Dragă Părinte Teodor, 

Cu mare bucurie și emoție am primit mesajul Sfinției Voastre în ziua Conferinţei Teologice: „Ortodoxia în contextul marii resetări”, desfășurată în Municipiul Urziceni, cu ocazia prăznuirii Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul.

Cuvântul Sfinției Voastre a fost citit de Părintele Grigorie Sanda, ieromonahul care, ca și noi, vă apreciază pentru lupta pe care o duceți și prețioasele Dumneavoastră învățături, mereu în strânsă legătură cu învățătura Bisericii.

M-a mangaiat profund faptul ca Parintii prezentatoriu si fratele teplog Mihai Silviu Chirila au citat deseori in expunerile lor fragmente din mesajul Sfintiei Voastre, considerandu-l personal ,,marturia sufleteasca” a Conferintei.

Va multumim mult pentru dragostea si sacrificiul Sfintiei Voastre si Va dorim sanatate si un motiv puternic pentru luminarea ortodocsilor din intreaga lume.

Va imbratisam din toata inima,

Preot Claudiu Buza

---

Dragi frați ortodocși ai Bisericii Domnului,

Ne-am bucurat foarte mult să aflăm că ţineţi astăzi la Urziceni o Conferinţă Teologică cu tema de mare actualitate „Ortodoxia în contextul marii resetări”, de fapt în legătură cu sărbătoarea Sfântului Paisie Aghioritul, căruia i-aţi dedicat și o biserică. Sfântul Paisie cu viața și învățătura sa, pe urmele Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți, ne îndrumă și astăzi să învățăm și să experimentăm căacel singur Mare Început adevărat din istoria umanității și în viața oamenilor din toate epocile. se realizează prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos, care continuă neîncetat în cadrul singurei Biserici adevărate, Biserica Ortodoxă.

Falșii profeți și falșii învăţători de toate vârstele, care includ artizanii de astăzi ai „New Age” și „Noua Ordine”, pe care pe bună dreptate îi numiți în Programul vostru „Piața elitelor globaliste”, încearcă să readucă înapoi vechiul, să prezinte vechea lume păcătoasă, lumea diavolului, ca pe ceva nou și atrăgător, să dărâme unicitatea Credinței Ortodoxe, pentru ca în adânc să creeze religia universală a lui Antihrist, să readucă întunericul, să inducă oamenii în eroare cu trecutul nou, dar careeste vechi și distructiv.

Știm însă din Sfânta Evanghelie că, când Hristos și-a început predica de după Botez în „Galilea neamurilor”, în Galileea multireligioasă și interreligioasă, atunci numai „poporul care ședea în întuneric a văzut lumină mare și celor care ședeau în latura și în  umbra morții, lumină le-a răsărit’’ (Matei 4, 12-17). Când Apostolii Petru și Ioan au fost îndemnați de către conducătorii evreilor să nu-l mai predice pe Hristos, ei au răspuns că nu există alt Mântuitor și Răscumpărător, cei care se întorc către alți mântuitori falși își riscă mântuirea, la fel ca și cei ai religiei și lumii de astăzi: „Și nu este mântuire în altul, căci nu este sub cer alt nume dat oamenilor prin care să fim mântuiți”(Fapte 4, 12).

Apostolul Pavel îi critică pe falșii apostoli și pe falșii învățători care, la fel ca susținătorii de astăzi ai ecumenismului, au alterat și au schimbat predicarea apostolică introducând propriile lor învățături omeneşti, propovăduind în esență o altă evanghelie.În atitudinea sa strictă față de toți potențialii reformatori și modernizatori, se introduce o atitudine mai strictă decât cea pe care am ales-o cu îngrădirea canonică faţă de erezii, se introduce excomunicarea și anatema acestora, lucru pe care Frăţia Ortodoxă îl va face, atunci când se va întări și va domina printre preoţi. Se include chiar și pe sine în cazul în care schimbă ceea ce a predicat anterior. Mă mir, spune el galatenilor, că aşa de grabă treceţi de la Cel ce v-a chemat, la o altă evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema. El repetă anatema încă o dată, astfel încât nimeni să nu se îndoiască de poziția lui strictă (Galateni 1, 6-9).

Sf. Paisie, calugărit de ceva vreme in Sfânta Manastire Stavronikita nu a întrerupt în principiu, împreună cu întreaga obşte monahala, pomenirea patriarhului Atenagora, ca si celelalte manastiri din Atos. Au fost deranjați și întristați când au fost informați că patriarhul ecumenic și francmason a predicat public poziții ecumenice din care a reieșit că nu acceptă unicitatea Credinței Ortodoxe, a spus că toate religiile îmbunătățesc oamenii și, ceea ce este mai teribil, că Biserica pe care a întemeiat-o Hristos nu există acum, dar toate confesiunile creștine trebuie să se unească și să restabilească Biserica. Scrisoarea privitoare la această tulburare este semnată de starețul Mănăstirii, arhimandritul Vasilios (Gontikakis), ieromonahul Grigorios (Hadziemmanouil) și călugărul Paisie. Scrisoarea a fost redactată la 21.11.1968. În sfârşit, după cum scrie stareţul Basilios într-o altă scrisoare către Sfânta Comunitate în numele Frăţiei Monahale şi al Sfântului Paisie, la 7 octombrie 1970,„După declaraţia patriarhului cu privire la Filioque și purgatoriu, ca simple obiceiuri, am opritpomenirea, deoarece dispăruse orice marjă de toleranță sau perioadă de așteptare”. Acum, după declarațiile mult mai rele ale Patriarhului Bartolomeu și ale altor patriarhi și episcopi, mai ales după hotărârile neortodoxe ale pseudo-sinodului din Creta, episcopii tac, nu îndrăznesc să reacționeze. Cu Harul lui Dumnezeu, pe calea Sfinților Apostoli, a Sfinților Părinți și a Sfântului Paisie umblăm doar cei care ne-am îngrădit.

Există multe poziții anti-ecumeniste ale Sfântului Paisie, care nu se încadrează în limitele unei salutări. Multe dintre ele există în studiile colaboratorilor noștri pe care le-am publicat într-un număr special al revistei „Theodoria”, pe care l-am dedicat Sfântului cu ocazia includerii sale oficiale în Sinaxarele Bisericii (numărul aprilie-iunie 2015).

În încheiere, arătăm că Sfântul Paisie a experiat în viața sa ceea ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur, rezumând învățătura hagiografică și patristică: că o viață curată nu este de nici un folos atunci când doctrinele sunt corupte de erezii: „Nu folosește la nimic o viață curată, a dogmelor corupte.” .Cu lupte ascetice dureroase și respectarea poruncilor lui Dumnezeu, Sfântul s-a curăţit și s-a sfințit prin conlucrarea Harului Divin. În același timp, însă, a apărut ca un campion și mărturisitor al Credinței Ortodoxe, model și exemplu pentru viața tuturor ortodocșilor. Și doar existența lui și prezența lui în secolul XX dezvăluie cum trebuie să fie adevăratul om al lui Hristos, în comparație cu ne-omul „New Age”-ului, al Antihristului. Totul în Hristos este nou și fără vârstă. Antihrist este bătrân și periculos. Sper ca binecuvântarea și rugăciunile Sfântului Paisie să ne întărească în viață și în luptele noastre.

