigarea unei structuri moleculare complexe, studiul fragmentarii moleculelor si a ionilor, reactii ioni – molecula, studiile ionilor metastabili si a efectelor izotopice ce pot interveni in aceste procese. A fost demarat un program de constructie de aparatura menit sa compenseze dificultatile existente la vreme in experimentele cercetatorilor. In urma studiilor activitatii cercetatorilor de la institutul de fizica atomica, in cei 60 de existenta se poate afirma ca acesta a reusit in buna parte prin realizarile sale sa acopere un sector important de cercetare, acela legat de separarea, analiza si utilizarea izotopilor stabili in economie, industrie, medicina etc. Asigurand atat izotopi stabili necesari sub forma de materie prima sau incorporati in diversi compusi si substante marcate, cat si aparatura reclamata de utilizarea lor. De la cercetari teoretice, constructive si experimentale, in domeniul fizicii si de separare a izotopilor prin termodifuzie si pana la energetica nucleara si fizica mediului s-au facut numeroase abordari si cai de descriere si de rezolvare bazate pe metode fizice. Astazi este foarte vast domeniul aplicarii izotopilor stabili. Daca pe vremuri se foloseau in producerea acetilenei, in industria cauciucului de catre savantul Ion A. Agarbiceanu, fiul scriitorului, si a altor produsi, astazi s-a ajuns la revolutionarea medicinii, foarte raspandita fiind marcarea radioizotopica in special in domeniul biologiei si medicina. Izotopii radioactivi pot fi injectati in pacient iar energia emisa este captata pe o pelicula, imaginea rezultata este folosita la diagnosticare: Rezonanta magnetica nucleara (RMN), tomografie computerizata (CT), care folosesc ca tehnici scanarile SPECT si PET si SPECT/PEC de la raze X si raze GAM.A. Razele gama stau astazi la baza inscriptionarii si scanarii pe suport uman – epiderma. Laserul este un dispozitiv optic care genereaza un fascicol coerent de lumina. Fasciculele laser au mai multe proprietati care le diferentiaza de lumina produsa de soare sau bec. a) monocromaticitate – un spctru in general foarte ingust de lungimea de unda. b) directivitatea – proprietatea de a se propaga pe distante mari cu o divergenta foarte mica. c) intensitate – unele pot emite un fascicol foarte intens folosit in taierea metalului. Daca inainte inscriptionarea (scrierea) era aplicata pe piele (industria marochinariei), ceramica, sticla (acrilic), industria auto, astazi s-a ajuns la suportul uman adica tatuaje pe piele, bioprintare prin tehnologia laser pana la inscriptionarea malefica cu laserul a numarului numelui fiarei care are conotatie biblica (Apocalipsa lui Ioan). Bioprinterele bazate pe tehnologia laser utilizeaza energia laser pentru a preleva celule de pe un dispozitiv (lamela) receptor fara a necesita o doza de curgere sau dozare (tehnologie fara contact). Scrierea directa cu laserul (LDW – Laser direct Writing), denumita si depunere laser directa, este metoda cea mai folosita in bioprintarea laser. Metoda foloseste pulsul laser pentru prelevarea si transferarea unor celule suspendate in solutie de la sursa (lamela donatoare) la substrat (lamera colectoare). Cele mai cunoscute tehnici de scriere directa cu laser sunt: a) scriere directa MAPLE (Matrix Assisted Pulsed Laser Evaporation) – tehnologie ce realizeaza depunerea directa prin evaporare laser pulsata asistata de o matrice. Tehnologia MAPLE utilizeaza un puls laser de putere mai mica pentru trasferul celulelor la substrat si s-a dovedit o tehnica eficienta pentru procesarea constructelor celulare care incorporeaza multiple tipuri de celule. b) transfer de material indus (este vorba de nanoparticole conducatoare de semnal electric care sunt inserate in codul ADN uman pentru totdeauna) cu laserul (LIFT – laser induced forward transfer) tehnologie similara cu MAPLE care insa utilizeaza un puls laser de putere mai mare decat MAPLE. Ambele metode realizeaza depunerea precisa a celulelor in structuri 3D (bioprinturi) de dimensiuni foarte mici, permitand printarea celor mai mici caracteristici ale unui organ. Aceasta bioprintare laser permite folosirea unor biocerneruri , datorita tehnologiei noncontact (fara doze de dozare). Are precizie in scrierere cu acuratete inalta. Acest lucru permite bioprintarea in cele mai mici detalii cu manipulare la nivel celular al tesuturilor. Avantajul acestei tehnici consta in abilitatea de scriere si biocompatibilitatea materialelor. S-a trecut de la cipul injectat in mana dreapta la inscriptionarea izotopica (nanoparticule) controlate de antene psihotronice de mare frecventa (stalpi 5G). Este cea mai periculoasa forma de inscriptionare dintre toate formelede inscriptionare electronica a persoanei. Aplicarea pe frunte (sau pe mana dreapta) a unui cod de bara cu ajutorul laserului, pe langa scopul de inscriptionare. Aminteam mai sus de trecerea de la microcipul RFID folosit pe soldati in aplicatii militare la tehnologia cea mai inalta si sigura, folosita astazi, inscriptionarea izotopica, bazata pe studii ample, greu de imaginat si acceptat de multi dintre noi, avand punctul de vedere a mai multor specialisti in domeniu (doctori, fizicieni și ingineri). Cu scuzele de rigoare ca nu folosesc un limbaj academic voi incerca sa explic in ce consta inscriptionarea (scrierea) izotopica pe intelesul tuturor, fenomen care ameninta lumea ortodoxa. Este un cip de ultima generație, capacitatiile lui fiind incomparabil mai mari decat cele anterioare. Acest tip de cip nu necesita alimentare de afara, întrucât este alcătuit din «celule vii» (celulele corpului uman/animalului cipat), care funcționează în mod firesc. Aceste «celule vii» sunt de fapt niște nanoparticule care sunt absolut copii identice după celulele vii, care sunt recunoscute de creier ca fiind «celule vii». Aceste nanoparticule (care alcatuiesc noul tip de cip) ”vor putea sa interacționeze strâns cu materialul genetic al omului, cu creierul și cu sistemul nervos, fiind inserate în codul vostru ADN. De aceea, cei care vor primi acest semn vor fi robiti de antihrist.” El poate fi implantat prin aplicarea cu laserul a unui tatuaj pe pielea omului sau a unui animal. Când este aplicat sub forma de coduri de bare acest cip nu este vizibil. Acest laser de care aminteam este inglobat astazi in aparatele de fotografiat din dotarea sectiilor de eliberare a actelor biometrice (carte de identitate, pasaport, permis auto). In momentul fotografierii laserul declansat are tripla actiune: a) odata face scrierea pe frunte, sub piele, a unui cod de identificare identic cu numarul fiarei care nu este vizibil cu ochiul liber; inscripționarea intră în funcțiune după 8-12 luni de la momentul aplicării; b) inserarea la nivelul epidermei a unor nanoparticule (izotopi) care au acelasi numar de atomi cu numarul de atomi al celulelor din pielea umana, ele (nanoparticulele si celulele umane) devin compatibile din punct de vedere chimic dar diferite din punct de vedere al proprietatilor fizice. Tocmai aceasta particularitate face posibila citirea cu scannerul (cu ajutorul laserului – vezi aplicatiile laserului care are si rolul de citire a codului de bara), ele prin radiatiile gama emise in urma stimularii luminii laserului fac posibila citirea codului imprimat sub piele. Aceasta a doua actiune este descrisa stiintific la tehnica de bioprintare bazata pe tehnologia laser. c) introducerea de nanoparticule (izotopi) in tot organismul care se fixeaza pentru totdeauna in ADN-ul uman fiind conducatoare de semnal electric, acestea fiind bazate tot pe compatibilitate din punct de vedere chimic ca si cele de la nivelul pielii dar diferite ca particularitate fizica. Prin aceasta tripla actiune omul este pecetluit fara voia lui si identificat permanent in aeroporturi, porturi, in institutii, la trecerea frontierii. Cea mai mare capcana a actelor biometrice o reprezinta aparatul de fotografiat deoarece printr-o singura fotografiere omul este insemnat prin metoda nedureroasa (laser rece invizibil) si va fi permanent monitorizat si controlat prin intermediul antenelor psihotronice de inalta frecventa 5G. Nanoparticulele (izotopii) care sunt introduse in organism prin laser, fixate la nivel ADN, intra in legatura cu stalpii de transmisie de inalta frecventa 5G (antene psihotronce), creeaza o retea prin care activitatea (algoritmul creierului) va fi controlata de ordinatorul central determinand ingradirea vointei omului. El nu mai poate astfel sa aiba liberul albitru (sa hotarasca prin propria vointa) fiind indobitocit. In Apocalipsa Sf. Ioan Teologul, capitolul 13, versetul 16: ”Si face pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei volnici si pe robi, ca sa le dea lor insemnare peste mana lor cea dreapta sau peste fruntea lor. Si ca nimeni sa nu poata sa cumpere sau sa vanza , fara numai cel ce are semnul sau numelui fiarei sau numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are minte, socotesca numarul fiarei, pentru ca numarul omului este. Si numarul ei: 666.” (…) Si al treilea a urmat, zicand cu glas mare: Oricine fiarei se inchina si chipului ei si ia semn pe fruntea lui sau pe mana lui, Si acela va bea din vinul maniei lui Dumnezeu cel turnat neamestecat in paharul urgiei Lui si se va munci cu foc si-n pucioasa inaintea ingerilor celor sfinti si inaintea Mielului. si fumul muncii lor se suie in veacul veacurilor si n-au odihna ziua si noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si cine ia insemnarea numelui ei. Aici rabdarea sfintilor este, aici cei ce pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus. Si am auzit un glas din cer zicand mie: «Scrie: Fericiti cei morti, cei ce intru Domnul mor de acum! Asa – zice Duhul – ca sa se odihneasca din ostenelile lor.»” (Apoc. 13, 16-18; 14, 9-13; am folosit Biblia de la 1688 cu usoare indreptari pentru intelegerea textului). «Face» poate fi înțeles și prin „creeaza conditiile ca sa accepte toți.” Oamenii vor fi inselati, cu sensul de nevoiti de imprejurari, ei vor trebui sa accepte de buna voie neavand alternativa decat acceptarea muceniciei (adică sa se resemneze in fata bolii, a lipsei de hrana etc.) punandu-si toata nadejdea in Dumnezeu. Sunt singurele cuvinte necriptate ca omul sa inteleaga, sa stie ce are de facut. Talcuirile la Apocalipsa si prorociile Sfintilor spun ca aceasta insemnare este o lucrare vicleana care se va face in ascuns fara stirea omului. Dincolo de explicatiile stiintifice credinta este un dar de la Dumnezeu si este suficient pentru a intelege si a simti cu inima adevarul. Este insusi cuvântul lui Dumnezeu, cine VA ACCEPTA SEMNUL FIAREI, ACCEPTA INSEMNAREA, INGRADIREA VOINTEI, INROBIREA, PIERDEREA MANTUIRII.

