Categorie: Uncategorized

Cartea noastră bisericească numită Vieţile Sfinţilor pe septembrie ne aduce folositoare şi ziditoare învăţături din tezaurul Sfintei Biserici. Astfel, aflăm că cei doi Dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana au petrecut împreună cincizeci de ani şi Dumnezeu nu le dăduse încă urmaşi, pricină pentru care erau mult întristaţi. Ducându-se la Ierusalim pentru o sărbătoare a iudeilor, şi vrând să aducă darurile sale, Ioachim a fost aspru mustrat de arhiereul Isahar: ,,Nu se cade a primi din mâinile tale daruri, că eşti fără de fii, neavând Dumnezeiasca binecuvântare, pentru oarecari tăinuite păcate ale tale’’.Un evreu oarecare, vrând să-şi aducă darurile, a ocărât pe Ioachim cu cuvinte grele: ,,De ce apuci înaintea mea, aducând darul lui Dumnezeu? Nu ştii că eşti nevrednic să aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lăsat sămânţă în Israel?’’

Aceste întâmplări au mărit şi mai mult amărăciunea celor doi Drepţi. Petrecând în pustie, Ioachim şi-a adus aminte de nerodirea lui Avraam şi a Sarei, şi de fiii pe care mai apoi i-au primit de la Dumnezeu, şi a început să postească patruzeci de zile. Asemenea şi Ana, stând acasă îşi plângea nerodirea şi se socotea între femeile nevrednice ale lui Israel. Întristarea lor s-a suit la cer şi Dumnezeu i-a cercetat pe cei doi Drepţi. Îngerul lui Dumnezeu a venit şi i-a spus Anei: ,,Ano, Ano, s-a auzit rugăciunea ta şi suspinurile tale au străbătut norii, iar lacrimile tale au ajuns înaintea lui Dumnezeu şi iată vei zămisli şi vei naşte pe fiica cea binecuvântată, pentru care se vor binecuvânta toate seminţiile pământului. Printr-însa se va da mântuire la toată lumea şi se va chema numele ei Maria’’.

În aceaşi vreme, Sfântul Arhanghel Gavriil a dus vestea cea bună Dreptului Ioachim. Întristarea lor s-a prefăcut în bucurie şi cei doi Drepţi mulţumeau Preabunului Dumnezeu pentru cercetarea ce le-a făcut. Întorcându-se Sfântul Ioachim acasă, femeia sa a zămislit în ziua a noua a lunii decembrie. Cei ce auzeau de această milostivire a lui Dumnezeu, se bucurau împreună cu cei doi Dumnezeieşti Părinţi.

Iubite cititorule! Dacă în familia sau în neamul tău se va întâmpla cuiva nerodire, învaţă din această Dumnezeiască pildă, şi îndeamnă pe aproapele tău la rugăciune, că Dumnezeu ascultă rugăciunile oamenilor, acum ca şi atunci, că la El nimic nu este cu neputinţă, că şi în vremea aceasta El ridică neputinţele noastre.

Presbiter Iovița Vasile

•  

•  

•  

Moartea sa tragică, într-un accident de maşină, la 8 septembrie 1997, după ce săvârşise slujba de pomenire pentru deţinutele anticomuniste închise şi decedate în lagărul de femei de la Mislea, a fost considerată chiar de către de alţi părinţi duhovnici care i-au fost şi prieteni (Arsenie Boca, Cleopa Ilie) drept moarte mucenicească, o jertfă supremă închinată lui Hristos, Celui Căruia I-a închinat întreaga sa activitate apostolică.
„Accidentul” a fost de fapt regizat de securitate care a omorî încă un mărturisitor împotriva comunismului. Este înmormântat în 11 septembrie la Cernica, alături de soţia sa.

Parintele Marturisitor Constantin Voicescu:

„Rămânând la egoism şi neajungând la milă, putem doar să ne văităm sau să ne înrăim în urma celor îndurate. Depinde ce înţelegem din ce trăim. În suferinţă există o cale, uneori un ajutor nepreţuit, un semn divin. Mie, de pildă, bacilul Koch mi-a fost un mare prieten, care m-a şi salvat: ce-aş fi făcut atunci când m-au arestat a doua oară, în 1949… Mi s-a descoperit un TBC osos la genunchi şi am fost trimis la închisoarea-spital de la Târgu Ocna. Când? În 1950, exact când ar fi trebuit să intru în focul „reeducărilor“. Ce-aş fi făcut, cum m-aş fi purtat? Rezistenţa omului torturat are limite, acolo s-a depăşit imaginabilul. Nu ştii de ce mare pacoste te scapă Dumnezeu, care îţi dă o încercare, cum a fost la mine boala… Nu trebuie să cârtim niciodată, că nu ştim dacă nu cumva se poate şi mai rău“.

Pr. Mihai Lungeanu îşi aminteşte: „Era atât de frig la Aiud, încât parcă îmi îngheţase şi sufletul în mine. Eram cu patul aşezat lângă Părintele Voicescu. Din plafonul de beton cădeau valuri de aer rece. Din podeaua de beton se ridicau valuri de aer rece. Ne puseserăm amândoi pătura în cap şi ne rugam. Era o zi de duminică. Nu l-am întrebat ce rugăciuni făcea. Bănuiesc că se gândea la Sfânta Liturghie. Eu, după obiceiul pe care îl căpătasem în cea de-a doua condamnare, urmăream în gând mersul Sfintei Liturghii săvârşite de către un preot pe care îl cunoşteam. Parcurgeam mintal toate etapele Sfintei Liturghii, inclusiv Sfânta Proscomidie. La un moment dat, l-am văzut pe Părintele Voicescu că simte mirosul de smirnă şi de regina nopţii (aproximativ, dar mult mai suav şi mai puternic). Am văzut cum trage pe nas acest parfum deosebit, care se răspândise în aer în jurul nostru. I-am spus că şi eu percep acelaşi miros deosebit. N-am comentat şi ne-am continuat rugăciunile până la sfârşit. Am fost convinşi amândoi de prezenţa Sfântului Duh în rugăciunea făcută de amândoi”.