Felicitari participanţilor la Conferinţa Teologică de la Urziceni, Romania.
În cinstea Sfântului Paisie Aghioritul
(12 iulie 2022)

 

Marți, 12 iulie 2022, cu ocazia sărbătorii Sfântului Paisie Aghioritul, la Urziceni, România, în locurile unde a luptat Alexandros Ypsilantis, a avut loc o Conferință Teologică cu tema „Ortodoxia în contextul Marii Resetări”.

Înainte de eveniment, în paraclisul închinat pomenirii Sfântului Paisie Aghioritul de frăția Părintelui Claudiu Buză, a fost săvârșită Sfinta Liturghie. La slujba de hram au slujit împreună preoți și un număr mare de credincioși, Turma mică, ai cărei păstori, nesuportând abaterile ecumeniste ale Patriarhului României, Daniel, și ale tovarășilor săi, veghează în cadrul Îngrădirii canonice, urmând calea Sfinților noștri în vremuri de erezii.

Conferința teologică a început cu salutul transmis special pentru eveniment de Pr. Theodoros Zisis, profesor emerit al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Tesalonic, în urma cererii Părintelui Claudiu. Părinții și Turma au ascultat cu mare bucurie salutul Părintelui Theodoros Zisis, considerând  fiecare cuvânt al respectabilului Profesor ca pe o binecuvântare deosebită. Părintele Theodoros, împreună cu Pr. Serafim Zisis i-au vizitat frații noștri din România, pentru a-i îndruma și sprijini în lupta lor.

Adăugăm că site-ul fericitului părinte Mărturisitor Nikolaos Manolis, katanixi.gr, joacă un rol important în calea Mărturisitoare pe care o parcurg frații noștri de acolo. Prin acest site, așa cum aceștia mărturisesc, învață, se inspiră și se îndrumă în chestiunile de Credință! Slavă Ție Doamne!

Au urmat referatele vorbitorilor, cu următoarele teme:

1. Transumanismul și antihrist

2. Mărturisirea ortodoxă în Agora ,,elitelor’’ globaliste

3. Biserica Ortodoxă în contextul proiectului ,,marii resetări’’

4. Sfântul Paisie – luminător și profet al vremurilor de pe urmă – Pr. Claudiu Buză

5. Ne putem sfinți și azi – Pr. Ioan Ungureanu

Pr. Claudiu Buză a prezentat referarul său cu tema: „Sfântul Paisios Aghioritul – luminător şi profet al vremurilor de pe urmă”, iar în continuare lectorii au răspuns întrebărilor din auditoriu. Printre principalii vorbitori s-au numărat Pr. Ioan Ungureanu și teologul Mihai Silviu Chirilă.

Noi, la rândul nostru, fiii duhovnicești ai fericitului Pr. Nikolaos Manolis, fiind profund mişcati de Credinţa lor fierbinte transmitem salutări frăției Părintelui Claudiu și tuturor părinților care luptă prin îngrădirea ierocanonică, dorindu-ne ca lupta fericitului nostru Gheronda (Pr. Nikolaos Manolis) să inspire preoți, monahi si pe toți cei care luptă pentru păstrarea iubitei noastre Ortodoxii. Să vorbim, să lucrăm, precum a spus Sfântul Paisie Aghioritul: „Dacă Biserica nu vorbește, ca să nu se producă ruptură cu statul, dacă mitropoliții nu vorbesc, ca să fie împăcați cu toți, pentru că îi ajută în ctitorii etc., dacă nici Aghioriții nu vorbesc, ca să nu li se taie alocaţiile, atunci cine va vorbi?”.

Este un fapt foarte important că preoții de acolo (din România, n.n), cât și cei din alte părți, îl consultă pe Pr. Theodoros Zisis în chestiuni de Credință. Acesta ar trebui să fie un exemplu pentru alți părinți din interiorul și din afara teritoriului elen a căror conștiință nu suportă ca mădularele Sfintei noastre Biserici să fie ademenite de panerezia ecumenismului.

Comentariu: Maria Kosmidou
Editare: Olga Kampouri

„Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt, zice Domnul” (I Petru 1:16)

În cinstea Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul, a cărui zi de prăznuire -12 iulie, a fost sărbătorită cu evlavie și dragoste la Paraclisul cu Hramul Sfântului Paisie Athonitul  din Urziceni, s-a organizat sub patronajul Sfinției Sale, Părintele Claudiu, o Conferință teologică, care s-a bucurat de o largă participare a numeroși Părinți din clerul de mir și cel monahal, monahi, monahii, mireni. Tema Conferinței, deosebit de importantă și actuală, „Ortodoxia în contextul marii resetări”, a suscitat interesul  invitaților, care s-au înscris în număr mare la sesiunea de întrebări-răspunsuri, care a urmat după prezentarea referatelor. În deschiderea lucrărilor s-a citit Salutul adresat Conferinței de către Părintele Profesor Theodoros Zisis și de către Frații ortodocși din Republica Moldova.

Am remarcat prezența Cinstiților Părinți Ieromonahi Grigorie Sanda, Paisie, Petru și mulți, mulți alții, însoțiți de o parte din obstile lor monahale, Părintele Ioan Ungureanu din Schit Orășeni, a Domnului teolog Mihai Silviu Chirilă și a mirenilor veniți din toate colțurile țarii : București, Urziceni, Ivești, Ploiești, Constanța, Brașov, Vâlcea, Moldova.

Au fost prezentate referate deosebit de interesante, conectate la lupta asiduă dusă de toți cei care au ales calea strâmtă și anevoioasă a îngrădirii de panerezia ecumenistă, pe care vă invit să le urmăriți pe portalul Mărturisirea Ortodoxă.

Referatele prezentate de Sfinția Sa, Părintele Claudiu din Urziceni :„Sfântul Cuvios Paisie -luminatorul Prooroc al vremurilor din urmă”, de Domnul teolog Mihai Silviu Chirilă, „Transumanism și Antihrist”, de Părintele Ioan Ungureanu, „Ne putem sfinți și azi!”, de Radu Cornel Paul, „Mărturisirea Ortodoxă în agora elitelor globaliste” și de Valentin Bucur, „Biserica Ortodoxă în cadrul Marii Resetări”, au punctat într-o manieră teologică, tulburările și ispitele veacului din urmă, elaborate în hrubele întunericului de zidarii sionisto-marxiști tranhumaniști, cu scopul transformării corpurilor biologice și a mentalului umanitații, cu alte cuvinte creearea omului nou adaptat Noii Ordini Mondiale.

Referatul amplu prezentat de Sfinția Sa, Părintele Claudiu, presărat cu numeroase citate din viața, opera și minunile făcute de Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, poziția sa anti-ecumenistă și împotriva nom, ne-a mângâiat sufletele, ne-a îmbogățit mintea și ne-a însuflețit curajul de a continua cu mai multă implicare și devotament lupta antiecumenistă, de a înfrunta cu tărie ispitele. Ne-a insuflat după exemplul Sfântului Paisie, răbdarea de a îndura suferințele, bolile, durerile, tristețile vremelnice presărate de cel rău în calea noastră, ne-a dăruit forța de a înmulți rugăciunea și privegherea, având mereu în minte  dragostea jertfelnică pentru Hristos și aproapele a Sfântului Cuvios Paisie, „ luminătorul Prooroc al vremurilor din urmă”.