Ing. Constantin Tudor

Marcarea izotopică sau însemnarea cu numărul numelui fiarei – 666 (I)

Pentru că lucrurile se precipită prin petiţia iniţiată de d-ul Mihai-Silviu Chirilă, în care cere statului roman sa continue sa ofere alternativa la actele biometrice, cugetul îmi spune ca era neapărat nevoie sa fac, cu ajutorul lui Dumnezeu, aceasta sinteza despre marcarea izotopica, cu explicații atât teologice cât și stiintifice. Oare Sfintii și Cuviosii Părinți ar fi fost de acord cu astfel de petitii? Sf. Paisie Aghioritul: „… Unul dintre ministrii guvernului a hotărât sa instaleze la intrarea în minister aparate electronice de verificare a functionarilor cu ajutorul cartelelor electronice simple, care nu aveau nici banda magnetica, nici sistem bara-cod sau UPC. Atunci 1300 de lucratori ai ministerului au fost puși în fata problemei: sa accepte acest sistem ori nu? (…) Fiind constransi angajații au cedat și au acceptat sa ia cartele. Însă doi frați evlaviosi ai ministerului aveau mustrari de conștiința și nu au fost de acord, cu toate amenințările ministerului și ale altor conducatori ai ministerului. (…) Frații evlaviosi s-au adresat după sfat Bisericii și preotilor. Dar nici acolo nu au primit un răspuns limpede. (…) Astfel au hotărât sa viziteze Sfântul Munte și sa ceara un sfat de la staretul Paisie. I-a povestit subiectul și i-a arătat cartela. Staretul a luat-o în mâini și, după ce a examinat-o atent, a explicat: «A ceasta cartela e simpla. Nu are nici strat magnetic, nici vreun cod al sistemelor bara-cod sau UPC, de aceea nu te intrista; dar e bine ca nu va conformati cu acest sistem, pentru ca în spatele lui se ascunde un alt plan, mai mare… . Voi ambii, a continuat Staretul, sunteți de lauda ca nu va lăsați infranti: și sa nu cedati pana la capăt…!»” (extras din cartea „Staretii despre vremurile din urma”, Petru Voda, 2007, pp. 210, 211,212). Pentru cei care nu știu insemnarea se aplica deja dar în trepte, iar când va fi intronizat antihrist atunci acesta ii va însemna doar pe cei ramasi neinsemnati. Haideți sa nu ne lasam inselati de vrajmas crezand ca insemnarea se va pune doar când antihristul va fi la putere caci insusi Sf. Paisie Aghioritul ii contrazice pe cei care susțin asta: ”În multe țări ale lumii, unde nu a fost opusă rezistență, deja a fost aplicată o însemnare cu raze laser pe frunte sau pe mână, pentru că astfel poate fi realizat controlul despre care scrie în Apocalipsă: «încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul (Apoc. 13:17).” (extras din cartea ”Stareții despre vremurile din urmă”, Petru Vodă, 2007, pag. 220) ,,…Apoi oamenii sfinți (Nicolae, Serafim de Sarov, Serghie de la Radonej și Iov de la Poceaev, n.a.) mi-au spus să nu primesc nici un fel de documente…” (extras din cartea ”Minuni din vremea noastră – Viața după moarte”, Editura Axa, pag. 102-103). Cuviosul Părinte Justin Parvu: ”Nu vedeți că scot acum și numele părinților (în 2010 guvernul «României» a primit o directivă, din partea Uniunii antihristice, ca aceste buletine să nu mai conțină numele părinților în ele, deoarece îi lezează pe homosexuali, n.a.) din buletin? Vor să te transforme într-un ins apărut din orice lume, dacă se poate și extraterestră, fără niciun nume, fără o origine, fără o națiune din care să se tragă. Ei vor sfârșitul omului istoric, omul ca cea maifrumoasă creație a lui Dumnezeu.” (revista Atitudini, Nr. 9, Ianuarie 2010).” …Solutii omenesti nu sunt, dragii mei! Solutia este moartea pentru Hristos…’’ Vrednicul de pomenire Protosinghelul Petroniu Tanase avea sa spuna: ,,…Aceste buletine de identitate sunt dirijate de Bruxelles. Acolo exista centrul viitoarei Europe comune, unde se afla și un computer uriaș, care are inregistrate toate datele de identitate ale tuturor oamenilor din aceasta parte a pământului. El poate inmagazina 4-5 miliarde de date. Buletinul numerotat trebuie să fie tot timpul la purtator. Pentru a evita situatiile în care buletinul poate fi uitat, s-a ajuns la soluția ca acest numar să fie imprimat chiar pe fiinta omeneasca. Fie să-l scrie pe mana cu ajutorul unor raze laser invizibile, iar când omul introduce mana la banca ori la ghisee să se poată decoda acest numar – dar fiindcă și mana poate sa lipseasca uneori datorită unei infirmitati, s-a ajuns la concluzia ca cel mai nimerit loc este pe frunte. Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul! Lumea, auzind, a intrat în panica! 666 pe fruntea tuturor! Pana și computerele acestea au nevoie de o cifra – cheia lor de funcționare, repetata de trei ori. Ei bine, acesta este tot 666.” (extras din cartea „Identitatea și libertatea omului în Ortodoxie”, Bucuresti 2009, Ed. Predania, pag. 68). Este foarte grav sa afirmi ,,ca în afara lui Dumnezeu și a Voinței lui – în potrivnicul lui Dumnezeu (satana) poate să fie ceva bun. Iar aceasta e deja necredinta, hula fata de Dumnezeu și începutul luptei cu Dumnezeu.” (extras din seria «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei, Mahala-Cernauti-Ucraina», 2018-43). Trebuie sa recunoaștem ca în curând ni se vor pune în fata crucea sau pâinea, iar cale demijloc nu exista după cum veți vedea în materialul de mai jos. Astazi ne confruntam cu un fenomen mult mai periculos care se bazeaza pe studii stiintifice (nanotehnogia) care are ca scop insemnarea omului cu codul unic (cod de bara/CNP) pentru identificare eliminand orice act statal (buletin, pasaport, permis auto, card bancar etc.) ducand la inrobirea omului. Termenul «nano» este derivat din cuvântul grecesc nanos, care înseamnă mic și este