Epigrame – lichidare de stoc. KW Iohannis (II)

La început, două variațiuni pe aceași temă:

Când toate s-au terminat,

Ce-i din jur i-au spus frumos:

-Învățați – pi ori raza la pătrat.

-Nu vreau! – a zis herr tăios.

Cercul e rotund, da-i și vicios.

–––––––––––––-

Iohannis n-a învățat

Pi ori raza la pătrat.

Cu toate-acestea ne dă clase,

Și mai fură niște case!

Despre meditațiile din care și-a cumpărat case

Klaus Werner meditează

Încet și transcedental.

Mai ciordește câte-o casă

Și iar intră-n ireal.

––––––––––––––

Iohannis și-a lipit o etichetă care nu se va șterge în vecii vecilor: traficant de copii români:

Cât au fost ei de frumoși,

Copiii din țară scoși.

Unde-or fi acum sărmanii?

Îl întreb pe cel cu banii.

––––––––––––––

Nimeni n-a deslușit până acum apartenența religioasă a lui Iohannis, creștinul practicant

Iohannis e lutheran?

Grec-catolic, ca Lazurcă?

Ortodox din neam în neam?

Nu-l întrebați că le-ncurcă.

Presbiter Iovița Vasile

Apartenența religioasă a lui Johannis a constituit unul dintre motivele alegerii sale ca președinte, unii dintre alegători, care s-au grăbit să-l aducă-n fruntea țării pentru două mandate, fiind atrași tocmai de limba, cultura și religia sa lutherană, care garantau oarecum și speranța unui drum facil spre o Europă cunoscută doar superficial de către conaționalii noștri.
Adesea m-am întrebat, care au fost motivele ori resorturile interioare ale cetățenilor votanți de n-au adus până acum la conducere un maghiar? Oare fiindcă minoritatea în cauză nu se bucură de mitul german, respectiv mitul sașilor, care au clădit o „civilizație” (vorba vine) și care au aderat la o ideologie, aceea fascistă, a lui Dolfi Hitler? Habar n-am! Deși cu simpatizanții lui Miklos Horty ne poziționam tot pe structura aceleiași ideologii radicale! Oricum ar fi, reforma protestantă a lui Luther pare să se împace foarte bine cu arhitecții șefi Szabolts Guttmann, Steffan Mildner, Otto Schilly (și mai erau unul pe care nu mi-l mai amintesc) ai lojii masonice din care Klaus Werner face parte. Așa că, politica și morala NU au absolut nimic în comun, câtă vreme libertatea este o himeră, iar oamenii politici sunt niște păpuși de paie în mânuțele… maeștrilor.

Sora Ecaterina

Sfântul Cuvios Efrem Filotheitul din Arizona: Vrei să trăieşti o viaţă liniştită?

Doar în Dumnezeu vei afla adevărata fericire şi bucurie, căci statornicul şi adevăratul Dumnezeu este izvorul lor. Pentru a te bucura de cele pământeşti e nevoie de multă străduinţă şi muncă grea, iar mai apoi toate acestea se dovedesc a fi vătămătoare, vrednice de osândă.

“Deşertăciuni sunt toate cele omeneşti. Câte nu rămân după moarte! Nu merge cu noi bogăţia, nu ne însoţeşte mărirea, căci venind moartea, toate acestea pier”(din Slujba de înmormântare). Vrei să trăieşti o viaţă plăcută şi liniştită? Păstrează poruncile lui Dumnezeu; păstrează frica de Dumnezeu în fiecare gând al tău, precum şi în tot ceea ce spui şi faci. Teama de Domnul este începutul şi sfârşitul înţelepciunii (Prov. 1, 7).

Aşa precum o lampă luminează cărarea pe care păşim, în acelaşi mod, teama de Dumnezeu ne luminează duhovniceşte, în aşa fel încât să putem vedea cum să umblăm pe calea mântuirii noastre. De asemenea, aşa precum o lampă ne păzeşte de poticnire şi cădere, la fel şi frica de Dumnezeu ne eliberează de obstacolele păcatului şi ne îndreaptă spre ţinta noastră, care este dobândirea lui Dumnezeu.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 361)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Slavă îndelungii Tale răbdări, Doamne!

Acum trei ani, ne cheamă o doamnă foarte distinsă, pe mine și pe încă un preot, să facem Sfântu Maslu tatălui ei. O casă cu mobilă de mahon, impecabilă, sculpturi vechi de lemn. Bătrânul e la pat, sub o plapumă, o mână de om, se chinuie cu dureri mari. Urlă, plânge. Nu poate muri, părinte, zice fiica.