 *„Sfântul Paisie Aghioritul a pus în aplicare în viaţa sa, ceea ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur, rezumând învăţătura Agiografică și Patristică: că o viaţă curată nu are nici un folos când dogmele sunt corupte de erezii: „nici un folos nu aduce viaţa, dacă dogmele sunt corupte”. Cu dureroase lupte ascetice și respectarea poruncilor lui Dumnezeu, Sfântul (Paisie) s-a purificat și s-a sfinţit prin sinergia Harului Divin. În același timp s-a arătat ca un luptător și mărturisitor al Credinţei Ortodoxe, prototip și model pentru viaţa tuturor ortodocșilor. Şi numai existenţa și prezenţa sa în secolulXX arată cum trebuie să fie adevăratul om al lui Hristos, în contrast cu transhumanoidul  abrutizat al „Noii Epoci” a lui antihrist. Toate cele ale lui Hristos sunt noi și neîmbătrânite. Ale antihristului, îmbătrânite și periculoase.”

Binecuvântarea și mijlocirile Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul în faţa Tronului Împăratului Hristos să ne însoţească în fiecare clipă a vieţii noastre rânduită de Marele Arhiereu, pe acest pământ rătăcitor, pe drumul mântuirii către Patria Cerească! Amin.

Dr. Gabriela Naghi

1.Papismul şi protestantismul au falsificat Evanghelia

În ultima vreme mulţi membri ai pleromei Bisericii se neliniştesc pentru evoluţia destructivă şi violentă a aşa numitelor relaţii intercreştine dintre Ortodoxie şi cele două mari erezii ale Occidentului – papismul şi protestantismul. Această nelinişte s-a exprimat în mai multe feluri, iar anul acesta prin redactarea cunoscutei “Mărturisiri de Credinţă împotriva ecumenismului”, care, răspândită şi semnată de mulţi, pentru prima dată a deranjat şi a tulburat pe cei liniştiţi care se lăudau cu succesele lor ecumeniste.

Năvalnica şi atotcuprinzătoarea atmosferă politică şi culturală a globalizării urmăreşte nu numai desfiinţarea graniţelor geografice dintre popoare, ci şi dărâmarea temeiurilor spirituale, culturale şi religioase. Scopul urmărit este nivelarea diferenţelor şi particularităţilor, omogenizarea oamenilor în ceea ce priveşte crezul şi modul lor de viaţă, crearea unui nou tip de om, fără nelinişti duhovniceşti şi aspiraţii metafizice, ci alipit pământului, confortului şi prosperităţii materiale. Acest lucru deserveşte două ţinte precise ale proiectanţilor: oamenii vor ajunge nişte fiinţe consumiste şi orientate materialist, care vor îngroşa profiturile materiale şi economice ale întreprinderilor şi vor fi simultan sclavi şi luptători zi de zi pentru existenţă, pentru asigurarea bunurilor materiale, al căror grad de satisfacere este în mâinile celor puternici, ca prin crizele economice controlate sau de aprovizionare să ţină popoarele supuse şi ascultătoare.

Al doilea scop evident este de a pune la zid Evanghelia lui Hristos şi Biserica, care constituie unicele forţe de împotrivire la materialism, aşa încât Lumea Nouă să fie guvernată nu de Hristos, ci de Antihrist. Doar Hristos a biruit ispita satanei referitoare la bunurile materiale şi a învăţat că “nu numai cu pâine va trăi omul” (Luca 4, 4), iar ierarhizând materia şi duhul, lumea şi pe Dumnezeu, a dat prioritate lui Dumnezeu şi duhului: “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Şi în altă parte: “Ce va folosi omului, dacă ar câştiga lumea toată şi şi-ar pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?”( Marcu 8, 36).

Lumea creştină a Marelui Constantin, a Noii Rome -Constantinopolul, a Ortodoxiei, căreia spiritual îi aparţine şi a treia Romă, Moscova, a experiat şi a transformat această învăţătură ascetică şi desăvârşitoare a Evangheliei într-un mod de viaţă. Acum însă, ea trebuie înlocuită de către Lumea Nouă a mentalităţii materialiste a Americii şi a Europei, Pax Christiana de către Pax Americana.

Papismul (romano-catolicismul), de când s-a rupt de Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, a căzut în ispitele satanei şi s-a transformat într-o putere lumească cu preocupări economice, dinastice, ocupante, politice, cu doctrină şi mod de viaţă care nu au nicio legătură cu viaţa şi cu învăţătura Evangheliei. Aşa cum atât de dinamic a susţinut marele gânditor rus Feodor Dostoievski, papismul nu mai este nici măcar creştinism; dacă Hristos ar reveni pe pământ, sfinţii inchizitori ai Romei L-ar condamna şi L-ar răstigni. Aşadar, oamenii papei au distrus şi au sluţit Evanghelia, nu s-au purtat ca “lumină a lumii” şi ca “sare a pământului”, de aceea nici nu au putut cuceri sufletele oamenilor din Occident. Occidentul – Europa şi America, s-au îndepărtat repede de papismul nevrednic de credibilitate şi s-a descreştinat, deoarece “dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?” (Matei 5, 14). În mod justificat au respins şi au călcat în picioare abuzivul şi falsul creştinism al papei.

Protestantismul s-a opus şi el în mod justificat la absurdităţile şi la deviaţiile papismului, încercând însă singur, fără a cere ajutorul Bisericii, să se întoarcă la puritatea adevărului evanghelic, fără succesiune apostolică şi fără harul Tainelor, şi a condus de-a lungul timpului la o mulţime de schisme şi învăţături care neagă până şi Învierea lui Hristos, iar în planul vieţii morale justifică până şi “patimile de necinste”, după cum numeşte Apostolul Pavel homosexualitatea în capitolul I al Epistolei către Romani.