utilizatca prefix pentru ordinele de mărime de 10-9 Conform Societății Americane pentru Testare și Materiale (ASTM International 2006), nanoparticulele sunt acele particule care au două sau mai mult de două dimensiuni și au mărimi de la 1 la 100 nm (nanometri). Aceste particule au proprietăți fizice și chimice speciale, comparativ cu materialele brute de bază din care au provenit aceste nanoparticule; aceasta se datorează suprafeței mari de contact pe care o posedă și efectelor care au loc la nivel cuantic și care sunt rezultatul structurilor electronice specifice respectivelor nanoparticule. Nanoparticulele sunt produse în laboratoare, în unități specializate din cadrul Institutului de fizica moleculara prin procedee chimice și fizice cât și prin dezintegrarea izotopilor pana la ordinul de 10-9 . Acestea din urmă sunt utilizate în multe domenii, precum electronica, fotochimia, biomedicina și chimia. Cercetarea științifică în domeniul nanoparticulelor a fost foarte intensă, mai ales în ultimul deceniu, întrucât acestea au potențiale aplicații în domeniul biofizicii, medicinei, farmacologiei (ca și mod de administrare al substanțelor active din medicamente), electronica și producerea energiei. Dar încă o dată se pune întrebarea: pentru sănătatea umană care sunt consecinţele? Faptul că nu se cunosc decât foarte puţine lucruri despre impactul nanoparticulelor asupra sănătăţii corpului uman este foarte îngrijorător, având în vedere vasta lor utilizare în atâtea domenii. Deocamdată, este suficientă informaţia că ele pot produce forme de cancer, pentru a ne pune pe jar. În Science Daily scria de curând că nanoparticulele găsite în foarte multe produse cosmetice, coloranţi alimentari, suplimente nutritive, produse agricole, creme de protecţie solară, vopsea de păr, vitamine, pastă de dinţi pot provoca modificări genetice care cresc riscul de cancer. Şoarecii expuşi la nanoparticule de dioxid de titan (TiO2), adăugate în apă de băut, au început să prezinte modificări genetice încă din ziua a cincea. Pentru om, perioada echivalentă ar fi de 1,6 ani. S-a urmarit introducerea acestor nanoparticule in organismul omului pe toate caile, aer, apa, alimente, medicamente, investigatii medicale, vaccinuri, (vedeti Codex alimentar, Codex medicamentos). Acestea au un singur scop, monitorizarea omului 24 din 24 de ore, controlul algoritmului creierului , ingradirea vointei, inrobirea lui (indobitocire), decimarea populatiei! Singurul antidot este Sfanta Impartasanie, in fata ei nu poate sa reziste nici cea mai mica particula data cu scop de intinare. S-au facut experimente la NASA pe oameni impartasiti , timp de 40 de zile cat erau sub Sf Impartasanie nu a rezistat nici o nanoparticula , dupa cele 40 de zile , au functionat normal. Este un ADEVAR, indiferent cat s-ar stradui unii sa-l ingroape, in fata Sf Impartasanii (nimic din ce este rău) nu rezista, atata timp cat Dumnezeu este in om, omul nu poate fi atins, el este ferit de tot ce-i poate distruge sufletul. Bineânțeles ca dacă vom accepta actele biometrice prin care știm ca vom fi insemnati, ori dacă ne vom vaccina (știind ce contin acestea) atunci nu va mai lucra Sf. Impartasanie deoarece Sfânta Împartaşanie nu e compatibila cu viclenia.

Ing. Constantin Tudor

Hristos Mantuitorul nostru este Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat, nu tinta batjocurii unor lepadaturi

Ceea ce s-a întâmplat la Cluj, în mediile sodomiţilor, întrece puterea de înţelegere a omului normal. Mă refer, desigur, la acea blasfemie strigătoare la cer, când cinci nespălaţi s-au adunat să rănească sentimentele religioase ale câtorva milioane de români ortodocşi printr-o reprezentaţie teatrală zice-se, care se joacă şi-n în alte teatre ale ţării. Aceste făpuiri nefericite îşi bat joc de noi fără ruşine, fără vreo urmă de jenă, dar ce este mai grav, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, Creatorul tuturor, cu hule şi batjocuri pe care nu ni le puteam imagina cu doar câţiva ani în urmă. Acoperiţi cu haine călugăreşti pe capete şi pe umeri, aproape goi în celelalte părţi ale scârnavelor trupuri, ,,actorii’’ au găsit de cuviinţă să aşeze în faţa lor o icoană cu chipul Mântuitorului, pe care au tăiat ceapă şi slănină din care s-au înfruptat porceşte. Asta-mi aduce aminte de cuvintele Psalmistului: ,,Omul în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor’’ (Psalmul 48, 12). Aş spune, chiar mai rău decât dobitoacele.

Cum e cu putinţă?

Este, pentru că acum trei ani douăzeci şi cinci de vajnici episcopi români s-au dus în Creta, nu să mănânce şi să bea, cum încearcă propaganda oficială să bagatelizeze, ci ca să-şi pună semnătura pe nişte documente care vor obliga în viitor pe cinstiţii ,,slujitori ai Domnului’’ să ,,binecuvânteze’’ însoţirile nelegiuite ale sodomiţilor prin slujbe pretins bisericeşti. Ce vă spune acest text? ,,La aplicarea tradiției bisericești cu privire la impedimentele la căsătorie, practica bisericească trebuie să țină cont, în egală măsură, de prescripțiile legislației civile cu privire la acest subiect, fără să depășească limitele iconomiei bisericești’’.Cum adică să ţinem seama ,,în egală măsură de prescripţiile legislaţiei civile?’’ Legislaţia civilă din multe ţări, va veni şi rândul României, permite însoţirea nelegiuită dintre două (sau mai multe) persoane de acelaşi sex! Biserica se va alinia acestor cerinţe nebuneşti şi va oficia Slujba Cununiei nefericiţilor sodomiţi? Doamne păzeşte! Acum Patriarhia a dat un comunicat timid, şters, mai mult ca să nu tacă şi să nu supere.