Începem Sf. Maslu, 7 rugăciuni de sfințire, 7 apostole, 7 Evanghelii, 7 rugăciuni mari. Omul geme de durere la fiecare ungere. Parcă îl arde untdelemnul sfințit. Terminăm după o oră, sfârșiți.

Doamna ne face câte o cafea, pe care ne-o servește dintr-un set islamic aurit. Întreb: doamnă, tatăl de când nu s-a spovedit? Păi, părinte, cred că niciodată. Știți, tata a fost director mare în securitate, șef de penitenciar, nu le-avea el cu de astea… Cu de astea? Zic eu iritat. De astea nu poate muri și se chinuie cumplit. Dumnezeu și el stiu de ce nenorociri a fost părtaș în pușcărie.

…Omul e vădit jenat, icnește de durere, poate încă vorbi. Se bâlbâie. În anii 60, când era director de închisoare, l-a bătut până la leșin pe un preot bătrân și l-a tras de barbă pe culoarele închisorii… Pentru că făcea slujbe în celulă si toți deținuții ascultau în genunchi. Mă cutremur. Rugați-vă să nu muriți. Să suferiți aici oricâtă durere, decât să vă duceți în fundul iadului. Omul prinde a plânge amar. Îmi pare rău, părinte. Să plângeți mereu, câte fire de păr avea în barbă părintele ăla, atâtea lacrimi să vărsați.

Torționarul îmi sărută mâna și mi-o umple de lacrimi. În acest gest, văd marea răsplată a lui Dumnezeu pentru preotul bătut, zdrobit, târăt de barbă ca o cârpă pe holurile stabilimentului drăcesc. Simt o picătură din durerea lui.

Nu m-a mai sunat doamna. După o săptămână, mă sună că a murit bătrânul, ținând în mână o cruce de lemn. Cât de infinită e răbdarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu să-l ierte!

Preot Ioan Istrati

O gașcă de lepădături cutează să-l conteste pe Eminescu și să denigreze Poporul Român

Acum vreo doi ani, HR Patapievici a pornit un adevărat război împotriva culturii și limbii naționale, poziționându-se cu toate „armele” (bugetul consistent de care dispunea la Institutul Cultural Român și deținerea controlului asupra unor edituri și reviste culturale care erau promovate asiduu inclusiv în străinătate) contra a tot ce este românesc. Mi-amintesc de niște expresii pe care le repeta ori de câte ori avea vreo ieșire publică: „Dacă vreți să intrați în Europa, trebuie să vă debarasați de Eminescu” sau „Eminescu și întreaga sa operă nu-și au locul sub egida internaționalismului”. Ce-i drept, este greu pentru mine să înțeleg cum mulți români acceptă orice compromis, inclusiv macularea unor personalități care au făcut cinste acestui neam. Dar… parcurgem timpuri în care ne lovim de pseudointelectuali îmbibați de gândire vestică liberală la tot pasul!

HRP nu este singur în actul denigrării României, așa cum bine ați remarcat în expunerea dumneavoastră. I-aș aminti aici inclusiv pe Lucian Boia și Dan Alexe care au făcut din demistificarea României și a valorilor românești o vocație. La rându-i, „faimosul” CTP, care se transformase la un moment dat într-un soi de navetist pe la toate televiziunile, afirma că Eminescu nu era român și, pe deasupra, mai era și ateu. Da, același Eminescu care a spus: „Cine combate Biserica și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican și universalist și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” Tot Lucian Boia a scris prin nutrețul informațional (iertați, dar NU pot să-i încadrez scriitura în ceea ce se numește CARTE tipărită) cu care inunda editurile Litera și Humanitas că românii reprezentau o minoritate în Transilvania, chiar dacă documentele austriece demonstrau (și încă o mai demonstrează) contrariul.
Asta este, Sfinția Voastră: identitatea națională trebuie demolată, distrusă și mai ales negată până la dispariția ei, spre a face loc non-identității marxisto-globaliste unde tot ceea ce este nociv este permis. Dostoievski, sărăcuțul, i-a descris PERFECT pe marxisto-anarhiști în minunăția numită „Jurnal de scriitor”. Prin urmare, au avut năpârcile noastre surse serioase de inspirație.

S. Ecaterina

De unde a ajuns această scursoare pe pământul nostru?

