Categorie: Uncategorized

Niciodată nu vom putea ajunge la adevărata smerenie, chiar dacă mărturisim că suntem mai răi decât toţi oamenii, pentru că aceasta înseamnă a ne compara cu semenii noştri.

Adevărata smerenie presupune o altfel de comparaţie: ne comparăm pe noi înşine cu chipul omului care ni s-a descoperit în Iisus Hristos, chipul în care Dumnezeu l-a gândit pe om mai înainte de toţi vecii. Pentru noi punctul de referinţă este Hristos. El este pilda noastră. Iar dacă punctul nostru de referinţă este Domnul Însuşi, atunci smerenia nu are sfârşit. Nu ne mai putem mândri, căci ştim că adevărata smerenie este de neatins, de vreme ce este întruchipată de Hristos-Dumnezeu. Tindem spre ea, dar nu suntem în stare a o atinge în chip desăvârşit. În lumina celor spuse mai sus, înţelegem de ce Sfântul Pavel zicea: „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (I Timotei 1,15). Marele Apostol putea mărturisi că el este întâiul între păcătoşi, deoarece se învrednicise de vederea lui Hristos şi cunoştea măsura la care ar trebui să se ridice omul, dacă vrea să se asemene Fiului lui Dumnezeu. Şi cu cât mai limpede Îl vedem pe Domnul, cu atât mai adâncă devine smerenia noastră.

Pe Hristos Îl întâlnim în adâncul inimii, acolo unde se zugrăveşte chipul Lui, precum arată acelaşi Apostol: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!” (Galateni 4, 19). Când Hristos a luat chip în inima noastră, ne coborâm mintea înlăuntrul ei şi vedem Faţa Domnului, sfinţenia şi măreţia Lui. Atunci înţelegem că smerenia nu are hotar pe pământ. Aşadar, nu trebuie să ne comparăm cu semenii noştri muritori, ci cu Hristos – pilda noastră cea desăvârşită. „V-am dat vouă pildă”, spune Domnul. El este Învăţătorul şi Stăpânul nostru.

(Arhimandrit Zaharia Zaharou, Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa 2, 4-5) – Cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti în teologia Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iaşi, 2015, pp. 73-74)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Sfinții Părinți spun: „Mai presus de lucrare este paza”. Mulți dintre noi se sârguiesc cu multă mărinimie atât la ascultare, cât și la privegherea de noapte. Într-adevăr, se ostenesc mult, în mod deosebit pentru a ajunge la umilință și la lacrimi înainte de împărtășire, dar cu toate acestea, fiindcă nu iau aminte la ei înșiși, rămân aproape în același loc sau de multe ori se întorc mai mult înapoi decât merg înainte. Și atunci unii se întreabă: „Unde greșesc? Fac ascultare, mă mărturisesc, postesc, priveghez, iert, mă rog pentru cei ce mă mâhnesc și mă prigonesc. Unde este greșeala?”

Răspunsul ni-l dă un mare isihast al Sfântului Munte, Starețul Daniil, care s-a nevoit în peștera Sfântului Petru Atonitul. Trăind într-o desăvârșită liniște, de îndată ce se termina Sfânta Liturghie, fără să vorbească cu cineva mergea și se închidea în chilia sa neprimind pe nimeni. Făcea excepție numai cu marii asceți Iosif și Arsenie, cei de o nevoință cu el. De obicei primele sale cuvinte pe care le spunea acestora erau: „Sfânta Singlitichia spune: Opaițul luminează, dar buzele i se ard”. Prin aceste cuvinte voia să arate cât de mult se temea el însuși ca nu cumva prin vorbire să piardă harul pe care îl dobândea atât prin osteneala privegherii, cât și prin împărtășirea cu Sfintele Taine.

Acum să-și imagineze fiecare dintre noi câte portițe deschidem nu numai prin discuții nevinovate, ci chiar și prin cele duhovnicești. De cele mai multe ori convorbirile duhovnicești sfârșesc în vorbire deșartă, flecăreli, discuții politice și judecarea celorlalți. Și după toate acestea ne mai întrebăm unde greșim. Pentru acest motiv, și fericitul nostru stareț Iosif a predat fiilor lui duhovnicești această rânduială: adică îndată după Sfânta Liturghie, dar mai ales după împărtășire, toți frații să se retragă în tăcere la chiliile lor. Această rânduială a fost pusă și de Starețul meu, Părintele Haralambie, în obștea sa, rânduială pe care a respectat-o cu acrivie atât la Schitul Nou, cât și la Burazeri. Este vădit faptul că la cei care, împreună cu lucrarea duhovnicească, își păzesc în același timp și simțurile și mai ales limba, roadele duhovnicești sunt bogate. Cred că aceasta înseamnă „Lucrați și păziți”.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – dascălul rugăciunii minții, Editura Evanghelismos, București, 2005)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Prin anii nouăzeci părintele Iustin Pârvu și alți duhovnici au sfătuit credincioșii să refuze cardul de sănătate din motive religioase și să ridice salariile direct de la bancă în numerar, din aceleași motive.

Aflu că acum se acceptă pomelnice cu plăți on-line la biserică! Eu cred că Biserica ar trebui să-și mențină o poziție fermă în această problemă și să nu încurajeze folosirea cardului bancar în general și nicidecum pentru achitarea unor servicii religioase. Nu s-a schimbat modul de funcționare al cardului. Are același sistem de operare bazat pe 666. E necesară o conștiința religioasă vie și o determinare pentru a menține numerarul.

Sfântul Paisie Aghioritul și alți sfinți spuneau să evităm răul cel mic pentru a-l putea evita și pe cel mare… Spunea, adică, să evităm documentele electronice pentru a putea evita pecetea pe mâna dreaptă ori pe frunte, conform capitolului 13 din Apocalipsă.

Poate că este mai ușor de folosit cardul pentru diverse plăți. Poate că e mai ușor de trimis un pomelnic în țară de către cei aflați în străinătate… Totuși, cu o lume fără numerar și cu o identitate electronică pe un document sau pe un cip implantat, ne pregătim pentru cea mai cruntă sclavie, sclavia lui antihrist! În plus, atragem mânia lui Dumnezeu asupra noastră, așa cum scrie în capitolul 14 din Apocalipsă.