2. O dublă greşeală: amestecarea cu ereziile şi măciuca papismului
Aşadar, cu acest creştinism sluţit, desfigurat şi nevrednic de credibilitate al papismului şi al protestantismului vor să ne unească şi să ne identifice planificatorii New-Age şi ai mondializării, cu un creştinism cu o mentalitate materialistă, pământească, cosmocratică, pentru a stăvili influenţa binefăcătoare a Evangheliei şi a Bisericii în lume, pentru ca oamenii să nu-L mai găsească nicăieri pe adevăratul Hristos, pentru a ceda tuturor ispitelor diavolului şi pentru a se instaura Împărăţia lui Antihrist. Au reuşit deja să ne târască şi să ne arunce în panprotestantul “Consiliul Mondial al Bisericilor”, adică în Consiliul Mondial al ereziilor şi al rătăcirilor. Ce ruşine şi ce neruşinare! Mireasa lui Hristos, Trupul lui Hristos, Una, Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca Biserică, potrivită şi echivalată cu numeroasele lăstărişuri protestante, dintre care fiecare susţine că este adevărata Biserică. În final, există una sau multe Biserici? Şi ereziile sunt Biserici? Biserica de-a lungul timpului niciodată nu s-a identificat şi nu a coexistat cu corporaţiile şi organizaţiile ereticilor. A făcut-o nu din lipsă de iubire, ci pentru a-i ajuta pe eretici să se întoarcă prin pocăinţă şi în acelaşi timp pentru a-şi păzi credincioşii de erezie. Propovăduieşte la modul autentic adevărul, atunci când există pericolul ereziei, şi aşteaptă din partea celor rătăciţi răspunsul corespunzător. Dacă se va identifica cu ei, unde se vor mai întoarce aceştia? Vor rămâne acolo unde sunt, dacă vom aceepta, după cum proclamă unii “ortodocşi”, că şi acolo există mântuire şi acolo există adevăr. Îi punem într-o situaţie foarte dificilă şi pe toţi acei eterodocşi care au venit la Ortodoxie, care, dacă nu sunt statornici şi pe deplin încredinţaţi de pasul lor mântuitor, se smintesc şi deznădăjduiesc.

Încă de la început, papismul a privit cu bucurie şi cu satisfacţie intrarea noastră în “Consiliul Mondial al Bisericilor”, deoarece l-am lăsat astfel singurul revendicator al Bisericii celei Una, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti. Deoarece însă, spre deosebire de noi, nu uită că în a doua jumătate a secolului al XV-lea o posibilă alianţă cu ortodocşii la sinoadele reformatoare de la Constantza (1414-1418) şi Basel (1431-1439), mişcări premergătoare ale protestantismului, ar fi putut conduce la instaurarea sistemului sinodal şi ar fi putut desfiinţa primatul de autoritate papală, nu ne lasă doar cu protestanţii, ci ne vrea alături de el în faţa protestanţilor care au lepădat multe inovaţii. Şi după cum ne-a târât atunci la ruşinoasa Ferrara-Florenţa, pentru a nu confirma reforma sinodală, care ajunsese până şi la caterisirea papei de către chiar cardinalii săi, aceleaşi acţiuni le întreprinde şi acum. Ne atrage la dialogul iubirii cu caramelele sale, că suntem – chipurile – “Biserici surori” şi dialogăm “de pe aceleaşi poziţii”. Însă în mod oficial continuă să ne considere schismatici şi “cu lipsuri” sau “deficitari” din punct de vedere eclesiologic, ca să ne ducă prin recunoaşterea primatului la Uniaţie (= unire prin greco-catolicizare), a cărei condamnare la Freising (Monaco) de către plenul Comisiei Mixte de Dialog (în 1990) a fost îngropată şi făcută dispărută. Prin această activitate unilaterală, pe care fără a protesta şi prin tăcere am acceptat-o, se dovedeşte că papa până şi în cadrul Dialogului Teologic face ce vrea ca “primul” (protos) şi “infailibilul”. Prin urmare, de ce să mai dialogăm, dacă Vaticanul acceptă doar ceea ce-i convine, iar ale noastre le respinge şi le face ca inexistente? Noi repetăm prosteşte aceeaşi greşeală, ca şi oarecând la Ferrara-Florenţa când am semnat Uniaţia, şi ne facem din nou măciuca papismului prin inadmisibilul text de la Ravenna şi prin mai gravul proiect referitor la primatul papal din Cipru.

Trebuie să semnalăm că în condiţii similare facem aceleaşi greşeli, fără să fi învăţat din istorie. Elada şi Cipru, ca să fie ajutate de către Occident şi de către papa, semnează din nou, ca şi la Ferrara-Florenţa (1438-1439), texte unioniste inadmisibile, acceptă şi respectă pe panereticul papă – falsificatorul Evangheliei, însă în felul acesta izgonesc şi îndepărtează ajutorul lui Dumnezeu şi-i jignesc pe Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori ai Credinţei. Constantinopolul, care a încercat (odinioară) părăsirea lui Dumnezeu, din nefericire, ne conduce la acţiuni fals-unioniste, ne conduce la o nouă Ferrara-Florenţa, pe urmele celui ce avea să fie cardinalul Visarion al Niceii şi nu pe ale Sfântului Marcu Evghenicul, stricând şi el (Constantinopolul) Evanghelia şi îmbrăţişându-se cu “lupii grei” ai papismului şi ai protestantismului. De aceea, este nevoie de priveghere, după îndemnul Apostolului Pavel, care a prevăzut că “Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind lucruri stricate, ca să-i atragă pe ucenici după ei” (Fapte 20, 29-31).

Sursa: Orthodoxos Typos, 20.11.2009

Traducere din greacă: Ieromonah Fotie

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Vă mai amintiți cum a început totul? De la proclamarea ca principiu suprem a Toleranței: Suntem diferiți, nu suntem cu toții la fel; fii tolerant cu cel care e altfel decât tine; nu-l obliga să fie ca tine, lasă-l pe fiecare așa cum e; fii tolerant!

Cerința fiind valabilă numai când e vorba de atitudinea mea față de el. În schimb, ea nu mai funcționează deloc atunci când e vorba de atitudinea lui față de mine.

Încă nu am văzut un grad de intoleranță mai agresiv, mai crud, mai abrutizant decât cel practicat de cavalerii Toleranței. Luați doar cazul petrecut acum, sub ochii noștri, al unui distins medic din Iași, profesor universitar, și vedeți cu câtă „toleranță” e tratat pentru simplul fapt că a refuzat să se afilieze unei minciuni generalizate, să fie altfel.

Eu sunt credincios, cavalerul Toleranței este necredincios. Eu îl las în voia lui, nu-l oblig să creadă și nu-l judec pentru că nu crede. Pe el, în schimb, îl deranjează foarte tare credința mea, nu are liniște, nu poate respira din cauza ei și vrea să mă oblige să devin ca el. Aici nu mai funcționează toleranța, să mă lase pe mine să pot fi altfel decât el.

Vrea să scoată religia din școală, îmi interzice pelerinajele, mă obligă să nu mă apropii de un lăcaș de cult sub 300 m, îmi fixează reguli cum să mă cuminec – nu vă prefaceți că nu știți, că parcă eu vorbesc aiurea; toate astea le-ați trăit, nici n-a trecut un an de atunci, mai exersați-vă memoria, nu uitați chiar cu o asemenea viteză.

Eu sunt pentru familia tradițională, împotriva învățării copiilor să fie destrăbălați de la vârsta biberonului, pentru formarea noilor generații în spiritul moralei. Prin simpla mea opțiune el se simte discriminat, în schimb el nu mă discriminează pe mine că mă obligă să fiu ca el, să nu mi se permită și mie să fiu „altfel”, adică așa cum sunt. Normalul discriminează prin simplul fapt că există, dar anormalul nu discriminează când obligă normalul să devină anormal. Eu îl discriminez pentru că sunt altfel decât el, dar el nu mă discriminează când mă obligă să devin ca el.

Și nu mă îndoiesc că această pledoarie a mea pentru toleranță, pentru dreptul fiecăruia de a fi așa cum e, va fi taxată ca un gest de intoleranță.