Crescut în spiritul patriotismului autentic, după decembrie ’89 Părintele s-a simţit dator să vorbească deschis şi ferm, renunţînd aproape în totalitate la problemele personale şi dedicîndu-se parohiei şi problemelor cetăţii. Unii l-au înţeles şi judecat greşit, acuzîndu-l chiar că face politică în loc să-şi vadă de „datoriile” sale preoţeşti… Dar Părintele tocmai asta făcea: a înţeles că datoriile lui erau legate şi de viaţa publică, pentru că preotului nu-i poate fi indiferent pe mîna cui se află ţara. Cei care s-au grăbit să-l judece ar fi trebuit să ştie că, în vremuri grele şi tulburi pentru stat şi Biserică, înşişi călugării de la Muntele Athos, bunăoară, coborau în viaţa publică, renunţînd la liniştea chiliei şi luînd atitudine deschisă împotriva celor care lezau interesele comunităţii.

O asemenea atitudine a avut Părintele Voicescu. Spunea lucrurilor pe nume, dînd gir duhovnicesc unor oameni politici pe care-i cunoştea bine, alte ori înfierînd lichelismul şi pe reprezentanţii lui. Părintele însuşi participa la întrunirile Alianţei Civice şi a purtat cu mîndrie ecusonul de „golan” în Piaţa Universităţii. Nu era preotul care să rostească doar „Doamne, Doamne…”, să împartă binecuvîntări şi apoi să doarmă liniştit. A fost un om de atitudine, cum rar se poate întîlni! Era permanent preocupat de soarta ţării şi nu de puţine ori îndurerat de oportunismul unora dintre cei aflaţi la putere.

Ochiul securităţii însă a rămas permanent asupra lui. Face demersuri pentru salvarea de la demolare a bisericii Sapienţei şi se ocupă de mutarea şi restaurarea bisericii Mihai Vodă. În 1988 îi moare soţia, înmormântată la Cernica. Cu ocazia manifestaţiei din Piaţa Universităţii în 1990, sfinţeşte crucile. Este membru fondator al Alianţei Civice, devine membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei „Christiana”, participă la înfiinţarea Centrului de medicină socială „Christiana”. Este membru în Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de alte mari figuri. Împreună cu preoţii Ioan Iovan, Liviu Brânzaş, Alexandru Capotă, Vasile Pătraşcu şi Dumitru Manta, deschide primul congres al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. În 1992 este ales membru al Consiliului Naţional al Alianţei Civice. În anii 1994–1997 participă la Simpozioanele Memorialului Sighet.

Selecție și editare: Andrei F.

Mitropolitul Marcus al Tomisului, participant la vestitul Sinod de la Niceea din anul 325, are norocul pentru ortodoxia română și pentru viitoarea străveche Mitropolie a Tomisului să-și afle numele în cele mai celebre arhive ale Europei, arhive care se găsesc în cele mai mari țări culturale ale lumii. Numele lui este scris de mâna lui Dionysius Exiguus (și a rescriptorilor acestuia) în actele Sinodului de la Niceea din anul 325.

Biserica Ortodoxă Română are norocul destinal ca, în anul 2025 (când se împlinesc 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea), să se prezinte la marea sărbătoare a ortodoxiei împreună cu celebritatea simbolică a Mitropolitului Marcus al Tomisului.

Știutorii cunosc că anul 325 înseamnă nașterea simbolică a Europei.

Guvernul României și europarlamentarii noștri de la Bruxelles s-ar putea folosi, în mod cinstit și frumos, de realitatea participării noastre, veche de 1700 de ani, la Sinodul de la Niceea când împreună cu alte vechi popoare creștine am fondat Europa. Nu vreau să fac o cronologie a popoarelor europene, nu vreau să le reamintesc în ce secole s-au format ca popoare ale credinței. Ca să fac o metaforă simplă, aș spune că noi „eram deja în Schengen” când alții nici nu ajunseseră în Europa. Regalianus, stră-strănepot al lui Decebal, s-a declarat împărat al Romei, la Carnuntum, în anul 260. Carnuntum se află în Austria. Despre Regalianus, în manuscrisele lui Eminescu se află extrasul principal din Historia Augusta…

Mitropolitul Marcus al Tomisului își are numele în manuscrise din cele mai vestite arhive: Vatican, Paris, Oxford, Köln, Kassel, St. Gallen etc.. Manuscrisele sunt vechi, începând din secolul VII. I-am povestit, uimit și șocat, Înaltpreasfinției Sale Teodosie despre aceste tezaure ale Mitropoliei Tomisului și ale ortodoxiei române. Pur și simplu cele mai celebre arhive ale lumii sunt pline de mărturii privitoare la credința noastră creștină și la poporul român. Se spunea că nu avem acte, documente, hărți, manuscrise înainte de anii 1300, se spunea că nu există mărturii prea multe după coborârea romanilor în sudul Dunării. Însă, acum, pot spune că există mărturii în zeci de arhive ale lumii, în zeci de limbi. Pentru recuperarea acestor mărturii, acte, documente, manuscrise, nu s-a învrednicit decât Arhiepiscopul Tomisului. Căutând în arhive l-am găsit astfel pe Marcus ca Mitropolit al Tomisului,�participând la Sinodul de la Niceea din anul 325. Nu vreau să scriu acum cuvinte mari. Însă Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Președintele României, Guvernul României și serviciile de informații române ar trebui să se bucure și să se trezească. Eu am mai ținut conferințe în Parlamentul European și aș mai ține numai cât să am timp să le pun la dispoziție în facsimil color (copii admirabile) manuscrise din arhivele europene cele mari și bogate. Cu mărturiile scripturale privitoare numai la Sinodul de la Niceea, Sinod când se întemeiază simbolic Europa.

Preluare selectivă de pe ActiveNews

Dumnezeu Cel Atotputernic a rânduit această zi în care să se nască, din Părinţii Sfinţi Ioachim şi Ana, Preacurata Fecioară Maria, cea aleasă de Părintele Luminilor să poarte în preacuratu-i pântece pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Este cea dintâi sărbătoare a anului bisericesc, înscrisă în calendarele noastre.

După ce vei veni de la sfânta biserică, să nu lipsească de pe buzele tale, cinstite cititorule, Acatistul Maicii Domnului, ori măcar această frumoasă şi înălţătoare rugăciune: ,,O, Preasfântă Stăpână, Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos, cad înaintea ta şi mă rog ţie, Maicii Împăratului, mai înainte îndreptând către tine această nevrednică a mea rugăciune, pe care şi primind-o Maica Împăratului Aceluia Care împărăţeşte cerul şi pământul, o du la Împăratul împăraţilor, Domnul tuturor, la Fiul şi Dumnezeul tău, şi cere iertare de toate păcatele mele. Vieţii mele dă-i îndreptare, şi la sfârşitul meu trecere neîngrozită de vrăjmaşii cei din văzduh; fii mie povăţuitoare, să-mi deschizi Dumnezeiasca intrare a Împărăţiei şi acolo să mă îndulcesc de dulceaţa raiului şi de veselia acelei cetăţi înalte, a Ierusalimului de sus celui preafrumos şi de frumuseţile lui cele nespuse, de strălucirea luminii Treimii Celei cu trei străluciri, şi de dulcele glas al cântărilor îngereşti. Acelei măriri şi bucurii mă fă moştean şi părtaş cu toţi Sfinţii, că toate le poţi ca Maica Împăratului Celui Atotputernic. Şi acum, dar mai ales întru acest ceas, mă auzi pe mine cel ce stau înaintea ta, Stăpână cu totul milostivă. Ia aminte, Doamnă Împărăteasă, spre mine, care aduc cântare şi rugăciune’’(Din Acatistier, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, p. 68).