Numerarul conferă niște avantaje pe care le vom conștientiza cu întârziere atunci când nu vom putea folosi banii din cont dacă și iar dacă… Iar elitele tocmai ne pregătesc orașele de 15 minute, cu restricțiile de rigoare. Prin documente electronice și mai apoi prin cipuri implantate ori prin ,,vaccinul” cu luciferază și nanoboți cu hydrogel, se creează posibilitatea realizării unor constrângeri diverse pentru a ne conforma.

Rugăciunea stareților de la Optina împotriva pecetluirii cu semnul lui Antihrist.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzește-ne de înșelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, și ne izbăvește de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe noi și pe toți dreptmăritorii creștini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica lui Dumnezeu și să ne depărtăm de Tine și de Biserica Ta cea Sfântă. Dă-ne, Doamne, mai bine să pătimim și să murim pentru sfânt Numele Tău și Credința cea adevărată, decât să ne lepădăm de Tine și să primim semnul mârșavului antihrist și să ne închinăm lui. Dă-ne nouă, zi și noapte, lacrimi să plângem greșalele noastre și îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Înfricoșătoarei Tale Judecăți. Amin.

Sora Pelaghia

De o vreme încoace tăiesc o stare de descumpănire care se amplifica neîncetat! Nu îmi vine să cred ca se intampla ce se intampla! Tot sper ca este un cosmar din care ma voi trezi dimineata! Pana si adunatura talhareasca din Creta a fost depasita! Ecumenismul nebunilor a iesit din „teorie” si se manifesta faptic printr-o apostazie completa si cumplită!!

Răul nu mai are nicio logica si nicio rusine! Nu credeam ca Irineu poate fi întrecut, însa iată ca Lucian a facut-o! Cine știe cine și ce mai urmează! Si totusi … Dumnezeu le îngăduie … până la o vreme! Desi semnele par sa indice apropierea iminenta de sfarsit, totusi un sentiment  launtric nedefinit ( care poate fi bineinteles o inselare ! ) imi spune ca Mântuitorul va interveni si va restaura cel putin în parte lumea căzută! Oricum, termenul meu „in-luciferizat” nu reprezinta o figura de stil! Acesti asa-zisi „ierarhi”, dar si cei impreuna cu dansii, au căpătat literalmente duh si cugetare satanicesti! Pe de alta parte, Turma Cea Mica rămâne pâna la sfarsit, avandu-L drept Pastor pe Hristos Biruitorul!

Fr. Mihai Dinculescu

 ,,Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea Credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă’’ (Matei 17, 20). Cuvintele acestea ale Mântuitorului nu sunt o metaforă sau vreo altă figură de stil; ele sunt, realmente, un fapt posibil celor care au nestrămutată Credinţă.

Astăzi pomenim pe Sfântul Cuvios Marcu de la Muntele Fracesc. Acesta a învăţat filozofia la Atena, dar s-a lepădat de cele ale lumii şi a mers să petreacă într-o peşteră, în Etiopia. Nouăzeci şi cinci de ani s-a nevoit Cuviosul în acel munte. Aşa l-a găsit Avva Serapion când a venit să-l cerceteze. Sfântul nu mai văzuse faţă omenească de când s-a retras în loc pustiu, de aceea l-a întrebat pe Avva Serapion: ,,Mai sunt, oare, Sfinţi în lume, ca să facă minuni precum a zis Domnul în Evanghelie: Veţi zice muntelui acestuia: mută-te… Şi în acel moment s-a produs minunea Dumnezeiască: muntele s-a mişcat din locul său şi a pornit spre mare, ca la cinci mii de coţi. Atunci Sfântul Marcu a făcut semn cu mâna spre munte: ,,Ce ai făcut tu, munte? Nu ţi-am zis să porneşti, ci am vorbit cu fratele; deci tu stai la locul tău’’. Şi muntele s-a oprit, spre mirarea Avvei Serapion, care nu mai văzuse o asemenea minune, de aceea Cuviosul a plâns şi i-a spus: ,,Amar pământului, că pe el creştinii numai cu numele se numesc creştini, iar cu faptele nu sunt!’’

Apropiindu-se vremea despărţirii sale de trup, Cuviosul Marcu a rostit aceste îndemnuri: ,,Mă duc din viaţa aceasta vremelnică, iar tuturor celor ce rămân pe pământ, le doresc să se mântuiască. Mântuiţi-vă, pustnicilor, care rătăciţi în peşteri şi în munţi pentru Dumnezeu! Mântuiţi-vă, nevoitorilor, care pentru împărăţia cerurilor cea cu anevoie, răbdaţi toată nevoia! Mântuiţi-vă, lavre, cele ce slujiţi lui Dumnezeu ziua şi noaptea! Mântuiţi-vă Sfinte Biserici, cele ce sunteţi curăţire a păcătoşilor! Mântuiţi-vă, preoţii Domnului, mijlocitori către Dumnezeu pentru oameni! Mântuiţi-vă, fiii împărăţiei lui Hristos, care v-aţi făcut fii ai lui Hristos prin Sfântul Botez! Mântuiţi-vă, iubitorilor de Hristos, cei ce primiţi pe străini ca pe Însuşi Hristos!… Mântuieşte-te, tot pământule. Şi toţi cei ce vieţuiesc pe tine în pace şi întru dragostea lui Hristos’’

Avva Serapion i-a văzut sufletul înălţându-se spre cer, pentru a primi răsplata ostenelilor sale (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 68-76).

Preot Ioviţa Vasile

Ia aminte la tine, dragul meu, totdeauna, și vezi ce parte au în lucrul tău de fiecare zi necazurile care te întâmpină, locul pustiu în care petreci, agerimea minții tale, împreună cu puterea cunoștinței tale, îndelunga ta liniște cu leacurile cele multe, cu ispitele adică, rânduite ție de adevăratul Doctor, spre tămăduirea omului celui dinlăuntru. Ispitele sunt câteodată de la draci, câteodată de la bolile și durerile cele trupești, câteodată de la spaima din gândurile sufletului, când îți aduce aminte de înspăimântările vremii de apoi, câteodată în altoirea și dobândirea darului fierbințelii și al lacrimilor celor dulci, și al Harului celui duhovnicesc împreună cu altele, ca să nu lungesc vorba.