Nota editorului. Spurcaţii sodomiţi şi gomoriţi să se retragă în vizuinile lor infecte. Să se împerecheze când şi cum vor. Să ne lase-n pace. I-am povăţuit cu vorbă bună, n-au vrut să înţeleagă. Şi nu vor înţelege nici în viitor. Sunt din ce în ce mai agresivi şi vor să ne impună spurcăciunile lor. Vor să ne corupă şi să ne sodomizeze pruncii Neamului. Încetaţi spurcaţilor! Va veni pedeapsa lui Dumnezeu peste voi, să n-aveţi nicio îndoială. Dacă vă spunem că veţi merge în focul veşnic al iadului, nu ne credeţi. Vă veţi convinge în scurt timp.

Presbiter Ioviţa Vasile

De ani de zile, acest individ sordid exprimă poziţii şi puncte de vedere proprii pe care le prezintă ca fiind poziţia oficială a Bisericii noastre. Presa neghioabă şi aservită se repede să-i soarbă vorbele băloase, apoi titrează în fel şi chip şi aruncă acuze nedrepte asupra Ortodoxiei. Faptul acesta pune în lumină şi mai mult decăderea pseudo-ierarhilor români. De ce nu se găseşte măcar unul care să-l tragă de mânecă pe impostor? Pentru că toţi, laolaltă cu Bănescu, sunt părţi ale aceluiaşi sistem ticălos, puşi să submineze Biserica din interior. Pentru că toţi sunt slugi obediente ale antihriştilor. Nu îndrăznesc să apere Adevărul, nu cumva să-şi pericliteze scaunele episcopale de care s-au legat cu funii şi curele, dar din care  pot fi înlăturaţi cu multă înlesnire. ,,Noi te-am pus, noi te dăm jos’’, este cuvântul de ordine. ,,Noi ştim apucăturile tale homosexuale, avem şi dovezi, şi oricând te putem arunca în mijlocul unui scandal cu magnitudine naţională. Ai uitat de Corneliu Onilă de la Huşi?’’

Ultima ispravă a lui Bănescu este ieşirea lui cu păreri proprii despre avort. Nu stau să analizez afirmaţiile acestei lepădături. Dacă patriarhul Daniel nu cutează să-l scoată din Patriarhie cu un picior în posterior, noi vom face tot ce ne stă în puteri ca dispară din Biserica noastră. Cu câteva zile în urmă, am citit un articol, pe care-l reproduc mai jos, şi care exprimă poziţia corectă şi veşnic neschimbabilă a Bisericii noastre în privinţa crimei numite avort. Nota bene, cuvintele aparţin unei femei simple, dar cu frică de Dumnezeu: „Mai bine mor de o mie de ori decât să-l scot afară!”

 Pr. Ioan Istrati: Un prunc cu 5% șanse de supraviețuire

O femeie a rămas însărcinată. Sarcina era ok, burta era destul de mică, bebelușul dădea din picioare. În luna a cincea, femeia a făcut iminență de avort, hemoragie uriașă. Profesorul ginecolog de la Iași a zis:

„Dă-l afară, că n-are nici 5% șanse să supraviețuiască!”

Femeia: „Mai bine mor decât sa-l dau afară!”… Doctorul: „Femeie, ești nebună? Copilul trebuie să înoate în lichid amniotic, nu mai ai deloc, sarcina e ca o minge spartă. Scoate-afară șobolanu’. Încă o hemoragie de asta și mori.” Femeia în lacrimi: „Mai bine mor de o mie de ori decât să-l scot afară!” Doctorul vânăt de nervi: „Ce idioți ați adus aici, cadre medicale… Ok, doamnă, nici să nu te ridici în picioare 4 luni, că iese afară.”

Cei doi soți merg la Doctorul ginecolog Gafar, din Târgu Neamț. Omul luminat le zice: „Țineți copilul!… Dacă vrea cel rău să-l omoare, sigur iese vreun preot, vreun scriitor, vreun om de seamă.”

Părintele Paisie de la Sihla îi zice femeii: „Spune de sute de ori pe zi Tatăl nostru și fă Cruce pe burtă de mii de ori, și va trăi!” Copilașul nu avea unde înota. Mama lui mărturisește cu mâna pe Cruce că l-a auzit în ea plângând. Știu că vocea vine din trecerea aerului prin corzile vocale, dar mama zice că și dacă moare, tot spune că l-a auzit în ea plângând. Și uite cu mii de rugăciuni și Liturghii, pe 8 februarie a ieșit un prunc sănătos, grăsun și trandafiriu care i-a asurzit pe medici cu plânsul lui.

Pruncul ăla sunt eu.

„Sărut mâinile, mamă!”…

(Preluare de pe ActiveNews)

Albert Bourla, şeful Pfizer: ,,Este ca împlinirea unui vis pe care l-am avut împreună cu echipa de conducere când am început în 2019. În prima săptămână ne-am întâlnit, în 2019, în California pentru a stabili scopurile pe următorii 5 ani. Iar unul dintre ele a fost să reducem populaţia lumii cu 50%. Eu cred că astăzi acest vis a devenit realitate’’.Aplauze macabre.

Ce va fi vrut să spună acest criminal de talie mondială, aflat în libertate. Încercăm să desluşim spusele sale, prin două ipoteze:

1.Omul nu prea ştie ce vorbeşte, îşi ia dorinţele drept realitate. E un individ de felul senilului Biden, căruia trebuie să i se scrie ce trebuie să facă şi să spună, ca apoi să facă o imensă boacănă: să arate presei şi lumii instrucţiunile scrise, pe care trebuia să le urmeze!

2.Bourilă e extrem de bine informat, cunoaşte efectele ucigaşe pe termen lung ale vaccinurilor pe care le-a produs şi cu care a fost injectată bună parte din populaţia globului. Aceasta ar urma să dispară până în 2024. Mai sunt doi ani, timpul ne va arăta cât adevăr exprimă cuvintele acestui satanist. Mă tem că această ipoteză este mai aproape de adevăr. Decesele subite care se produc în fiecare zi în lume sunt un argument în acest sens. La cunoştinţa noastră ajung doar o parte infimă, celelalte sunt tăinuite cu grijă de falsificatorii binelui şi ai adevărului.

Îndrăznesc să spun că la sfârşitul anului 2024 populaţia planetei nu va fi înjumătăţită. Nu pentru că sceleraţii lumii nu doresc – doresc cu ardoare, cum vedem -, nu pentru că vor fi făcut greşeli majore în strategia lor, nu pentru că le-ar lipsi mijloacele financiare şi tehnice, sau ucigaşii plătiţi. Veţi vedea cum Dumnezeu le îngrădeşte răutatea şi nemernicia. Pe unii-i va lovi cu moarte năpraznică. Ceilalţi nu vor învăţa nimic.

Presbiter Ioviţa Vasile

La ultimele dezbateri publice din sediul MAI, privind buletinele electronice, nouă, creștinilor, ni s-a dat asigurarea că vor exista în continuare și buletine fără cip, adică neelectronice. Așa cum există adeverințe de sănătate pentru cei care, din motive religioase, refuză cardurile de sănătate, am primit asigurări că vor exista și buletine neelectronice.

Între timp, a apărut Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării! Frumos și interesant pentru cei care au interes să promoveze digitalizarea, pentru cei care vor să ne conducă, să ne influențeze și să ne controleze total! Dar pentru ceilalți?

Din articolul ,,Ministrul Digitalizării, despre buletinele electronice: Avem ca deadline de implementare trimestrul IV al anului 2024” (1), nu reiese că s-ar fi luat în calcul faptul că România este o țară creștină. În finalul articolului, se precizează că ,,până în 2031, toți românii ar trebui să aibă buletine electronice”! De asemenea, în acest articol, se precizează că buletinul electronic ,,este foarte important, nu numai pentru cartea de identitate electronică, dar și pentru marile servicii publice: sănătate, partea de educaţie, evenimentele de viaţă, administraţia locală”.

Cine și de ce este atât de interesat de sănătatea mea? Cine și de ce este interesat de evenimentele din viața mea? De ce trebuie să am un cazier la purtător și un buletin de analize la zi? Ca să fiu o victimă sigură a traficanților de organe? Dacă asemenea practici n-ar fi, … nu s-ar povesti! Oricât de legitime ar fi aceste întrebări, din punct de vedere duhovnicesc sunt, totuși, neimportante.

În calitate de creștină, întrebarea de bază este de ce trebuie să am o identitate electronică la purtător! Pentru datele despre noi pot răspunde serviciile din fiecare domeniu. Și nu mă interesează în ce format le păstrează! A avea, însă,  un dosar la purtător este ca și cum ai avea certificat de sclav. Diferența dintre sclavii din vechime și cei moderni este că sclavii din vechime se puteau mântui! Sclavii moderni nu au această posibilitate. Căci iată ce spune Apocalipsa, cap. 13, vs. 16-18:

,,Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.

Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.

Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”

Datele despre ,,sănătate” transmit celor interesați câte doze de seruri experimentale li s-au inoculat sclavilor. Aici apar mai multe probleme de natură socială, morală (pentru atei) și religioasă (pentru creștini), deoarece vaccinurile:

1.Sunt experimentale, deci nimeni nu are voie să le declare obligatorii.
2.Au prea multe efecte adverse și niciunul benefic.

3.Conțin celule de fetuși avortați, aspect incompatibil cu Credința Ortodoxă.
4.Conțin nanotehnologie, aspect incompatibil cu mântuirea. Acest fapt presupune atribuirea unei identități digitale fiecărui om. Nu poate exista o identitate digitală fără număr în locul numelui de Botez și fără un sistem electronic de recunoaștere bazat pe 666! Și atunci de ce se dorește satanizarea României și a lumii? Existența codului MAC în vaccinuri a fost demonstrată. Numai Dumnezeu are dreptul să ne controleze TOTAL, nu și cei care cooptează spre cădere și spre smintirea aproapelui, chiar și fețe bisericești!

Sfântul Paisie Aghioritul ne-a avertizat că vom fi pecetluiți prin vicleșug. Se inventează o boală și sub pretextul vaccinării, ni se inoculează elementele peceții! Au existat deja, din păcate, căderi ale celor aleși, chiar clerici, care au încurajat lumea să se vaccineze. Unii au contestat legătura cu pecetea, alții au spus că vaccinurile sunt utile pentru sănătate ori au mimat vaccinarea, alții au sugerat că primele vaccinuri n-ar implica probleme privind mântuirea.  Am văzut deja că, fără certificatul verde cu codul codul QR, care conține 666, ni se poate interzice dreptul de a vinde și de a cumpăra! Observăm rolul crescând al codului QR. Buletinul electronic va înlocui, așadar, certificatul verde!

 Observăm legătura dintre buletinul electronic și așa-zisa ,,vaccinare”. Ce caută enzima luciferaza și nanoroboții cu hydrogel în aceste seruri? Ce se va întâmpla cu cei vaccinați după conectarea la 5G? Dacă întregul corp va funcționa ca un telefon și omul nu va mai fi stăpân pe emoțiile lui, cum se va mântui?

Deja cu un telefon bun se poate observa cine s-a vaccinat și ce cod a primit. Particulele de grafen se pot autoasambla și pot transporta markerul identitar pe mână sau pe frunte după conectarea la 5G! Ce este aceasta dacă nu e PECETEA lui antihrist? Deja se vorbește despre digitalizarea ființei umane și chiar despre internetul interuman.  Numai cine nu vrea nu observă că trăim vremurile apocaliptice! În această situație, creștinii trebuie să lupte pentru drepturile lor. Așadar, lupta poate fi comună, dar mântuirea va fi individuală. Fiecare va da răspuns privind alegerile pe care le face. Unii preferă pâinea lui Antihrist, adică avantajele materiale, alții – crucea lui Hristos!

5.Aceste seruri experimentale urmăresc modificarea genetică a omului. Modificarea genetică, pentru un creștin, este inacceptabilă, deoarece Dumnezeu ne-a creat bine. Un om modificat genetic nu mai este uman, ci transuman. Nu mai este făptură a lui Dumnezeu, ci o creație a omului influențat de satana. Nu mai este independent, ci sclavul proprietarului de tehnologie, care îl va influența permanent. Iată de ce avertismentul celor care acceptă pecetluirea este atât de dur:

,,Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,

Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.” (Apocalipsa, cap. 14, 9-11)   Așadar, ne putem aștepta ca, după conectarea la 5 G, cei vaccinați să simtă pe pielea lor ce înseamnă să fie monitorizați permanent! Iar buletinele electronice vor putea condiționa accesul la viața socială în funcție de numărul dozelor inoculate. În aceste condiții, se pune întrebarea de cine să ascultăm? Sistemul caută cu disperare modalități de a influența ori de a convinge și, pe fondul ateizării și al pervertirii morale, mai și reușește…

Pe noi, creștinii, atât ne intersează: capul Bisericii este Hristos, iar trupul Său este format din credincioși, preoți și ierarhi. Politicienii, pe care-i pomenim în rugăciunile noastre, ar trebui să se supună lui Dumnezeu și să nu dea legi care să ne pună în pericol mântuirea. Cu toții trebuie să facem voia lui Dumnezeu: și politicienii, și specialiștii din diferite domenii, și credincioșii, și preoții, și ierarhii! Dacă Hristos ne-a spus să nu primim în locul numelui de Botez un număr al cărui semn este 666, apoi NIMENI nu are voie să ne spună altceva!

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/ministrul-digitalizarii-despre-buletinele-electronice-avem-ca-deadline-de-implementare-trimestrul-iv-al-anului-2024-1846455

Lucreția P.

Acum doi ani vaccinurile sunt sigure, eficiente și musai. Azi Rafila și Iohannis au recunoscut că vaccinurile covid nu sunt eficiente. Mai este de recunoscut că nu doar că nu sunt eficiente, ci dimpotrivă, distrug imunitatea și sănătatea și ar fi trebuit să nu fie aplicate la scară largă, ci respectat protocolul. Urmează procesele pentru despăgubiri ale celor vătămați de vaccinuri.

Mai este de recunoscut faptul că nici un vaccin nu este sigur, dimpotrivă nu aduce nici un beneficiu și provoacă numai efecte adverse. Când se va recunoaște faptul că nu există virusuri și că teoria virală este o farsă, vaccinarea va primi adevărata etichetă de cea mai mare farsă științifică din istoria lumii. Consecințele vor fi radicale asupra multor aspecte ale vieții noastre, cât și mai ales asupra industriei Farma și tot ce a mituit în toate domeniile pentru a menține o asemenea farsă de astfel de proporții. Unii vor primi eticheta corectă de farsori, cei conștienți de realitate, care au continuat să mintă. Alții, deși cu studii superioare în domeniu, vor fi etichetați drept proști, că ei au chiar crezut în știință și în prezentările făcute de coafeze reprezentante farma, pe la rapoartele de gardă.

Nu au știut, au crezut și nu au cercetat și astfel așa zisa știință bazată pe dovezi este de fapt o pseudoștiință bazată pe comisioane, cadouri, tombole și tot felul de alte șpăgi, cot la cot cu ziariștii, politicienii, serviciile și alți oficiali.

Dr. Adrian Cacovean

Am înţeles. Pe vremea comuniştilor, ierarhia din România era dată cu sistemul şi hirotoniile erau valide şi nu erau eretici şi i-am iertat, i-am trecut cu vederea. Oare nu ştim că ierarhii erau pusi să danseze cu comunistii la chiolhanuri? Cu cruci si engolpioane la gât. Am aflat de un mare ierarh Iosif Gafton. Mare personalitate. A fost si locţiitor de patriarh când Patriarhul Justinian Marina, care îşi are locul sau in istorie, s-a retras la Mănăstirea Cheia. Ştiti că la o Mănăstire din Bucuresti e mormântul lui. M-am dus şi i-am sărutat mormântul. În biserica era tăcere de mormânt. Ceea ce vă povestesc, nu ştiu daca se va bucura de vreo credibilitate. Cum stăteam liniştit şi ziceam şi eu o mică rugăciune pentru odihna sufletului său, mi-au atras atenţia (după ce am terminat rugăciunea) zgomote ciudate. Ascult discret să vad cam de unde vin. Şi de unde credeţi că veneau? Din mormântul Patriarhului Justinian. Am profitat de faptul că nu era nimeni în biserică, decât eu şi soţia şi am pus urechea pe mormânt. Auzeam cădiri în mod destul de clar. Auzeam rugăciuni liturgice de la Sfintele Liturghii, auzeam prigoana lui de pe holurile Patriarhiei, auzeam clar cum îl înjurau securiştii în gura mare, auzeam din când în când gura aceluiaşi securist: ,,ne-ai tradat, popo, nu o să scapi”. Auzeam hirotonii de preoţi, de arhierei. De multe ori nu mai era nevoie să mai pun urechea pe piatra pentru că se auzea destul de limpede. Auzeam cum se destăinuia la câte cineva de încredere. Şi auzeam destul de des cuvintele lui acestea: ,,măi, măi, măi eu nu sunt aşa cum mă descriu unii. Mă chinuie comuniştii aştia, leprele astea in fel şi chip. Dacă joc teatru cu ei, că nu am incotro, nu înseamnă că sunt cu ei. Nici pe departe. Dar nu am ce face, măi. Dacă mă cert cu ei, ne desfiinţează ca Biserică. Cel mai greu lucru de făcut este cumpăna, bat-o pustiul”. Tot vocea Patriarhului se auzea de pe holuri: vine securitatea, măi, ascundeţi proiectele arhitecţilor pentru bisericile mele.Ascundeţi! Ascundeti acum tot că ne rad aştia, bandiţii”. Auzeam o voce de femeie: ,,mai puteţi, Preafericite?” „De ăştia nici în mormânt nu scap, sunt ca râia după mine, nu pot să respir, nu pot să mă mişc în voie. Nu pot să fac nimic fără ştirea lor, ducă-se”. Auzeam cum era bătut regulat de securitate. Se auzea: ,,Au, mă doare’’. Şi trei inşi ţipau la el şi-l injurau de Dumnezeu. Auzeam cum se ducea la o mănăstire de maici şi întrerupea imnul ,,Pre Stăpanul…” şi le zicea: ,,mai împrăştiate puţin, maicuţele mele, că vine securitatea”.

Aş sta toata ziua să vă povestesc. Era un diacon care îl certa pe Patriarh. Eu aşa am auzit. La şedintele Sfântului Sinod el plângea. Ţinea discursuri plângând. Le spunea sinodalilor că dacă nu se lasă cenzurat, securitatea desfiinţează Biserica.

Acestea am vrut să vi le spun. Fapte reale.

Ioan

„Mesajul meu este să iubim Neamul acesta!”
Pe 14 mai 1948 a fost cel mai mare val de arestări politice din istoria României. Mii de tineri – cei mai mulți elevi și studenți – au fost aruncați în beciurile Securității, primind apoi, după simulacre de procese, condamnări uriașe la închisoare. Începând din 2017, ziua de 14 mai a devenit oficial Zi națională de cinstire a Martirilor din temnițele comuniste.Este un prilej de aducere aminte, dar și de cinstire a supraviețuitorilor. Este un prilej, de asemenea, de a aduce în fața cititorilor noștri chipul unuia dintre cei mai încercați români ai ultimului secol, un român care merită nu doar prețuirea noastră, ci și mulțumirea și recunoștința.
Jean Maluș a fost un supraviețuitor al temnițelor comuniste și viața sa se așază în fața noastră drept mărturie a unui timp pe care vrem-nu vrem, nu avem voie să îl uităm.
„Mesajul meu este să iubim neamul acesta!”
Într-un timp în care valorile acestui popor sunt arse cu fierul roșu al ideologiilor de tot soiul, un om ne vorbea despre onoare, demnitate, cinste, onestitate. Și despre Dumnezeu. „Bătut, chinuit, ne-au rupt picioarele, dar sufletul și Credința în Dumnezeu și Hristos nu au putut să ne-o ia”, spunea Jean Maluș, fără a acuza pe nimeni pentru suferințele îndurate.

A fost ridicat de pe locomotivă la Depoul Oneşti. Avea 25 de ani și nimic, din acea zi, nu mai avea să fie la fel. „În perioada asta comunistă, noi am luptat pentru Credinţa noastră, Biserica noastră. Ne-au torturat, ne-au bătut, ne-au schingiuit, ne-au făcut tot ce le-a poruncit diavolul, a fost mai rău ca în iad. Eu nu am regretat nicio clipă, mi-a dat Dumnezeu să scap. În puşcărie a fost mai rău ca în iad. Era un student care a fost legat de perete şi bătut o noapte întreagă. „Să mori ca Hristos dacă nu te lepezi de Hristos”, i-au spus. Şi a murit legat acolo. Multe am văzut, eu am stat şapte ani în puşcărie şi am primit un singur pachet, de trei kilograme, de la părinţii mei de la Stânceşti. Apoi am fost dus la Canal, unde eram socotit nereeducabil pentru că nu m-am lepădat de Credinţă, dar Dumnezeu mi-a ajutat, am simţit puterea Lui. Aş fi vrut să mor, m-au bătut, dar nu am murit şi a trecut perioada asta… Aş putea să vă povestesc multe aspecte dar sunt depăşite de orice închipuire omenească. Mesajul meu este să iubim neamul acesta”, sunt cuvintele lui Jean Maluş. Cu atâta suferință atârnată de suflet, Ioan Maluș nu și-a urât torționarii. Nu a hulit, nu s-a plâns, nu a cerut nimic drept compensație pentru chinul acelor timpuri.„Nu mai puteam merge și mă duceau într-o pătură…”

Jean Maluș s-a născut pe 16 martie 1923, în satul Stâncești, comuna Mihai Eminescu, din județul Botoșani. Este arestat pe 14 martie 1948, când cobora de pe locomotiva de la trenul de marfă, de către Ruchenstain și Lungu. Făcea parte din lotul Mihai Puscașu, alături de alți câțiva. A fost torturat crunt în timpul anchetei la Securitatea din Botoșani și la cea din Suceava. Se spune că era cărat la tribunal într-o pătură, pentru că nu mai putea merge din cauza torturilor la care a fost supus.
De prin anul 1938, povestește Ioan Maluș, fiind elev la gimnaziul industrial, a înclinat spre naționalismul creștin. „Apoi m-am gândit că trebuie să luptăm pentru reîntregirea țării. Și, mereu, împotriva bolșevicilor, a comuniștilor”.
Citim în sentința nr. 351 din 21 martie 1949, prin care Jean Maluș era condamnat la ani grei de închisoare: „Aspectul subversiv, fascist și paramilitar al organizatiei în care au activat acuzatii din acest lot s-a stabilit în cursul dezbaterilor, atît prin masurile organizatorice inspirate dupa tipicul legionar, cât și prin scopul urmarit”. Judecata, de fapt un simulacru de proces, s-a petrecut în incinta pușcăriei din Suceava. „Apărător, din oficiu, mi-a fost un evreu care, în loc să mă apere, întărea acuzațiile. Au încercat să mă trateze luând în considerație statutul meu de muncitor, de mecanic de locomotivă. Dar, până la urmă, au ajuns la concluzia ca sunt nereeducabil! Și am fost condamnat la 7 ani de închisoare corecțională”.

Ioan Maluș este condamnat și trimis la Gherla. Este închis la Izolare, celula 62, un an si jumatate. A primit o singură vizită în celulă. „Cred că vizitatorul era Nicolski. A plecat furios pentru că noi i-am zis că ne simțim bine și că n-avem altă declarație de făcut”.

Greu de imaginat prin ce au trecut acești, a căror vină nu li se putea ierta: își iubeau Țara și credeau în Dumnezeu. „Se speriaseră și cei din alte camere de suferința mea. Au făcut cu mine „morișca”: m-au pus pe doi suporți și m-au bătut la tălpi, în serie, când Ruchenstain, când Lungu. Nu mai puteam merge și mă duceau într-o pătură. Ca să mai pot mișca degetele, am pus picioarele în tineta cu urină… Anchetatorii mei se mâniau mai cu seamă când le spuneam că nu mi-e frică de moarte…”

Demonii trecutului…

În iulie 1955 va fi eliberat, însă decenii la rând va fi urmărit de Securitate, în încercarea de a-l racola: Nu vrei matale sa fii patriot? „Am fost încercat și după ce am ieșit. Au venit să mă facă informator. M-au chemat. Când m-au întrebat, am spus că eu sunt patriot, că îmi fac datoria la locul de muncă. Nici în pușcărie nu am facut asta, cu dvs. să fac? Te ducem iar la Gherla, m-au amenințat. Mă duc singur, nu am nevoie!”.

Dacă a meritat atâta suferință? Vorbea cu amară tristețe la ce se întâmplă astăzi. „Lipsește educația tineretului. Nu mai este educat tineretul așa cum au fost noi. Acum… Am intrat în Uniunea Europeană. Dar la noi nu a dispărut sămânța de comunism. Timp de 40 de ani s-a înrădăcinat și la orice cotitură tot apar din nou”, spune Ioan Maluș. „A dispărut noțiunea de Neam. Noi nu putem uita sacrificiile moșilor și strămoșilor. S-a udat pământul acesta cu sânge de Martiri. Trăim astăzi datorită sacrificiilor lor”, mai spunea bătrânul. Nu regreta nimic din ce a fost. Doar că nu a murit lângă camarazii săi. „Da, regret că nu am murit lângă camarazii mei. Pentru că nu am rezolvat nimic că m-am întors în viață. Poate că am mai adunat păcate. Cineva s-a întâlnit la Canal cu fratele meu, Vasile. I-a spus: Ai un frate, Maluș? Da! Am stat cu el la Suceava, să știi că fratele matale este un martir! Așa i-a spus… Dacă muream atunci…”, spune batrânul cu lacrimi in ochi.
Jean Maluș a trecut la Domnul recent pe 8 iulie 2022, după 99 de ani de viață. Un erou, un Român, un mărturisitor discret, legionar, membru al Frățiilor de Cruce, luptător anticomunist, un Sfânt deghizat in pensionar cu suflet de copil.

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Astăzi se împlinesc 83 de ani de la asasinarea Martirei Legionare Nicoleta Nicolescu, o eroină care şi-a dat viaţa pentru Hristos şi ţară. Torturată, violată şi apoi trezită din nesimţire şi conştientă, Nicoleta a fost aruncată în flăcările crematoriului, jertfa sa rămânând întipărită cu litere de foc în cartea istoriei Neamului Românesc, alături de martiriul sfinţilor închisorilor: Virgiliu Maxim, Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Aspazia Oţel Petrescu, părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc, părintele Arsenie Boca şi mulţi, mulţi alţii. Sunt jertfe pe care nu avem dreptul să le dăm uitării, sunt Sfinţi pe care trebuie să-i cinstim, sunt icoane ale mântuirii Neamului Românesc, în faţa cărora ne plecăm astăzi genunchii.

Arestată în 1938, Nicoleta Nicolescu fusese schingiuită în beciurile Prefecturii Poliţiei Capitalei luni de-a rândul, în chipul cel mai crud. Iată, mai jos, câteva crâmpeie din cumplitele chinuri pe care le-a trăit această eroină, înainte de a pleca la Domnul: „Într-o celulă de la subsolul Prefecturii, cu oasele zdrelite, cu pieptul tăiat măcelăreşte ca să i se ia viaţa grabnic, eroina îi înfruntase aprig pe temnicerii şi schingiuitorii ei, refuzând să moară repede, aşa cum sperau ei. Încă mai respira şi cuţitele negre banditeşti, cu lame groase, îi sfârtecau trupul încăpăţânat să rămână pe viaţa asta, încăpăţânat să mai respire încă, până la ultimul strop de viaţă. Imagine dantescă de care gâzii cei fioroşi s-au îngrozit… Aruncată apoi pe podeaua unei camionete-dube, între lopeţi şi târnacoape îngropătoare de alte vieţi tinere în pădurea Pantelimon, fusese transportată la Crematoriu.

– