Categorie: Uncategorized

Există această categorie de indivizi, care cred că printr-o lege clocită de minţile lor bolnave, printr-o ordonanţă de urgenţă sau prin orice alt ucaz, pot schimba realitatea, pot schimba valori şi ierarhii, îşi pot impune neghiobia lor la nivel naţional şi, eventual, la scară planetară.

1.După ce Regele Mihai a fost înlăturat cu brutalitate, comuniştii, care aveau materia cenuşie egal distribuită în cap şi în călcâie, i-au retras… naţionalitatea! Proştovanii, cum ar spune Caragiale. În loc să-i retragă cetăţenia română, i-au retras naţionalitatea. Adică, exact cum ar spune: Majestate, începând cu acest moment nu mai sunteţi neamţ! E ca şi cum i-ai spune unuia născut din părinţi români, ,,tu nu mai eşti român’’. Ce aberaţii! Ce tâmpenii!

2.Cred că există o lege care ne interzice să-i numim pe ţigani cu acest apelativ. Ţiganii sunt mândri de apartenenţa lor la această etnie, dar legea ne impune să-i numim romi, nu cumva să-i jignim, să le rănim sensibilităţile.

3.Am spus şi altădată, u.e. a inclus în documentele sale posibilitatea ca bărbaţii să fie purtători de sarcină şi să nască! Aşa dobitoci mai rar. Aş vrea să-i văd pe neputincioşii de parte bărbătească din u.e. purtând sarcini şi născând! Aş vrea să-l văd pe Iohannis anunţându-ne că a rămas gravid, şi în ciuda pesimiştilor, ne va lăsa urmaşi, prezumtivi succesori la preşedinţie.

4.Există în România legi drastice care pedepsesc antisemitismul. Altă tâmpenie! Semiţi nu sunt numai evreii, sunt şi o seamă de popoare arabe, coborâtoare din strămoşul Sim. Împotriva evreilor nu poţi spune niciun cuvinţel. Evreii au fost poporul lui Dumnezeu, nimeni nu îndrăzneşte să conteste acest merit. Şi eu îl afirm cu toată tăria. Când însă nu L-ai primit pe Mântuitorul Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, să termini cu pretenţiile tale absurde, să nu te socoteşti ca fiind popor ales. Eşti un popor lepădat de la faţa lui Dumnezeu.

Jidanii ne interzic să cinstim personalităţile românilor care au îndrăznit să arate nedreptăţile, strigătoare la cer, pe care aceştia le-au comis împotriva Poporului Ortodox Român. Nu vă temeţi de această lege silnică şi antiromânească. Cinstiţi-i pe toţi românii adevăraţi, unii dintre ei Sfinţi. Rugaţi-vă şi pentru leprele trădătoare, şi ei sunt fii ai lui Dumnezeu.

Aceşti indivizi ar trebui adunaţi în cele două uliţi large, cele zise de Domnul Eminescu, apoi să dăm foc la puşcărie şi la casa de nebuni. N-avem această posibilitate. Şi nici nu vrem s-o avem. Focul l-a făcut cunoscut Dumnezeu – e vorba de focul veşnic al iadului.  Şi-atunci hotărască Bunul Dumnezeu ce va fi cu acesti indivizi degeneraţi, care urăsc Neamul Românesc, şi-l batjocoresc în toate chipurile.

Presbiter Ioviţa Vasile

Am vãzut cã spuneţi cã pot sã foloseascã cãlugãrii pe mireni, sã-i sfãtuiascã, fãrã sã-i judece. Ce înţelegeţi prin: „fãrã sã-i judece”?

– Adicã: nu-i judeca pentru faptele lor rele, pânã într-atât. Decât numai atât, sã iasã în evidenţã cã nu e bine ce face, generalizând fapta lui rea. În tot cazul, sã nu judece: „Vai, ticãlosul, uite ce-a fãcut!” Înseamnã cã-l judeci şi-l condamni. Şi asta e o greşealã. Dar când vorbeşti de greşelile cuiva, îndreptând, cu sfaturile pe care le dai, pe cineva, cã „nu e bine sã faceţi aşa şi aşa”, dacã cineva e vizat cã a fãcut, tocmai el, aceste lucruri pe care le dai ca exemple, n-ai pus rãutate. Şi va înţelege şi el cã nu e rãutate. Dar nu e bine sã judeci, pe oricine ar fi.

Mi-amintesc, din Pateric, de un pustnic, care a zis despre unul din sat, cã acela e rãu. Şi el era un pustnic vechi. Şi a întrebat, când l-a vizitat un consãtean de-al lui: „Al lui cutare tot aşa rãu este?” „Tot aşa, pãrinte”. Şi a zis: „Of, of, of!” – l-a judecat. Şi a plecat. La douã zile a venit îngerul şi i-a spus: „Pãrinte, a murit omul acela despre care voi aţi spus cã e rãu. Şi m-a trimis Dumnezeu sã te întreb: unde sã-l ducem? În Rai sau în iad? Cã tu l-ai judecat”. Şi atunci el şi-a dat seama cã l-a judecat şi a fãcut o mare greşealã. Şi toatã viaţa a dus o luptã de pocãinţã mare şi cu dorinţa sã-i dea Dumnezeu un semn cã este iertat. Şi nu-i dãdea deloc.

Iatã, vezi ce-a fãcut? Toatã osteneala lui, în pustie, a stins-o prin judecarea altuia. Şi acela era un mirean. Şi erau fapte rele cele pe care le fãcea. Dar nu trebuia sã-l judece!

Dar dacã cineva este eretic, trebuie judecat?

– Acum, dacã este eretic, se poate vorbi pe faţã, cãci judeci erezia în sine, care nu trebuie cruţatã cu nimic, chiar dacã – sã zicem – un episcop are o greşealã din aceasta. Trebuie înfruntat. Cã nu episcop înfrunţi, ci eretic înfrunţi.

Dacã este eretic, îl judeci. Au fost judecaţi toţi ereticii ca Arie, toţi aceştia care au greşit şi au fost condamnaţi de Sinoadele ecumenice şi locale.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 111-112)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Nu spera când vezi mişeii / la izbândă făcând punte,/te-or întrece nătărăii,/de ai fi cu stea în frunte;/ teamă n-ai, căta-vor iarăşi/ între dânşii să se plece, /nu te prinde lor tovarăş: / Ce e val, ca valul trece.