Preacurata Fecioară Maria este tuturor credincioşilor grabnic ajutătoare. Prin urmare, iubite cititorule, nu uita ori de câte ori te afli în vreme de strâmtorare, de necaz, de întristare, în situaţii grele din care nu mai vezi nicio ieşire, roagă-te Maicii Domnului şi Preacurata nu te va lăsa fără răspuns.

Presbiter Iovița Vasile

•       

•  

Despre Sfântul Ioan al Novgorodului a rămas scris precum că, fiind în rugăciune, diavolul a venit să-i facă tulburare. Cum avea putere asupra duhurilor necurate, Sfântul l-a legat pe diavol cu cuvântul încât să nu mai poată ieşi dintr-un vas, unde se chinuia ars de puterea Crucii şi de vecinătatea Sfântului. Adus în această stare de neputinţă, diavolul a început să se tânguiască, până când Sfântul lui Dumnezeu i-a spus: ,,Iată, pentru îndrăzneala ta neruşinată îţi poruncesc ca în noaptea aceasta să mă duci în Ierusalim, la biserica unde este mormântul Domnului, iar din Ierusalim, tot în noaptea aceasta, să mă aduci iarăşi aici în chilia mea şi după aceea îţi voi da drumul’’. Diavolul a stat ca un cal şi Sfântul, ieşind din chilie, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, apoi a încălecat şi a fost dus în Sfânta Cetate.

Acolo a intrat în biserica Sfântului Mormânt, căci uşile i s-au deschis, s-a rugat cu lacrimi şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru că l-a învrednicit să ajungă aici. S-a închinat Sfântului Mormânt şi lemnului Sfintei Cruci, apoi a ieşit din biserică şi uşile s-au închis în urma sa. În aceaşi noapte a făcut drumul întors şi s-a aflat în chilia sa. Diavolul l-a rugat să tăinuiască această supunere, însă Sfântul nu i-a luat în seamă dorinţa.

Într-o zi, aflându-se împreună cu egumeni, preoţi şi credincioşi în convorbire duhovnicească, Sfântul le-a relatat întâmplarea, însă din smerenie a vorbit ca şi cum altcineva a supus pe diavolul. Cel rău s-a aprins de mânie împotriva Sfântului şi a făgăduit să aducă o mare ispită împotriva lui, încât să fie dispreţuit de cei care-l iubeau. Dumnezeu Atotştiutorul a îngăduit această ispitire. Aşa s-a făcut că acelora care veneau la chilia Sfântului Ioan pentru binecuvântare, cel rău le arăta podoabe şi haine femeieşti încât să creadă că acesta ţine femei, şi oamenii au început să se îndoiască. Sminteala credincioşilor creştea, până când au hotărât să-l aşeze pe Sfânt pe o plută, care să-l ducă departe de acel loc. Pluta în loc să meargă la vale, urca în susul râului, până la Mănăstirea Sfântul Gheorghe. Atunci oamenii şi-au venit în fire, au înţeles minunea, s-au pocăit de nedreptatea lor şi şi-au cerut iertare. În bunătatea sa, Sfântul i-a iertat şi le-a arătat pricina pentru care cel rău i-a tulburat.

Sfinţilor Apostoli le-a spus Mântuitorul: ,,Iată v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma’’.(Luca 10, 19). Sfântul Ioan din Novgorod s-a arătat vrednic urmaş al Sfinţilor Apostoli, având putere de a lega pe cel rău şi a-i porunci (După Vieţile Sfinţilor pe septembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 116-123).

Presbiter Iovița Vasile

1.Dumnezeu ne poruncește, prin Sfântul Apostol Pavel, să ne depărtăm de omul eretic  (Tit 3 10-11) Dacă acel om e cleric, episcop, preot sau diacon, ne vom depărta de el ca persoană, sau și de lucrările pe care le sâvîrșește, pretinse Sfinte Taine sau Ierurgii?

2.Canonul 15 al Sinodului II din Constantinopol îi numește pe arhiereii eretici pseudo-episcopi, adică episcopi falși, minciuno-episcopi, ne-episcopi și falși învățători pentru că învață erezia, nu Adevărul. Întrebare: Poate un episcop fals să săvârșească Sfinte Taine și Ierurgii valide? Dacă da, atunci și schismaticul Epifanie din Ucraina, care nu are hirotonie, deci e ne-episcop, poate săvârși lucrări sfinte valide.

3.Când un cleric intră în masonerie, la inițiere trebuie să calce peste chipul Mântuitorului. Mai mult, se leapădă de Credința Ortodoxă (păcatul numit apostazie), se leapădă de Hristos și începe să slujească diavolului. Mai sunt valide lucrările pretins bisericești, pe care să le numim Sfinte Taine și Ierurgii?

4.Sofronie Drincek, angajatul greco-catolioc al Episcopiei Oradiei pe post de episcop, s-a lepădat public de Credința Ortodoxă, fiind asimilat imediat ca ,,episcop,, papistaș, de către greco-catolici. Ce are acest în comun cu BOR? Nimic, decât scaunul episcopal pe care-l ocupă abuziv și salariul pe care-l încasează din bănuțul văduvei, al naivilor credincioși ortodocși.

5. Constantin Bălăceanu Stolnici, mason recunoscut de toată lumea, a ,,beneficiat,, după moarte, de Slujba Înmormântării, cu arhiereul Varlaam și un sobor numeros de preoți. I-a folosit la ceva? Nu!

Călătoresc cu aceste întrebări, și sunt sigur că nimeni nu-mi va răspunde la ele. Dacă totuși cineva va catadicsi, voi primi cu drag bunele răspunsuri.

Presbiter Iovița Vasile

Cine nu vrea să fie caz și statistică să refuze testul PCR, un test folosit eronat pentru alte scopuri decât cel pentru care a fost conceput. Testul PCR a fost conceput pentru a multiplica material genetic. Secvența de 12 aminoacizi pe care o caută să o amplifice este un fragment din cromozomul uman 8 ce nu are nici o legătură cu un virus.

Testul PCR când este pus să amplifice materialul genetic luat din nas, un rașchetat de celule nazale mucoase atestă faptul că avem ADN nu că ar exista un virus în pacientul păcălit.

Refuzați testul PCR!

Evitați să deveniți obiect de carantină, izolare, pacient venit la spital cu boala lui și apoi deturnat de testul PCR spre tratamente experimentale pentru un virus inexistent, neizolat nici acum, tratamente toxice și nu tratamentele consacrate pentru boala adevărată care a dus pacientul la spital (infarct, AVC, răceală, edem pulmonar etc).

De începe iar mascarada cică la școală vor merge doar înțepații!

Ăia cu părinți conspiraționiști nu vor vedea profesorii, nici colegii, decât online.

Înțepații, deși la zi cu suflecarea mânecii vor merge și ei doar cu test ca să nu le intre în cap să treacă la conspiraționism și că fac ce vor.

Dacă nu a ajuns mesajul către voi repet: Nu vă lăsați prostiți din nou!

Avertizați rudele să nu accepte testul PCR!

În perioada următoare niște nenorociți criminali vor vrea să bage belciugul PCR în nasul părinților, copiilor, nepoților voștri, în căutare de cazuri covid!

about:blank Învățați să spuneți NU!

Pacientul are dreptul să refuze orice investigație cu care nu e de acord și să oblige astfel medicul să-l trateze de boala reală care l-a adus la spita, pentru care are asigurare medicală și există tratament medical clasic consacrat, nu de boala imaginară pe care o ordonâ un OMS privat cumpărat de Bill Gates!

(Preluare de pe ActiveNews)

Făţărnicia este o însuşire rea, pe care o au foarte mulţi dintre noi. Făţarnic este cel care nu se arată pe sine aşa cum este în realitate. Făţarnic este cel care poartă masca evlaviei, pe când în realitate nu are deloc evlavie. Făţarnic este cel care arată iubire şi devotament aproapelui său, îi spune vorbe frumoase şi îl linguşeşte, pe când în inima lui ascunde ură şi urzeşte intrigi împotriva aceluia. Făţarnic este cel care încearcă să ascundă de ceilalţi mişcările viclene ale sufletului său şi gândurile lui urâte, care atunci când vorbeşte cu ceilalţi arată că-i iubeşte, că are inimă curată şi nu ascunde nimic rău în el.
Legea lui Dumnezeu nu ne îngăduie să-l ofensăm pe aproapele nostru, dar să cercetăm ceva care nu este drept ne porunceşte chiar Sfânta Scriptură:
Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă (Efeseni 5,11).
Vedeţi, să cercetăm ceva care nu este drept este porunca Apostolului Pavel. Nu doar că nu trebuie să nu fim nicidecum părtaşi la faptele întunericului, ci să le şi osândim. Nu ne este îngăduit să trecem cu indiferenţă şi tăcere pe lângă răutate şi necuviinţă, ci trebuie să le şi osândim.
De fiecare dată când Domnul Iisus Hristos rostea un cuvânt aspru, îl rostea întrucât voia să osândească răutatea. Nu ofensa demnitatea acelor oameni pe care-i numea vulpi sau chiar pui de vipere.
Voia doar să osândească minciuna pe care o aveau în ei, fiindcă făţărnicia este un fel de minciună, iar tatăl minciunii este diavolul.
Domnul Iisus Hristos nu putea să nu osândească minciuna şi făţărnicia. Mereu le osândea, şi foarte aspru. Fiindcă există o mânie dumnezeiască şi o asemenea mânie este poruncă a lui Dumnezeu. Această mânie trebuie să se aprindă în noi de fiecare dată când vedem că sunt ofensate cele sfinte şi cuvioase.
Cine dintre noi poate spune că ascultă fără frică cuvântul Domnului: Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi… De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?… Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău (Matei 7,1-5).
Şi noi ne preocupăm nu doar de gunoiul mic din ochiul fratelui nostru, ci şi de orice fir mărunt de praf, pe când nu avem nicio dispoziţie să vedem bârna din ochiul nostru. De dimineaţa şi până seara îi osândim pe ceilalţi. Ii osândim pe toţi, şi rude, şi prieteni, chiar şi pe oamenii pe care-i iubim. Fără ruşine şi frică îi osândim pe preoţi şi pe arhierei. Nu ne gândim că la un moment dat vom da socoteală pentru asta şi nu ne e teamă de Hristos, care spune: Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
Unii mă osândesc şi pe mine, arhipăstorul vostru. Nu mă osândiţi voi, ci mă osândesc foarte aprig cei din oraşele Kirsanov şi Morsansk. Şi mă osândesc oameni pe care am tot dreptul să-i numesc şarlatani, unii monahi şi maici rătăcite. Spun că nu sunt arhiereu autentic, că poporul nu trebuie să facă ascultare de mine şi că sunt lipsit de harul lui Dumnezeu.
De ce spun asta? Fiindcă alin durerea şi izbăvesc vieţile sărmanilor noştri fraţi care şi-au vărsat sângele pentru noi. Fiindcă îi izbăvesc de la moarte pe mulţi oameni care nu sunt doar cu un picior, ci cu ambele picioare în groapă. Domnul mă ajută să-i scot din mormânt.

Domnul mi-a dăruit meşteşugul chirurgiei, mi-a descoperit adâncimea cunoaşterii, şi eu n-am niciun drept să încetez a face intervenţii chirurgicale, pentru că aceasta a fost porunca celor doi patriarhi care acum au părăsit lumea aceasta, patriarhul Tihon şi patriarhul Serghie. Aceasta a fost porunca lor pentru mine.
Să ne păzim de acest mare păcat. Osândirea aproapelui nostru este o greşeală foarte serioasă şi un mare păcat, din care cu greu putem scăpa. Acest păcat atât de grav s-a înrădăcinat în inima noastră, încât strădaniile noastre nu sunt suficiente pentru a scăpa de el.
Nu vă încredeţi în voi înşivă, ci deveniţi puternici prin Domnul. Doar cu puterea Lui putem scăpa de această patimă.
Dacă sunteţi înarmaţi în acest fel, după cum spune Apostolul Pavel, dacă sunteţi ostaşi buni ai lui Hristos şi apărători înflăcăraţi ai credinţei, atunci toate săgeţile ascuţite ale celui viclean nu vor putea să vă vatăme, fiindcă veţi fi ca stânca de tari.
Înainte deci, ostaşi viteji ai lui Hristos, înainte în lupta împotriva diavolului, în lupta cu duhurile rele şi cu urzelile lor! Amin.

(Sfântul Luca Arhiepiscopul Crimeei, Cuvinte despre credinţă şi adevăr, Editura Egumeniţa)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Schismă și ecumenism în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

Înalt Preasfințiți Părinți și cler ecumenist din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, încotro păstoriți turma încredințată de Arhiereul ceresc?

O bogată și pompoasă activitate ecumenistă prinde contur sub oblăduirea și îndrumarea sfințiilor voastre. Când vă închinați sfântului și marelui mucenic Ioan cel Nou, nu vă întrebați ,,este bine ce facem?” ?! Nu vedeți că o mare superficialitate și nepriceperea teologică și dogmatică înveșmântată în haina mândriei transpare din colocviile, conferințele, întâlnirile, proiectele, hramurile, taberele și activitățile pe care le organizați?

Din păcate, ecumenismul este în floare ! În afară de slujbele în care se coboară harul dumnezeiesc, restul, cam apă de ploaie, activități fără consistență duhovnicească. Pare că cinstiți pe sfinți, dar învățătura lor și sfintele canoane le călcați în picioare. Iar căderea pornește de la relativizarea sfintelor canoane și merge până la încălcarea lor, deși ați făgăduit la hirotonie să le respectați.

Sub înșelătoare cuvinte și cu ,,binecuvântare” ați implicat recent (16 – 19 august a.c.) Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților în dialogul cu ereticii catolici ai Universității pontificale din Chile. Ba vă mai și mândriți cu participarea sectorului cultural la astfel de conferințe, pe care le numiți, ,,conferințe internaționale de studii patristice”, unde de fapt, în două cuvinte, vă vindeți credința. Oare ce ar zice Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou despre această activitate cu ereticii catolici ? Pentru că faceți contrar celor făcute de el. El i-a demonstrat ereticului Reiz (catolic) că a sa credință este greșită, iar voi, de bunăvoie, trădați ortodoxia și pe sfinții noștri la aceste întâlniri. Apoi, postați public aceste trădări ca mari succese ale arhiepiscopiei. Astfel, sfințiile voastre, nu mai aveți credința curat ortodoxă, ci o corcitură între ortodoxie și erezie.

Iar la finalul acestor întâlniri cu ereticii îi poftiți cu amabilitate să ne viziteze și ei. Și astfel faceți din mănăstirile Putna, Voroneț, Sf Ioan etc. adevărate oaze ecumeniste. Totul e o distracție și o voie bună pe meleagurile însorite ale Moldovei, cu serbărele și filmări, care să îngroașe portofoliul sectorului cultural. Și, desigur, vor urma rugăciunile în comun cu ereticii, așa cum se obișnuiește în alte părți.

Poate aveți în plan, după modelul mai marelui vostru, mitropolitul Teofan, să-l primiți și pe Papa (căpetenia ereticilor – ferească Dumnezeu !!!) cu pupături și îmbrățișări în centrul Sucevei spurcând spațiul moldav ?! Acest mitropolit Teofan este renumit pentru trădările sale ecumeniste și pentru prigonirea credincioșilor ortodocși, în special de la Schit Orășeni, care nu-l pomenesc din pricina semnării ereziei la sinodul tâlhăresc din Creta.

Acești credincioși au mers canonic cu întreruperea pomenirii, dar sunt prigoniți la sânge de acest mitropolit care uzează inclusiv de autoritățile statului.

Mai nou, ați primit cu fast, o delegație din Grecia în frunte cu Mitropolitul Ignatie al Demetriadei. Nu știți că Biserica Greciei a recunoscut oficial, în 2019, biserica schismatică din Ucraina, și astfel, conform sfintelor canoane, a devenit schismatică ? Bineînțeles, în afară de puținii ierarhi care s-au opus.

Canoanele 10 apostolic și 11 apostolic interzic cu strictețe comuniunea cu schismaticii, în special comuniunea de rugăciune sau cea liturgică. În afara Bisericii sunt și vor fi cei care se află în comuniune cu schisma ucraineană. Și nu se poate face o pomenire liturgică a acelor ierarhi care recunosc această ,,biserica” autocefală și schismatică a Ucrainei.

Or voi ați primit cu mult fast această delegație schismatică, ba au și participat la slujbe, au ținut predici, antrenând în aceste activități schismatice mulțime de popor și pe unii reprezentanți ai autorităților. De asemenea, mitropolitul Ignatie al Demetriadei, este cunoscut și pentru abateri eretice, cum ar fi teologia post-patristică (vezi Academia teologică de la Volos a Sfintei Mitropolii a Demetriadei), care a produs mare sminteală și tulburare în biserica Greciei prin 2011, când s-a propus și caterisirea acestui mitropolit. Atunci au luat poziție împotriva sa mai mulți mitropoliți, printre care și Serafim de Pireu care l-a criticat, de asemenea, pe acest Ignatie și pentru poziția sa pro papistașă. Or în conștiința istorică a Bisericii Ortodoxe, Papismul este o erezie înfricoșătoare cu mai multe capete, adeverită de mai multe sinoade ortodoxe. Nu mai intru în detalii.

Trendul în care ați început să vă înscrieți cei din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților este unul schismatic și pro – papistaș. Lucrurile sunt clare:

1 – Fanarul, în frunte cu patriarhul eretic Bartolomeu (un Arie al zilelor noastre și care se vrea și papă peste Răsărit) a făcut intruziune în teritoriul canonic al Bisericii ruse, rupând o parte din ea și creând schisma ucraineană;

2 – Apoi, a atras de partea sa, în schismă, bisericile Greciei, Ciprului și Alexandriei, făcându-le și pe acestea să recunoască schisma din Ucraina;

3 – Ca urmare (corect canonic), Biserica Rusiei a întrerupt comuniunea cu toții arhiereii acestor biserici care au acceptat schisma ucraineană;

4 – Și așa cum Patriarhia Constantinopolului a invadat spațiul canonic al Bisericii ruse, tot așa și Patriarhia română a făcut în Moldova, creând o structură schismatică care este ,,mitropolia Basarabiei”;

5 – Fanarul își continuă activitatea persistentă și activă de promovare a schismei ucrainene negociind cu bulgarii și macedonenii;

6 – Fanarioții fac presiuni și asupra BOR de a recunoaște schisma ucraineană.

7 – Prețul acestei recunoașteri este Moldova, adică procesul de transferare a Bisericii Moldovei la ,,Mitropolia Basarabiei”.

8 – Lumea ortodoxă este ruptă în două; pe de o parte Biserica rusă (cea mai mare ), iar pe cealaltă parte Patriarhia Constantinopolului care este schismatică, atrage de partea ei și alte biserici și se îndreaptă cu pași repezi spre erezie, spre unire cu Vaticanul. Și, din păcate, noi românii, conduși de arhieriile voastre, ne-am poziționat greșit, alături de cine nu trebuie, de Constantinopol, lucru care, dacă nu vă treziți, ne va duce mai întâi în schismă, iar mai apoi în erezie. Să nu fie !!!

Activitățile Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților se înscriu pe această linie schismatică și eretică arătată mai sus. De ce nu realizați activități împreună cu Biserica Rusiei sau a Bulgariei sau a Georgiei sau a Bisericii Canonice a Ucrainei. De ce nu luați exemplu Bisericilor Georgiei și Bulgariei care au ieșit din CMB? De ce luați numai ce este rău de la alții și vă împrieteniți cu vrăjmașii lui Hristos? Voi luați lumină de la apus, de unde vin toate răutățile, ereziile, depravările și sodomiile.

Apus care are tot interesul să-l sprijine pe Bartolomeu și Fanarul, pentru a lovi în Rusia și în Biserica ortodoxă rusă. Apus care vine cu chipul binelui spre a vă înșela. Acel Apus care întreține și războiul din Ucraina, schisma din Ucraina, mândria Fanarului și ruperea ortodoxiei. Ce ușor sunteți de înșelat!Pățiți exact cum au pățit regii păcătoși din Vechiul Testament care erau înșelați de prorocii mincinoși.

Schisma din Ucraina nu va învinge.

Recent, la 24 august 2023, de Ziua Independenței, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, s-a rugat pentru pace în Catedrala Sfânta Sofia din Kiev împreună cu șefii schismaticilor și BGCU, catolici, evrei, musulmani și protestanți. Cărui dumnezeu s-au rugat ei? S-au rugat exact așa cum s-au rugat și prorocii mincinoși din timpul Sfântului Ilie. Și de asta, nu va trece mult timp și Dumnezeu îi va pierde.

Despre acestea a prorocit Sfântul Lavrentie de Cernigov:

„Aşa precum nu poate fi despărţită Preasfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, care este Unul Dumnezeu, la fel nu pot fi despărţite Rusia, Ucraina şi Bielarusia. Împreună ele constitue Sfânta Rusie. Să ştiţi aceasta, ţineţi minte şi nu uitaţi! În oraşul Kiev niciodată nu a existat Patriarh.”

El mai spunea:

”Când va apărea puţină libertate, bisericile, mănăstirile se vor deschide şi vor fi restaurate, atunci toate învăţăturile înşelătoare vor ieşi la suprafaţă împreună cu dracii şi ateiştii tainici (catolicii, uniaţii, ucrainenii-de sine sfinţiţi şi alţii) şi în Ucraina, cu mare îndârjire, se vor năpusti asupra Bisericii Ortodoxe Ruse, împotriva unităţii şi sobornicităţii ei. Aceşti eretici vor fi sprijiniţi de puterea cea fără de Dumnezeu, iar apoi vor lua cu de-a sila de la ortodocşi bisericile şi-i vor bate pe cei credincioşi. Atunci Mitropolitul Kievului (nu este vrednic de acest nume) împreună cu adepţii săi – arhiereii şi iereii – foarte puternic vor zdruncina Biserica Rusă. Lumea întreagă se va uimi de nelegiuirea lui şi se va înspăimânta. El se va duce în veşnica pierzare, precum Iuda. Însă toate aceste defăimări şi învăţături înşelătoare vor dispărea din Rusia şi va fi Una singură Biserică Ortodoxă Rusă”.

Părintele Lavrentie vorbea insistent şi cu severitate: ,,Rusia Kieveană a fost dintotdeauna împreună cu Marea Rusie. Kievul fără Marea Rusie şi separat de Rusia este de neînchipuit în nici o situaţie şi în nici un caz.” Părintele a prevăzut ,,că sfârşitul lor va fi rușinos şi adepții lor vor primi pedeapsa cerească de la Domnul Împăratul puterilor”.

El îi preîntâmpina pe ucenicii săi să rămână credincioşi Patriarhiei Moscovei şi în nici un caz să nu adere la nici un fel de dezbinare.

Deci, atenție mare Înalt Preasfințiile Voastre, în ce tabăra vă situați și ce faceți cu acest popor și unde îl duceți !

Cu Fanarul, Grecia, Cipru, Alexandria, schismaticii ucraineni și Vaticanul, sprijiniți și împinși în prăpastia iadului de occidentul satanizat sau cu bisericile care urmează tradiția patristică?

Răspunderea sfințiilor voastre este înfricoșătoare.

Sursa: https://www.facebook.com/100022675903641/posts/pfbid02HrkeZC5UEiKzbUXKC2YMRoMAJfNaBzLGkNc2vES9tkxAbriCt58f9LWPvn4zRHKDl/

Tags: Teofil Creangăecumenismierarhiecumeniști

Pentru că perfecțiunea este un atribut Dumnezeiesc. ,,Că numai Tu singur ești fără  de păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac și cuvântul Tău adevărul’’.

Primesc telefoane de la credincioși din țară care mă întreabă dacă îi spovedesc pe cei care au carduri, pe cei. care s-au vaccinat. Îmi mai pun și condiția ca eu să am buletin sau permis de conducere fără cip și alte acte asemenea.

Răspuns: Eu îi primesc pe toți, pentru că nici Mântuitorul nostru Iisus Hristos n-a respins pe nimeni, i-a primit pe toți, oricât de păcătoși erau. Ziceau cârcotașii vremii: ,,Acesta de-ar fi Prooroc, ar ști cine e și ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă’’ (Luca 7, 39).

Nici noi n-avem voie să respingem pe cei care vin spre noi cu nădejde. Dacă s-a vaccinat, din neștiință, din încredere nesăbuită în mincinoșii lumii, îi îndemnăm să se pocăiască, să promită în fața lui Dumnezeu că nu vor primi următoarele zise vaccinuri pregătite de antihriști, să se încreadă în milostivirea lui Dumnezeu, dacă li se dă dezlegare, să primească cu Credință Sfânta Împărtășanie, Care alungă toate cohortele iadului.

Dacă are card, indiferent de felul acestuia, îl îndemn să renunțe la el pentru că în acest fel îi va fi mai ușor la încercările care urmează.

Să nu împingem lucrurile spre absurd. Si eu pot să-i spun: Dacă ai cumpărat un produs cu cod de bare, nu te primesc la Sfânta Spovedanie, pentru că acesta conține numărul satanic 666! Ar fi bine? Ar fi drept? Nu.

O singură femeie am respins, una care primise două doze de substanță ucigașă, numită vaccin, a spus că le va primi și pe celelalte, și avea o puternică înclinație spre papistași. N-a vrut să asculte, n-am spovedit-o și n-a avut cum să ajungă la Sfânta Împărtășanie.

Am avut o credincioasă care a fost rasoforă la o mănăstire din Moldova. A părăsit cinul monahal, s-a căsătorit, căsnicia a eșuat, a trecut pe la vreo patru duhovnici, eu eram al cincilea, și n-a găsit ce dorea. Nici un moment nu a vrut să-și pună ordine în viață, și-atunci am zis că pentru această femeie nu s-a născut un duhovnic care să i se potrivească. Și nici nu se va naște!

Când căutați un duhovnic bun, puneți bună rânduială în viețile Dumneavoastră, și-l veți găsi. Altfel…

Presbiter Iovița Vasile

,,Adriana Stoicescu: Am crezut că e totul pierdut și că invazia stegulețelor multicolore și a bărbaților machiați și circulând în sutien și chiloți pe stradă, printre copii, va deveni normalitate. Și, într-o zi, vin la ITO copii care vorbesc despre Dumnezeu’’(citat după ActiveNews)

Nu e nimic pierdut? Se pierd suflete, se pierd teritorii, se pierede Credința Ortodoxă, pentru mulți, nu pentru toți, se pierde firescul așezat de Dumnezeu în Creația Sa, pentru mulți, nu pentru toți.

Să nu mai lungim vorba, ÎTO de la Timișoara, ca si cele care au fost, ca și cele care vor urma, sunt  o născocire a ecumeniștilor pentru atragerea tineretului Ortodox la rătăcirea ecumenistă. S-a vorbit despre Dumnezeu? Toți ereticii au vorbit de Dumnezeu, dar au cuvântat strâmb. Și cuvântarea despre Dumnezeu, de-acum,  este strâmbă. E erezie! Arhiereii (episcopii) mincinoși de-acum, nu vorbesc drept despre Dumnezeu. În felul lor, ecumenist, adică rătăcit. Or, Ortodoxia înseamnă Dreapta Mărire a lui Dumnezeu. Nu cea nedreaptă, cum este cazul ÎTO-urilor ecumeniste.

Propopopilor și preoților din Parohii li s-a trasat sarcina de a trimite un anumit număr de tineri, la această manifestare ecumenistă. Protopopii și preoții s-au conformat, întocmai și la timp, Și bieții noștri tineri s-au supus, pentru că întâlnirea beneficiază de sponsorizări generoase, și atunci de ce să nu mă duc într-un loc unde mănânc gratis, dorm gratis, am banii de drum și de buzunar asigurați? Așa a spus părintele.

Numai că părintele gândește cu călcâiele, nu cu mintea pe care Dumnezeu i-a așezat-o în  cutia craniană, și nu cu inima, din cutia toracică.

Doamne, iartâ-ne. Doamne, miluiește-ne!

Presbiter nevrednic Iovița Vasile

La această oră, lumea stă… și așteaptă să i se spună, să i se limpezească o data pentru totdeauna că această stare este să dăm sufletul așa cum l-am primit. Ispitele sune mari, o stare diavolească. De aceea trebuie să ne păzim cu tot dinadinsul, pentru că este vorba despre atacarea vieții spirituale. Nu este vorba să cedăm o parte din România. Am cedat Basarabia și Bucovina, am dat Dobrogea și Cadrilaterul. Este vorba de înpingerea de 20 000 000 de ortodocși, împingera în iad, în pierzarea spirituală.

De aceea, dacă nu vi se spune în biserică, sunt plătiți la ora aceasta, să știți, oameni care să tacă, și dumneavoasatră simțiți mai  mult oaia decât stăpânul, decât ciobanul. Vor veni vremurile când vă veți fi vânduți de ciobanii, de păstorii voștri. Vor vedea păstorii cum vă sfâșie în ocol fiara sălbatică, nu vor veni să vă apere. Să știți că sunt vremurile acestea apocaliptice. Nu avem două suflete, avem unul și acela trebuie să-l păstrăm așa cum ni s-a dat înaintea Judercății lui Dumnezeu.. Ispitele sunt mari, având Credința.

Va veni vremea când satan se va încununa la Ierusalim de către patriarh, de către arhierei și preoți. Să nu vă temeți de lucrul acesta, pentru că el trebuie să se împlinească. Va fi încoronat de satana. Să nu cumva să vă micșorați în Credința dumneavoastră dacă nu vi se va spune în fața Altarului cee ace ar trebui să vi se spună. Sunt vremuri foarte grele. Păstorul poate să te vândă, poate să te trădeze, poate sdă te dea fiarelor sălbatice. Dar puteți să mergeți pe cale Părinților, a Botezului care l-ai primit și l-ai moștenit de la bunici și de la strămoșii tăi.

Nu este nimic nou în viață, s-au învârtit toate aceste valori, la ora actuală. Minciuna domnește peste tot. Rugați-vă, pentru că numai prin rugăciune vom avea lumina prin care trebuie să mergem noi pentru a avea avea Harul lui Dumnezeu..

Este Postul acesta Mare, cu semnul Sfintei Cruci. Este drumul pe care trebuie să meargă creștinii noștri. Lucrul acesta nu este ușor. Mântuitorul nostru a fost trădat, a fost răstignit, a  înviat. Ei, acesta este Drumul pe care trebuie să mergem noi creștinii. Viața creștină este Cruce. Așa se pregătește drumul spre Înviere. Ca să mănânci Mielul Acela…

Va veni vremea ca să dăm și noi. Hristos a dat pentru noi.

Să nu ne înspăimântăm că vine sfârșitul. Dar cum ne găsește acest sfârșit. Evanghelizarea nu s-a făcut. Criza aceasta este judecata faptelor noastre. Războiul acesta nu a venit, dar, oricum sunt niște evenimente.

Un film american spune: cip înseamnă sclav. Dumnezeu să vă călăuzească spre bine.

Credincioșii: Sărut mâna, Părinte.

Transcriere selectivă de pe un film

Citeam, cu mulți ani în urmă, o istorioară. Undeva, în Orient, era un înțelept. Oamenii au renunțat să se adreseze judecătorilor vremii, și veneau la acest înțelept pentru a le dezlega neînțelegerile dintre ei.

Odată, au venit la acest înțelept un soț și o soție, amândoi nemulțumiți de conviețuirea lor. Soțul și-a expus nemulțumirea sa: Soția mea este leneșă, nu se îngrijește de cele ale casei, de aceea căsnicia noastră este o povară pentru amândoi. Înțeleptul i-a răpuns: Ai dreptate.

La rîndul ei, soția l-a acuzat pe soțul său ca nu aduce suficienți bani acasă, că întârzie adeseori, că nu se preocupă de cele necesare casei și e greu să viețuiască cu el. Înțeleptul i-a răspuns: Ai dreptate.

După ce împricinații au plecat, ucenicul înțeleptului i-a zis: Cum ai putut să dai dreptate și unuia, și celuilalt? Înțeleptul a răspuns: Și tu ai dreptate!

Așadar, toți avem dreptate. Așa credem noi. Așa ne spune necuratul. Ne insuflă gândul că în toate împrejurările, dreptatea e de partea noastră, să nu cedăm. Perfidă metodă! Și ne înșelăm! Pentru că spune o Rugăciune de la Sfântul Maslu: Dreptatea noastră este ca o  cârpă lepădată înaintea Ta (Rugăciunea a 5 a).

Atunci, haideți să spunem precum auzim la Slujba Înmormântării: Dreptatea Ta este dreptate în veac și cuvântul Tău este adevărul.

Presbiter Iovița Vasile

Banda pan- ereticului Bartolomeu cu păpușarii americani Zelensky și Epifanie amenință, șantajează, persecută și închid pe Ierarhii Ortodocși ai Bisericii Ucrainei aflați sub conducerea Mitropolitului Onufrie. Trebuia ca Autocefalia lui Bartolomeu să aducă pacea în Ucraina…

Nu numai că nu a adus pace, dar cu „binecuvântările” sale, Ucraina s-a transformat într-un câmp de luptă sângeros al tragediilor neimaginabile. Persecuțiile lui Nero și Dioclețian au fost reînviate în timpul zilelor sale.

Ereticul Patriarh al Constantinopolului este autorul moral suprem pentru persecuțiile tăcute, întemnițarea ierarhilor, precum Starețul Lavrei Peșterilor din Kiev, Mitropolitul de Visgord și Cernobîl, Pavlos, și Mitropolitul de Tulchin și Bratslav, Jonathan , persecuțiile , abuzurile, intimidarea. și chiar moartea preoților, călugărilor și credincioșilor, ocuparea bisericilor și pelerinaje.

Era clar că persecuția eroicului Mitropolit Luca din Mitropolia Zaporizhia și Melitopolis nu avea să întârzia să apară. La 9 august 2023, a fost chemat de Poliția Națională a orașului Zaporizhia pentru audieri.[1] După cum afirmă însuși Înaltpreasfințitul Mitropolit Luca în mesajul său înregistrat imediat după interogatoriu, el a fost urmărit penal în temeiul articolului 161 din Codul penal al Ucrainei (acțiuni intenționate care vizează incitarea la vrăjmășie și la ură religioasă).

Tactica bolșevică a proceselor sumare, bazată pe propriile invenții și mărturii false neadevărate a fost aplicată și în acest caz. Înăuntrul Mitropolitului Luca arde flacăra Credinței și râvna noilor Martiri și Sfinți ruși! El știe foarte bine că cei care astăzi îl persecută pe el și pe toți frații lui Ierarhi, Preoți și Călugări ucraineni au aceeași îndrumare spirituală ca și cei din Rusia comunistă care au fost întemnițați în gulaguri, au exilat, au torturat și au ucis norul de noi Mucenici ruși ca marii Sfinți Luca de Simferoupol și Sfântul Patriarh Tihon.

Chiar și astăzi, guvernul Zelenskyi pro-nazist, pro-Union și condus de americani îl acuză că folosește folosește sintagma „blasfemie împotriva Duhului Sfânt”, așa cum a indicat un expert cunoscător de filologie… și astfel el este un dușman al Ucrainei…

La întrebările persistente ale anchetatorului despre care este atitudinea sa față de Tomul Autocefaliei al Bisericii Ucrainei și „Mitropolitul” Epifanie, Mitropolitul Luca a răspuns:

„Cum pot accepta Tomul Autocefaliei, care a fost recunoscut doar de 4 din cele 16 Biserici? … Arată-mi chiar și un cuvânt jignitor, spre deosebire de cele care îmi zboară în față și despre Maica Biserică. Întotdeauna critic păcatul, dar nu omul. Omul, oricine ar fi el, este făcut după chipul lui Dumnezeu, dar acest chip poate fi întunecat de păcat. Trebuie să o spun, nu am dreptul să tac. Hristos ne cheamă să iubim pe toți, iar eu chem la iubire și nu la ură, chem la mântuirea sufletelor noastre nemuritoare neprețuite”.

El a subliniat că intervențiile sale împotriva schismei sunt o datorie preoțească și că a evitat întotdeauna insultele personale. Inaltul Ierarh Mărturisitor Ortodox recunoaște războiul duhovnicesc care este în plină desfășurare în țara sa natală, Ucraina. Un război care are dimensiuni globale și universale, deoarece în acest moment întunericul iadului s-a repezit asupra celor care se țin de Sfânta noastră Credință cu dinți și ghearele! De aceea, ca un adevărat Episcop ortodox, ca un adevărat Păstor al turmei lui Hristos, a spus concluzionând: „Voi avea ca îndrumător datoria episcopală în ciuda primejdiei, care mă amenință. Ei mă pot ucide, dar cuvântul lui Dumnezeu nu va muri niciodată!”

Măreția Ortodoxiei se relevă prin gura părinților mărturisitori, precum Mitropolitul Luca : „Încearcă să ne închidă gura… Trăim într-o perioadă minunată când avem de ales – fie să fim numărați cu evreii, fie să participăm la umilința Calvarului și după ce vom experimenta durerea Răstignirii, vom intra în Slava lui Dumnezeu” .

Ierarhii greci dorm… în Ucraina Adevărații Păstori veghează și păzesc turma lui Hristos și a iubitei noastre Ortodoxia!

Sursa: https://katanixi.gr/sernoyn-stin-astynomia-gia-apologia- ton-agonisti-episkopo-zaporozie-loyka-itan-thema-chronoy/

Traducere: Dr Gabriela Naghi