Nădăjduim că Dumnezeu va da vremuri mai bune pentru Neamul Românesc. Mi-aș dori ca niște români vrednici să pună mâinile pe frâiele țării. Până acum românii au avut voie să candideze la președenție, nu să și câștige. Au câștigat mediocritățile, cu rădăcini pe cine știe unde, care și-au legat câte un escu fățarnic în coadă și s-au declarat nepoți de preoți ortodocși.

Primul lucru ce-ar trebui făcut, ar fi asanarea Țării. Băltoiul acesta de scursori venite din cele patru vânturi răspândește un miros irespirabil. S-au cocoțat în funcțiile cheie, se susțin unii pe alții, sunt susținuți de americani și ceilalți, prețul fiind jaful României. Să știe că oricât ar fura, Dumnezeu nu  le ajută să le folosească în tihnă pentru că există o lege de care ei nu știu, Legea Dumnezeiască alcătuită din trei cuvinte scurte: Să nu furi.

Ce mă îngrijorează pe mine, este prezența unuia, Horia Roman Patapievici, un sconcs spurcat care ar trebui dus într-o rezervație și pus degrabă sub protecția legii. El și mulți alții. Acolo ar avea libertate deplină să-și împrăștie dejecțiile, să se miroase între ei, să întrețină dialoguri imbecile, iar noi să avem posibilitatea să zburăm câteodată deasupra acestui cuib de cuci. Acolo ar fi locul lui Patapievici, nu între românii care trudesc ca să-i asigure lui o viață de trântor și-apoi, să fie obligați să-i ocolească spurcăciunile pe care le împrăștie fără rușine, fără bun simț.

Dacă HRP ar fi un Adonis, ai fi tentat să spui că omul are un complex  de superioritate pe care nu și-l poate stăpâni. Dar uitați-vă ce pocitanie. O scârnăvie. În frustările lui existențiale, pocitania găsește că e cineva dacă bălmăjește niște vorbe urâte la adresa românilor. Asta are-n cap, asta clamează.

L-aș trimite în rezervație și pe  CTP, nu de alta, dar m-am săturat să văd mereu o mutră de criminal în serie, care batjocorește Biserica și limba noastră. Și încă niște nume: Alina Mungiu pentru Evangheliștii, V. Bănescu pentru întreaga activitate, Andrei Pleșu pentru picioarele primite-n fund de la Băsescu, Gabriel Liiceanu pentru felul practic în care și-a încununat opera Apel către lichele, Andrei Caramitru pentru gradul de îndobitocire la care a ajuns.

Uitându-te la ei, pricepi mai bine sensul cuvintelor ,,Frumusețea va mântui lumea’’.

Presbiter Iovița Vasile

Sfântul Isaac Sirul: Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l

„Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te bârfit şi nu bârfi. Fii blând şi nu fi zelos în rău…Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoşi. Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate. Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…

De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba. Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri. Și de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău. Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el. Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara. Şi de nu poţi măcar până seara, posteşte măcar să nu te saturi

De nu eşti curat în inima ta, fii măcar curat în trupul tău. De nu plângi în inima ta, îmbracă-ţi în jale măcar faţa ta. De nu poţi milui vorbeşte măcar cu un păcătos. De nu eşti făcător de pace, fii măcar iubitor de îmbunare. De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav. De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi. De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el…

De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înţelepciunea şi nu aurul. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia…

Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Dumnezeu o are faţă de lume!”

(Cuvinte despre sfintele nevoinţe ale Sf. Isaac Sirul, Filocalia X)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Mitropolitul Augustin de Florina: Trebuie să-ți faci timp!

Trebuie să-ți faci timp, ca să-L cunoşti tu însuţi pe Hristos, să înveţi să comunici cu El şi după aceea să-l înveţi şi pe copilul tău, să-i vorbeşti de Biserică, de slujbe, de Dumnezeiasca Liturghie, de toată taina mântuirii în Hristos. Da, trebuie să-ți faci puţin timp. Nu spun să-ţi faci atâta timp cât îşi făceau sfinţii şi asceţii. De exemplu, Sfântul Arsenie: acesta din momentul în care soarele apunea până când răsărea din nou, de la apus la răsărit, şapte – opt ore întregi stătea drept, ţinea o batistă, plângea fără încetare şi se ruga la Hristos. Unde sunt astăzi oamenii rugăciunii? În toată Elada să cauţi, nu vei găsi. Poate doar în vreo peşteră din Sfântul Munte; acolo va fi vreun sufleţel sfânt care să stea toată noaptea, ca o lumânare aprinsă, să se roage şi să implore. Acum pentru alte lucruri își fac timp oamenii. Îmi spunea un poliţist: Treziţi-vă voi, predicatorii, lumea se pierde; de la apusul soarelui până la orele dimineţii doamne şi domnişoare joacă cărţi şi apoi se întorc acasă cu taxiul. Ore întregi pentru jocuri de cărţi, pentru fotbal, pentru chefuri păcătoase.