Secretarul general în funcție al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), ecumenistul de joasă speţă Ioan Sauca (BOR), a primit premiul „Brobyggerprisen” – Bridge Builder Award, în cadrul unei ceremonii organizate pe 22 noiembrie, la Oslo, Norvegia. Prestigiosul premiu oferit de Comitetul „14 august” din Norvegia a fost acordat anul acesta ecumenistului român Ioan Sauca, rabinului-şef al Norvegiei și liderul Inițiativei pentru Pace Religioasă din Israel, Michael Melchior, precum și liderului Ligii Musulmane Mondiale, Muhammad Bin Abdul Karim Al-Issa, pentru implicarea lor şi a instituţiilor religioase pe care le conduc în promovarea respectului, iubirii şi toleranţei faţă de semeni, informează oikumene.org.

„Fie ca această construire de punţi interreligioase să ne unească în munca noastră pentru promovarea păcii, să genereze reconciliere între comunitățile divizate și să ne aducă din ce în ce mai aproape de iubirea divină, care creează și susține toată viața, chemându-ne să participăm la lucrarea de reparare a acestei lumi frumoase, dar pervertite!” a spus în binecunoscutul limbaj convenţional, promotorul ecumenismului satanist la nivel mondial.

În cadrul ceremoniei, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom Ghebreyesus, i-a felicitat pe câștigătorii premiului, acest vajnic militant al administrării obligatorii a vaccinului anti cov 19, tuturor cetățenilor lumii. El a fost reales pentru un nou mandat de 5 ani în fruntea OMS, deşi nu are calificativul de doctor în medicină, dar a dovedit că ţine bine frânele dictaturii sanitare organizate la nivel mondial în timpul așa zisei pandemii covid-19. Iată legătura strânsă între progresul ecumenismului și criza din sectorul sanitar, care a intrat de mult în agonie, iar resuscitarea este ineficientă. OMS a declarat că se aşteaptă la „niveluri ridicate” de cazuri de COVID-19 în această vară în Europa şi a făcut apel la monitorizarea îndeaproape a virusului după o triplare a cazurilor zilnice în ultima lună, anunță Agerpres. Să ne aşteptăm la noi măsuri de restricţie, noi cazuri de mortalitate?

Criza ecleziologică la rândul ei se adâncit tot mai mult, dialogul cler-popor fiind inexistent. Mai marii Bisericii Ortodoxe Române cunosc oare porunca dată de Mântuitorul Hristos: „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.”(Matei 18, 15-17).

Dr. Gabriela Naghi

Deocamdată , ecumenismul va fi propovăduit cu râvnă (?), putem spune antihristică, de cei doi corifei ai Bisericii Ortodoxe Române, aleși în funcții de conducere a CMB, nu întâmplător, Nifon Mihăiţă de la Târgovişte și Pr. Ioan Sauca. Roadele lor în conformitate cu dorința ascunsă a iezuitului Francisc, ,,fratello caro’’ di Bartolomeu, după cum mărturisește el însuși, se vor face văzute și auzite cât de curând! Propovăduirea ecumenismului prin toate mijloacele nu înseamnă, vinderea Mântuitorului Hristos? Deci cel care Il va vinde în acest chip ruşinos , devine „diavol” sau un drumar care pregăteşte calea antihristului?

„Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.
Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde.
Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl.
Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.
Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi?
Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.
Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
Le-a răspuns Iisus: Oare, nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol!” (Ioan 6; 63-70).

Dr. Gabriela Naghi

Doamne al nostru Iisuse Hristoase,

-Nu-i părăsi pe slujitorii Tăi care stau departe de Biserică, fie ca iubirea Ta să se arate și să-i aducă pe toți la Tine.
– Adu-Ți aminte, Doamne, de slujitorii Tăi care suferă de cancer.
– De slujitorii tăi care suferă de boli minore sau majore.
– De slujitorii Tăi care suferă de dizabilități fizice.
– De slujitorii Tăi care suferă de dizabilități mintale.
– Adu-Ți aminte, Doamne, de conducători și dă-le ajutor să conducă creștinește.
– Adu-Ți aminte, Doamne, de copiii care vin din familii dezorganizate, din familiile cu probleme și divorțate.
– Adu-Ți aminte, Doamne, de orfanii întregii lumi, de toți cei îndurerați și nedreptățiți în viață, de văduvele care și-au pierdut soții.
– Adu-Ți aminte, Doamne, de toți prizonierii, anarhiștii, dependenții de droguri, ucigașii, criminalii, hoții, luminează-i și ajută-i să se corecteze
– Amintește-Ți de toți străinii. De toți cei care călătoresc pe mare, pe uscat, în aer și îi ocrotește
– Aminteste-Ți de Biserica noastră, de părinții (clerul) Bisericii și de credincioși.
– Adu-Ți aminte, Doamne, de toate frățiile monahale, bărbați și femei, de bătrâni și bătrâne și de toate frățiile și sfințiții părinți.
– Adu-Ți aminte, Doamne, de slujitorii Tăi care sunt în vreme de război.
– De cei persecutați la munte și la câmpie.
– De cei care sunt ca păsările vânate.
– Adu-Ți aminte de slujitorii Tăi care și-au părăsit casele și locurile de muncă și suferă.
– Adu-Ți aminte, Doamne, de săraci, fără adăpost și refugiați.
– Adu-Ți aminte, Doamne, de toate neamurile, să le iei în brațele Tale, să le acoperi cu acoperământul Tău sfânt, să le ferești de tot răul și de război. Și iubita noastră Grecia zi și noapte să o ții în brațele Tale, să o acoperi cu Cerul tău sfânt, să o ferești de tot răul și de război.
– Adu-Ți aminte, Doamne, de familiile suferinde părăsite, nedreptățite, încercate și dă-le îndurările Tale din belșug.
– Adu-Ți aminte de slujitorii tăi care suferă de probleme psihice și fizice de tot felul.
– Amintește-Ți de cei care sunt disperați, ajută-i și mângâie-i pe dânșii.
– Adu-Ți aminte, Doamne, de robii Tăi care ne-au cerut să ne rugăm pentru dânșii.
– Amintește-Ți de toți cei care au adormit de secole și dă-le lor odihnă.

Sursa:Dumnezeu este cu noi, suntem noi oare cu el? Publicații Ortodoxe Kypseli):

Traducerea: Dr. Gabriela Naghi

M-a durut adevărul ascuns cu bună ştiintă de cei care deţin puterea (vremelnică) si se cred veşnici, servitori devotati ai mai marilor arhierei ecumenişti fruntaşi din BOR şi de oriunde. Domnul Atotmilostiv, sa-l odihnească cu dreptii Săi, pe Părintele Chesarie Gheorghescu, „Arhimandritul erudit şi Mărturisitorul Dreptei Credinţe”, in mult dorita Împaratie Cerească!

Aceasta panerezie, ecumenismul, este o molimă otravitoare, care a contaminat preoţimea şi stăreţimea BOR, precum în alte timpuri, comunismul bolşevic de sorginte sionist – masonică, infiltrat la nivelul tuturor structurilor societatii. Oricine îndrăznea sa se ridice impotriva regimului comunist, era smuls din cadrul familiei, aruncat in beciurile securitatii, şi apoi „disciplinat” într-unul din lagărele de tortură ale sistemului, întreaga familie anchetată, închisă, umilită, lăsată să traiască in conditii mizerabile, urmarită intreaga viată de cerberii sistemului totalitarist.

Ecumenismul este o plagă care sufocă pe oricine încearcă sa atragă atentia asupra pericolului de moarte sufletească care îl insoteste, aruncându-l necanonic pe temerarul care „strică” ordinea si disciplina de fier instituită de mai marii Bisericii, in ghearele anonimatului, fără loc de muncă în cadrul instituţional al Bisericii.
Umilire coercitivă în faţa obstii si a colegilor, denigrare de către superiorii în grad, anchetare i caterisire necanonică, sunt mijloacele de anihilare a personalitătii celui care indrăzneste să strige adevărul, să arate prăpastia în care vor cădea, cler si credinciosi, adepti ai ecumenismului feroce.

Câtă asemănare între cele doua sisteme dictatoriale, născute in hrubele intunericului, sub conducerea arhitectilor noii ordini mondiale, drumarii antihristului!

Dr. Gabriela Naghi

Cenzura n-a putut fi desfiinţată nici prin Constituţie. Dimpotrivă, textul acela scurt, intodus în cuprinsul acesteia, parcă a înăsprit şi mai mult această instituţie josnică şi murdară. Despre cenzura practicată în Biserica noastră am scris de mai multe ori. Aceasta a atins forme inimaginabile, de o cutezanţă diabolică. Cum au îndrăznit tartorii ecleziali să se atingă de textele sfinte, statornicite de-a lungul secolelor în Biserică de Sfinţii Părinţi, şi să le falsifice ori să le înlăture, sperând că vor trece în uitare şi se vor pierde? Au cutezat, şi nu se vor opri aci. Vor falsifica şi Sfintele Scripturi şi le vor adapta după calapoadele lor ecumeniste.

Cenzura poate fi anihilată în două moduri. Întâi, prin scoaterea la lumină a adevărurilor care sunt interzise şi ascunse. Al doilea, prin rostirea răspicată a adevărului, când acesta e falsificat sau denaturat. Ca unii care ne-am îngrădit de erezie şi implicit de toate practicile murdare ale ierarhilor, vom continua să combatem cenzura diabolică, introdusă şi dezvoltată până la absurd în Biserica noastră.

Cu ceva vreme în urmă, am găsit o carte dedicată Părintelui Arhimandrit Chesarie Gheorghescu, plecat la Domnul în 2017, din Mănăstirea Dintr-un Lemn. Pentru noi, care l-am avut Dascăl de suflet, şi nu numai, cartea oferă informaţii deosebit de preţioase şi inedite, la care altfel n-am fi avut acces.. Acuma să nu credeţi că această carte cu titlul ,,Chesarie Gheorghescu, Arhimandritul erudit şi Mărturisitorul Dreptei Credinţe’’, a apărut ocolind cenzura bisericească. Nu, a trecut prin aceasta şi a fost drastic ciuntită ori denaturată, de aceea, în cele ce urmează voi spune nişte adevăruri care nu şi-au găsit locul în carte, nu cumva să strice blazoanele artificial create ale unora cu funcţii înalte în Biserică. O fac cu atât mai mult, cu cât trinitasurile şi celelate mijloace ale Patriarhiei, sunt angrenate într-o potemkiniadă de poleire a realităţii, aşa încât să pară că toate-s bune şi frumoase, erziile au dispărut, schismele nu există, ierarhii sunt ortodocşi, mult iubitori de Hristos şi de Biserică, doar că mai sunt nişte nebuni răzvrătiţi care le strică tihna, nevrând să-i pomenească la Sfintele Slujbe.. Lucrurile nu stau chiar aşa, şi veţi vedea de ce.

1.Părintele Chesarie persecutat, batjocorit şi umilit de când a intrat în monahism, în 1945, până-n ceasul morţii sale. Nu vorbesc de acţiunile securităţii comuniste şi nici de anii petrecuţi în temniţe, ca deţinut politic. Despre acestea, cartea conţine informaţii ample şi veridice. Vreau însă să scriu de episcopul Gherasim Cristea de la Râmnicu Vâlcea, cel mai aprig prigonitor al Părintelui Chesarie Gheorghescu, niciodată n-am înţeles de ce, pentru că Preacuviosul n-a râvnit niciodată la ce nu era al său, n-a dorit nici măcar ce i s-ar fi cuvenit, toiagul arhieresc, de pildă. Mi-aduc aminte că era anul 1977, ne apropiam de momentul absolvirii, iar Seminarul nostru Teologic din Curtea de Argeş urma să-şi înceteze existenţa. Ştiam că Părintele va fi chemat în capitală pentru alte slujiri. Atunci unul dintre colegi i-a spus, zâmbind: ,,Părinte, mergeţi in Bucureşti şi parcă văd că acolo vă aşteaptă un toiag arhieresc’’. A zâmbit şi Părintele, şi a spus: ,,Cred că voi primi două. Pe spinare’’. Şi aşa a fost. La modul propriu. Gherasim Cristea n-a putut suporta prezenţa sa cu niciun chip la Mănăstirea Dintr-un Lemn şi niciunde pe teritoriul Episcopiei. A făcut ce-a făcut şi l-a alungat din obştea de maici pe care o iubea ca nimeni altul. Nici după 1989 lucrurile n-au fost altfel. Nici după 2014, când Gherasim s-a dus la judecata particulară, purtând cu sine povara grea a multor păcate, pe care le ştie mai bine Bunul Dumnezeu.