Este cu putinţă pentru că a existat un referendum  întru apărarea familiei aşa cum a lăsat-o Dumnezeu, iar plebea ortodoxă s-a lăsat minţită şi manipulată de propagandă, care zicea că Dragnea este izvorul tuturor relelor şi nu se cuvine ca lumea să se ducă. Şi lumea nu s-a dus să depună mărturie pentru apărarea Legilor Dumnezeieşti. A stat acasă, dând satisfacţie vrăjmaşilor lui Dumnezeu care acum ne râd în faţă şi ne sfidează cu spectacole, precum cel de la Cluj. Abia un procent de aproximativ de 15% de nevolnici ortodocşi au zis că e momentul să se ridice cu cuvântul şi fapta pentru a apăra, cât s-a putut, rânduielile cele Sfinte ale lui Dumnezeu. Prea puţini. În schimb, când a fost vorba de referendumul lui Iohannis, cu nişte întrebări idioate, lumea s-a bulucit la secţiile de votare, mai ales în străinătate. Halal, naţiune de ,,ortodocşi’’!

Este cu putinţă pentru că atunci când ereticul şi schismaticul Francisc, mare apărător al homosexualilor, a venit să spurce pământul României, abia s-au găsit câţiva nebuni care să protesteze. Ceilalţi ,,ortodocşi’’ au stat în faţa televizoarelor, rumegând inepţiile furnizate de propaganda dezmăţată a unor muieri extaziate de proorocul mincios numit papa.

Faptele consternante şi întristătoare care se întâmplă sub ochii noştri le-a văzut Sfântul Ioan Evanghelistul încă din anii 94-96 după Naşterea Mântuitorului, când a fost exilat în Insula Patmos şi Dumnezeu i-a arătat cele viitoare, pe care le-a aşternut în paginile Apocalipsei. Ce ne-a scris Sfântul Lui Dumnezeu?  ,,Şi-a deschis gura sa spre hule asupra lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer’’ (Apocalipsa 13, 6). E vorba aici de fiara care iese din mare, adică de antihristul. ,,Şi oamenii au fost dogorâţi cu mare arşiţă şi au hulit numele lui Dumnezeu’’ (Apocalipsa 16, 9). ,,Şi au hulit pe Dumnezeul cerului…’’ (Apocalipsa 16, 11).

,,Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând’’ (Luca 18, 7-8). Atunci vom vedea vitejia luptătorilor împotriva lui Dumnezeu de la Cluj. Şi nu numai. Căci Dumnezeu nu Se lasă batjocorit.

Presbiter Ioviţa Vasile

Petiție impotriva 5 G!

Doamne ajută!

Am semnat aceasta petitie si te invit si pe tine sa o faci.

Cauza e importanta si daca suntem multi, atunci putem aduce o schimbare !

https://campaniamea.declic.ro/petitions/cerem-ministerului-sanatatii-sa-evalueze-implementarea-tehnologiei-5g-in-romania

Este foarte important să luăm atitudine publică impotriva acestei tehnologii demonice de inrobire sufletească premergătoare pecetei lui antihrist!

În loc de titlu: ,,Şi şi-a deschis gura spre hule asupra lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui…’’ (Apocalipsa 13, 6)

Explicaţie: acest articol a fost scris pentru a fi publicat în zilele vizitei papei Francisc Bergoglio. Deoarece atunci mi s-au tăiat posibilităţile tehnice de a posta, revin acum şi-l public.

,,Am văzut apoi altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur’’ (Apocalipsa 13, 11). Ne este necesar să înţelegem cele ce urmează:
a) Fiara este, de fapt, om. Este actualul papă, pe care vizitează România.
b) Faptul că se ridică din pământ ne duce cu gândul la adevărul că omul a fost creat din ţărâna pământului (Facere 2, 7).
c) Asemănarea cu Mielul Hristos este aparentă, determinant este ceea ce grăieşte.
d) Grăieşte ca balaurul cu care e comparat, iar balaurul este ,,şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana’’ (Apocalipsa 20, 2).
De ce grăieşte papa ca diavolul? Vă veţi convinge citind ceea ce a rostit acesta cu anumite ocazii:
1. Dumnezeu Se schimbă şi evoluează odată cu noi
2. Dumnezeu nu e Judecător, nu judecă pe nimeni. Este atât de iubitor încât pe toţi îi va mântui.
3. Chiar şi ateii recunosc că există Dumnezeu
4. Biblia este o carte sfântă, frumoasă, dar ca în toate cărţile vechi unele pasaje sunt depăşite.
5.Toate religiile sunt adevărate.
6. Între catolici şi ortodocşi nu e nicio diferenţă.
7. Nu există iadul, în care oamenii să se chinuiască veşnic.
8. Adam şi Eva n-au existat.
9. Biserica este destul de mare, îi cuprinde pe heterosexuali şi pe homosexuali, chiar şi comuniştii sunt bineveniţi.
10. Vom începe să permitem femeilor să devină cardinali.
12. Vom avea în viitor şi o femeie papă.
13. Arătând o casetă mică în care era o cruce: ,,Ce este aceasta? Este istoria eşecului lui Dumnezeu. Este calea crucii. Calea mică a crucii’’.
14. Rămân un slujitor al lui Iisus Hristos, dar cred şi în evoluţionismul lui Darwin.

Ce ar trebui să mai spună un om pentru ca toată lumea să înţeleagă că e eretic? Mai are cineva îndoieli că fiara care se ridică din pământ este papa? Mai trebuie oare să spunem că în alt loc – Apocalipsa 20, 10 – Sfânta Scriptură-l numeşte ,,proorocul mincinos’’, care se va chinui în iezerul de foc şi de pucioasă, împreună cu diavolul şi cu fiul acestuia, antihristul?
Vizita ereticului papă a fost plănuită cu multă rigoare, în cele mai mici detalii. Şi totuşi, organizatorii au uitat un lucru esenţial: ceremonia de sărutare a papucului ,,sfântului părinte’’. Era deosebit de instructiv să-l vedem pe Klaus Iohannis, împreună cu doamna, sărutând încălţările suveranului, urmaţi de Viorica Dăncilă şi întregul guvern, ca la urmă să vină patriarhul Daniel cu Sinodul cel Sfânt al Bisericii Ortodoxe Române. Poate ceremonia e secretă. Poate – altădată.

Presbiter Ioviţa Vasile

Biserica Ortodoxă Română rămâne mama noastra iubitoare?

Răspunsul este categoric da, nu voi obosi a afirma acest adevăr cu fiecare prilej care se va ivi, şi am să explic şi de ce. Mai întâi, pentru că Biserica ne-a născut prin Sfântul Botez şi ne-a unit cu Hristos. Ne-a ţinut la pieptul ei şi ne-a hrănit cu învăţăturile mântuitore din Tezaurul Ortodoxiei şi ne-a crescut spre o bună şi dreaptă vieţuire. Ajunşi la vârsta maturităţii, ne-a dat Sfânta Taină a Cununiei, ne-a botezat pruncii, ne-a dat unora harul preoţiei, ne-a dat pâinea cea de toate zilele, ne-a îngropat morţii şi enumerarea poate fi mult mai lungă.

  1. A venit însă vremea în care mama noastră este greu încercată boala ereziei. Ce facem, o părăsim? Dar asta înseamnă că am fost nişte năimiţi, care ne-am bucurat de atâtea daruri şi binefaceri, iar acum când sunt încercări grele, dezertăm de la datoriile noastre, adică ne potrivim cuvintelor Mântuitorului: ,,Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale sale, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte’’(Ioan 10, 12-13). E tocmai ce se întâmplă în Biserica noastră. În loc să rămânem în Biserică, să ne ostenim pentru a o curăţa de cancerul ereziilor, o părăsim, afirmând că nu mai este har în ea. Vrăjmaşii Bisericii jubilează, că tocmai asta îşi doreau şi voi, acriviştilor, le împliniţi pas cu pas planurile mârşave. V-aţi părăsit mama iubitoare, când avea nevoie să fie apărată de lupii eretici.
  2. Nu există Biserică fără har, şi acesta este adevăr axiomatic. Când Dumnezeu retrage harul Său unei comunităţi, din cauza ereziei sau a schismei, aceasta încetează a mai fi Biserică şi este exclusă din Trupul tainic al lui Hristos. Biserica noastră are har, pe care Dumnezeul îl împărtăşeşte cum binevoieşte.
  3. Biserica Ortodoxă Română nu s-a desfiinţat, cum ar vrea potrivnicii. Căderea în erezie a ierarhiei nu înseamnă anihilarea ei, deoarece ea e alcătuită din mulţimea credincioşilor oneşti, Poporul lui Dumnezeu, care nicidecum nu va fi lipsit de harul sfinţitor. Avem un exemplu binecunoscut, Biserica Ortodoxă din Ardeal, care vreme de 60 de ani a fost lipsită de episcopi, şi totuşi nu şi-a încetat existenţa. A fost ajutată de ierarhii din Moldova şi Ţara Românească, cei care i-au hirotonit preoţi pentru păstorirea poporului.

4.În afara Bisericii nu exista mântuire. Postulat formulat de Sfântul Ciprian pentru veşnicie. Plecând din BOR, unde aţi ajuns, dragi acrivişti, ştiind ca în România există o singură Biserică? O alta este exclusă cu desăvârşire, fapt afirmat de Dogma unicităţii Bisericii: ,,Cred într-Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică’’. Fiind în afara Bisericii, nu mai aveţi Sfinte Taine şi nimic din lucrarea acesteia. V-aţi întâlnit, în schimb, cu toate ereziile, schismele, rătăcirile şi sectele lumii. Credeţi că în afara Bisericii vă veţi mântui? Exclus. Vreţi să fiţi ortodocşi în afara Ortodoxiei şi să vă mântuiţi departe de Biserică. Absurdul ridicat la cote paroxistice!

  1. Fiind în afară de Biserică, ce îndreptăţire mai aveţi să o apăraţi de erezii? Niciuna. Nefiind cu Biserica, sunteţi împotriva ei. Nu vă cutremuraţi la acest gând? Aţi încercat să intraţi sub jurisdicţia episcopului sârb Artemie. Aţi eşuat, deşi compatibilitatea exista.
  2. Ţinând seama de cele enunţate mai sus, aveţi în faţă o singură cale, aceea a pocăinţei şi a revenirii în Biserica Ortodoxă Română. Altă cale mântuitoare nu aveţi. Vă aşteptăm.
  3. Între documentele adoptate la Botoşani se află şi o mărturisire publică prin care reafirmăm apartenenţa noastră la Biserică, pe care nu o vom părăsi cu niciun preţ, nevoind să ne periclităm mântuirea. Lucrul acesta trebuie să-l facă ereticii ecumenişti nepocăiţi, nu cei care se ostenesc, cât de cât, întru apărarea Sfintei Ortodoxii.
  4. ,,Copiii mei, este ceasul de pe urmă. Precum aţi şi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat, de aici cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre ai noştri, căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt dintre ai noştri, de aceea au ieşit’’ (I Ioan 2, 19-20).
  5. Ni se reproşează adesea faptul că ne-am dezbinat. Afirm cu tărie că acest fapt regretabil nu este imputabil celor care au rămas pe calea împărătească a mărturisirii. Răspunzători sunt diversioniştii producători ai sciziunii. Fiindcă s-a creat deliberat o stare de confuzie în rândul credincioşilor, îi invit pe aceştia să ia ca şi criteriu de aflare a adevărului apartenenţa la Biserică. Cei care corespund acestui criteriu sunt vrednici de crezare. De ceilalţi să vă feriţi.

 

Presbiter Ioviţa Vasile

 

 

Icoana Preasfintei Treimi

Să ne oprim muţi de admiraţie în faţa uneia dintre cele mai frumoase icoane ale Ortodoxiei, cea a Sfintei Treimi, realizată prin harul Mângâietorului care a condus mâna Sfantului Cuvios Andrei Rubliov la realizarea ei, simbol al iubirii supreme.
Privind-o, ne inchinăm cu evlavie întru adâncă cinstire, slăvind şi înălţând către Împăratul ceresc, cuvintele rostite de Dreptul Avraam în faţa celor trei Tineri călători, sub stejarul din Valea Mamvri, în regiunea Hebron, ţinutul Canaan.
„Apoi a zis: „Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!” Şi, dacă noi îi primim în inima noastră pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh-Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, vom putea, ca Avraam, să primim din gura lor asigurarea că această experienţă binecuvântată, departe de a fi un episod izolat, ne va fi acordată din nou: „Negresit Mă voi întoarece la tine” (Geneză 18,3;14).
Genialitatea Sfantului Andrei Rubliov constă mai degrabă în aceea că, receptând vechea tradiţie iconografică a Bisericii lui Hristos, ajunge la o profunzime şi claritate ce nu mai fuseseră atinse niciodată până atunci şi care n-au mai putut fi atinse nici mai târziu, nici măcar în „copiile” cele mai exacte. Acesta este locul în care şi personalitatea pictorului însuşi a pătruns în opera sa, rămânând acolo pentru totdeauna.
„Egalitatea desăvârşită a Îngerilor este atât de puternic exprimată, încât nu există regulă pentru a defini Persoana divină reprezentată sub chipul fiecăruia din ei. Îngerul din dreapta este, fără îndoială, Duhul Sfânt. Dilema se răsfrânge asupra Îngerului din mijloc – dacă este Tatăl sau Fiul, ceea ce determină nemijlocit identitatea Îngerului din stânga; o tradiţie păstrată de la un contemporan mai vârstnic al lui Rubliov, Sfântul Ştefan din Perm, afirmă că Tatăl e reprezentat în mijloc şi Fiul în stânga.
Fiecare Persoană îşi are semnul ei indicat de sceptrele care ne atrag privirea. În spatele Tatălui se găseşte pomul vieţii, izvorul; după Isaac Sirul „pomul vieţii este iubirea treimică din care a căzut Adam”. Sceptrul Fiului arată casa, biserica, trupul lui Hristos. Duhul se reliefează pe fundalul „stâncilor în trepte”: e muntele, e foişorul, Taborul, înălţarea, extazul, suflul lumilor şi al vârfurilor profetice.

(…) Fiul şi Duhul sunt cele două mâini ale Tatălui. Unind marginile mesei cu punctul care se găseşte chiar deasupra, la capul Îngerului din mijloc, se va vedea că Îngerii se găsesc exact într-un triunghi echilateral. Acesta semnifică unitatea şi egalitatea Treimii, al cărei vârf este Tatăl. Şi, în sfârşit, linia care urmăreşte contururile exterioare ale celor trei Îngeri formează un cerc perfect, semn al veşniciei dumnezeieşti. Centrul cercului se găseşte în mâna Tatălui, Pantocratorul.

Nu degeaba vorbind despre Cuviosul Monah Andrei, vechile izvoare subliniază mai cu seamă marea sa smerenie, care, mai mult încă decât geniul său artistic, a condus nu numai la „canonizarea”Sfintei Troiţe”la Soborul din 1551, ci şi la canonizarea oficială a persoanei lui în zilele noastre (1988). Fiindcă fără o adâncă smerenie, fără o lepădare desăvârşită de orice fel de ambiţii lumeşti în faţa sublimului tainei, pe care iconarul trebuie să o slujească, n-ar fi putut picta niciodată Troiţa. Fapt semnificativ, numele său nu apare nici măcar o dată sub operele sale…

Sursa: Arta icoanei – o teologie a frumusetii, Ed. Meridiane 1993, Pavel Evdokimov

Dr. Gabriela Naghi

Sfintele icoane în viaţa Bisericii noastre

Astăzi icoana este un propovăduitor tăcut și elocvent al Ortodoxiei. Cum spunea un binecunoscut teolog: „A fost o perioadă când Biserica se lupta pentru icoană, iar acum icoana se luptă pentru Biserică.” Icoana luptă pentru adevăr, pentru frumos. În cele din urmă, ea se luptă pentru suflletul omenesc, deoarece mântuirea sufletului este sensul și scopul existenței Bisericii.
Cinstirea icoanelor, a Domnului nostru lisus Hristos, a Maicii Domnului, a îngerilor şi a sfinţilor este o dogmă a credinţei creştine, formulată la Sinodul al VII-lea ecumenic (787); ea decurge din dogma fundamentală a Bisericii: mărturisirea că Dumnezeu S-a făcut om (Ioan 1, 14). Chipul Acestuia (icoana Cuvântului – Hristos) este o mărturie a întrupării Sale adevărate, reale şi nu închipuite, iluzorii. Tocmai pentru aceasta este numită adesea “teologie în imagine”. Sfântul Vasile cel Mare precizează: “Ceea ce cuvântul împărtăşeşte prin auz, pictura arată în tăcere prin imagine.”
Icoanele, pictate după învăţătura ortodoxă, înfăţişează nu chipul omului stricăcios, ci chipul omului nestricăcios, înnoit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. De aceea, făcând astfel de chipuri, icoane, şi cinstindu-le, nu cădem în idololatrie, pentru că tocmai chipul nestricăcios al omului înnoit duhovniceşte ne conduce la Dumnezeu, iar această stare de înnoire ne-a aşezat din nou în deplina vrednicie, cea dintâi născându-ne “fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12).
Sfântul Ioan Damaschin, la întrebarea: “Cine a fost cel dintâi care a făcut icoana?”, răspunde: “Însuşi Dumnezeu, Cel dintâi a născut pe Fiul Său, Unul Născut şi Cuvântul Lui, icoana Lui cea vie, naturală şi chipul cu totul asemenea al veşniciei Lui”, potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi: “Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura” (Coloseni 1, 15); “Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu” (II Corinteni 4, 4); “Care fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui…” (Evrei 1, 3).

Dr. Gabriela Naghi

 

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Kratovo (Bulgaria)

Mântuitorul nostru Iisus Hristosa venit în lume ca să întemeieze Sfânta Sa Biserică, în care oamenii să cunoască şi să trăiască după voia cea sfântă a lui Dumnezeu, să dobândească viaţa cea veşnică în Împărăţia cerurilor. În lume există mii de secte şi biserici mincinoase care se revendică de la Domnul Iisus Hristos şi se pretind a fi creştine, dar acestea nu sunt mântuitoare, neavând harul lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, se mai întâlnesc mai multe aşa numite religii, străine de Dumnezeu precum budismul, islamismul, taoismul, confucianismul, brahmanismul, etc. Acestea sunt plăsmuiri omeneşti şi demonice, prin care oamenii sunt ţinuţi în ignoranţă şi nu-şi pot dobândi mântuirea.

În vremea despre care vorbim, Biserica Bulgariei se găsea sub stăpânirea turcilor mahomedani, care îi pricinuiau multe rele. Când Sfântul Mucenic Gheorghe din Sredţa avea douăzeci şi cinci de ani, turcii au voit să-l atragă în mrejele rătăcirii lor:,,Gheorghe, lasă Credinţa Creştinească şi apropie-te de credinţa noastră. Ascultă pe Mahomed, trimisul lui Alah, şi primeşte legea noastră’’.I-au şi pus pe cap celmaua cu care se intră în geamia păgânească, însă s-au lovit de neclintirea Sfântului: ,,Nouă nu ni se cade să ne despărţim de Hristos, Dumnezeul cel Adevărat, Făcătorul cerului şi al pământului şi să lepădăm Sfântul Botez. Cui să cred eu? Lui Mahomed, care nu este trimis nici de Dumnezeu, nici de Proorocii Lui, nici de Apostoli, ci s-a arătat general sârguincios al cetei satanei, având steagurile diavolului? Deci voi singuri nu ştiţi cui credeţi, rătăcind astfel din calea adevărată’’.

Când cineva spune adevărul despre Mahomed şi legea sa, turcii şi arabii devin fiare turbate, fără pic de omenie. Aşa s-a întâmplat şi cu Sfântul Gheorghe. Au ridicat toiegele asupra lui şi-l loveau, încât carnea i se desprindea de trup şi sângele curgea ca pâraiele. L-au aruncat în foc şi aşa s-a sfârşit viaţa pământească a Sfântului Mucenic, în ziua de 26 mai, anul 1514 de la Naşterea Domnului(După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 453- 455).

Astăzi, cinstite cititorule, mai-marii lumii doresc cu ardoare să unească Biserica Ortodoxă a lui Hristos cu sectele, bisericile mincinoase şi religiile păgâne,,,ca toţi să fie una’’(Ioan 17, 21), însă nu spre slava lui Dumnezeu, ci pentru a întemeia religia unică, al cărei dumnezeu va fi antihrist. Aceştia nu înţeleg că Biserica, poporul lui Dumnezeu, nu se poate uni cu rătăciţii lumii, dar este deschisă să-i primească pe toţi aceştia, prin pocăinţă.

Presbiter Ioviţa Vasile

Regele este gol

Ştiţi basmul lui Hans Christian Andersen, ,,Hainele cele noi ale regelui’’? Nici eu nu l-am ştiut până zilele trecute, când am ajuns să-l citesc. Despre ce e vorba? Un rege era atât de preocupat de veşmintele sale, încât neglija treburile regatului. În fiecare ceas îşi schimba ţinuta şi se admira pentru frumuseţea hainelor sale. Au venit în cetate doi şarlatani care spuneau, în dreapta şi-n stânga, că ei sunt în stare să ţeasă nişte veşminte nemaiîntâlnite, pe care dacă le-ar îmbrăca regele, ar vedea care din slujitorii săi sunt vrednici şi care sunt proşti de dau în gropi. Vestea a plăcut regelui şi imediat i-a pus la lucru, dându-le cu generozitate cele de trebuinţă. Şarlatanii s-au aşternut pe lucru, numai că pe războaiele lor de ţesut nu era nimic. Tot ce li se dădea, băgau în buzunar, dar se prefăceau că lucrează de zor. După o vreme, regele şi-a trimis un slujitor să vadă lucrarea minunată a celor doi. Privind cu stăruinţă, se mira în sine că nu vede nimic pe războaie. ,,Dacă voi spune că nu văd nimic, vor zice că nu sunt potrivit pentru slujba mea, ori sunt deosebit de prost’’ – s-a gândit el, aşa încât a început să laude ţesătura celor doi. Aşa a vorbit şi în faţa regelui, mulţumindu-l cu cuvintele sale. Însuşi regele s-a dus să vadă ţesăturile cele minunate şi a rămas mirat, nevăzând nimic din cele făgăduite. ,,Ce să fie? Nu văd nicio stofă. Oare oi fi prost? Sau nu sunt bun de rege?’’ – cugeta el. Aşa că a început să laude şi el lucrarea celor doi. A venit vremea să îmbrace veşmintele cele noi şi slujitorii roiau în jurul său, prefăcându-se că îi aranjează minunăţiile. La urmă, a ieşit în public mulţumit de frumuseţile cu care s-a înveşmântat. Oamenii au ieşit la ferestre pentru a-şi admira suveranul şi toţi erau cuprinşi de o mare bucurie. Atunci s-a auzit glasul unui copil: ,,Regele este dezbrăcat’’. ,,E dezbrăcat’’, a exclamat poporul, care cu puţină vreme înainte admira nişte veşminte iluzorii. Regele s-a gândit că într-adevăr, poporul are dreptate, dar şi-a continuat drumul, urmat de cei care purtau o trenă inexistentă.

Nu ştiu dacă înaintemergătorii antihristului se inspiră din basmul lui Andersen. Ce ştiu cu certitudine e faptul că şi aceştia contează pe orbirea spirituală şi pe prostia (de dat în gropi) a oamenilor. Venirea în România a papei e o repetiţie în vederea întronizării antihristului. Urmăriţi măcar o parte a vizitei. Veţi vedea mulţimi extaziate până la leşin, români şi unguri, clerici şi mireni, ,,ortodocşi’’ şi eterodocşi. Entuziasmul va fi neţărmurit pentru că o dată-n viaţă ai ,,privilegiul’’ de a sta în apropierea unui suveran pontif. Televiziunile se vor întrece în laude şi ode la adresa unui muritor, care vine despuiat pe pământ românesc să ne arate splendoarea veşmintelor sale. Dacă nu credeţi, accesaţi un filmuleţ de 27 de secunde (https://youtu.be/r4odtiW7xjE). Ce spune ereticul Francisc, arătand o mica casetă care conţinea o cruce: ,,Ce este aceasta? Este istoria eşecului lui Dumnezeu. Este calea crucii. Calea mică a crucii’’. Înţelegeţi acum de ce spunea Sfântul Cosma Etolianul: pe papa să-l blestemaţi. Se va auzi măcar un glas de copil care să rostească adevărul?

Presbiter Ioviţa Vasile

 

Vizita papei în România: un fast deşănţat

În anii întunecaţi ai comunismului, papii vremurilor acelora erau ţinta atacurilor celor care ne promiteau că ,,viitor de aur ţara are’’. Se spune că însuşi ,,ortodoxul” Stalin ar fi întrebat, cu un amestec de ironie şi superioritate, ,,câte divizii are papa?’’ ,,Niciuna’’, a răspuns cineva, ,,dar are sute de milioane de credincioşi’’. Răspunsul l-ar fi descumpănit pe marele şi sângerosul tiran.

Comunismul şi-a trăit traiul şi şi-a împlinit menirea pentru care a fost creat, aceea de trimite milioane de oameni în mormânt pentru vini imaginare, de a semăna ura şi teroarea la scară planetară, de a înrobi popoare întregi şi a le supune unui regim nemilos de exterminare şi, fireşte, de a face să dispară Credinţa în Mântuitorul Hristos. Revoluţiile din ţările comuniste au fost regizate şi provocate de maeştii violenţei şi ai urii tocmai pentru a semna certificatul de deces al comunismului şi a-l înlocui cu sistemul sub care trăim noi astăzi şi ale cărui ,,binefaceri’’ le resimţim din plin. Papa cel blamat înainte a devenit partenerul, sau mai bine zis unealta mai-marilor lumii, care au scris un scenariu în al cărui centru urma să stea suveranul pontif. Şi lucrurile s-au petrecut întocmai. Papa a devenit un personaj planetar, curtat de cancelariile marilor puteri şi trimis în lume să adune sub sceptrul său toate ,,religiile’’acesteia.

Vizita sa în România în aceste zile ne îngăduie să desluşim rolul încredinţat lui Francisc în ceea ce se petrece acum, dar şi în ceea ce va urma. Niciunei personalităţi politice, nici măcar preşedintelui Statelor Unite, nu i s-a făcut atâta propagandă cu luni de zile înainte de vizită. Ceea ce vedem în aceste zile e o mobilizare de forţe fără precedent. Poliţie, forţe de ordine, miniştri, primari de mari oraşe, sute de voluntari şi militanţi catolici, clerici catolici de toate rangurile, membrii Sinodului BOR, canale mass-media, toţi şi toate îşi conjugă eforturile pentru ca papa să fie întâmpinat cu un fast planetar, poate fără precedent. Fonduri guvernamentale sunt alocate cu multă generozitate, adică banii românilor contribuabili. Banca Naţională a emis o monedă cu chipul papei. Când s-a mai pomenit ca universităţile, şcolile şi grădiniţele să-şi suspende activitatea? Ungurii catolici şi reformaţi, din ţară şi din Ungaria se pregătesc să-şi primească idolul. Politicienii lor ne sfidează şi vin pe pământ românesc, ca în propria lor ţară, sub privirile tâmpe ale conducătorilor români. Doamne fereşte, să nu fie un grup care să protesteze şi să-şi exprime dezacordul cu vizita papală. Imediat ar fi anihilat şi urcat în dube, apoi transferat în arest.

Papa nu e simpla căpetenie a catolicilor din lumea întreagă; nu e nici doar şeful statului Vatican. Francisc e un personaj de anvergură planetară prin rolul ce i s-a încredinţat, acela de închegare a noii ,,religii’’ mondiale unice. Vizitele lui în lume au tocmai acest scop, de a-i uni pe toţi şi a-i îngloba în această ,,religie’’. Dumnezeu îi va îngădui să vină pe pământ românesc, într-o ţară ortodoxă, atâta cât este. Am credinţa nestrămutată că Dumnezeu ne va da şi un semn. Câţi dintre noi îl vor pricepe?

Presbiter Ioviţa Vasile

Epilog

În cele şase episoade, am încercat să cuprind marile deosebiri între Sfânta Ortodoxie şi catolicism, fără patimă, fără prejudecăţi, călăuzit de dorinţa de a pune la îndemâna credincioşilor, mai puţin familiarizaţi cu Teologia, instrumentele necesare înţelegerii a patru lucruri:

1.De ce catolicii nu sunt Biserică, ci comunitate eretică fără har şi fără Sfinte Taine valide.

2.Ortodoxia este singura păstrătoare a adevărurilor veşnice şi mântuitoare, în tot sublimul şi puritatea lor, fără adaosuri sau omisiuni, fără răstălmăciri pierzătoare de suflete.

3.De ce unirea dintre Biserica Ortodoxă şi catolicism este o himeră pe care o cultivă cu atâta perseverenţă ecumeniştii de ieri şi de azi, reuniţi în c.m.b.

4.De ce dialogul ecumeniştilor ,,ortodocşi’’ cu catolicii a avut rezultate exact opuse aşteptărilor. Concret: în deceniile de dialog, prăpastia dintre cele două părţi s-a adâncit, deoarece papistaşii s-au afundat şi mai mult în rătăcire, în loc să se consemneze un cât de mic progres. Probabil negociatorii au avut în vedere două posibilităţi: să ne unim cu catolicii, renunţând la tezaurul Sfânt al Ortodoxiei sau unirea să se facă amestecând Dreapta Credinţă cu rătăcirile papistaşe, adică să se unească cele de neunit. A fost astfel ignorată calea ce trebuie străbătută, singura valabilă, aceea de revenire a papei şi supuşilor săi în Biserica pe care au părăsit-o în 1054.

Visul ecumeniştilor de unire a Ortodoxiei cu rătăcirile lumii seamănă cu visul lui Nabucodonosor, desluşit de Sfântul Prooroc Daniel (3, 32-35). Acesta a văzut un ,,chip care avea capul de aur, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de aramă, pulpele de fier, iar picioarele o parte din fier şi o parte din lut… şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, lovi chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le sfărâmă. Atunci fură sfărâmate, în acelaşi timp, fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi ajunseră ca pleava de pe arie vara, şi vântul le luă cu sine fără ca să se mai găsească locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot pământul’’.

Peste câteva zile, ereticul papă Francisc (scuzaţi pleonasmul), va veni pe pământul     românesc, podit cu moaştele Sfinţilor Mucenici, cum spunea poetul Ioan Alexandru. Ca şi cum nu ne-ar fi fost de ajuns anii comunismului ateu şi criminal, ca şi cum nu ne este suficientă mulţimea sectelor necreştine care sapă la temelia Bisericii, vine acum exponentul tuturor rătăcirilor lumii, să ne aducă un mesaj perfid, acela de a fi toţi împreună. Faptul ne face să înţelegem cuvintele Apocalipsei (22, 11), greu de înţeles în alte circumstanţe: ,,Cine e nedrept, să se nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce şi mai greu. Cine e drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult’’.

Presbiter Ioviţa Vasile

 

Comunitatea catolică: Erezii, inovaţii şi abateri de la Sfânta Tradiţie a Bisericii (VI)

  1. Uzurparea numelui ,,catolic’’

Înainte de schisma din 1054, Biserica era Una, cum a fost întotdeauna. Ea îi cuprindea pe răsăriteni şi apuseni, deopotrivă. Putem afirma că era Ortodoxă şi Catolică, asta însemnând că poseda Credinţa Dreptmăritoare şi cuprindea învăţăturile necesare pentru toţi oamenii din toate locurile şi timpurile, adică era Catolică (Universală). După ce s-a produs schisma, Răsăritul s-a socotit a fi Ortodox, în vreme ce Apusul şi-a însuşit atributul catolicităţii. ,,Catoliki’’ este însă un termen grecesc, pe nedrept uzurpat şi apropriat de papistaşi. Fidelă tradiţiei bimilenare, Biserica Ortodoxă Greacă păstrează în rostirea Crezului formula originală: ,,Is miam Aghian, Katolikin ke Apostolikin Ekklisian’’.

Ca să evite orice posibilă confuzie, Biserica Ortodoxă Română şi întrebuinţează termenul ,,Sobornicească’’, preluat din slavonă, având aceaşi semnificaţie.

  1. Mântuirea necredincioşilor

Sfânta Scriptură ne arată că mântuirea se dobândeşte cu multă osteneală până în ceasul morţii: ,,…prin multe suferinţe trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu’’(Fapte 14, 22 ). Papii făgăduiesc ceea ce nu pot da, o mântuire facilă, lesnicioasă şi atractivă. Aşa ajuns actualul papă să decreteze mântuirea necredincioşilor, încurajându-i pe aceştia să stăruiască în întunecimile vieţii fără Dumnezeu, în loc să-i îndemne spre singura Credinţă mântuitoare, şi el însuşi să părăsească starea de rătăcire în care se află.

  1. Excuderea epiclezei

Potrivit cărţilor bisericeşti, prefacerea Darurilor în Trupul şi Sângele Domnului are loc în timpul rostirii epiclezei, însoţită de binecuvântarea Darurilor în forma crucii. Epicleza are următoarea formă: ,,Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească şi cerem şi ne rugăm şi cu uminţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri ce sunt puse înainte şi fă, adică, pâinea aceasta Cinstit Trupul Hristosului Tău, iar ce este în potirul acesta Cinstit Sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău Cel Sfânt. Amin. Amin. Amin’’.

Catolicii au renunţat la epicleză, afirmând cu suficienţă că sunt de ajuns cuvintele rostite de Mântuitorul ,,luaţi, mâncaţi…’’ şi ,,beţi dintru aceştia toţi…’’ Este şi aceasta o gravă abatere de la Sfânta Tradiţie a Bisericii, irelevantă totuşi, datorită stării eretice în care se găsesc apusenii.

  1. Statuile

Biserica Ortodoxă are o Herminie a picturii bine stabilită. Nimic nu se pictează la întâmplare sau după bunul plac al autorului. Trebuie respectate nişte reguli şi canoane, fără de care icoana este, în fapt, tablou.

Catolicii au introdus în uzul lor cultic statuile, care mai degrabă aduc aminte de chipurile cioplite ale Vechiului Testament şi nu mijlocesc o legătură de evlavie între credincios şi Sfinţi.

  1. Evoluţionismul darwinist

Aflându-se pe scaunul pontifical al Vaticanului, papa Ioan Paul al II-lea (1978-2005) a avut iniţiativa nefericită de a se pronunţa asupra originii şi evoluţiei vieţii, ex cathedra, desigur. Cu acest prilej a afirmat că, potrivit ultimelor cercetări ştiinţifice, evoluţionismul este mai mult decăt o teorie. Aceasta înseamnă că evoluţionismul darwinist a devenit, în viziunea papei, ,,un adevăr’’.(Părintele Gheorghe Calciu, mărturisitorul prigonit, Ed. Crigarux, 2007, pag. 206). Afirmaţie catastrofală, deoarece prin aceasta Îl excude pe Dumnezeu din creaţia a tot ce există! Aceasta nu i-a împiedicat pe urmaşi, pe papa Bendict al XVI-lea, să-l beatifice şi desigur, în viitor să-l canonizeze ca ,,sfânt’’. Ne lămurim, în acest fel, ce fel de ,,sfinţi’’ înscriu catolicii în calendarele lor, şi cu cine urmează să se unească ierarhia română în viitorul nu prea îndepărtat.

  1. Ecumenismul

Ecumenismul este colecţia sau suma tuturor ereziilor şi rătăcirilor lumii, pan-erezia ce se dezvoltă sub ochii noştri, menită să creeze ,,religia’’ unică a viitorului, cea prin care se va încerca să-L înlocuiască pe Dumnezeul Adevărului cu antihrist, potrivnicul Mântuitorului Hristos.

Când am aflat că romano-catolicii nu fac parte din organismele ecumeniste mondiale, am zis că e un lucru meritoriu. M-am înşelat, deoarece aceştia propovăduiesc asiduu ecumenismul. ,,Ecumenismul a devenit o obligaţie pentru fii (!) Bisericii catolice, în urma celor hotărâte de Conciliul II Vatican, indiferent de statutul lor, fie că sunt arhierei, preoţi, călugări sau mireni de rând…Astfel, nu este nu este exclus să asistăm, prin unire, la recunoaşterea ca valide a unor noi rituri în Biserica Unificată, cu condiţia să aibă patrimoniu dogmatic corect’’ (Tertulian Langa, Dicţionar Teologic creştin din perspective ecumenismului catholic, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997, pag. 86). Mai trebuie să spun că Biserica Unificată va fi, de fapt, anti-Biserica anti-Hristosului anti-hrist? Socotesc că nu.

Presbiter Ioviţa Vasile