Autor: iovita_vasile

            Aceştia au pătimit într-o zi de 9 martie, în vremea împăratului păgân Liciniu (308-324). Erau ostaşi creştini în armata romană din părţile Răsăritului şi aveau drept căpetenie pe cel numit Agricolae. Porunca împărătească, întărită prin lege, era ca toţi ostaşii să jertfească zeilor diavoleşti. Cei patruzeci de Sfinţi slujiseră cu vitejie în oaste şi când li s-au cerut jertfe drăceşti, au răspuns: ,,Dacă pentru împăratul cel pământesc ne-am luptat în războaie şi am biruit pe vrăjmaşi, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul Cel fără de moarte’’.Pentru nesupunerea lor au fost judecaţi şi s-a dat poruncă să fie dezbrăcaţi şi duşi într-un iezer din apropiere. Era un ger cumplit. Sfinţii au intrat în apa îngheţată, îmbărbătându-se unii pe alţii: ,,Să socotim chinurile ca pe nişte desfătări şi să alergăm spre lacul cel îngheţat întocmai ca spre o apă plăcută. Să nu ne înfricoşăm de vremea aceasta de iarnă, ca să fugim de înfricoşătorul foc al gheenei. Să ardă piciorul ca să dănţuiască în veci; iar mâna să se rupă, ca să se înalţe către Domnul. Să nu ne fie frică de firea cea muritoare, ci să alegem mai bine moartea ca să ne încununăm cu cununi de biruinţă de la Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre’’.

         Cu nădejdea neclintită în Dumnezeu au intrat în apa îngheţată a iezerului şi în jurul acestuia s-au pus străji. De asemenea, s-a pregătit o baie caldă pentru ca acela care va slăbi în credinţă să poată părăsi locul de mucenicie. Când gerul s-a întărit, spre miezul nopţii, unul din ostaşi n-a mai răbdat asprimea lui şi ieşind din iezer, a alergat spre căldura băii din apropiere. Cum a păşit pe pragul băii, a căzut mort. La al treielea ceas din noapte, s-au pogorât din cer treizeci şi, nouă de cununi prealuminoase, pe care văzându-le străjerul temniţei, Aglae, s-a mirat, ştiind că patruzeci de creştini intraseră în iezer. Înţelegând că unul din ei a fugit de mucenicie, străjerul şi-a lepădat hainele, a sărit în iezer şi a împlinit numărul de patruzeci, mărturisindu-se pe sine a fi creştin.

          A doua zi, păgânii au venit la iezer şi s-au mirat foarte. Văzând că Sfinţii Mucenici erau teferi, i-au învinuit de vrăjitorie şi i-au dus să li se sfărâme gleznele cu ciocane, apoi s-au săvârşit. Mama unuia dintre ei, numit Meliton, stătea aproape şi îi întărea cu cuvântul, temându-se ca nu cumva vreunul să slăbească şi să-şi piardă cununa cerească. Când a văzut că fiul ei încă mai trăia, l-a luat şi l-a purtat spre locul unde trupurile Sfinţilor au fost arse şi aşa l-a dat cu bucurie în mâinile lui Hristos Domnul, Care a primit sufletul lui Meliton.

          Pentru rugăciunile Sfinţilor patruzeci de Mucenici din Sevastia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p 145-153).

Sfinţii patruzeci de Mucenici sunt o binecuvântare pentru pământul Armeniei şi pentru întreaga Biserică a lui Hristos. Din păcate, după Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din 451, armenii au îmbrăţişat erezia monofizită, încetând a mai fi parte a Bisericii Ortodoxe. Zadarnic se opintesc ecumeniştii, artizani ai ,,religiei’’ antihristice, să ne convingă că armenii ar fi ortodocşi. Erezia rămâne erezie, oricâtă poleială i-ar aplica strâmbătorii de adevăr.

Presbiter Ioviţa Vasile

Pruncuciderea și folosirea celulelor de la embrionii avortați vii (o condiție a utilizării celulelor) în procesul de cercetare și dezvoltare a vaccinurilor Pfizer, Moderna și AstraZeneca, nu au trezit din adormire conștiința sinodalilor Bisericii Ortodoxe Române, pentru a lua atitudine deschisă împotriva acestor otrăvuri pe care slugile leviatanului doresc cu ardoare să le inoculeze de-acum înainte oamenilor probabil încă vreo câteva generații. Unde este mila și milostenia de care fac paradă? Vorbe goale, găunoase care adăugate trădării de la tâlhărescul sinod din Creta, 2016, întregesc imaginea unor păstori care și-au părăsit turmele, lăsându-le pradă lupilor care abia așteaptă să le sfâșie.

În prospectul COVID-19 Vaccine AstraZeneca scrie:
„O doză (0,5ml) conține:Adenovirus preluat de la cimpanzeu care codifică glicoproteina S (spike) a SARS-CoV-2 (ChAdOx1-S)*, nu mai puțin de 2,5 × 108 unități infecțioase (U Inf.) * Produs în celule renale de embrion uman modificate genetic (HEK), linia celulară 293 și prin tehnologia ADN recombinant. Acest medicament conține organisme modificate genetic’’(OMG).
Dr. Marissa Brand,unul dintre numeroșii vorbitori de la recentele conferințe virtuale LifeSite intitulate „Demascarea COVID-19: vaccinuri, mandate și sănătate globală”, a declarat că unele ingrediente din vaccinuri pot fi toxice, mortale și periculoase.Deși cele două vaccinuri COVID-19, de la Pfizer și Moderna, nu conțin celule fetale avortate în produsul final, acestea au fost utilizate „în procesul de dezvoltare și cercetare”. În același timp, vaccinurile Johnson & Johnson și AstraZeneca includ ADN-ul bebelușilor avortați. Dr. Marissa Brand a mai spus că bebelușii care au fost manipulați în laborator pentru testarea și fabricarea vaccinului nu au fost avortați doar cu zeci de ani în urmă – cum se crede -, ci multe linii de celule fetale provin de la bebeluși avortați încă din 2015. Dr.Brand a subliniat că „dacă continuăm să utilizăm ADN fetal avortat în vaccinuri, vom avea nevoie de mai multe avorturi, ceea ce este într-adevăr trist”. Este revoltător, dureros și inacceptabil pentru oricine se consideră dreptcredincios. De ce tac asurzitor ierarhii și preoții Bisericii Ortodoxe Române?

Dacă mega ereticul patriarh Bartolomeu, ereticul papa Francisc, Dalai Lama, liderul spiritual tibetan, au primit vaccinul (numai Dumnezeu știe adevărul!), momente amplu mediatizate, exemple pentru cei care cred în ei să se imunizeze, omenirea are acum la dispoziție surse demne de încredere pe care le poate cerceta înainte să facă pasul aducător de moarte fizică și duhovnicească.

Dr. Gabriela Naghi

Datele recente arată un număr de peste 4.000 de pacienți infectați cu COVID-19, dar partea ciudată este că aceștia s-au infectat după vaccinarea anti-covid. Informațiile sunt cu atât mai alarmante, asta însemnând că de fapt, vaccinurile folosite nu au randamentul anunțat și scontat. Medicul Monica Pop a făcut câteva afirmații dure la adresa autorităților, legate de aceste noi informații, pe Facebook:

”Greu de înţeles de ce unii medici nu spun adevăruri! E foarte clar că cei 4.500 care au făcut COVID după vaccinare l-au făcut de la vaccin! Ştie orice medic că vaccinurile pot provoca boala! Instruiţi-vă şi veţi vedea!

Rog autorităţile şi colegii să nu mai spună lucruri neadevărate oamenilor, nu e moral şi nici benefică inducerea în eroare!”, a scris medicul Monica Pop, joi, pe pagina de Facebook.

Noi cazuri de infectări, post vaccinare       

La startul campaniei de vaccinare anti-covid informațiile sugerau un randament crescut atât pentru Pfizer și Moderna, cât și pentru AstraZeneca ulterior. Numai că, în afară de efectele secundare de după vaccinare, acum aflăm că există un număr de 4.500 de persoane infectate după inocularea vaccinului.  Datele sunt alarmante și pun într-o lumină proastă toate declarațiile de până acum referitoare la randament și imunizare a vaccinurilor. Medicul Monica Pop a reacționat dur pe marginea acestor informații, atât pe Facebook, dar și în intervențiile sale televizate.