Oare vezi tu că în toate acestea a început rana ta să se vindece și să se închidă? Adică patimile început-au să slăbească? Fă un semn și, intrând înlăuntrul tău, vezi ce anume patimi au slăbit inima ta, și care anume au pierit și s-au dus cu totul, și care au început să tacă din pricina însănătoșirii sufletului tău și nu fiindcă mai au teamă, și care patimi au învățat să se plece din pricina minții, și nu că le-ar lipsi patimilor pricini. Și iarăși ia aminte și vezi de nu cumva din lăuntrul ranei tale celei putrede a început să răsară trupul cel viu, adică pacea sufletului. Și care anume dintre patimi mereu întâmpină silă, și sunt ele trupești sau sufletești, sau amestecate; și se mișcă ele în întunericul uitării, ca niște neputincioase, sau cu putere se ridică ele împotriva sufletului; și vin ele ca niște stăpâni sau ca niște furi?

Și cum se poartă cu ele mintea, împărăteasa care domnește peste simțuri. Când i se ivesc patimile și încep vreun război, se luptă oare mintea împotriva lor? Și, ținându-se tare, le face oare de slăbesc, sau nici nu se uită la ele și nici nu le pune în socoteală?

Și care din patimile cele vechi s-au șters, și care sunt de curând alcătuite? Iară dintre patimi, unele ating fantezia, altele ating simțurile, fără fantezie, altele se mișcă în amintirea nepătimașă de gânduri și fără de ațâțare. Și iarăși din acestea putem afla măsura unui suflet.

Primele dintre aceste suflete, n-au ajuns încă la așezare. Fiindcă aceste suflete mai duc luptă, oricâtă tărie ar arăta în luptă. Iară aceasta o spune Scriptura în felul ei, zicând: „S-a așezat David în casa lui și l-a odihnit pe el Dumnezeu de toți cei din jurul lui”(II Regi 7, 1). Și aici nu e vorba numai de o singură patimă, ci împreună cu patimile firii să înțelegi și pofta si mânia și iubirea de slavă, cea care aduce în închipuirea noastră anumite obrazuri, și ne trezește pizma și pofta. La fel este și patima iubirii de argint, când sufletul în ascuns se împărtășește de dânsa, chiar dacă n-ar ajunge în faptă, dar închipuiește în minte obiectul patimei, ca pe un chip al strângerii de avuții, și îndeamnă sufletul să cugete în acel chip și îi strecoară și pofta să-l câștige pe el, împreună cu celelalte.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, pp. 59-60)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Mulțumesc pentru răspunsul pe care mi l-ați trimis. Mă gândeam că poate nici n-o să mă băgați în seamă. Dintru început, vreau să retrag acel cuvânt dur, idiot, și să continuăm schimbul de opinii într-un registru cât de cât civilizat, sau creștinesc, dacă vreți.

Lucrurile stau așa: Biserica lui Hristos a receptat Sinodul III ca fiind Ecumenic. Contestându-l, încă din titlu, ca fiind un eșec, Dumneavoastră comiteți o eroare imensă, deoarece atacați Dogma infailibilității Bisericii. Consecințele nu se opresc aci. Dacă Biserica nu e infailibilă, ar rezulta că și Capul ei, Mântuitorul Hristos, e supus greșelii. Doamne, păzește-ne, asta e o blasfemie fără seamăn! Mai departe: ar însemna că Duhul Sfânt ori nu i-a asistat pe Sfinții Părinți sinodali, ori a făcut-o într-un mod defectuos – altă blasfemie. Ne ridicăm acum împotriva lui Dumnezeu? Acesta e un mod ecumenist și drăcesc de a privi lucrurile. Știu că învățământul Teologic e impregnat de ecumenism și că Dumneavoastră sunteți tributar acestui mod de gândire. Așa ați învățat, așa credeți, așa scrieți. Și eu sunt absolvent de Sibiu, dar nimeni nu m-a învățat că Mântuitorul S-a născut în primăvară, pentru că eu sunt de modă veche, ceea ce însemnă gândirea sănătoasă a Sfinților Părinți.

Știți cum vă percep eu? Ca pe un om căruia i s-a pus un baros în mână și i s-a trasat sarcina de a dărâma un stâlp, în speță Sinodul III Ecumenic. Dintru început vi s-au fixat obiectivul și concluziile, și Dumneavoastră v-ați conformat și ați ajuns exact la acele concluzii, dând interpretări personale unor fapte, evenimente și aspecte legate de Sinod. V-ați permis să contraziceți Biserica cea nebiruita de porțile iadului și acesta e un lucru extrem de grav, care vă pune mântuirea în primejdie. Din păcate, nu sunteți un caz singular, același mod de gândire, ecumenist, îl are și consăteanul meu, Patriciu Vlaicu de la Bruxelles, care contestă anumite părți din Sfânta Scriptură. Exact ca papa.

Ca papa procedați și Dumneavoastră. Poate vă e cunoscut episodul acela filmat, în care blestematul eretic Francisc ține o Cruce în mână și întreabă: ,,Ce este aceasta? Este eșecul lui Dumnezeu!’’ Nu vă supărați, dar aveți același mod papistășesc de gândire, și nu-i bine. Sunt convins că știți ereziile și blasfemiile pe care le proferează Francisc de la Vatican, ex cathedra. Gândiți-vă că în 2025 trădătorii Ortodoxiei se vor uni cu papa, ca supuși ai săi. Să nu faceți pasul acesta deoarece riscați să ajungeți într-un punct în care nici pocăința nu mai e posibilă. Vă spun de pe-acum că nu Biserica Ortodoxă se va uni cu papistașii, Mireasa lui Hristos nu poate fi târâtă într-o unire a fărădelegii. Ecumeniștii trădători, cei care au semnat în Creta contractul de vânzare-cumpărare a lui Hristos, în valoare de 30 de arginți, se vor uni cu blestematul papă. Va fi o imensă cernere, așa încât să aveți mare grijă pe ce poziție vă situați.