2.Răul, numit Gherasim Securistul, a plecat, dar prelungirea lui a rămas. Se numeşte stavrofora Oprea Emanuela, stareţa de-acum, pusă în această funcţie din vremuri imemoriale, de Gherasim, bineînţeles. Aceasta avea obiceiul de a se îmbăta şi-atunci mergea la chilia Părintelui Chesarie Gheorghescu, bătrân, bolnav şi slăbit, îl bătea şi-l izbea cu capul cu de perete! Nu mi-a venit să cred. Am verificat informaţia şi s-a dovedit adevărată. Această fiinţă ciudată se poartă ca un zbir şi a introdus în mănăstire un regim dominat de frică şi intimidare a maicilor. Ea care ar trebui să la fie ca o mamă bună şi iubitoare. L-a ţinut pe Părintele Chesarie în privaţiuni şi când a fost vizitat de un ucenic, Părintele şi-a cerut stingherit iertare că nu poate să-l îmbie măcar cu o cafea şi un pahar de apă, având totuşi o pensie, care însă se pierdea în buzunarele Emanuelei Oprea.

Cei care veţi vizita această Mănăstire Sfântă, Dintr-un Lemn, veţi şti de ce poamă ecumenistă este ocârmuită. Ocoliţi-o. Cu astfel de indivizi, de ambe sexe, au fost populate stăreţiile româneşti. O adevărată molimă s-a întins peste monahismul nostru.

Presbiter Ioviţa Vasile

Cerul te cheamă! Strigă morții din morminte. Ridică-te tinere, e rândul tău, ai curaj! Refuză cu demnitate tragicul și ridicolul politicienilor și conducătorilor de azi. Reînvie în memoria ta Credința strămoșilor tăi. Reînvie demnitatea omului de altădată, dăruirea și curajul celor ce au luptat în munți, refuzând umilința, îngenuncherea, trădarea și pagânizarea ta.

Se zvârcolesc și nu au odihnă cei căzuți în adâncurile minelor de plumb, în adânc de haznale, cei sfârtecați în anchete de zbirii securiști, cei uciși de demonii cruzimii din temnițe, cei arși de vii, cei înmormântați de vii, cei fără cruci și fără mormânt. Ei au murit aici pe pământ biruind moartea cu moartea lor. Au murit că să rămână veșnici în cer.

Tu tinere, ești moștenitorul și continuatorul unei istorii fără pereche, fiul unui Neam mereu în furtună cu vitregiile vremii, un neam de viteji, de Mucenici și de Martiri, vegheat de cneji și Sfinți Voievozi. În tine ard speranțele omului de mâine, în ține sălășluiește scânteia divină, în tine arde sublimul faptelor de mâine. În tine, sub loviturile dezmățului și mișeliilor de azi, suspină troite la răscruci de drum cu icoana lui Iisus plecată, altare doborâte, în tine suspină durerea străbunilor. În tine sună prelung dangătul de clopot care cheamă la rugă și luptă, ca altădată pe părinții tăi în primejdii și bejenii. Tu, tinere, ești fiu și urmaș al celor ce au luptat și au murit pentru că tu să fii liber, să ai sub tine un loc de veci, să fii tu însuți demn și fruntea să nu-ți pleci, să fii stăpân în casa ta. Tu, tinere, ești o putere, o flacără, ești ziua de mâine și porți pe umerii tăi o răspundere. Răspunde! Faptele mari se scriu cu clocotul tinereții, cu dăruire, cu răzvrătire împotriva răului.

Tu ești „înaltul” spre care trebuie să mărșăluiești și care duce la Dumnezeu. Dumnezeu te așteaptă! Tu ești conștiința nepervertită cu dimineți din ceruri, cu albe primăveri. Întoarce-te cu fața la trecut și fii vrednic de tot ce ți-au lăsat străbunii; nu risipi, nu da înapoi în fața primejdiei, nu părăsi lupta. Sunt ceasuri ale istoriei care te îndeamnă și cer: acum! Nu niciodată!

De când te-ai născut, ai crucea ta, tinere, și porți cămașa morții. Fii creștin și român! Moartea eroică, moartea creștină e un privilegiu, e un dar. Primește-o! Fii hotărât și calcă cu pas de foc spre acel tărâm dorit, cu soare și liniști fără sfârșit. Nu părăsi pământul țării tale, căci lași loc dușmanului tău care te vrea învins sau alungat, dușmanul părinților tăi. Înfruntă cu bărbăție toate adversitățile și toate vicleniile! Rămâi înfipt în pământul țării tale și al istoriei! Aici ești tu stăpân, la altul vei fi rob. Pune mâna și sparge cu lovituri de trăsnet lespedea grea pe care cei fără Dumnezeu și Țară au așezat-o peste sufletul nostru, peste mormintele marilor străbuni, peste istoria noastră, peste Biserica ta.

Tu, tinere, ești chemat la fapte mari. Tu ești făuritorul unei noi ere de refacere economică a țării tale, de libertate, de prosperitate, de moralitate, de zidire a noi altare. Crede, roagă-te, muncește, luptă și vei birui. Adună-te și tu, tinere plecat pe meleaguri străine, la casă ta și fă din pământul Patriei tale o stea. Fără tine, fără brațul tău, tinere, fără creierul tău, viața celor rămași în țară – bătrânii și nevolnicii – va fi pustie, va fi neagră, va fi blestem căci ei te-au crescut și te-au ridicat în lume pentru ca tu, la rândul tău, să iei pe umerii tăi continuitatea.

Răspunde! Nu lăsa ca peste sufletul tău să se pogoare blestemul celor din morminte, celor de azi și celor ce vor veni după noi. Amin!

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Ani buni de mandat a dormit pe bancheta din spate a maşinii, pe ruta Bucureşti-Sibiu şi retur. De ceva vreme, umblă disperat pe calea aerului, dintr-o ţară-n altă ţară, invitat sau neinvitat. Se dă în stambă pentru imagine, sperînd ca va fi în cărţi la NATO sau trîntor în stupul UE. Ce face el prin Europa rechinilor? Ceea ce făcea Bush Jr. cînd privea prin binoclu cu capacele puse! Occidentul îşi cam bate joc de celebrul turist de la Cotroceni. Nici după atîţia ani nu şi-a depăşit rolul de slugă şi figurant european, mai nou, în piesa de teatru a lui Zelenski. Cum vede ziariştii se înghesuie la fotografiat, mai dă mîna cu cîte o nulitate, alteori stă pe margine, nebăgat în seamă, că „pi şentru” „e” unii mai ceva ca el. Presa occidentală îl ignoră voit, relatînd doar despre liderii SUA, UK, Franţei, Germaniei, Italiei, chiar dacă în poze apare şi acest înalt la stat şi mic la cap reprezentant al colonialiştilor. S-au prins ce hram poartă slugoiul şi îl tratează ca atare. Asta se întîmplă cînd în cel mai înalt fotoliu al statului a fost înşurubat, refractar legilor fizicii, un profesoraş de provincie, care a afirmat nonşalant că deţine şase case cumpărate din meditaţii, iar cei fără case au „ghinion”. Ca să-şi păstreze puterea, acest umblător lipsit de empatie faţă de popor, lipsit de diplomaţie şi cultură politică, obedient intereselor străine, a adus asupra României terorismul în politică, în sănătate şi războiul mai aproape, un război care nu e al nostru.

Psihopaţii de la Putere se află sub aripa unor instituţii de forţă. Ei nu fac nimic de capul lor, pentru că aceşti specialişti responsabili cu vînzarea, ba chiar cu înstrăinarea pe gratis a bogăţiilor României, au ajuns acolo prin fraudă şi escrocherii. Aşa se explică de ce turistul de la Cotroceni poate avea partid propriu, guvern propriu, parlament, armată, poliţie şi securitate, proprii. Asemenea „averi” personale, care înseamnă confiscarea statului român în interes privat sau străin, frizează nebunia şi au costat şi costă foarte mult România şi pacea ei. Totul ţine de dibăcia imorală a instituţiilor de forţă! Dar ce mai este oare moral într-o dictatură politică? Să nu ne imaginăm că o vom duce mai bine, indiferent cine ar veni la putere. Să nu ne imaginăm că politicienii se vor civiliza brusc sau că îi va roade conştiinţa şi vor bandaja rănile poporului. Nu mai pot face acest lucru pentru că au vîndut România cu efective cu tot, contra unor comisioane inimaginabile.

Poporul va fi la fel de asuprit, la fel de ineficiente eradicării sărăciei şi contrafăcute vor fi măsurile sociale, adoptate după cumetrisme europene. Taxe şi impozite mai mari şi mai multe, facturi astronomice la gaze şi energie, inflaţie crescută, salarii şi pensii în ghips. Bine spunea cineva că „România e cea mai bogată ţară din lume. De peste două mii de ani toţi fură din ea, dar tot mai e de furat!”, aşa că ciolanele de la Putere nu se vor termina vreodată. Poate atunci cînd corupţia şi hoţia politică îşi vor fi finalizat metamorfoza, îngrăşîndu-se de aşa manieră, încît vor plesni sub propria slănină. Ciolanele sînt hrana bio pentru hrăpăreţii Puterii, rosul lor are efecte benefice, hamsterii aceştia vor avea întotdeauna colţii bine ascuţiţi. Românii se vor obişnui cu aceşti cîini de pază ai imoralităţii, la fel şi cu lătrăturile false.

„Elita” politică românească s-a vîndut barbarilor egoişti care guvernează lumea, împingînd România spre un viitor sumbru. Somnolent şi supus, poporul trece prin schimbări implacabile, butonate de mîna grea a „colonialismului” ostracizator sub toate formele şi manifestările. Locomotiva istoriei înaintează cu mare viteză spre dezastre fără precedent. Independenţa economică şi libertatea multor popoare, printre care şi România, au fost ferecate în lanţurile cumplitei robiei mondiale de către bastioanele noului imperialism, care tropăie tumultuos peste graniţele statelor lumii, fiind sursa unor înfiorătoare vărsări de sînge, a unor îngrozitoare suferinţe sociale, pandemii şi morţi pe bandă, avînd ca rezultat scopul dorit şi declarat – depopularea.

Deşi pe arena mondială au apărut noi rechini, în ipostaza de concurenţi periculoşi, de o ferocitate nemaicunoscută pînă acum, „Centrul Mondial de Exploatare” cu sediul la Washington continuă să se cramponeze din răsputeri şi dă lovituri tot mai dure statelor lumii, întreţinînd războaie fizice şi economice acerbe, astfel ca dolarul multiplicat la rotativa DeepState să fie moneda de referinţă internaţională, iar S. U. A. să se autofinanţeze fără dobîndă. Prin muşcătura profiturilor militare, prin politica de expansiune şi de acaparare a importantelor surse de materii prime de pe glob, a pieţelor de desfacere, a sferelor de plasare a capitalului, visteria marii puteri se umflă, SUA devenind imperiul care-şi cere tot mai insistent partea la împărţirea apetisantelor rezerve naturale ale statelor.

A rămas în cărţile de istorie timpul în care România era o ţară respectată în lume, suverană şi independentă, cînd nu se permitea ca soldaţii români să se implice în războaiele altor state, să moară în teatre de război străine, cum de altfel nu se permitea nici măcar urmă de soldat străin pe pământurile româneşti. Astăzi, străinii au în ţara noastră mult mai multe trupe, armament şi dotări militare decît are ţara. Răul făcut României are rădăcini profunde. Cauterizarea acestui rău pare imposibilă astăzi.

Maria Diana Popescu, 29 Iunie 2022

„Criză” e un cuvânt grecesc, şi înseamnă „judecată”. În Sfânta Scriptură, acest cuvânt este întrebuinţat des. Astfel, Psalmistul spune: pentru aceasta, nu vor învia necredincioşii la judecată (Psalmul l, 5), şi în alt loc: milă şi judecată voi cânta (Psalmul 100, 1). Înţeleptul Solomon scrie că de la Domnul se face judecată omului (Pilde 29, 27). Însuşi Mântuitorul a zis că Tatăl, toată judecata a dat-o Fiului, iar ceva mai încolo că acum este judecata lumii acesteia (Ioan 5, 22; 12, 31). Şi Apostolul Petru scrie: că vremea este să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu (I Petru 4, 17).

Înlocuieşte cuvântul judecatăcu cel de criză, şi citeşte: pentru aceasta, nu vor învia necredincioşii la criză; milă şi criză voi cânta; Tatăl toată criza a dat-o Fiului; acum este criza lumii acesteia; că vremea este să înceapă criza de la casa lui Dumnezeu.

Până să vină vremurile de acum, popoarele europene întrebuinţau cuvântul „judecată” în loc de ,,criză’’ de câte ori se abătea asupra lor vreo nenorocire. Acum a fost doar înlocuit cuvântul vechi cu unul nou şi cel pe înţeles, cu unul de neînţeles. Când era secetă, se spunea: „Judecata lui Dumnezeu!”. Când era inundaţie: „Judecata lui Dumnezeu!”. Când era război sau molimă: „Judecata lui Dumnezeu!”. Când era grindină, cutremure, omizi, şoareci, iarăşi şi totdeauna: „Judecata lui Dumnezeu!”. Iar asta înseamnă: criză prin secetă, criză prin inundaţii, criză prin războaie, molimi şi aşa mai departe. Şi actuala restrişte financiar-economică este privită de popor ca o judecată a lui Dumnezeu, dar nu este numită, judecată”, ci „criză”. Ca restriştea să fie sporită prin neînţelegere! Fiindcă atunci când se rosteşte un cuvânt pe înţeles, cum este „Judecată”, se ştie şi pricina pentru care a venit restriştea, se ştie şi Judecătorul care a îngăduit-o, se ştie, în fine, şi scopul pentru care a fost îngăduită ea. Iar când e folosit cuvântul „criză”, cuvânt neînţeles de toţi şi de oricine, nimeni nu ştie să lămurească nici de ce, nici de la cine, nici pentru ce. Aceasta este singura deosebire dintre criza actuală şi criza care este de la secetă sau inundaţie sau război sau molimă sau omizi sau vreo altă năpastă.

Mă întrebi de cauza crizei actuale, sau de cauza actualei judecăţi a lui Dumnezeu? Cauza este întotdeauna aceeaşi. Cauza secetelor, inundaţiilor, foametelor şi a celorlalte flageluri ale neamului omenesc este şi cauza crizei actuale. Apostazia oamenilor. Prin păcatul apostaziei au provocat oamenii această criză, şi Dumnezeu a îngăduit-o ca să-i trezească, să le deştepte conştiinţa, să-i înduhovnicească şi să-i întoarcă la Sine. La păcate moderne, criză modernă. Şi, cu adevărat, Dumnezeu S-a slujit de mijloace moderne pentru a-i cuminţi pe oamenii moderni: i-a lovit prin bănci, prin burse, prin finanţe, prin valută. A răsturnat casele de schimb valutar din întreaga lume, ca oarecând mesele schimbătorilor de bani în templul din Ierusalim. A pricinuit o panică nemaipomenită între comercianţi şi schimbătorii de bani.

Cât va ţine criza? Atâta timp cât duhul oamenilor va rămâne neschimbat. Atâta timp cât trufaşii pricinuitori ai acestei crize nu vor capitula în faţa Celui Atotputernic. Atâta timp cât oamenii şi popoarele nu se vor gândi să traducă neînţelesul cuvânt „criză” pe limba lor şi să strige cu suspinare şi pocăinţă: „Judecata lui Dumnezeu!”. Spune şi tu, cinstite părinte, „Judecata lui Dumnezeu” în loc de „criză”, şi totul o să-ţi fie limpede.

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi-scrisori misionare, traducere Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, Bucureşti, 2002, pp. 10-12)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Iubiţilor în Hristos fraţi! Acum răsună în inimile voastre mângâietorul glas al lui Dumnezeu Cuvântul întrupat: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, întru Mine petrece şi Eu întru el ”(Ioan 6, 56). Acum simţiţi împlinirea acestui glas cu lucrul! Pricepeţi slava voastră, pătrundeţi în adevărata voastră vrednicie: fiecare dintre voi este vas al tainei dumnezeieşti; fiecare dintre voi este biserică în care Fiul lui Dumnezeu, împreună cu Tatăl Său Cel mai înainte de veci şi cu Duhul Cel închinat, sălăşluieşte în chip tainic şi totodată fiinţial. De acum nu mai sunteţi ai voştri: sunteţi ai lui Dumnezeu. Aţi fost cumpăraţi de Dumnezeu cu preţul sângelui Fiului Său (I Cor. 6, 19-20). Nu puteţi să duceţi un jug străin! Dacă vreunul dintre voi a fost până acum un păcătos întunecat, de acum s-a făcut drept cu dreptatea Fiului lui Dumnezeu. Această slavă a voastră, această bogăţie a voastră, această dreptate a voastră vor rămâne, oare, în voi numai atâta vreme cât vă veţi afla în biserică sau încă foarte scurtă vreme după ce veţi ieşi din ea? Oare vă veţi deda din nou slujirii stricăciunii? Oare Iisus, Care a intrat prin Sfintele Taine în inimile voastre, va fi silit să le părăsească din pricina mulţimii gândurilor, planurilor, cuvintelor, faptelor păcătoase pe care o să vi le îngăduiţi? Nu! Să nu aibă loc această amară trădare a Mântuitorului, această vânzare a Mântuitorului!

Să rămâneţi biserici ale lui Dumnezeu, să-I slujiţi Domnului, Ce S-a sălăşluit în voi, prin plinirea osârdnică a sfintelor Lui porunci – şi El va rămâne întru voi (I Ioan 3, 24). El vă va păzi în calea vieţii pământeşti de toată poticnirea, vă va duce prin moarte fără tulburare şi fără spaimă în limanul veşniciei fericite. Amin.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt rostit în Mănăstirea Sf. Serghie, în sâmbăta primei săptămâni a Postului Mare, anul 1840)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Orice clipă poate să fie un timp și orice suspinare poate să fie o rugăciune. Pentru Dumnezeu! Există o lume călugărească deosebită de cea laică, deși, în mare, călugăr înseamnă creștin bun. Căci Dumnezeu n-a făcut rugăciuni speciale pentru călugări. Însă călugăria nu poate fi prinsă în niciun citat, în nicio cuprindere filosofică. E dincolo de înțelegere, pentru că este o luptă continuă cu Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu cu voință liberă, cu rațiune și cu afecte. Deci dacă mergi la mănăstire și-ți tai voia, ești în luptă cu Creatorul, care te-a lăsat cu voință liberă. Și atunci trebuie să birui cu orice chip, și lui Dumnezeu îi place acest lucru. Așa cum s-a luptat și Iacob cu Dumnezeu și L-a biruit – în sensul acesta: trebuie să te pierzi ca să te găsești! Trebuie cu orice preț să te instalezi într-o persoană îngerească. Vorbesc despre călugări, dar nu e oprit niciunui mirean de a se „subția” cât mai mult.

Astfel că, domnule intelectual, trebuie să fii prezent la Dumnezeu, să ai în cugetul tău momente de „țâșnire”: „Doamne, iartă-mă!”. Și este foarte mare lucru. Eu nu cer o mie de metanii, dar întreb: „De ce ai rămas bulgăre, te-ai culcat ca un bulgăre, fără să zici măcar «Doamne, Dumnezeule, ai grijă de mine»?”. În felul lui, fiecare ins este obligat să țină o relație cu Dumnezeu, de evlavie.
Dacă mi-ar cere cineva să-i spun într-un cuvânt ce este cultura, i-aș răspunde: armonie! Dacă mi-ar cere un altul, mai pretențios, să-i spun într-un cuvânt Biblia ce este, i-aș răspunde: armonie! Altfel spus: ești intelectual – fii armonios cu Cel ce te-a creat!

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 184-185)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

DEX-ul defineşte ecologia  ca fiind  ,,ştiința care se ocupă cu studiul relațiilor dintre organisme și ambianța lor, la nivel de individ, populație sau comunitate’’. Nimeni nu contestă necesitatea şi caracterul de ştiinţă al ecologiei, numai că şi aceasta îşi are limitele ei, ca oricare ramură ştiinţifică şi nu putem face din ea o religie cu adevăruri ultime şi veşnice. Din păcate, grangurii lumii absolutizează rolul ecologiei şi la adăpostul ei comit cele mai grave fapte împotriva creaţiei, pretinzând că sunt profund îngrijoraţi faţă de mediul pe care ni l-a dat Creatorul. Fals!

Omul credincios Îl iubeşte pe Dumnezeu şi se umple de admiraţie pentru cele ţinute de Pronia Sa: ,,Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut. Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta’’(Psalmul 103). Vă rog să citiţi în întregime acest Psalm, pe care-l auzim de fiecare dată la Slujba Vecerniei şi veţi vedea că fiecare din noi suntem cu adevărat ecologişti. Splendid, superb, Dumnezeiesc imn închinat Creatorului! Avem nevoie să vină păgânii şi necredincioşii, vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, să ne înveţe să avem grijă de mediu? Nu, noi preţuim întreaga creaţie a lui Dumnezeu. Cei care cheltuiesc sume imense, trimiţând avioanele militare să ne otrăvească din aer cu acele substanţe care formează dârele morţii (chemtrails), ni se prezintă cu o teribilă ipocrizie drept apărători ai mediului. Făţarnicilor! Lepădăturilor!

Ecumeniştii din Biserica noastră nu rămân pasivi. Cu viclenia lor cunoscută se aliniază comandamentelor vremii şi se arată grijulii, vezi Doamne, faţă de creaţie. Străbat sute de kilometri, participă la congrese, conferinţe, simpozioane inutile. Recent, Bartolomeu din Constantinopol, în deplină armonie cu satanizatul papă Francisc, şi-au convocat ciracii la o asemenea întâlnire de prisos. Aşa li s-a poruncit, aşa au făcut. Ecumeniştii români s-au încolonat frumos, plini de importanţă, şi… drumul spre Haliki summit. Ca să  pună lumea la cale, ca să protejeze şi să conserve mediul, exact aşa cum l-a creat Dumnezeu. Poveşti sforăitoare, spuse ca să nu tacă.

Când ecumeniştii români vă vor vorbi de protejarea mediului, combaterea sărăciei, a foametei, a inegalitătilor, discriminărilor, secetei, apărarea vieţii şi demnităţii umane şi multe altele, să ştiţi că din toate acestea îşi construiesc o faţadă de oameni cumsecade, preocupaţi de binele omenirii. Aiurea! Noi avem prostul obicei să ne uităm ce e dincolo de faţada atrăgătoare şi dăm de ei, ereticii care L-au trădat pe Mântuitorul, conlucrează spornic cu sataniştii pentru distrugerea Bisericii şi instaurarea blestematului antihrist. Modelul e patentat de mii de ani de diavolul şi este expus Dumnezeieşte de Sfântul Apostol Pavel, în Epistola a Doua către Biserica din Corint, 11, 13-15: ,,Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni care iau chip de slujitori ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor’’.

Presbiter Ioviţa Vasile

Președintele PNL, Nicolae Ciucă, susține că au avut loc „dezbateri și discuții”, iar Florin Cîțu, care azi dimineață a aflat de la presă că va fi demis, a decis să demisioneze de la șefia Senatului. Ciucă a explicat că este nevoie de coerență și responsabilitate în luarea deciziilor guvernamentale și în cadrul coaliției.

„Ținând cont de activitatea guvernamentală și parlamentară, de responsabilitatea PNL, de nevoia de coerență, de nevoia deciziilor care trebuie luate la nivelul Guvernului și la nivelul coaliției, au avut loc discuții, au avut loc dezbateri și în urma acestora, președintele Senatului, domnul senator Florin Cîțu și-a anunțat demisia urmând ca funcția de președinte al Senatului, cu atribuții de delegare va fi ocupată de către doamna Alina Gorghiu”, a spus Nicolae Ciucă, citat de ȘPS.

Klaus Iohannis a marcat momentul, miercuri, de la Madrid, unde se află la summitul NATO, printr-o declarație referitoare la modificarea Codului Fiscal: „Nu am niciun sprijin pentru ieșiri populiste și afirmații de televizor. Trăim vremuri grele”…

Să nu uităm, că această muscă politică (dobitoc politic!, n.m.) a chinuit cu măsurile demente pe care le-a adoptat sau contrasemnat aproape 20 de milioane de români în timpul așa-zisei pandemii și este direct responsabil de moartea multora dintre cei care s-au injectat în urma îndemnurilor sale.Totodată, reamintim că Cîțu este responsabil de comenzile halucinante de vaccinuri nefolosite, care ar fi urmat să vaccineze românii de 15 ori.

(Preluare de pe ActiveNews, fără aprobare)

Anunțăm cu multă bucurie apariția Volumului II al cărții Părintelui Theodor Zisis ”Biserica și coronavirusul. Atac la adresa dogmelor și a sfințeniei bisericilor”. La fel ca și în primul volum, autorul tratează abordarea greșită din punct de vedere bisericesc a ierarhiei Bisericii Ortodoxe din Grecia în ceea ce privește diversele probleme generate de epidemia de coronavirus, în special modul în care a răspuns la măsurile impuse de autoritățile statului elen în timpul acestei pandemii, culminând cu decizia blasfemiatoare din anul 2021 de a săvârși slujba Învierii Domnului în Sâmbăta Mare la ora 21, cu trei ore înainte de miezul nopții, contrar dogmelor, cananoanelor și rânduielilor tipiconale și liturgice a Bisericii Ortodoxe.

Lucrarea conține patru capitole, trei  dintre ele, Cap. I, II și IV fiind publicate deja sub formă de articole separate pe site-ul nostru în lunile octombrie și noiembrie 2021, respectiv ianuarie 2022.

Pe parcursul întregii lucrării, autorul se folosește de Învățătura de Credință a Bisericii, de Sfânta Scriptură și de Tradiția Sfintei Biserici Ortodoxe, apelând la situații asemănătoare din trecut pentru a arăta că cei din vechime abordau epidemiile și bolile în general ca fiind încercări venite de la Dumnezeu pentru păcatele oamenilor, iar îndepărtarea acestora era condiționată de pocăința, rugăciunea și Credința celor afectați. Asfel, vindecările și încetarea acestor încercări se obțineau prin mijlocirea Harului Duhului Sfânt, în Biserică, prin administrarea Sfintelor Taine, nicidecum prin închiderea bisericilor și îndepărtarea Poporului Drept Credincios de Sfintele Altare, măsuri consimțite de actuala ierarhie ortodoxă din Grecia, dar și din România, bunăoară. Acest mod de raportare la criza pandemică pune la îndoială puterea de vindecare a lui Dumnezeu, a Maicii Domnului și a Sfinților, având drept consecință răcirea și slăbirea Credinței în popor, îndepărtarea credincioșilor de Biserică, slăbirea încrederii în ierarhia bisericească, demoralizarea poporului și inducerea în rândul acestuia a unei stări de deznădejde.

Mulțimea de vindecări pe care le săvârșea Hristos în fiecare zi au menirea de  ne întări Credința că Dumnezeu poate vindeca în orice moment și asupra oricui orice fel de boală indiferent cât de gravă și de necruțătoare ar fi aceasta: ”Prin întruparea lui Dumnezeu în persoana lui Hristos, neputința medicilor de a vindeca toate bolile este depășită de harul tămăduitor atotputernic al lui Hristos, Care este singurul medic adevărat al sufletelor și al trupurilor. Medicii necredincioși și atei, cu toate că-și mărturisesc și recunosc neputința, nu le recomandă pacienților deznădăjduiți să caute refugiu la Medicul care este mai specialist decât ei, la atotcunoscătorul Hristos și îi limitează la cei care în opinia lor sunt specialiști, silindu-i să-și cheltuiască averile precum femeia cu scurgerea de sânge din Evanghelie”.

         �Harul tămăduitor, ”care îl depășește pe cel al medicilor, le-a fost dat de Hristos Apostolilor și urmașilor acestora, episcopilor și preoților”. În acest sens, autorul referindu-se la minunile săvârșie de Sfântul Grigorie Palama și Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, care ”au pus capăt în mod minunat epidemiilor din vremea lor”.

De asemenea, sunt evocate minunile nenumărate ale Sfântului Nectarie din Eghina, a cărui Sfinte Moaște, așa cum scrie și în troparul Stihoavnei de la Vecernia sărbătorii sale, sunt ”comoară de tămăduiri fără de arginți a toată neputința și a tot necazul; că la acestea alergând de pretutindeni cei aflați în suferință află tămăduiri”.

            Perspectiva Părintelui Zisis asupra pandemiei este una profund creștină, autentic ortodoxă, afirmând că ”toți cei care urmăm Evangheliei și Sfinților nu ne îngrozim de virusuri și de boli fiindcă credem în atotputernicul Dumnezeu, Care este Domnul vieții și al morții. Nici nu ne temem de moarte, ci ne pregătim ca atunci când aceasta va veni, să constituie, așa cum spune rugăciunea de la slujba plecării genunchilor din Sfânta zi a Cincizecimii, mutarea noastră de la cele lumești și pământești la cele mai presus de lume și mai presus de ceruri:«ci mutare de la cele mai pline de întristare la cele mai bune și mai vesele, și odihnă și bucurie»”, conchizând în epilogul Capitolului I că ”Hotarele vieții noastre le stabilește Dumnezeu și nu coronavirusul”.

Având în vedere că problematica pandemiei nu este tranșată definitiv, în spațiul public făcându-se aluzie la o posibilă revenire a acesteia în toamna acestui an sau mai bine zis la o reactivare a ei, cartea părintelui Zisis rămâne un reper moral și duhovnicesc indubitabil, care ne va ajuta pe toți, cler și popor, dar mai ales pe ierarhi, căci asupra lor se pune cea mai mare presiune, să avem o atitudine înțeleaptă, demnă și curajoasă în fața oricărei situații de acest fel, făcându-ne astfel vrednici de numele de ucenici ai Domnului.

Preot Cosmin Tripon

Notă:

Volumul poate fi citit în varianta PDF acționând săgețile de la subsolul imaginii de mai jos. În același mod se pot citi toate cărțile Părintelui Zisis, pubicate pe acest site. Lectură plăcută!