Oficialii anunțau că primii 4.000 de pacienți infectați cu covid-19 au fost după primul vaccin, ca restul, până la 4.500, 499 de persoane să se fi infectat după rapel, a doua doză inoculată. Conform coordonatorului campaniei, dr. Gheorghiţă., 96% din cei declarați infectați au fost vaccinați cu produsul de la Pfizer, 4,6% cu vaccinul produs de Moderna și 0,4% cu vaccinul de la AstraZeneca.

Un medic radiolog din Timișoara și-a făcut rapelul la sfârșitul lunii ianuarie, astfel că potrivit studiilor, nivelul maxim de protecție cu anticorpi trebuia să funcționeze de la jumătatea lunii februarie Cu toate acestea, recent medicul a manifestat simptomele unei viroze, așa că s-a testat, ieșind pozitive la coronavirus atât testul rapid cât și cel PCR, relatează publicația tion.ro.

Vom continua să ridicăm glasurile cerșind mila nemăsurată a Domnului, Unicul nostru Apărător, care poate opri boala nemiloasă care a secerat creierele slugilor globaliste ale leviatanului, blocându-le rațiunea și producându-le grave dezechilibre mentale. Cum altfel poți judeca ordinele pe care le dau zilnic amenințând populația întregii lumi, dezorientată, înșelată, manipulată și incapabilă de a mai reacționa la valul nesfârșit de nedreptăți grosolane și grave încălcari ale drepturilor vitale. Idolul vaccin la rândul lui, a mai făcut în țară, încă 2 victime, care se adaugă celor 9 semnalate deja, care nu au intrat în nici o statistică oficială a Ministerul Sănătății, morți suspecte după imunizarea cu leacul miraculos, „eficient, sigur și cu foarte puține efecte adverse.”

„Cioclii Apocaliptici”nu vor să renunte la odioasa mască care a ajuns izvor de îmbolnăvire a plămânilor copiilor, în mod special și a celor în vârstă cu comorbidități. Un recent studiu științific publicat în revista Asociației Americane de Cercetări în domeniul Cancerului – Cancer Discovery – a concluzionat indirect că practica purtării îndelungate a măștilor de protecție poate fi asociată cu cancerul de plămâni în stadiu avansat, transmite Global Research.

„Cioclii Apocaliptici” Fauci – Gates – Soros și slujitorii lor din toate colțurile lumii – cum ar fi conducătorii dictaturii sanitare de la noi – au reușit să ,,convingă’’ întreaga populație (prin amenzi, spaimă teroare psihică și minciună) să poarte mască non-stop, chiar și câte trei măști deodată, una peste alta, după cum cere acum Fauci.
Inițial au decretat purtarea vreo lună-două, apoi jumătate de an, după care a trecut deja un an, iar acum se pare că poate în 2022-2023 vor renunța, la mască, după ce se va îmbolnăvi într-adevăr întreaga lume nu de virusul nevăzut criminal, ci datorită purtării ei excesive. Experții lumii medicale au spus ca oxigenarea deficitară și inhalarea unor microbi periculoși, de la nivelul cavității bucale care se înmulțesc și sunt aspirați în mod frecvent în plămâni, determinând inflamații și tumori, și nu în ultimul rând scăderea gradului de atenție, concentrare și inteligență. Se dorește în timp, în mod sigur reducerea populației și creearea unor generații de copii și tineri cu o constituție debilă cu o inteligență redusă care să poată fi manipulați ușor și fără probleme.

În același timp după cum evoluează panica indusă prin apariția unui val 3, care atacă cu predilecție populația tânară și cei nevaccinați încă, se pare că Sfintele Paști vor sta sub semnul incertitudinii că vor putea fi sărbătorite așa cum se cuvine.
Personal, nu cred că slugile dictaturii sanitare vor ceda la presiunea unor proteste, Franța fiind un exemplu concludent în acest sens, acolo unde zeci de mii de persoane au protestat zilnic timp de câteva luni de zile.

Dr. Gabriela Naghi

Domnul Dumnezeu ne-a dat nouă, oamenilor, o extraordinară capacitate de a căuta binele, a-l înfăptui, a stărui în el şi a-l înmulţi. Din păcate, prea mult şi de prea multe ori ne irosim puterile şi timpul cu lucruri nefolositoare, vătămătoare sufletelor noastre sau în nelucrare. Aceasta a exprimat-o Proorocul Isaia în interogaţia sa: ,,Pentru ce cheltuiţi argintul vostru nu pentru hrană şi osteneala voastră nu pentru saţ?’’ (Isaia 55, 2). Iar Sfântul Iacov, scriind de păcatele prin omisiune, prin nelucrare, aşa afirmă: ,,Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face, păcat are’’ (4, 17). Evanghelia pe care o citim şi o explicăm în această Duminică, numită a Înfricoşătoarei Judecăţi, ne aduce în cugete tocmai judecata cea mare, ultima pe care o va face Dumnezeu oamenilor. Înainte de a vorbi de judecata cea din urmă, se cuvine să stăruim asupra celorlalte judecăţi ale lui Dumnezeu�

 Pe mulţi din păcătoşi îi judecă Dumnezeu chiar în viaţa aceasta pământească. Aşa i-a judecat pe oameni din vremea lui Noe, când a adus pe pământ potopul de apă şi a pierdut pe toţi care lucrau fărădelegea, cruţându-i numai pe Noe şi pe cei din casa lui, care au fost găsiţi drepţi; aşa  judecat Dumnezeu pe cei căzuţi în desfrânare dobitocească din cetăţile Sodoma şi Gomora, pe care i-a pierdut cu foc şi cu pucioasă; aşa au fost judecaţi răzvrătiţii împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu, Core, Datan, On şi Abiron. Toţi aceştia şi-au primit cuvenita pedeapsă încă din această viaţă, de aceea, cu îndreptăţire scria Psalmistul David: ,,Da, este Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viaţă’’ (Psalmul 57, 11)

          A doua judecată este aceea pe care noi o numim particulară, de care are parte orice suflet după ieşirea lui din trup, după moarte, adică. Despre ea a scris Sfântul Apostol Pavel aşa: ,,Şi precum este rânduit oamenilor odată să moară, iar după aceea să fie judecata’’ (Evr. 9, 27). Observaţi exprimarea limpede a Apostolului care aminteşte de moarte şi apoi imediat de judecată, fără ca între aceste două momente să se interpună alte evenimente. Biserica noastră învaţă că odată ieşit din trup, sufletul merge, după patruzeci de zile, în faţa lui Dumnezeu şi e judecat pentru felul cum a trăit pe pământ. Dacă a avut o viaţă dreaptă, s-a spovedit şi s-a împărtăşit, a mers la Sfânta biserică, a postit, a ajutat pe aproapele, sufletul acela este rânduit într-un loc şi o stare de fericire, şi astfel va aştepta învierea din morţi, când se va uni cu trupul pe care l-a părăsit. Dacă dimpotrivă, un suflet a trăit în păcate, locul şi starea lui vor fi unele de nefericire şi de înfricoşătoare aşteptare a învierii. Acum înţelegem de ce la patruzeci de zile de la moarte se face Parastas pentru cei adormiţi, spre a putea da un răspuns bun la acea judecată.Pentru că trebuie să ştim că Rugăciunile şi Slujbele bisericeşti, binele pe care-l fac cei din casa celui adormit prin săturarea săracilor, prin acele pomeni, prin împărţirea hainelor celui decedat şi alte fapte bune, sunt primite de Bunul Dumnezeu Care iartă păcatele. De aceea Sfânta Biserică a lui Hristos se roagă în toate împrejurările pentru iertarea păcatelor celor adormiţi. Există oameni decedaţi pentru care Biserica nu se roagă, deoarece starea şi locul acelora nu se mai pot schimba. Este vorba de atei, sinucigaşi sau cei care au comis păcate împotriva Duhului Sfânt despre care a spus Mântuitorul că nu se vor ierta ,,nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie’’ (Matei 12, 31-32). Aici trebuie să amintim ceea ce spunea Părintele Cleopa şi ne-a lăsat scris, şi pe bandă magnetică. A venit la dânsul o femeie şi l-a rugat să-l pomenească pe soţul ei adormit. Întrebând despre viaţa acelui om, Părintele a aflat că înjura, era beţiv, umbla după femei străine, nu s-a spovedit şi nu s-a împărtăşit niciodată şi multe alte păcate grele. Când mergea spre casă, fiind foarte beat, a căzut şi s-a lovit de o piatră cu capul şi a murit. Răspunsul a fost acesta: Femeie, dacă-mi dai munţi de aur de-aci până-n Bucureşti, şi tot nu mă rog pentru soţul tău pentru că a murit ca un sinucigaş, ca un păgân.

          A treia judecată şi ultima va avea loc la Venirea a doua a Mântuitorului nostru Isus Hristos când vor învia morţii şi deci vor fi judecaţi oamenii în întregul lor, adică şi trupurile şi sufletele, adică în starea în care au vieţuit pe pământ. După cum spune Fiul lui Dumnezeu în Evanghelia acestei Duminici, atunci se vor judeca toţi oamenii care vor fi trăit până atunci pe pământ, de aceea Judecata se numeşte universală şi va fi una care ne va înfricoşa pe toţi. Trebuie să observăm că binele pe care suntem datori să-l facem, dar nu-l facem, va fi cel care ne va acuza: ,,Flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat’’. Această enumerare cuprinde toate categoriile de oameni nevoiaşi cărora suntem datori să le întindem mâna. În sărăcia de azi a României sunt atâţia care au nevoie de ajutorul nostru. Acum este vremea să fim milostivi faţă de aproapele; acum Îl putem primi pe Hristos în chipul omului sărac; acum putem dărui ca să dobândim.

          Foarte mulţi oameni afirmă cu suficienţă că odată încheiată viaţa omului pe pământ, acesta va fi judecat numai după cele făptuite în timpul vieţii. Inexact! Părinţii Bisericii noastre spun că vom da seama în faţa lui Dumnezeu şi pentru urmările nefaste ale faptelor noastre nesăbuite. Aşa bunăoară, este sigur şi drept ca Darwin, cel care L-a tăgăduit pe Dumnezeu prin evoluţionism, să dea răspuns în faţa Dreptului Judecător pentru toate sufletele pe care le-a dus în rătăcire cu învăţăturile sale aberante. Cei care au aruncat acea bombă diabolică asupra Hiroşimei, la 6 august 1945, în Ziua Sfântă a Schimbării la faţă a Mântuitorului, vor da seama nu numai pentru cei ucişi atunci, ci şi pentru toate suferinţele indurate de cei rămaşi în viaţă, de-a lungul mai multor decenii. Cei care în vremea comunismului au propovăduit ateismul de stat, să ştie că au a răspunde de sufletele mutilate şi duse în rătăcire până în ziua de azi, cu toate că ei au plecat din viaţa aceasta pământească. Dacă un părinte nu-şi creşte copiii în frică de Dumnezeu, iar aceştia, după moartea sa, comit o seamă de fărădelegi şi cauzează multe rele, părintele va fi răspunzător la judecată şi pentru faptele urmaşilor săi, deoarece poartă o parte de vină pentru aceste fapte.

          Bunul Dumnezeu să ne ajute ca să petrecem ,,cealaltă parte a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă’’, ca să putem da ,,răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos’’. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Ecumeniştii care colcăie în teritoriile ortodoxe militează nebuneşte pentru unirea cu musulmanii, spre a întemeia o ,,religie’’ nouă, al cărei dumnezeu să fie antihrist. Întunecimea minţii nu le îngăduie să înţeleagă că Sfânta Biserică Ortodoxă, Mireasa lui Hristos, nu poate avea nici cea mai mică apropiere de păgânismul musulman. Preasfânta şi de viaţă Făcătoarea Treime să-mi ierte cutezanţa păcătoasă de a reproduce cea mai mare necuviinţă omenească, cuprinsă în Coran: ,,Sînt 11 lucruri spurcate – urina, excrementele, sperma, oasele, sîngele, cîinele, porcul, bărbatul şi femeia ne-musulmani şi treimea.” Şi mai departe: ,,cine crede în treime este spurcat precum urina şi fecalele”. Fireşte, ecumeniştii nu sunt deranjaţi cu nimic de aceste spurcate cuvinte, izvodite în străfundurile iadului

Astăzi pomenim în rândul Sfinţilor lui Dumnezeu pe cei patruzeci şi doi de Sfinţi Mucenici din Amoreea. Faptele asupra cărora ne vom opri s-au petrecut în secolul IX după Naşterea Mântuitorului, în vremea împăratului Teofil, cel cu nume mincinos, pentru că nu era iubitor de Dumnezeu. Dimpotrivă, se făcuse vrăjmaş al Său, pentru că ura sfintele icoane, iar pe cei care le priveau cu drag, îi prigonea.

Pentru păcatele lui Teofil a îngăduit Dumnezeu să cadă cetatea Amoreea în mâinile păgânilor turci. Aceştia au trecut prin sabie pe locuitorii cetăţii, lăsând în viaţă, patruzeci şi doi slujbaşi împărăteşti, stăruind pe lângă ei să se lepede de Hristos: ,,Voi, o, bărbaţilor de care tocmai vorbim şi pentru care ne doare inima, ascultaţi-ne pe noi care vă sfătuim bine; abateţi-vă de la calea aceasta strâmtă, pe care vă porunceşte vouă Fiul Mariei să călătoriţi, şi mergeţi pe calea ce este prea largă, în veacul de acum şi în cel viitor, pe care marele nostru prooroc ne-o spune… Căci Dumnezeu fiind foarte milostiv şi văzând că slăbeşte tot omul care vrea să împlinească cu lucrul legea cea grea a lui Hristos, a trimis pe proorocul său Mahomed să ridice toată greutatea de la oameni şi toată neputinţa s-o dezlege’’.

Sfinţii Mucenici din Amoreea n-au slăbit în Credinţă. Au mărturisit cu mult curaj şi nădejde: ,,Cu slobozirea lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre, aţi biruit în timpul din urmă, prin puterea oştiririi voastre. Şi se întâmplă de multe ori şi nouă creştinilor, cei ce cinstim drept pe Dumnezeu, de avem biruinţă asupra vrăjmaşilor, cu ajutorul Lui. De asemenea, când mâniem pe Hristos, Domnul nostru, şi suntem fără pocăinţă atunci aduce asupra noastră oameni necuraţi, ca pedeapsă pentru greşelile noastre. Însă noi şi pedepsiţi fiind, nu ne lepădăm de Stăpânul nostru. Ci Lui ne rugăm, şi împreună cu Credinţa avem şi Nădejdea către El că ne va milui. Iar pe al vostru învăţător, care nu are mărturii prooroceşti, iar mai vârtos fiindcă este şi potrivnic Sfinţilor Prooroci, nicidecum nu-l primim, ci îl lepădăm’’ Apoi au întărit această mărturisire cu aceste cuvinte: ,,Anatema lui Mahomed şi tuturor celor ce-l mărturisesc a fi prooroc!’’

Sfinţii din Amoreea au păşit spre mucenicie şi au fost ucişi cu sabia.

Cine-şi închipuie că Biserica lui Hristos se poate uni cu musulmanii şi cu alţi rătăciţi, spre a alcătui o religie unică, este în mare înşelare. Mulţi din cei ce sunt creştini doar cu numele, vor  accepta unirea. Biserica Ortodoxă va rămâne curată, nebiruită, oricâte ,,porţi ale iadului’’ se vor ridica împotriva ei.

Presbiter Ioviţa Vasile

Nimeni și nimic nu îi poate opri pe adoratorii idolului vaccin de la nesăbuitele lor acțiuni în pofida a toate semnalele de alarmă publicate de specialiștii de pretutindeni. Masca a fost reiterată a fi purtată de copii la orele de sport desfășurate în interior, o acțiune criminală, pe care numai Atotputernicul Dumnezeu o poate opri.

Pe lângă vaccinarea obligatorie și pașapoartele digitale de vaccinare, apariția cărţii de identitate biometrică este anunțată de corifeii slugilor antihristice pentru luna august, întregind astfel spectrul lucrării demonice elaborată de oculta msonico -sionistă pentru instaurarea deplină a noii ordini mondiale. Implantarea cipurilor în creier, este noul proiect satanic pus în practică de multi-miliardarul fără de Dumnezeu, Elon Musk, probabil gata pregătit cu mulți ani în urmă. Toate măsurile decretate de slugile antihristice ale leviatanului sunt stigmatizante, discriminatorii și autoritariste. Aşa cum remarca dl. avocat Gheorghe Piperea, se cultivă cu persuasiune „incredibile fobii, tipice Evului Mediu – xenofobia (teama de străini), antropofobia (teama de atingerea umană), agorafobia (teama de mulțime), teama de persoane bolnave, ipohondira și chiar iatrofobia (teama de medici). Totul este pus sub controlul serviciilor secrete, ele însele ierarhizate și polarizate după sferele de influență ale puterilor suzerane.”

Copreședintele AUR, dl.Claudiu Târziu ne descoperă acțiunea de monolit a dictaturii sanitare decisă să lupte împotriva binelui și a libertăților constituționale ale necăjitului popor român, incapabil de a mai lupta împotriva dușmanilor săi.

„În urmă cu cîteva ore (3 martie 2021) am ieșit din ședința comisiilor reunite de Apărare și Sănătate ale Senatului, unde mi-a devenit și mai clar că politicienii vechilor partide s-au pus de acord pentru a ne vaccina cu orice preț. Și indiferent de costuri. Nu doar costuri financiare, ci și cîntărite în vieți de oameni. În dezbatere a fost un proiect de lege care modifică o ordonanță de urgență, prin care se înființează centre de vaccinare în unitățile militare (pentru militari activi sau pensionari și pentru familiile lor) și pune o recompensă pe cap de vaccinat. Astfel, medicii de familie sînt îmbiați cu bani mai mulți cu cît conving mai mulți români de pe listele lor de pacienți să se vaccineze.

Am obiectat că este o măsură inacceptabilă, pentru că astfel se forțează o vaccinare în masă, în condițile în care vaccinurile nu sînt sigure. În acest moment, producătorii de vaccinuri recunosc că acestea nu sînt testate suficient, deci nu sînt cunoscute eficiența lor, ca și efectele advserse pe care le pot avea. De asemenea, sînt cazuri de îmbolnăviri grave și de decese după vaccinare, care nu preocupă deloc autoritățile decît în sensul mușamalizării lor. Mi s-a răspuns cu obișnuitul text de propagandă obsesiv-vaccinistă, că sîntem în pandemie, că într-o astfel de situație orice măsură este bună și că, altfel spus, orice risc merită asumat. O atitudine iresponsabilă, din punctul meu de vedere, față de sănătatea românilor! Tocmai pentru că statul român are obligația de a avea grijă de sănătatea poporului român, ar trebui ca noi, politicienii care facem parte din structurile de conducere ale acestui stat, să nu ne jucăm cu hotărîri care țin de viață și de moarte. Din păcate, doar doi (ambii din AUR) dintre cei 32 de senatori prezenți la ședința comisiilor reunite am înțeles asta, colega mea de la Sănătate, Evdokia Aelenei, și cu mine. Și am votat contra proiectului de lege. Restul senatorilor, liberali, pluseriști, udemeriști, pesediști, au votat pentru.Avem de-a face cu o coaliție obsesiv-vaccinistă, care va adopta inclusiv un pașaport de vaccinare și care, prin acesta, va restrînge și mai mult drepturile și libertățile românilor, sub pretextul pandemiei. Și, mai mult, ne vor pune în pericol de moarte pe toți”.

Dr. Gabriela Naghi

Sfantul Agaton spunea cu multă dreptate că erezia este despărţire de Dumnezeu. Zadarnic se revendică ereticii a fi slujitori ai lui Dumnezeu, zadarnic îşi numesc adunarea lor Biserică. Ei nu sunt alceva decât nişte lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu. Peste doar câteva luni vom încheia un cincinal de erezie propovăduită obsesiv, ostentativ, sfidător, cu capul descoperit.

Ereticii se deosebesc între ei după modul în care se raportează la erezie. O seamă din ei sunt atât de convinşi că se află în adevăr, încât nu-i chip să-i clinteşti din rătăcirea lor. Sunt apoi aceia care au făcut pactul cu diavolul, şi-au vândut sufletele şi propovăduiesc erezia după cum le dictează stăpânul şi stăpânii lor pământeni. O a treia categorie ar fi aceia care au fost distribuiţi pentru a juca roluri de păstori ai Bisericii, atârnă de sfori care se găsesc în mâinile slujitorilor diavolului şi, neavând voinţă proprie, execută comenzile întocmai şi la timp. În sfârşit, unii oameni au căzut în erezie din neştiinţă şi-atunci când li se spune vorbă bună înţeleg, se leapădă de cele ale satanei şi degrabă se întorc la Dreapta Credinţă. Sfântul Gherasim de la Iordan ilustrează, în chip fericit, această categorie de oameni.

Sfântul Gherasim a trăit în asprimile vieţii călugăreşti, în vremurile Sinodului IV Ecumenic din 451 de la Calcedon. Părinţii de la acest Sfânt Sinod au luptat cu multă osteneală împotriva ereticilor monofiziţi, cei care nesocoteau adevărul revelat de Dumnezeu şi învăţau că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut o singură fire. Dumnezeu l-a împodobit cu multe daruri. Avea putere asupra duhurilor necurate, scoţându-le din oameni şi alungându-le în pustie. Ceea ce n-au reuşit vrăjmaşii nevăzuţi, diavolii, au reuşit vrăjmaşii văzuţi ai lui Dumnezeu, ereticii monofiziţi, care l-au atras la rătăcirea lor. Auzind de această cădere, Sfântul Eftimie s-a dus la dânsul şi l-a învăţat Dreapta Credinţă, iar el degrabă a părăsit vătămarea eretică şi s-a pocăit vreme îndelungată pentru înşelăciunea în care căzuse.

Ne-a rămas scris despre Sfântul Gherasim că ,,era atât de postitor, încât în Sfântul şi Marele Post nimic nu gusta până la luminata zi a Învierii lui Hristos, decât numai işi întărea trupul şi sufletul cu Sfânta Împărtăşanie a Dumnezeieştilor Taine’’.

         Bunătatea lui se arăta pentru toate fiinţele aduse de Dumnezeu la existenţă. A întâlnit într-o zi un leu bolnav din pricina unui ghimpe mare care i-a intrat în picior. În faţa Sfântului, s-a arătat blând şi din priviri l-a rugat să-l ajute. Acesta i-a scos ghimpele, i-a curăţat rana şi din acel moment leul nu se mai despărţea de el, încât se mira cât de recunoscătoare poate fi o fiară necuvântătoare.

           A venit vremea ca Sfântul Gherasim să se despartă de trup şi să urce spre locaşurile fericirii veşnice. În acea vreme leul lipsea din lavra vieţuirii Sfântului şi când s-a întors, nu l-a găsit. Atunci a început a se tângui ca un om, până când l-au dus la mormânt. ,,Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul ar fi avut suflet cuvântător, ci pentru că Dumnezeu a voit să preamărească pe cel care L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viaţă, ci şi după moarte, şi să ne arate nouă câtă ascultare aveau fiarele către Adam, mai înainte de a lui neascultare şi cădere din Rai’’(După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 61-66).

Pentru rugăciunile Sfântului Gherasim de la Iordan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

Presbiter Ioviţa Vasile

–  Părinte, pentru ce Dumnezeu îngăduie diavolului să ne ispitească?

– Ca să îşi aleagă fiii Săi. „Fă, diavole, orice vrei!” îi spune Dumnezeu, pentru că orice ar face, în cele din urmă îşi va zdrobi mutra sa de Piatra cea din capul unghiului, care este Hristos. Dacă noi credem că Hristos este Piatra cea din capul unghiului, atunci nimic nu ne va înfricoşa.

Dumnezeu nu îngăduie o încercare dacă nu va ieşi ceva bun din ea. Când Dumnezeu vede că din ea va rezulta un bine mai mare, lasă pe diavol să îşi facă treaba sa. Aţi văzut ce a făcut Irod? A omorât 14.000 de prunci, dar a făcut 14.000 de mucenici îngeri. Unde ai văzut tu mucenici îngeri? Diavolul şi-a dat peste mutră! Diocleţian s-a făcut împreună-lucrătorul diavolului chinuind pe creştini cu asprime, dar fără să vrea a făcut bine Bisericii lui Hristos, pentru că a îmbogăţit-o cu Sfinţi. Credea că va face să dispară toţi creştinii, dar n-a făcut nimic. A lăsat o mulţime de Sfinte Moaşte ca să ne închinăm la ele şi a îmbogăţit Biserica lui Hristos. Dumnezeu putea să-l desfiinţeze pe diavol; doar este Dumnezeu. Dacă ar vrea, chiar şi acum i-ar putea aduna ghem în iad, dar îl lasă spre binele nostru, îl va lăsa să chinuiască făptura Lui? L-a lăsat, însă numai până la un punct şi până la o vreme, ca să ne ajute prin răutatea lui; să ne ispitească şi astfel să alergăm la El.
Numai dacă vede de mai înainte că va ieşi un bine, Dumnezeu îi îngăduie lui aghiuţă să ne ispitească. Dacă nu iese binele, nu i se îngăduie.

Toate le îngăduie Dumnezeu pentru binele nostru. Să credem aceasta. Dumnezeu lasă pe diavolul să-l lupte pe om. Fără luptă nu se face nimic. Dacă nu ne-ar ispiti diavolul, am crede poate că suntem chiar şi sfinţi. Aşadar, Dumnezeu îngăduie diavolului să ne lovească cu răutate, pentru că prin lovitura ce ne-o dă, alungă tot praful de pe noi şi ne scutură sufletul nostru cel prăfuit. Sau îl lasă să se repeadă să ne muşte, ca astfel să scăpăm la El. Dumnezeu ne cheamă mereu, dar noi, de obicei, ne îndepărtăm de Dânsul. Numai atunci când se iveşte vreo primejdie, alergăm la El. Când omul se va uni cu Dumnezeu, nu va mai exista loc să mai intre cel viclean, dar nici motiv ca Dumnezeu să îngăduie celui viclean să-l ispitească, ca să fie nevoit omul să scape la Dumnezeu. În tot cazul, oricum ar fi, cel viclean ne face bine; ne ajută să ne sfinţim. De aceea şi Dumnezeu îl îngăduie.

Dumnezeu a lăsat liberi nu numai pe oameni, ci şi pe diavoli, pentru că nu pot vătăma sufletul omului. Afară numai dacă el însuşi vrea să-şi vatăme sufletul său. Ei pricinuiesc răsplată sufletelor noastre atunci când oamenii răi sau neatenți ne fac nouă rău fără să vrea. De ce oare spune acel avvă: Ridică ispitele şi nu se va mântui nimeni? Pentru că ispitele ajută foarte mult. Nu pentru că diavolul poate face vreodată binele – fiind el rău -, ci Bunul Dumnezeu împiedică piatra ce ne-o aruncă să ne spargă capul şi ne-o dă într-o mână, iar în cealaltă ne dă migdale, ca să le spargem şi să le mâncăm. Adică Dumnezeu îngăduie ispitele nu pentru ca diavolul să ne tiranizeze, ci în felul acesta să dăm „examene” pentru cealaltă viaţă şi să nu avem pretenţii nesăbuite la a Doua Venire. Trebuie să înţelegem bine că ne războim – şi avem să ne războim câtă vreme ne vom afla în viaţa aceasta – cu însuşi diavolul. Câtă vreme trăieşte omul, are multă treabă de făcut pentru îmbunătăţirea sufletului său şi are dreptul să dea examene duhovniceşti.
Dacă moare şi nu trece, cade. Reexaminare nu există.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 59-60)

Text editat de Dr. Gabriela Naghi

Ecumeniştii, mai vechi şi mai noi, clamează pe toate drumurile şi la toate răspântiile că trebuie să ne concentrăm asupra a ceea ce ne uneşte, nu asupra deosebirilor dintre ortodocşi şi catolici, protestanţi şi ceilaţi, câţi or mai fi. S-au pus ei pe lucru şi degrabă au găsit ,,temeiurile’’ care să-i apropie şi apoi să-i unească Să enumerăm câteva dintre ele: ecumenismul, erezia, schisma, apostazia, arghirofilia, necredinţa sau reaua credinţă, ne-temerea de Dumnezeu, ne-ruşinarea faţă de oameni, slava deşartă, dorinţa de stăpânire, apartenenţa la organizaţii oculte satanice, sodomia pe care o promovează cu sârg, întunecimea minţii şi… cred că este suficient.

După ce-au identificat aceste puncte comune, unirea trădătorilor din Ortodoxie cu ceilalţi rătăciţi ai lumii a venit de la sine. Nu sunt uniţi, în cuget şi simţiri, Bartolomeu din Constantinopol cu Francisc de la Vatican? Nu se socotesc pseudo-ierarhii din spaţiul ortodox ca fiind una cu omologii lor din Occident şi de aiurea? Aşadar, putem afirma că unirea dorită de ecumenişti e realizată de facto.

Neajunsul lor major e că aceia care L-au trădat pe Mântuitorul Hristos şi Ortodoxia nu reprezintă Sfânta Biserică Ortodoxă şi n-au nicio îndreptăţire să vorbească în numele ei. ,,Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt. Şi ca s-o sfinţească Sieşi Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană’’ (Efeseni 5, 25-27). Am spus în repetate rânduri că Mireasa lui Hristos, Biserica noastră, nu poate sta alături cu desfrânata apocaliptică (Apocalipsa 17). Zadarnic aşteaptă ei anul 2025 spre a proclama unirea Dreptei Credinţe cu ereziile apusene. Se spune că textul proclamaţiei este scris, doar să se împlinească 1700 de ani de la Sfântul Sinod Ecumenic de la Niceea, 325, şi căpeteniile amintite mai sus îşi vor pune semnăturile pe document.

,,Unirea cu catolicii de va face, indiferent dacă vor sau nu unii’’, a declarat ereticul şi dezbinătorul Bartolomeu. Ei uite, noi nu vrem să ne unim cu papistaşii şi cu ceilalţi rătăciţi ai lumii. Uniţi-vă voi, ereticilor, pentru că sunteţi compatibili unii cu alţii, dar lăsaţi Sfânta Biserică în pace. Nu o veţi putea birui, pentru că biruinţa aparţine lui Hristos. Vremea voastră, oricum, este scurtă.

Presbiter Ioviţa Vasile

Iubiti cititori,

In aceste momente, ora 18:56, Inalt-Preasfintitul Parinte Mitropolit Longhin de la Banceni este supus unei interventii chirurgicale. Va chem pe toti, care-l cunoasteti si-l iubiti, sa inaltati rugaciuni catre Parintele luminilor pentru sanatatea si mantuirea Arhieriei Sale. Maica Domnului sa-l acopere cu Acoperamantul Sau. Sfintii nostri dragi sa mijloceasca pentru Inalt-Preasfintitul inaintea tronului ceresc. Amin.

Eudochia era de neam samarinean şi petrecea nu numai în rătăcirea credinţei ei, ci şi în multe fapte de desfrânare, prin care agonisise multe bunuri, fiind deosebit de frumoasă. Dumnezeu n-a lăsat-o în întunericul neştiinţei. Aşa a ajuns să cunoască pe fericitul Gherman, care i-a dat învăţăturile cele mântuitoare de suflet. Primindu-le, a cugetat: ,,Dacă bogaţii, după moarte, vor fi osândiţi la o muncă atât de grea şi veşnică, apoi ce folos îmi este de bogăţiile adunate fără de măsură?’’ Bogăţiile cele adunate prin păcate grele le-a împărţit săracilor şi a ales să meargă pe calea pocăinţei. A primit darul cel mare a Sfântului Botez şi s-a făcut  fiică a Bisericii lui Hristos, urmând sfatul lui Gherman: ,,Dacă ai fost ca o mare a păcatelor, fă-te de acum înainte liman al mântuirii’’.

Vremurile în care a trăit erau grele pentru Biserică, deoarece păgânul împărat Aurelian era neîndurător faţă de creştini. Din porunca lui s-au dus cincizeci de ostaşi pentru a prinde pe Sfânta Evdochia. Dumnezeu a înştiinţat-o despre cele ce avea să pătimească, spunându-i: ,,Fiică Eudochio, trezeşte-te şi stai în Credinţă bărbăteşte, că a venit vremea să mărturiseşti numele Meu şi să preamăreşti slava Mea; iată, ţi s-a gătit nevoinţa prin care să alergi. Vor năvăli asupra ta îndată nişte oameni ca nişte fiare, iar tu nu te tulbura şi nici nu te înspăimânta, că Eu voi fi cu tine împreună călător şi ajutător, întru toate nevoinţele şi ostenelile tale’’. Intrând în mănăstirea în care vieţuia, ostaşii au căutat-o şi ea, stând înaintea lor, a mai avut vreme să meargă şi să ia o părticică din Preacuratele Taine ale lui Hristos Mântuitorul, pe care a ascuns-o în sânul său, apoi s-a dat pe sine pentru pătimire. Ostaşii cei fără Dumnezeu i-au tăiat cinstitul cap în cea dintâi zi a lunii martie.

Sfânta Evdochia ne stă tuturor pildă de Credinţă în Hristos. După ce Dumnezeu a scos-o din întunericul păcatului şi a neştiintei, a păşit cu mult curaj pe calea muceniciei. Ce vor răspunde în faţa Dreptului Judecător aceia care, după ce au cunoscut Dreapta Credinţă, au părăsit-o şi s-au afundat în rătăcirea pierzătoare a sectelor care se pretind a fi creştine? Ce vor răspunde cei care au apucat pe căile ecumenismului eretic? (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 7-36).

Pentru rugăciunile Sfintei Muceniţe Eudochia, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

Presbiter Ioviţa Vasile

Închipuiţi-vă un pom de la care se aşteaptă roadele cele bune, dar din care, ani în şir, nu se culege nimic. Ce face stăpânul acelui pom? Zice către sluga sa: ,,Iată, trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar’’(Luca 13, 7). Mai trece o vreme, roadele nu se arată şi atunci smochinul este tăiat şi aruncat în foc, pierzându-se pentru totdeauna. Imaginaţi-vă o mlădiţă de viţă de vie aducătoare de roade, care însă după o vreme se separă de tulpina viţei. Ce se întâmplă cu ea? Nu mai aduce nicio roadă, ba mai mult, se usucă şi apoi este aruncată în foc. Aşa se întâmplă cu ereticii cei hulitori care se despart de Hristos şi de Biserica Lui: nu mai pot aduce roade pentru că sunt roşi de acel vierme al rătăcirii, al ereziei.

Gândiţi-vă la un fiu neascultător care îl părăseşte pe tatăl său, merge într-o ţară străină lipsindu-se de dragostea părintească, de ajutorul şi sfatul bun al tatălui său, de tot binele pe care l-a avut în casa părinţilor. Viaţa lui intră în derivă şi capătă un curs nefiresc, acela al unui lung şir de păcate, şi se iroseşte încet-încet, fără a putea aduce roadele bune de dinainte. Binele pe care îl caută este unul iluzoriu, asemenea fenomenului numit fata morgana, de care, oricât încerci să te apropii, nu reuşeşti, căci ea se îndepărtează şi mai mult. Avem în faţă pilda vie a românilor plecaţi în ţări străine, amăgiţi de mirajul câştigurilor substanţiale care să le asigure – spun ei – un trai fără griji. Se despart de părinţi, de fraţi şi surori, de copii şi prieteni, de casa şi locurile natale, de felul de viaţă românesc, de Biserica în care au fost botezaţi şi cununaţi, de credinţa pe care Dumnezeu le-a dat-o prin părinţii lor şi se fac sclavii străinilor. De-aici dramele cele mari: familii care se destramă, părinţi care mor fără a-şi avea fiii la căpătâi, copii lăsaţi în voia soartei şi lipsiţi de dragostea părinţilor, morţi năpraznice în pământ străin, sate odinioară înfloritoare care se pustiesc încet dar sigur. Aceasta pentru că există oameni diabolici care lovesc în acest popor ortodox, făcându-i traiul greu  în propria ţară în care s-ar putea trăi mai bine, dar ei nu vor aceasta. Nu vor pentru că gândul lor ascuns este să distrugă Dreapta Credinţă în Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Au făcut din România o ţară care nu-şi mai poate hrăni locuitorii, în vreme ce caută să ne convingă cât bine ne fac şi câtă fericire aduc ei acestui popor.

          Drama înstrăinării a trăit-o şi fiul risipitor din Sfânta Evanghelie a acestei Duminici. Atâta doar că înstrăinarea lui n-a fost silită, ci voită şi acceptată cu bună ştiinţă ceea ce nu i-a atenuat ci i-a mărit suferinţele. Vorbim aici nu de drama părăsirii părinţilor, fraţilor şi rudelor ci de drama înstrăinării de Dumnezeu. Vorbim de cei ce zic că-şi iau soarta în mâinile lor, se încred numai în puterile lor pentru ca abia la sfârşit să-şi dea seama – dacă mai au timp – cât de mult au greşit. Adesea când nu se mai poate face nimic. Înstrăinarea de Dumnezeu înseamnă moarte spirituală. Aşa înţelegem cuvintele Mântuitorului adresate păstorului din Sardes: ,,Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort’’ (Apocalipsa 3, 1); aşa înţelegem cuvintele Sfântului Apostol Pavel când scrie Episcopului din Efes, Timotei, despre traiul nesăbuit al unei femei: ,,Iar cea care trăieşte în desfătări, deşi vie, e moartă’’ (I Timotei 5, 6); aşa înţelegem cuvintele lui Dumnezeu despre fiul înstrăinat, nu neapărat în ţări îndepărtate, de Cel Care i-a dat viaţă: ,,Căci acest fiu al Meu mort era… pierdut era’’. Şi să dea Dumnezeu ca această dramă să se exprime pentru fiecare rătăcit la timpul trecut, înainte ca ea să devină ireversibilă, aşa încât să se poată spune şi că ,,a înviat’’ şi că ,,s-a aflat’’. Că, potrivit învăţăturii Bisericii noastre, noi nu gândim moartea – spirituală sau trupească – decât ca trecere spre înviere. Orice om rătăcit şi înstrăinat de Dumnezeu simte vidul ce se instalează în fiinţa sa şi nu se poate să nu aibă momentele sale de regret şi nostalgie după vremurile când era fiu ascultător al Părintelui său. Acesta poate fi începutul pocăinţei. Depinde de fiecare, de modul cum percepe glasul lui Dumnezeu care este conştiinţa morală; depinde de cât de mult crede în învierea spirituală. Unii se întorc spre Izvorul a tot binele, alţii nu.

          Patericul, cartea noastră bisericească, relatează o întâmplare din viaţa unui Părinte al pustiei: ,,Se spunea pentru avva Agathon, că s-au dus oarecari la dânsul, auzind că are dreaptă şi mare socoteală. Şi vrând să-l cerce de a sa mânie, i-au zis lui: tu eşti Agathon? Am auzit pentru tine că eşti curvar şi mândru. Iar el a zis: ei bine, aşa este. Şi i-au zis lui: tu eşti Agathon bârfitorul şi clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarăşi: tu eşti Agathon ereticul? Iar el a răspuns: nu sunt eretic. Şi l-au rugat pe el zicând: spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte ţi-am zis ţie le-ai primit , iar cuvântul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintâi asupra mea le scriu, căci este spre folos sufletului meu. Iar cuvântul acesta, eretic, este despărţire de Dumnezeu şi nu voiesc să mă despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au mirat de dreapta lui socoteală şi s-au dus zidiţi, adică folosiţi’’.

          Proorocul Isaia are aceste cuvinte pururea lămuritoare în privinţa despărţirii de Dumnezeu şi a morţii noastre spirituale: ,,Iată, mâna Domnului nu este prea scurta să izbăvească, şi urechea Lui prea tare ca să audă. Ci nelegiuirile voastre au pus despărţire între voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre L-au făcut să-Şi ascundă faţa ca să nu vă audă’’ (Isaia 59, 1-2). De ni se întâmplă şi nouă să ne despărţim de Dumnezeu prin păcatele noastre, să nu uităm că avem cale de întoarcere: de la păcat la virtute, de la rătăcirea sectelor la Biserică, din ţară străină în casa Tatălui nostru. Din moarte la viaţă. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Omul acela mic (Ceaușescu) în scurtă albastră, mi-a tras un bocanc în burtă și m-a înjurat. Cinci zile am sângerat. Da’ io n-am zis nimica, numai am gemut și l-am blestemat, așa, în gând, să moară cum au murit ai mei, neîmpărtășit și cu mâinile legate la spate, ca Aurică al nostru, căruia îi țâșnea sângele pe gură”.

Scăpat din accidentul de la Moscova, unde s-a prăbușit cu un avion, pe 4 noiembrie 1957, generalul Nicolae Ceaușescu, ajuns, la 39 de ani, merge personal la Vadu Roșca, în Vrancea, unde țăranii se opun colectivizării. Împușcă, pe loc, nouă dintre ei, rănește și arestează zeci. Dana Radu piere la nici 28 de ani împliniți. Sătenii îl blesteamă pe Ceușescu să moară cu mâinile la spate, fără să se poată ruga, așa cum s-au stins și semenii lor… Dintre toate țările peste care ciuma comunistă și-a întins neagra mantie, România a opus cea mai înverșunată și mai lungă rezistență.

În iarna lui 1957, după accidental aviatic de la Moscova, Nicolae Ceaușescu, află că sătenii din Vadu Roșca, Vrancea, se opun colectivizării. La 39 de ani are, deja, gradul de general, este al doilea om, ca importanță, din Ministerul Forțelor Armate, după ministrul Leontin Sălăjan. Deși nerefăcut complet, anunță că se va ocupa, personal, de ,,stârpirea chiaburilor”. Se suie, efectiv, pe tancuri, cheamă camioane în care pune mitraliere, dă ordin ca unitățile Securității Statului, cele de Intervenție, de la Tecuci, să înconjoare satul și pleacă într-acolo.

În 1957, Ceaușescu era deja o persoană importantă printre comuniști. În martie 1949, Plenara Comitetului Central al Partidului Munctoresc Român decisese colectivizarea agriculturii, dar Galațiul și Vrancea rămăseseră printre ultimele județe ,,libere”, pentru că aici ,,oamenii locului erau îndărătnici, iar sărăcimea, puțină”. Miliția dă târcolae, în toamnă, vrea să afle ce și cum, care-s capii rebeliunii. Ceaușescu nu mai are, însă, timp de anchete, trece direct la acțiune.

,,Crengile au început să tremure, deși vântul nu se pornise”, își mai aduc aminte sătenii. E 4 decembrie 1957 când tancurile ajung în sat. Sunt așteptate cu furci și topoare. Pământul e al sătenilor, nu vor să-l deie. Ceaușescu n-are vreme. Stă fix între două tancuri cu turelele îndreptate spre biserică atunci când își lasă mâna în jos, cu o mișcare iute. Mitralierele din camioane trag. Trag mult. Clopotul satului le acoperă moartea. Lângă Nițu Stan, Costică Arnabaș căzu în genunchi și își desfăcu, la piept, cămașa, rupând-o. Alături, Aurică Dimofte și, strângând în mână toporul, Ionică Areaua. Dana a lui Radu are doar 28 de ani. E mamă. Împușcată pe loc. ,,Să le dăm răzvrătiților ceea ce vor”,urlă Ceaușescu.

,,Omul acela mic (n.r. – Ceaușescu) în scurtă albastră, mi-a tras un bocanc în burtă și m-a înjurat. Cinci zile, cinci zile am sângerat. Da ‘io n-am zis nimica, numai am gemut și l-am blestemat, așa, în gând, să moară cum au murit ai mei, neîmpărtășit și cu mâinile legate la spate, ca Aurică al nostru, căruia îi țâșnea sângele pe gură”, pomenește Marin Crăciun. La Vadu Roșca, sunt, pe 4 decembrie 1957, 48 de răniți. Morții sunt adunați noaptea și aruncați într-o groapă comună, pe undeva pe lângă Focșani, fără cruce, fără nume. Arestații sunt bătuți, zi și noapte. Crunt. ,,Pe mine, că eram mai tânăr, m-au bătut cu parul numa-n cap. De atunci nu prea mai aud”, își mai aduce aminte nea Crăciun…

„Era îmbrăcat în pantaloni bufanţi, groşi, din stofă de lână de culoare cenuşie, ţesută în forma literei V peste care avea o scurtă din aceeaşi ţesătură. Şapca de pe cap întregea setul vestimentar al ministrului. În picioare avea bocanci maro, din piele, cu talpa groasă şi tureaca înaltă, de unde se vedeau şireturile prinse în capse aşa cum poartă ofiţerii în aplicaţii”…

Pe 17 ianuarie 1958 începe procesul. Ioniță Haralambie e considerat ”insigator”. Primește 14 ani. Cea mai mică pedeapsă e de cinci ani, plus doi de interdicție și confiscarea averii. ,,Nu s-a terminat, atunci, totul. Ca să nu mai facem nimic, au lăsat niște ghiogari (n.r. – activiști înarmați cu bâte, cu ghioage, pentru a-i determina pe țărani să intre în colectiv), care ne terorizau mereu”, mai spun țăranii.

După 1990, supraviețuitorii au ridicat un monument modest. pentru Aurel Dimofte (29 de ani), pentru Ionuț Cristea (22 de ani), pentru Ion Arcan (14 ani), pentru Dumitru Crăciun (29 de ani), pentru Toader Crăciun (49 de ani), pentru Stroie Crăciun (31 de ani), pentru Dumitru Marin (29 de ani), pentru Marin Mihai (42 de ani) și pentru Dana Radu (28 de ani). Azi, la Vadu Roșca, nimeni nu mai comemorează nimic. Vremurile au făcut asta. Doar o colivă se mai leagănă, din când în când, la biserică, lângă clopotul cel înviat, așa, ca o veșnică pomenire…

Text editat de Dr. Gabriela Naghi

“Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor. Tu ești scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăvește‑mă de cei ce m‑au înconjurat” (Ps.45; 31,8).

“Dacă nu ştii, te învăţăm; dacă nu poţi, te ajutăm; iar dacă nu vrei, te obligăm”, sunt cuvintele lui Vladimir Ilici Lenin, pe care dictatura sanitară instaurată sub presedinția Colonel medic dr. Valeriu Gheorghiţă, le-a ales ca deviză pentru binele instaurat cu forța prin vaccinare. Ceea ce este foarte trist în toată avalanşa de minciuni și erori grave cu care este suprasaturată populația, este că unii medici le acceptă și le promovează, făcându-se vectorii propagandei sistemului antihristic în dauna salvării sănătății pacienților care acum, și-au pierdut încrederea în ei.
Toata lumea vaccinată și nevaccinată va purta în continuare masca și în anii următori.Vaccinul făcut are valabilitate 6 luni , deci la sfârșitul anului alte vaccinuri sunt prevăzute în agendă.

Diavolul iubește haosul și spaima. Omul fricos poate fi stăpânit mai ușor. Frica, folosită prin intermediul portavocilor din media, poliție și guverne, sincronizată și susținută, a fost și este folosită pentru controlarea maselor în același mod în care ciobanul se folosește de câine pentru a ține oile sub control. Știu oare oare toate persoanele vaccinate că pot face ulterior boala, că poate va trebui să purtăm 2 măști sau poate mai multe, …ca și clovnii de la circ în următoarea perioadă, asta în ipoteza că nu sunt spitalizați pentru un efect advers sau n-au decedat între timp? Strategia că vaccinarea nu este obligatorie pentru că oamenii vor avea reacții de rezistență, a dat roade, conform teoriei manipulării unei colectivități. Era clar ca turmele se sperie dacă le iei la fugărit cu seringa prin țarc. Prin urmare, trebuie să le cânți din fluier și ele se vor alinia cuminte la coadă. După aceea, pe cele care nu ascultă de cântare, le strângi într-un colț cu un “pașaport al vaccinării”necesar supraviețuirii, similar celor al animalelor și tot le vaccinezi. Lipsa dialogului, lipsa unității de păreri în ceea ce privește tratamentul anti-virus și vaccinarea, se răsfrânge și în rândul doctorilor, cei care se opun vaccinării declarând deschis că vor avea probleme în viitor din partea autorităților pe lângă ostracizarea din partea colegilor de breaslă.

Fenomenul este asemănător cu cel care avea loc în comunism când orice opinie contrară pcr era discret enunțată de cei fără carnet, cu frică și doar în medii restrânse, care în fapt nu erau niciodată sigure. Rușine psihiatrilor și psihologilor care nu trag semnale de alarmă despre purtarea abuzivă a măștilor de către copii, care prin deprivarea senzorială, dar și prin limitarea drastică a contactului social pot duce la alienare psihologică și nenumărate alte probleme psihice. Copiii astfel spălați pe creier se transformă pe zi ce trece alături de adulți, în oi tembele, fără rațiune, care ascultă orbește ordinele inchizitorilor medicali, care se supun, și se fac instrumente (idioate) ale impunerii regulilor autorității sanitare chiar și în propria familie. Orice dictatură urmărește același scop, astfel că vom asista – Doamne-ferește! – ca în Koreea de Nord, ca oamenilor să le fie frică și să gândească ceva rău împotriva partidului opresiv ( la putere din 1948, cea mai pură formă de totalitarism pe care mintea umană a inventat-o vreodată).

Mărțișoarele și florile , micile simboluri pe care copiii le ofereau profesoarelor, educatoarelor, simbol al dragostei și recunoștinței la începutul primăverii, au devenit subiect de interdicții, posibili transmițători ai virusului, într-o dictatură absurdă, grosolană, și abjectă. Deputatul psd, Rafilla, încearcă să cosmetizeze, fără succes aberațiile slugilor care au atins absurdul nevisat de tovarășii politruci de la centru. „Una este un obiect personal, pe care îl folosești în mod curent, pe care nu ai voie să îl schimbi cu altcineva și altceva este dacă discutăm despre un mărțișor sau o floare, ele sunt ambalate. Dacă extrapolăm și considerăm mărțișoarele obiecte personale, florile obiecte personale, atunci o să ne găsim într-o situație paradoxală că nu mai trebuie să desfășurăm niciun fel de activitate pentru că orice obiect, marfă devine obiect personal”, spune Alexandru Rafila. El a precizat că este important „să evităm îmbrățișările când oferim un mărțișor sau o floare” și să ne spălăm pe mâini înainte și după aceste gesturi și să folosim un dezinfectant. Un ordin comun al ministerelor educaţiei şi sănătăţii prevede că, în şcoli, este interzis schimbul de obiecte personale, din motive de siguranţă sanitară. În această categorie intră atât mărțișoarele oferite profesorilor și colegelor de către elevi, de 1 Martie, cât și florile sau alte cadouri, oferite pe 8 Martie.

Dr. Gabriela Naghi

Alexandru Rafila este fiul unui criminal comunist. Omonimul său tată a fost comandantul securităţii din Arad şi a reprimat sângeros o revoltă a ţăranilor împotriva sălbaticului regim comunist, cum aflăm dintr-un episod al Memorialului durerii, al Doamnei Lucia Hosu Longin. Dumnezeu ştie câţi oameni a trimis în închisori şi în morminte, şi câte familii au rămas să-şi ducă durerea până la sfârşitul vieţii lor. Cu toare acestea, criminalul a trăit netulburat, nici un fir de păr din cap nu i s-a clintit, până când Dumnezeu l-a chemat la judecata particulară. A beneficiat de toate avantajele şi înlesnirile cu care regimul comunist îşi răsplăteşte slugoii abrutizaţi de o ideologie satanică.

Nu cred că pruncii trebuie să poarte povara păcatelor părinţilor. De altfel, Sfânta Scriptură dezaprobă pe cei care afirmau la acea vreme ,,Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii’’ (Iezechiel 2 3), spunându-ne că fiecare suntem răspunzător în faţa lui Dumnezeu de cele pe care le gândim, le spunem ori le făptuim. Mergând pe această linie logică, cred că şi actualul doctor Alexandru Rafila nu trebuie blamat pentru crimele odioase ale tatălui său şi ar putea fi un medic făcător de mult bine, care s-ar putea îngriji, eventual, şi de sufletul tatălui său. Lucrurile nu stau deloc aşa, dovedindu-se încă o dată că aşchia nu sare departe de trunchi sau, cum zice Sfânta Scriptură, ,,cum este sufletul tatălui, tot aşa este şi sufletul fiului’’ (Iezechiel 18, 4).

Doctorul Rafila a apucat pe drumul tatălui său şi a ajuns la OMS, acest instrument de bază al mai-marilor lumii în strădania lor de a controla populaţia globului, în sensul exterminării ei, într-o proporţie asupra căreia încă nu s-au pus de-acord. Socotindu-se un fel de dumnezei ai veacului acestuia, sataniştii nu mai au nicio oprelişte în pornirile lor criminale. Rafila e omul potrivit, însărcinat cu zisa pandemie şi cu vaccinul în România. Individul s-a mutat parcă în studiourile televiziunilor  vândute, de unde face apologia crimei, frumos aşezată în ambalajul binefacerii.

Când a sosit vremea alegerilor parlamentare, a devenit deputat şi degrabă s-a apucat să pună la punct o lege demonică, în care este prevăzută obligativitatea vaccinării pentru întreaga populaţie, cu sancţiuni şi pedepse grele pentru oponenţi. Nu încape nicio îndoială că legea cu pricina va trece prin parlament, apoi va ajunge sub pixul domnului Pi-er Pătrat, care o va promulga de îndată. Este bine să cunoaştem aceste lucruri, să fim pregătiţi, în sensul apropierii noastre de Dumnezeul Adevărului.

Ne-ar mai lipsi ca actualul Rafila să aibă un băiat, pe care să-l cheme tot Alexandru.

Presbiter Ioviţa Vasile   

„Vaccinul nu ne imunizează împotriva Sars CoV-2. Adică, vaccinul nu ne garantează nimic. Îl facem doar pentru că aşa ne spun mai-marii lumii: că trebuie să-l facem şi că ne va salva. Dar nu avem din partea companiilor producătoare nici măcar o asigurare minimală; nu că nu va avea efecte adverse, ci că îşi va atinge scopul de a imuniza populaţia. Dacă riscurile sunt mai mari decât beneficiile, atunci actul medical respectiv nu se justifică. Ce rost are să administrezi unui bolnav un medicament care îl vindecă de o boală uşoară, dar îi provoacă una mult mai gravă?! Deci, cine crede că vaccinându-se nu va mai face boala se înșeală grav, căci acest lucru reiese chiar din declaraţiile oficialilor companiilor producătoare de vaccinuri. Într-un articol din NY Times se afirmă că vaccinul nu asigură necontaminarea şi, ca atare, se recomandă purtarea în continuare a măștii pentru evitarea transmiterii” (Prof.Virgiliu Gheorghe).

Asociația Medici pentru Consimțământ Informat îl contrazice pe deputatul PSD Alexandru Rafila și atrage atenția parlamentarilor că proiectul de lege a vaccinării, aflat la un pas de adoptare, prevede atât caracterul obligatoriu al vaccinării pentru copii și adulți, cât și vaccinarea obligatorie „în situații epidemiologice speciale”, cum este pandemia de SARS-CoV-2. De asemenea, aceasta prevede vaccinarea obligatorie a întregului personal medico-sanitar, fără nici un echivoc, deși o mare parte dintre lucrătorii din spitale refuză să se injecteze cu ARNm anti-Covid-19.
Detaliind, proiectul de lege conține multe articole care prevăd explicit obligativitatea vaccinării copiilor și adulților din România. Amintim doar câteva dintre ele:

Art. 6 prevede clar că vaccinarea copiilor și a întregii populații, în situații epidemiologice speciale, este obligatorie; din martie 2020 suntem într-o situație epidemiologică specială;

Art. 16 menționează explicit crearea unui Calendar Național de Vaccinare pentru Adulți;

Art. 13 enumeră clar categoriile de vaccinări obligatorii:

– vaccinarea obligatorie a copiilor, conform CNV (Calendarul Național de Vaccinare);
– vaccinarea obligatorie a întregii populații în situații epidemiologice speciale (cum este, de exemplu, actuala pandemie Covid);
– vaccinarea obligatorie a personalului medico-sanitar din unitățile medicale de stat și private;
– vaccinarea obligatorie pentru alt personal din unitățile publice și private
Atragem în mod special atenția asupra prevederii conform căreia vaccinarea personalului medico-sanitar va fi obligatorie, fără niciun echivoc. Un medic vaccinat poate dezvolta reacții adverse post-vaccinale ușoare sau grave, ca orice pacient. Dar pentru un medic, o vătămare gravă ar însemna pierderea capacității de a profesa în domeniul îngrijirii sănătății.

Părinții care refuză vaccinarea copiilor lor (chiar după consiliere din 3 în 3 luni) se pot aștepta la cel puțin patru amenzi mari în primul an de viață al copilului. După care urmează vaccinările după vârsta de un an, cu alte amenzi foarte mari în caz de refuz.

Proiectul de lege este la un pas de obligativitatea vaccinării și smulgerea consimțământului pentru vaccinare, prin toate formele viciului de consimțământ. În concluzie, domnul deputat Alexandru Rafila face afirmații false, care pot induce în eroare membrii Parlamentului României, corpul medical neinformat și opinia publică, netezind astfel calea spre votarea fără prea multă opoziție a acestui controversat proiect de lege. Se încalcă orice drepturi individuale, fără ca cetățeanul să aibă posibilitatea să se împotrivească și să-și exercite dreptul de a decide. Nu avem nici o speranță că slujbașii pe care poporul român i-a mandatat să-l reprezinte vor înțelege necesitatea amendării acestui proiect de lege care, altminteri, ar pune capăt libertății individuale și ar marca dictatura medicală prin implementarea unei periculoase, degradante și umilitoare vaccinări obligatorii.

Dr. Gabriela Naghi