Câteva chestiuni punctuale:

1.Nu vă întreb nimic despre sinodul II tâlhăresc din Creta, din 2016, deoarece lucrurile sunt extrem de clare. Sinodul s-a născut mort și acum pseudo-ierarhii stau în jurul cadavrului, încercând să-l resusciteze, și strigând din răsputeri ca e mare și sfânt.

2.Povestea cu vremea Nașterii Mântuitorului. Am auzit-o cu mulți ani în urmă de la martorii lui Iehova. Spuneau că a avut loc primăvara, deoarece oile erau pe câmp. Când le-am arătat oi pe câmp în plină iarnă, la noi, nu în Țara Sfântă, mult mai călduroasă, au rămas fără cuvinte. Văd că ideea aberantă a ajuns și în mediile universitare.

3.Puteți să-mi dați trei nume de ierarhi români aflați în scaune, care au fost aleși canonic?, presupunând că totuși aveți respect față de Sfintele Canoane, pe care ați jurat să le apărați.

4. Ce părere aveți de faptul că în reuniunea cmb de la Karlsruhe, sodomiții și sataniștii au fost primiți ca membri cu drepturi depline: Îi considerați ,,biserici’’, cum sună directivele din Creta? Sunteți de acord cu prezența la acea reuniune satanică a lui Nifon, ereticul de la Târgoviște?, cel care la Busan spunea că nu se cunoaște succesoarea Bisericii ierusalimitene, de la Cincizecime. Dar cu prezența în fruntea cmb a reverendului Ioan Sauca?

5.Cum vedeți adunăturile de la Sfintele Mănăstiri Neamț și Sihăstria Putnei, la care au participat sodomiți, sataniști și ecumeniști, la loc de cinste fiind zoofilul declarat Vasilică Danileț? L-ați tras de mâneca reverendei pe distinsul Dumneavoastră coleg de dăscălie, Necula Constantin, și să-i spuneți: Nene, dumneata ești preot ortodox, ai familie cu copii, ce-ai căutat sub același acoperiș cu Vasilică Danileț și ceilalți sodomiți nelegiuiți? N-ați făcut-o, desigur.

6.Nu vă deranjează faptul că un neisprăvit, Vasile Bănescu, a fost impus din afara Bisericii ca purtător de cuvânt, și acum s-a ridicat deasupra lui Daniel și a sinodului? Acesta a ajuns să vorbească în numele Bisericii noastre, să formuleze ,,poziția oficială’’ a Bisericii în orice împrejurare. Avem un patriarh de paie și un sinod de momâi? Eu nu mă pot împăca cu această stare de lucruri și mai sunt oameni care au sesizat aceste anomalii.

Nu vreau să întind prea mult vorba. Vă spun răspicat, ieșiți din cloaca ecumenistă în care ați nimerit. Mântuirea Dumneavoastră și a familiei e mai presus de cariera universitară, mai presus chiar de dobândirea lumii întregi. Lăsați-i pe ecumeniști să meargă pe drumul pierzaniei. Ieșiți din mijlocul lor, până mai este vreme. Nu vă temeți! Împărăția Cerurilor nu este a celor fricoși. Dumnezeu să-i dea sănătate decanului Daniel Buda și să nu mai patroneze un învățământ ecumenist. Doamne, ajută.

Presbiter Iovița Vasile            28 martie 2023

Este un vis frumos, dar cât de oportun pare să fie realizarea lui acuma, cred ca nu este momentul să insistăm,  si trebuie intrebati si moldovenii dace doresc ca acest fapt sa se întâmple acuma. De ce?

Este război in Ucraina si cauza aceasta este  extinderea NATO, care, chipurile, a venit in România să o apere, de ce anume, că dacă rușii ne vor invada, asta va fi din cauza NATO. Prin unirea teritoriilor românesti  din Ucraina cu Romania  automat NATO se apropie de Rusia. Or, motivul acestui război este tocmai extindera NATO. Moldovenii sunt constienti că prin  unirea cu Romania, extinderea NATO mai aproape de rusi îi poate întărâta pe acestia si, în caz de razboi ii va spulbera si pe ei nu numai pe noi.

Apoi mai este o problema deloc neînsemnată, așa numitele valori ale UE se traduc in jecmănirea Romaniei. se vor extinde si la ei impreuna cu ,,revolutia sexuală’’ pe care vor sa o introduca si la noi, în speță in școli. Nu cred că moldovenii doresc asta. Apoi mai e si problema religioasă, ierarhii nostrii sunt toți în erezie și IPS Longhin si alți ierarhi din Republica Moldova nu îi vor pomeni la slujbe, fapt care ar duce la ,,caterisirea’’ lor de Patriarhia Româna. Ei sunt conștienti de toate acestea enumerate.

Dar înclin să cred că ei în acest moment ar prefera Rusia deoarece ei sunt creștini ortodocși care resping revolutia sexuală și au introdus in Constitutie prevederea coform căreia familia este formata din barbat si femeie. Deci ei vor adera la aceste valori ale Rusiei pravoslavnice  și nu la spurcăciunile impuse Romaniei de UE.

Deci să ne trezim, dacă vrem să mai existăm si să ne luăm  teritoriile românești din Ucraina. Mai întâi trebuie să iesim din NATO. Aceasta ar trebui sa fie principala noastra actiune, de a ne salva pe noi de dezastru si abia apoi se va putea pune problema unirii  si înfăptuirea Romaniei Mari. Doamne ajută.

Dr. Sofia Iuga

„Ipocrizia înseamnă a avea ceva [în minte], dar a te comporta cu totul diferit”; moraliștii contemporani definesc ipocrizia astfel: „ Ipocrizia înseamnă sustragerea prestigiului, sau viciul sub chipul virtuții; astfel încât, dacă adevărul este ceva dumnezeiesc, ipocritul, care se află în afara sa, de vreme ce altceva este și altceva arată că este, se ajunge în chip evident dușmanul lui Dumnezeu. ”

Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre cei ipocriți: „Vrei să dobândești slavă de pe urma evlaviei? Dacă ești cu adevărat evlavios și nu cugeți nimic viclean în sinea ta, trebuie să te bucuri nu pentru că pari [evlavios], ci pentru că ești; iar dacă, nefiind [evlavios] cu adevărat, poftești slava celor mulți, gândește-te că nu aceștia ne vor judeca în ziua [Judecății], ci Acela care și cele ascunse le cunoaște în chip amănunțit; iar dacă îți cunoști păcatele, dar te arăți celorlalți curat, nu numai că nu trebuie să te bucuri, ci trebuie să și suferi și să suspini amar, gândindu-te neâncetat la ziua în care toate se vor descoperi. Poftești cinste? Respinge-o, știind că te face datornic. Nu-ți acordă nimeni nici o cinste? De aceea trebuie să te bucuri. ”

Sfântul Vasile cel Mare afirmă despre cel ipocrit: „Având pururea ură în adâncul inimii, ipocritul nu arată decât o iubire superficială, asemenea recifelor, care, fiind acoperite numai puțin de apele [mării], provoacă accidente celor nepregătiți. ” Ipocrizia este vlăstarul invidiei, care aduce cu sine toate relele.

Sfântul Ioan Gură de Aur arată: „Ca un om evlavios, vrea să fie numit sfânt și toți să I se închine; vezi înfățișarea exterioară a unuia ca acesta și crezi că le săvârșește pe toate după Dumnezeu, dar inima lui este plină de invidie și vicleșug și de tot felul de rele” ; iar Nil zice: „[Ipocritul] socotește că sub vălul posomorelii poate să ascundă nerușinarea pe care o are în sine și că poate să acopere patimile de rușine ale sufletului cu îmbrăcămintea străină. ”

Iar Iov spune că [ipocritul] vorbește cu gura și cinste cu buzele; dar inima [sa] este departe; învață în zadar pilde, înșelându-I pe toți sub aparența cuviinței.

Iar un alt înțelept mărturisește: la vorbă și la chip pare a fi asemenea mielului, dar înăuntrul lui cu nimic nu diferă de balaur. Ipocritul este cel mai nedrept dintre oameni, pentru că a părea că ești drept, dar a nu fi, este cea mai mare nedreptate.

(Sfântul Nectarie din Eghina, Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre virtute, Editura Sophia, 2012, p.372-373)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

În 1948 când a fost revenirea (greco-catolicilor la Ortodoxie), Părintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaţi şi catolicii şi ortodocşii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înţelegea om cu om. Ai noştri (ortodocşii), căutau să-i lămurească, ceilalţi se opuneau şi bineînţeles a ieşit un scandal mare în Biserică. Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească.

A ieşit afară din biserică, şi nu departe era o pădure şi a chemat lupii din pădure, şi a început să-i mângâie, aşa cum Daniil îi mângâia pe lei. Si cineva a zis „Măi, Părintele asta Arsenie a chemat lupii din pădure?! Ia vedeti, ce face acolo?”. Și când au ieşit din biserică a început sa-i mângâie şi a zis: „Măi, şi cu lupii ăştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege” şi din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Părintele şi-a spus cuvântul şi revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copăcel)

Vor merge în iad cu Biblia în mână!

Zicea să nu ne prindem mintea cu sectanţii pentru că nu putem să reuşim cu ei, căci sunt atât de înrăiţi încât: “Mie, au sărit şi mi-au rupt cartea”. Părintele a hotărât să le argumenteze din Biblie şi ei dacă au văzut că nu pot să-i răspundă au sărit să-i rupă cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbata de Sus)

Nişte oameni din Vistea l-au invitat pe Părintele să facă vecernia în Vistea de Sus. Erau mulţi sectari acolo. Când a ajuns acolo, Părintele a zis: “Dar ce văd aici? O mulţime de persoane care nu-şi pot face Sfânta Cruce. Să iasă toţi afară!”. Încet-încet, deşi se codeau, au ieşit. Le-a spus Părintele: “Eu vă cunosc pe voi căci aveţi pecetea satanei pe frunte şi vă arăt cu degetul”. După ce au ieşit toţi, Părintele şi-a rostit cuvântul. (Beleana Ileana, Recea)

Pocăiţilor le spunea că, dacă nu cred în Iisus Hristos, în Maica Domnului şi în Sfânta Cruce, vor merge în iad cu Biblia în mână! (Cismas Eugenia, 78 ani, Făgăraş)

Extras din „Mărturii din Tara Făgăraşului despre Părintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Aș vrea sa fac două specificări, pe care eu personal nu le-am văzut prezentate in mediul on-line.

1.Parintele Laurentiu Iacob a fost proto-psaltul Episcopiei Caransebesului. Un om pe care Dumnezeu l-a inzestrat cu o voce ca si ingereasca. Cum s-ar zice, facea parte din „cercul interior” al apostatului Lucian Mic. Numai că s-a vadit ca Parintele Laurentiu are o Constiinta Ortodoxa, pe care, la vreme, si-a aratat-o public, fara compromis si cu smerenie. Acest „afront” l-a facut sa turbeze pe minciuno-episcopul Lucian : cum isi permite unul „de-ai lui” sa nu faca obedienta totala, inclusiv in erezie? Iata insa ca Parintele Laurentiu vrea sa fie al lui Hristos, iar nu al „ierarhului” auto-divinizat!

2. Minciuno-episcopul Lucian Mic nu doar ca „slujeste” in Catedrala Episcopala din Caransebes cu „episcopi” romano-catolici si greco-catolici, nu doar ca ii cheama in Sfantul Altar prin Usile Imparatesti, dar ii si pomeneste la Slujbe, unde participa de-a valma ortodocsi si papistasi, ca fiind „episcopi legitimi” ai „bisericii lui hristos”! Smintitul acesta a realizat literalmente „unirea deplina”, asa cum, pana acum, din cate stim, nu a mai indraznit niciun alt „ierarh” roman sa procedeze, oricat de ecumenist ar fi fiind!