Iată de ce Hristos rămâne necunoscut. Dacă vrei să-L cunoşti pe Hristos, nu-ţi spun să faci ceea ce au făcut Sfântul Arsenie şi Sfântul Antonie. Ştiu că ai serviciu, eşti gospodină, eşti funcționar, eşti om de ştiinţă, eşti elev. Dar, din douăzeci şi patru de ore câte are o zi, economiseşte trei sferturi: un sfert ca să te rogi şi să vorbeşti cu Dumnezeu, un sfert ca să studiezi Sfânta Scriptură şi să-ţi vorbească Dumnezeu şi un sfert ca să vorbeşti tu altora despre Dumnezeu aşa cum a făcut samarineanca consătenilor ei.

***Într-o predică a sa spunea: „Eu voi pleca. Unde voi merge? Oriunde aş merge, dacă voi vedea că Ortodoxia este în primejdie, voi face revoluţie, voi trage alarma. Nu voi lăsa Biserica lui Hristos nici ateilor, nici masonilor, nici ecumeniştilor…”.
„Mă rog ca Dumnezeu să vă deschidă inimile şi urechile, ca să ascultați cuvântul lui Dumnezeu şi să vă luptaţi pentru tot ce e mare şi înalt. Nu inimi reci. Limba voastră să fie chitară, trâmbiţă, sabie de foc, ca să-L predicăm pe Hristos, pentru că El este şi El a rămas singura nădejde a lumii. Lui fie slava şi stăpânirea în veci. Amin.”

(fragment din Predica la prăznuirea Sfântului Apostol Andrei, din cartea „Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani”, vol. 2

SURSA:
VOLUMUL 21 DIN SERIA “Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani” https://acvila30.ro/a-aparut-volumul-21-din-seria-ne-vorbeste-parintele-augustin-mitropolitul-de-104-ani_3/

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Trezeste-te, popor al Învierii !


Ai fost aruncat în cea mai crunta erezie și tu lâncezești in ea. Te complaci in ea, coabitezi cu erezia, ti- a devenit o a doua fire. Ti- a fost furată Biserica, Credința, Ființa, Neamul și tu te faci că nu știi, nu vezi și nu auzi. Precum ierarhia,tace și poporul. Nu mai vedem Adevărul ? Atunci am pierdut și Biserica. Biserica fără Adevăr nu exista. Biserica este acolo unde se propovăduiește Adevărul. Ortodoxia este Credința în Adevăr! Noi nu căutăm o alta ” biserică” ; noi rămânem în Una ,Sfânta, Sobornicească și Apostolească Biserică, intru Adevărul lui Hristos.
Nimeni și nimic nu ne garantează că , urmând propovăduitorilor unor erezii, vom rămâne în Biserică.

Fr. Mihai Dinculescu

Bartolomeu este cel mai mare eretic al tuturor timpurilor

În timp ce regretatul Nikolaos Sotiropoulos l-a numit pe pseudo-patriarhul Bartolomeu cel mai mare eretic al tuturor timpurilor, acesta își continuă, ca un alt veritabil papă răsăritean, lucrarea sa ecumenistă…

Trist este că metoda urmată de ereticul papă Francisc și Bartolomeu este absolut identică și asta îl face pe Patriarhul Ecumenic, Papă al Orientului. Așadar, ca doi Papi, neiubitori și adversari veritabili ai Ortodoxiei, despotici samavolnici nedrepți fața de Mărturisitorii și Mucenicii Ortodoxiei, ei lucrează asiduu pentru panerezia ecumenismului.

Regretatul Nikolaos Sotiropoulos, teolog binecunoscut si apreciat, (fiu duhovnicesc al Mitropolitului Augustin de Florina)a spus într -un interviu: „ Voi spune ceva ce nu ar trebui să îl considerați excesiv. Îmi cântăresc bine cuvintele sau aș fi la închisoare. Bine. Dintre toți ereticii – citim istoria Bisericii – până în secolul prezent, secolul XXI, nu a existat un eretic la fel de mare ca Bartolomeu. De ce:

El aprobă ereziile și le numește „biserici”, în timp ce Biblia spune că o singură Biserică a întemeiat Hristos, Cea care are Adevărul. Și nu mărturisim acest lucru în Crez? „Cred într-Una Sfântă Sobornicească și Apostolică Biserică ”.
El aprobă botezurile heterodocșilor, ereticilor, în timp ce Pavel spune despre botez. Și ceea ce spune Crezul? Mărturisesc Un botez. Bartolomeu consideră botezurile ereticilor, la fel cu ale ortodocșilor.
Îi disprețuiește pe Părinții Bisericii, pe cei mari Sfinți, pe Făcătorii de minuni, ale căror Sfinte Moaște pline de Mir, vindecător se găsesc pretutindeni. Și ce declară ; Că Sfinții Părinți… sunt lipsiti de iubire, că au fost fanatici, au fost fundamentaliști și au rătăcit din idealurile lor, și acum sunt răsplătiți pentru aceaste căderi lamentabile.
Și acum vin ei, acești părinți moderni, care au multă dragoste, îi iubesc pe cei răi și îi urăsc pe ortodocși, să îndrepte lucrurile și să facă o societate creștină ideală! Bine. Este împotriva Părinților Bisericii,.. Se vorbește de teologie post-patristică sau teologie antipatristică.
Și acest Bartolomeu merge până unde nu a mers niciun eretic din trecut…
El admite și celelalte religii, care sunt creații ale demonilor, despre care spune Sfânta Biblie, ca sunt zeii popoarelor, idolii națiunilor. Este de acord cu alte religii și ce spune? Că și celelalte religii sunt „respectabile”, cuvântul este al lui, sunt „respectabile”, și sunt căi de mântuire, prin urmare toate celelalte religii duc și ele la mântuire. În timp ce Evanghelia spune că numai Hristos și credința în Hristos asigură mântuirea. Și spune că același Dumnezeu este adorat de toate popoarele, de toate religiile lumii, doar în alt fel în comparație cu Ortodoxia.
Ei bine, nimeni nu a spus niciodată toate astea. El este cel mai mare eretic al tuturor timpurilor, cu mult mai mare decât toți ceilalți eretici. Ecumenismul merge mână în mână cu noua eră, noua ordine a lucrurilor, globalizarea și așa mai departe”.

https://katanixi.gr/oi-dyo-papes-kai-giati-o-vartholomaios-einai-o-megalyteros-airetikos-olon-ton-aionon/

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Scrisoare deschisă către minciuno- ierarhii români

Această scrisoare a fost alcătuită spre a fi trimisă la toate centrele eparhiale din țară și diaspora. Fiind considerată nepotrivită, a fost pusă deoparte și în locul ei s-a ales o variantă de catifea, parfumată, siropoasă, plină de temenele în fața ereticilor, pe care am semnat-o și eu, pentru că n-am vrut să fac notă discordantă. Socotesc că față de pseudo-ierarhii români trebuie să fim politicoși și civilizați, dar fermi, atunci când Adevărul este înăbușit ori ascuns, iar Sfânta Credință Ortodoxă, singura mântuitoare, este batjocotită și negată tocmai de cei care au datoria de a o apăra, chiar cu prețul vieții. Înțelegeți că vorbesc de,,oamenii lor’’, nu ai noștri, nu ai Bisericii.

Domnilor înveșmântați în odăjdii arhierești,

Ați participat la sinodul tâlhăresc din Creta, unde L-ați trădat pe Hrisos și ați batjocorit Biserica Sa. V-ați ascuns trădarea sub cuvinte pompoase. Ați atacat fățiș Sfânta Dogmă Ecleziologică, așa cum a fost formulată și introdusă în Simbolul Credinței de Sfinții Părinți de la Sinoadele I și II Ecumenice. Ați batjocorit Sfintele Canoane, după ce ați jurat că le veți păzi, îngăduind însoțiri nelegiuite între credincioși ortodocși și eretici. Ați introdus cancerul ecumenismului blestemat în Trupul neprihănit al Bisericii. Ați șters hotarele dintre Dreapta Credință și mulțimea ereziilor, pentru a netezi calea spre o unire mincinoasă, împotriva firii, dintre Adevăr și minciună. Știm că această unire este poruncită de vrăjmașii Mântuitorului Iisus Hristos, spre a constitui religia unică a viitorului, cea în care, în gândirea lor bolnăvicioasă, Dumnezeul Adevărului va fi înlocuit cu blestematul antihrist. Ați tăcut atunci când Bartolomeu din Constantinopol a batjocorit Sfânta Biserica a Ucrainei, acordând o autocefalie mincinoasă unor bande de derbedei mireni. Acum sunteți complici la toate monstruozitățile și crimele îndreptate împotriva Bisericii păstorite de ÎPS Onufrie. În toate acțiunile voastre, disimulate cu grijă, luptați împotriva lui Dumnezeu, având ca misiune dărâmarea Sfintei Biserici din interior. Sunt adevăruri pe care, oricât vă străduiți nu le puteți ascunde ori înăbuși. Poporul Ortodox al lui Dumnezeu simte și s-a detașat de voi, încât ați ajuns să faceți ,,pastorație’’ cu autorul jandarmilor și a gardurilor de protecție.

Știm, vedem bine că vă pregătiți să să desființați ceea ce au hotărât Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic în privința Sărbătorii Învierii Domnului. V-ați și pronunțat public și cu entuziasm în această privință, conformându-vă cerințelor vrăjmașilor lui Hristos. Vă prevenim: să nu cutezați să comiteți această fărădelege și să schimbați data Sfintelor Paști! Vă cerem imperativ, încă de-acum, să părăsiți scaunele episcopale în care ați fost așezați de puterea lumească, împotriva Sfintelor Canoane. Este singurul bine pe care-l mai puteți face Bisericii noastre.

Avem puterea primită. de la Hristos Mântuitorul de a lega și dezlega pe pământ, și ne vom folosi de ea pentru a vă lega cu legături nedezlegate, pentru a vă împiedica să mai comiteți aceste adevărate crime împotriva Adevărului.

Știm bine că vă pregătiți să intrați sub ascultarea ereticului și diabolicului papă, în 2025, împreună cu ereticul și schismaticul Bartolomeu din Constantinopol. Dumnezeu să vă stea împotrivă! Nu mai vorbiți în numele Bisericii noastre, pentru că nu mai aveți nicio legitimitate. Vom cere Poporului Dreptcredincios, prin toate mijloacele, să nu vă urmeze în calea voastră piezătoare de suflete.

Parte a Poporului Ortodox Român

Presbiter Iovița Vasile

Demnitatea de creștin

Pentru Martirii primelor veacuri ale creştinismului, demnitatea de creștin valora mai mult decât viața și de aceea se dădeau pe sine torturii şi morţii dornici să-L imite pe Iisus. Îndumnezeirea omului este demnitatea supremă posibilă nouă datorită iubirii lui Dumnezeu pentru noi.  Sfântul Vasile cel Mare ne spune că „pentru desăvârşirea vieţii este necesară imitarea lui Hristos.” (Despre duh, cap. XV) De asemenea, Sfântul Apostol Pavel ne avertizează: ,,Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Epistola către Evrei 12:14) Iar Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să-Mi urmeze Mie” (Evanghelia după Luca 9:23)

Observăm că în ultima vreme se dau legi care ne pun în pericol demnitatea de creștini. Hristos ne-a cerut să ne lepădăm de egoismul nostru și să ne supunem stăpânirii dacă stapânirea se supune lui Dumnezeu. Dacă stăpânirea nu se supune lui Dumnezeu, atunci ni se cere să ne apărăm demnitatea de creștini spre slava numelui Său, știind că nu putem sluji la doi domni: ,,Cu preț ați fost cumpărați; Nu vă faceți robi oamenilor.” (I Corinteni, 7, 23) Așadar, am fost cumpărați cu PREȚUL jertfei Mântuitorului.

Prin acordarea CNP, am fost numiți ,,persoane fizice” și ne-am obișnuit să ne considerăm așa… Sistemul face abstracție de sufletele noastre, dar Hristos ne-a creat să fim PERSOANE DEPLINE, cu suflet chemat la mântuire și cu trup. Așadar, acordarea CNP a constituit un atac dur la adresa demnității noastre creștine, deși nu l-am perceput la timp ca atare. După CNP, a apărut cartea de identitate în care CNP a devenit mai important decât numele, deoarece calculatorul lucrează cu numere, nu cu nume… Am acceptat și așa ceva, deși trecerea de la nume la număr este o problemă cu urmări grave pe plan duhovnicesc, așa cum scrie în Apocalipsă, capitolele 13 și 14, de care se fac răspunzători toți cei implicați, toți cei care trebuia să vorbească și au tăcut.

Trecerea la documente electronice agravează situația, deoarece NUMĂRUL de om primește SEMN (666). Vaccinarea oamenilor a adus cu sine codul MAC, un alt număr, care se poate depista și în rândul celor decedați, din cimitire. Încet și sigur Sistemul găsește modalități de a atribui numărul de om pe mână sau pe frunte…

Deja se fac legi care ne fac total dependenți de FIARĂ, adică de inteligența artificială care ar putea decide dacă trăim sau nu, dacă și cu ce să ne hrănim, dacă și unde călătorim, ce cumpărăm, ce medicamente are voie să ne prescrie medicul etc. Ni se răpește astfel nu doar demnitatea de creștin, ci libertatea și posibilitatea de a ne mântui.

Toate aceste măsuri apar pe fondul îndepărtării creștinului de Dumnezeu. Păcate mari precum avorturile și homosexualitatea au fost legiferate fără o reacție consecventă din partea creștinilor. Desfrânarea și vrăjitoria de asemenea au atins cote alarmante. Neamul românesc se complace în păcate de moarte pentru care plătește scump: ,,Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când își urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu; când Îl trădează, să se gătească de pedeapsă.” (Arsenie Boca)

Și, uite-așa,creștinul poate deveni o persoană fizică lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân pentru care muncește, adică sclav. Spre deosebire de sclavia din primele veacuri creștine, sclavia antihristică pune stăpânire și pe sufletele oamenilor prin controlul minților acestora. Aceasta este sclavia despre care în Apocalipsă, capitolul 14, ni se spune: ,,Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.”( Versetele 9-11)

Numai întoarcerea acestui neam la pocăință mai poate amâna pedeapsa divină care ne așteaptă. Numai postul și rugăciunea mai pot slăbi puterea dușmanilor văzuți și nevăzuți care deja se cred stăpâni pe sufletele și pe trupurile noastre. Nu întâmplător Stareții din Optina se rugau împotriva pecetluirii astfel:

,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzește-ne de înșelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, și ne izbăvește de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe noi și pe toți dreptmăritorii creștini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica lui Dumnezeu și să ne depărtăm de Tine și de Biserica Ta cea sfântă. Dă-ne, Doamne, mai bine să pătimim și să murim pentru sfânt Numele Tău și Credința cea adevărată, decât să ne lepădăm de Tine și să primim semnul mârșavului Antihrist și să ne închinăm lui. Dă-ne nouă, zi și noapte, lacrimi să plângem greșalele noastre și îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Înfricoșătoarei Tale Judecăți.Amin.”

Sora Pelaghia

Primăvara Învierii


O poezie dedicată mărturisitorilor și mucenicilor care au pătimit în temnițele comuniste!


Ninge, Doamne, ninge florile de măr,
Dalbe lăcrimare pentru cei ce mor!
Să le faci un giulgiu cu miresme dulci,
Și la pieptul tău, Doamne, Tu să-i culci!

Ninge, Doamne, ninge flori de liliac,
Peste răstigniții ultimului veac!
Să se-așeze tainic, cu sfios suspin,
Peste locul unde-s rănile de spin!

Să trimiți din ceruri un alai de îngeri,
Să ne strângă-n cupe ale noastre plângeri!
Să ne pomenească sfinții-n rugăciune
Și să ne cădească gropile comune!

Să alungi tristețea mamelor cernite,
Să le-mbraci feciorii în odăjdii sfinte!
Să-Ți slujească-n ceruri Sfântă Liturghie
Fiindcă i-au născut spre mucenicie!

,,Să-Ți așterni Lumina, Doamne, peste noi,
Să ne-mbrace trupul fiindcă suntem goi!
Strajă de arhangheli să ne pui la uși
Și să ne desfacă lanțuri și cătuși!

Primită de la Ieromonahul Gherman

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului: Când ceilalți ne rănesc, Hristos mângâie inima noastră


Aşadar, tristeţea şi mâhnirea nu ne-au fost date ca să suferim când ne moare o persoană apropiată, când pierdem bani sau când suntem încercaţi de vreo nenorocire, ci ca să ne ajute în lupta noastră duhovnicească. Să ne întristăm nu pentru răul pe care ni-l pricinuieşte aproapele, ci pentru păcatele noastre, cu care Îl întristăm pe Dumnezeu. Păcatele Îl alungă pe Dumnezeu, pe când supărările pe care ni le pricinuiesc ceilalţi Îl aduc aproape de noi, ca să ne apere.
Şi oricum ar fi, să ştii că de tristeţi, chinuri, ispite şi supărări nu scapi în viaţa de pe Pământ. Trebuie să dai piept cu toate acestea fără teamă, înarmat fiind cu credinţă, nădejde şi răbdare. Să îţi doreşti să nu cazi niciodată în ispită. Dar când Dumnezeu îngăduie că cazi, să nu te superi, nici să nu te tulburi în inima ta. Fă în schimb tot ce poţi, ca un ostaş vrednic al lui Hristos.


(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, pp. 251-252)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Cinci calități și cinci reguli de viață pentru a trăi în armonie cu tine însuți


Dr. KONSTANTIN V. ZORIN teolog
Oamenii înțelepți ne sfătuiesc să ne ghidăm după următoarele cinci reguli:
1. Curățește-ți viața de ură: învață să ierți.
2. Eliberează-ți inima de tulburări: cele mai multe sunt deșarte.

3. Du o viață mai simplă și prețuiește ceea ce ai.
4. Dă mai mult decât iei.
5. Așteaptă mai puțin și vei primi mai presus de așteptări.
Iată acum esența unei alte parabole interesante: ca să trăiești în armonie cu tine însuți, ai nevoie să ai cinci calități.
Prima: vei face fapte mari dacă Îl vei lăsa pe Dumnezeu să te țină în mâna Sa.
Ai încredere în pronia Lui și simte mâna Lui.
A doua: din când în când te vor „strunji” în mod dureros diferite probleme și ispite.
Rabdă durerea, dacă ea te înnobilează și îți transfigurează duhul.
A treia: a te îndrepta este adesea singurul mijloc de a rămâne pe calea dreaptă.
Recunoscând și înlăturând greșelile pe care le-ai făcut, vei crește ca profesionist și ca om.
A patra: cea mai importantă parte a ta, la fel ca grafitul de la creion, se află în interior. Observă întotdeauna cu atenție intențiile și trăirile sufletului.
A cincea: roadele sufletului sunt faptele tale, care lasă urme pe pământ. Chibzuiește fiecare pas pe care-l faci.
Din păcate, nu ne pricepem să fim fericiți! Deosebit de greu e să accepți durerea ca pe un medicament împotriva patimilor. De aceea ne și rugăm să fim izbăviți de tot necazul, mânia și nevoia, pentru sfârșit creștinesc, fără durere, în pace. Cerem de la Domnul să ne dea nu după dreptate și după meritele noastre, ci după mila și îngăduința Lui față de neputința omenească, fiindcă El este bun cu cei nemulțumitori și răi (Luca 6, 35). În această smerenie este nădejdea de mântuire.
Atunci când dragostea de Dumnezeu și de aproapele ne vindecă de orgoliul nostru rănit, războiul cu noi înșine se va încheia prin biruința păcii și armoniei lăuntrice. Cine a dobândit această comoară neprețuită nu se va lăsa amăgit de tentațiile rafinate ale lumii.
(Konstantin V. Zorin, Dacă puterile sunt pe sfârșite. Războiul și pacea omului cu el însuși, traducere din limba rusă de Eugen Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2015, pp. 159-160)

Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtați la întâmplare


Sfântul Teofan Zăvorâtul


Pentru rugăciune nu există un timp aparte: ea trebuie săvârșită tot timpul, în tot ceasul și în orice clipă.
Când lucrul nu vă permite să vă săvârșiți pe deplin pravila de rugăciune, săvârșiți-o pe scurt. Dar niciodată nu trebuie să vă grăbiți. Dumnezeu este pretutindeni. Dimineața să-I dați mulțumire și să-I cereți binecuvântare cu cuvintele voastre, făcând câteva metanii și este de ajuns! Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtați la întâmplare. Ci întotdeauna cu mare evlavie. El nu are nevoie nici de metaniile noastre, nici de rugăciunile noastre lungi. Un strigăt din inimă scurt și puternic, iată ce este de folos! Iar aceasta se poate face din mers! Prin urmare, puteți să vă rugați neîncetat. De aceasta să vă îngrijiți și în această direcție să îndreptați tot ce faceți.
Sfântul Epifanie a fost întrebat: „Cum să împărțim timpul?”. Timpul?! Pentru rugăciune nu există un timp aparte: ea trebuie săvârșită tot timpul, în tot ceasul și în orice clipă. Sfântul Vasile cel Mare a fost întrebat: „Ce înseamnă a ne ruga neîncetat?”. Iar el a răspuns: „Să ai în inimă starea de rugăciune și te vei ruga neîncetat. Cu mâinile să lucrezi, iar mintea să o înalți la Dumnezeu”. Apostolii au înconjurat tot pământul și câte osteneli au săvârșit?! Dar în același timp s-au rugat neîncetat. Și porunca aceasta ei au scris-o. Duhul credinței, al nădejdii și al lăsării în voia lui Dumnezeu, iată ce trebuie să aprindem în inimă.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Editura Egumenița, pp. 38-39)

Selecție și editare Sora Gabriela Naghi