Fr. Mihai Dinculescu

Observând discriminările și opresiunea trăite de Biserica Ortodoxă Ucraineană, Intaistătătorii și ierarhii Bisericilor Ortodoxe Locale își exprimă sprijinul Preafericitului Părinte Mitropolit Onufrie al Kievului și al Întregii Ucraine, clerului și tuturor credincioșilor UOC. Acest lucru este raportat de Departamentul de Informare și Educație al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

1.Patriarhul Antiohiei și al întregului Orient, Ioan al X-lea a transmis Preafericitului Părinte Mitropolit Onufrie un mesaj de solidaritate cu privire la evenimentele care au loc în jurul Bisericii Ortodoxe Ucrainene:

„Cu mare durere în inimile noastre, privim de departe persecuțiile pe care le suferiți tu și Sfânta ta Biserică pentru Hristos. Suntem departe de tine din punct de vedere geografic, dar suntem alături de tine în spirit, întinzându-ne mâna către tine în acest moment întunecat”, se arată în scrisoarea Întâistătătorului Bisericii Antiohiene.

2.Patriarhul georgian Ilia al II-lea a făcut apel la Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu cu privire la situația din jurul UOC. Sfinția Sa a reamintit că Biserica Ortodoxă Ucraineană s-a separat de Biserica Ortodoxă Rusă și aderă la regulile canonice. Patriarhul întregii Georgii a atras, de asemenea, atenția asupra situației tensionate din jurul Lavrei Kiev-Pecherska și la „probleme cu alte biserici și mănăstiri”.În discursul său, Patriarhul Ilya al II-lea i-a cerut Patriarhului Constantinopolului să contribuie la reducerea tensiunilor și să influențeze crearea condițiilor pentru conviețuirea pașnică (NOTĂ: A cerut lupului să nu mai sfâșie oile. A cerut piromanului să se transforme în pompier și să stingă focul. Câtă naivitate!)

3.Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Preasfințitul Patriarh Porfirie, a trimis o scrisoare de susținere Preafericitului Părinte Mitropolit Onufrie.

„Vă urmărim cu un sentiment de anxietate profundă cum îndurați opresiunea și persecuția din partea actualelor autorități ucrainene”, se arată în scrisoarea Întâistătătorului Bisericii Sârbe. Decizia actualei conduceri de stat a Ucrainei de a expulza pe Mitropolitul Onufrie, frăția monahală și academia spirituală. din Lavra nu este altceva decât un sinonim pentru teroarea de stat teribilă împotriva Bisericii, precum și cea mai grosolană încălcare a drepturilor sale fundamentale, a libertății religioase și a libertății de conștiință în general.”

4.Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din America Preafericitul Mitropolit Tihon a făcut apel la Comisia SUA pentru Libertatea Religioasă Internațională în legătură cu evenimentele din jurul Lavrei Kiev-Pechersk. În discursul său, Preafericitul Mitropolit Tihon a menționat: „Continuăm să ne rugăm pentru poporul Ucrainei și să condamnăm orice agresiune violentă, inclusiv invadarea de către Federația Rusă a teritoriului suveran al Ucrainei. Recunoscând nevoia legitimă a statelor de a-și asigura securitatea, în special în timpul războiului, condamnăm, de asemenea, restricțiile asupra libertății religioase a oricărui grup de populație din Ucraina și condamnăm în special orice persecuție religioasă comună a Bisericii Ortodoxe Ucrainene sub conducerea Preafericitului Părinte Mitropolit Onufrie. ”

5.Ierarhul Patriarhiei Ierusalimului, Arhiepiscopul Teodosie de Sebastien, în timpul primirii unei delegații bisericești, și -a exprimat condamnarea evenimentelor recente din Ucraina în jurul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. „Facem apel la lumea creștină și întreaga lume civilizată să lucreze pentru a pune capăt acestei persecuții sistematice”, a notat arhiepiscopul și a adăugat: „Preafericitul Sa Mitropolit Onufrie este un om al lui Dumnezeu care ne-a vizitat în Ierusalim de multe ori și este caracterizat prin smerenia sa, spiritualitatea și înțelepciunea, care este prezentă și astăzi, se manifestă în cele mai întunecate circumstanțe.”De asemenea, ierarhul Bisericii din Ierusalim a subliniat: „Nu recunoaștem legalitatea vreunei alte organizații create în Ucraina pentru a înlocui Biserica Ortodoxă legitimă”.

6.Mitropolitul Ioanichie al Muntenegrului și Primorskyi (Biserica Ortodoxă Sârbă) și -a exprimat durerea față de evenimentele recente din Ucraina.

„Intențiile de a-i evacua pe frații din Lavra Kiev-Pecherska, precum și din alte sanctuare UOC, despre care auzim în aceste zile, par pur și simplu incredibile și atât de absurde încât este greu de crezut că acest lucru poate fi chiar discutat”, a spus mitropolitul. Ioannichie .

7.Ierarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Episcopul Fotie de Zvornik-Tuzlan, a trimis o scrisoare secretarului general al ONU, Antonio Guterres, cu un apel la protejarea clerului, călugărilor, congregația Bisericii Ortodoxe Ucrainene, precum și altarele acesteia.

8.Un alt ierarh al Bisericii Sârbe, Episcopul Gherasim de Gornokarlovac, a făcut un apel la prim-ministrul Croației, Andrii Plenkovic, cu o solicitare de a informa Parlamentul European că drepturile și libertățile cetățenilor sunt nesocotite în Ucraina, se desfășoară violențe legale. împotriva credincioșilor ortodocși, iar Biserica Ortodoxă a Ucrainei este distrusă sistematic.

9.Episcopii și egumenii Bisericii Ortodoxe Bulgare au venit în sprijinul fraților Lavrei Kiev-Pechersk, care este asuprită de autoritățile ucrainene. În discursul lor public, ei au remarcat că o lovitură pentru mănăstire este o lovitură pentru cea mai numeroasă confesiune a Ucrainei, „o lovitură pentru poporul ortodox ucrainean și pentru întreaga Biserică Ortodoxă, o lovitură pentru Trupul viu al lui Hristos”.

Biserica bulgară și-a exprimat sprijinul deplin pentru călugării Lavrei Kiev-Pechersk și a făcut apel la autoritățile din Ucraina, cerându-le să nu se amestece în treburile bisericești.

10.Mitropolitul Gavriil Lovchanskyi (Biserica Ortodoxă Bulgară) a trimis o scrisoare de susținere.

„După ce am tradus scrisoarea dumneavoastră în bulgară, am publicat-o pe site-ul bisericii Episcopiei Lovchan, apoi a fost publicată într-o serie de alte medii electronice publice și într-un ziar național al Bulgariei. După aceea, au existat o mulțime de comentarii din partea cititorilor care au fost foarte surprinși că așa ceva este posibil într-o țară atât de democratică precum Ucraina (chiar așa!) și și-au exprimat o mare simpatie și sprijin pentru UOC canonică”, a spus episcopul BOC.

11.Ierarhul Bisericii Ortodoxe din Țările Cehe și Slovaciei, Arhiepiscopul Mihail al Praga, în numele eparhiei sale, într-un apel oficial adresat Departamentului Relații Externe Bisericești al UOC, a protestat împotriva presiunilor asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

12.Ierarhul Bisericii Ortodoxe din America, Arhiepiscopul Danyil de Chicago și Vestul Mijlociu, a comentat intențiile autorităților ucrainene de a evacua călugării UOC din Lavra Kiev-Pechersk și a chemat să se roage pentru frații mănăstirii. Ierarhul american a făcut apel la clerul și credincioșii din Eparhia Vestului Mijlociu din acest moment să „întărească rugăciunile și postul, rugându-L pe Domnul să aibă milă de frații Lavrei și ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene”.

13.Episcopul Irineu al Londrei și al Europei de Vest a publicat o adresă în care a declarat că expulzarea călugărilor din Lavra Kiev-Pechersk și alte asupriri ale drepturilor clerului și credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt la fel cu ceea ce au făcut bolșevicii. ,,Aceștia sunt oameni umili care au ales o viață de lepădare de sine în urma lui Dumnezeu, păstrând moștenirea spirituală a unui loc care a fost sacru pentru creștinii ortodocși din Ucraina și pentru creștinii ortodocși din întreaga lume de mai bine de un mileniu”, a spus el.

14.Pseudo-patriarhul Daniel și ceilalți membri ai sinodului de la Bucuresti nu au trimis mesaje de sprijin pentru Biserica Ortodoxă a Ucrainei, pentru că nu vor să-și strice tihna. Pe agenda lor sunt prigoana împotriva clericilor și credincioșilor îngrădiți de erezie, a călugărilor cinstiți de la Frăsinei, a Părintelui Nicodim, închis din ordinul  diavolului Irineu, a Părintelui Laurențiu Iacob din Caransebeș.

Text îngrijit și editat de Sora Gabriela Naghi

Asistăm în ultima vreme la tot mai multe acțiuni nelegitime îndreptate împotriva clericilor ortodocși atât la noi, cât și în alte părți. Abuzurile grosolane sunt parcă desprinse din comediile lui Caragiale. Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns!  Arestări, caterisiri, mutări disciplinare… Nu contează dacă omul e vinovat sau nu. Dacă nu e vinovat, îl facem ,,noi” să fie! ,,Fabrica de dovezi” funcționează dacă interesul mai-marilor o cere! Nenea Iancu ar fi spus: ,,Curat violare de domiciliu! Da* umflați-l!”

Și uite-așa ,,l-au umflat” pe călugărul Nicodim de la Frăsinei. ,,Fabrica de dovezi” a găsit repede niște capete de acuzare pe care unii s-au grăbit să le trâmbițeze, alții s-au arătat sceptici și neîncrezători în privința ,,dovezilor”. Până la urmă, scepticii au avut dreptate. ,,Fabrica de dovezi” a dat greș, dar călugărul Nicodim, cel dorit de obște să fie stareț, trebuie să mai stea la arest!!! Ca să fie sigur ierarhul Irineu că nu e la Frăsinei! Dumnezeu să-l ferească pe mitropolitul Irineu de mândrie, trufie și slavă deșartă!

Un alt ghimpe în coasta altui ierarh este părintele Laurențiu Iacob. Acesta a ,,îndrăznit” să pună ascultarea de Dumnezeu mai presus decât ascultarea de episcopul Lucian al Caransebeșului!!! Ca să ia aminte toți preoții ce înseamnă să fii ,,stăpân” în Biserica Ortodoxă Română! Ce contează că există canoane pe care părintele Laurențiu le-a respectat întocmai? Avea și episcopul Lucian dorința de a se mândri că în eparhia lui preoții s-au rugat cu ereticii, după ordinul său și al altor ,,stăpâni”… Iar părintele Laurențiu i-a stricat planurile! O asemenea faptă merită în concepția lui, o pedeapsă exemplară! Și iată-l pe părintele Laurențiu oprit de la slujire pentru că nu l-a considerat ,,dumnezeu” pe episcopul Lucian, ci L-a cinstit pe Dumnezeu cel adevărat și Biserica Sa prin mărturisirea de credință făcută! Dumnezeu să-l ferească și pe episcopul Lucian de mândrie, trufie și slavă deșartă!

În Ucraina, politicul nu umblă cu ocolișuri. Arestează și gata! Dacă nu exista găselnița cu rușii, se găsea un alt motiv. Cert este că Lavra Pecerska ,,trebuia” văduvită de Mitropolitul Pavel pentru a fi pustiită cu mai multă ușurință și predată schismaticilor! Așadar, l-au arestat la domiciliu, unde este supravrgheat electronic!

Îmi stăruie în minte imaginea unei fete care se ruga în genunchi în fața Lavrei Pecerska. Imediat au înconjurat-o schismaticii și ateii care chiuiau și jucau precum necurații! Unii spun că și această fată a fost arestată! Acestea sunt câteva ,,roade” recente ale ,,iubirii” ecumeniste!

Doamne, Iisuse Hristoase, iartă-i, miluiește-i și ocrotește-i pe cei prigoniți pentru numele Tău!

Doamne, Iisuse Hristoase, iartă-ne și ne miluiește și ajută-ne să facem cu toții voia Ta!

Sora Pelaghia

Am primit confirmarea indubitabila ca părul sădit de Sfântul Calinic s-a prăbușit definitiv! I-a cazut ultima creangă care îi mai rămăsese, iar rădăcina i-a iesit cu totul din pământ! Până în iarna asta, vietuitorii obștii il mai proptiseră de cateva ori, îl mai legaseră cu sârmă, îi făcuseră și un gărdulet pe care sa se sprijine! Dar de-acuma gata, s-a ispravit cu el!

De asemenea, am primit din interior și informatia că nimeni nu crede în acuzatiile de pedofilie aduse Parintelui Nicodim, că Poliția a venit și i-a verificat chilia si lucrurile personale si ca nu a gasit nimic compromițător si ca, din acest motiv, era pe punctul de a-l elibera, insa …s-a primit un telefon „de sus” si „mandatul de retinere” al Parintelui a fost prelungit cu cel putin 30 de zile! Arhiconul de la Craiova îl vrea neaparat condamnat, pentru a-si justifica „motivul” excluderii din monahism a celui pe care obștea Mănăstirii l-a ales ca Stareț al Frasineiului!

Nu în ultimul rând, asa dupa cum deja am mai scris-o, atmosfera din Manastire este din ce în ce mai secularizată, mai fără duh, mai sumbră, mai rece, mai nesolidară, mai incertă, mai schimbată față de cum era până anul trecut. Nimeni nu știe exact ce va urma, toti asteapta cu teamă urmatoarea „mișcare” a mitropolitului inluciferizat!

Facă-se voia cea sfântă a lui Dumnezeu.

Fratele Constantin Dinculescu

Odată, în timpul Postului Mare, un ieromonah, Bătrânul Zosima, s-a retras în deșertul de dincolo de Iordan. Călătorea de douăzeci de zile fără să vadă un suflet, când, deodată, o figură umană cu trupul gol și ridat și părul alb ca zăpada a trecut pe lângă el și a dispărut. Bătrânul a alergat după ea ceva vreme, până când silueta a stat într-un pârâu și l-a chemat pe nume: „Ava Zosima”, i-a spus ea, „iartă-mă pentru numele Domnului, nu pot să mă arăt, că sunt o femeie goală”.

Zosima și-a aruncat mantia și ea s-a înfășurat în ea și așa i-a apărut. Auzindu-i numele, din gura femeii necunoscute, Bătrânul s-a speriat. După o vreme, femeia și-a spus povestea.

S-a născut în Egipt și la doar doisprezece ani a început să ducă o viață desfrânată în Alexandria timp de șaptesprezece ani urmand un stil de viață pervertit. Maria, mistuită de pasiunea trupească a prostituției, a urmat câțiva tineri și s-a urcat într-o corabie cu destinația Ierusalim. Ajunsă în Orașul Sfânt, a vrut să viziteze Biserica pentru a cinsti Sfânta Cruce. Dar o forță invizibilă a împiedicat-o să intre în Biserica Învierii. Înfricoșată, deci, și-a fixat privirea asupra chipului Sfintei Fecioare Maria de pe pronaos și s-a rugat cu ardoare să i se îngăduie să îmbrățișeze Sfânta Cruce, mărturisindu-și păcătoșenia și încredințându-se Preasfintei Maicii Domnului.

Apoi, într-adevăr, i s-a permis să intre în biserică. După ce s-a închinat Crucii, s-a întors la pronaos, a îngenuncheat în fața icoanei și i-a mulțumit cu ardoare Fecioarei Mare. În același timp, a auzit o voce care îi spunea: „Dacă vei trece Iordanul, vei găsi adevărata pace!”. Maria a ieșit și, după ce a cumpărat trei pâini, a pornit spre râul Iordan.

A doua zi a primit Tainele Neprihănite în mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul și a trecut râul Iordan. Ea a rămas patruzeci și opt de ani în deșert singură, îndurând multe încercări , inepuizabile, luptând cu patimile ei sălbatice și gândurile pătimașe ca și cu fiarele sălbatice. Se hrănea doar cu buruieni.

După ce și-a terminat istorisirea, s-a ridicat într-o stare de rugăciune; apoi Zosima a văzut-o plutind deasupra pământului. Maria l-a rugat să vină iar anul viitor să-i aducă Sfânta Euharistie; acolo, pe malul Iordanului, şi ea va veni în întâmpinarea lui pentru a se împărtăși.

Într-adevăr, un an mai târziu, Avva Zosima a sosit cu Sfânta Împărtăşanie pe malul Iordanului; era deja seară. A rămas să se întrebe cum va trece ea râul Iordan? Apoi, în lumina lunii, el a văzut silueta ei apropiindu-se de râu, făcând semnul crucii pe el și apoi mergând pe apă ca și cum ar fi pe uscat! După ce s-a împărtăşit, Sfânta l-a rugat să se întoarcă după un an la același izvor unde s-au întâlnit prima dată.

Timpul a trecut, starețul s-a întors în acel loc și acolo a descoperit trupul neînsuflețit al Sfintei. Deasupra capului ei era scris în nisip: „Avva Zosima, îngroapă aici trupul smeritei Maria. Am murit la 1 aprilie, în aceeași noapte a Martiriului Mântuitor al lui Hristos, după ce am primit împărtășirea cu Tainele Preacurate.” Din această inscripție, Zosimas a fost informat pentru prima dată despre numele sfintei și a tâlcuit cealaltă minune care avusese loc: faptul că în anul precedent, când îi dăduse Sfânta Împărtășanie, ea sosise în câteva ore, în aceeași noapte, la locul întâlnirii lor, în timp ce el a mers douăzeci de zile pentru a ajunge acolo. Sfântul Zosima a îngropat trupul acestei mari Sfinte, Maria Egipteanca, întorcându-se la mănăstirea sa.

Astfel Domnul nostru slăvește pe păcătoșii pocăiți. Sfânta Cuvioasă Maria este pomenită și în Duminica a V-a din Postul Mare. Biserica o are ca model de pocăință pentru credincioși, în aceste zile de post sfânt. A adormit în jurul anului 530.

(Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, a scris viața acestei Cuvioase Sfinte)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi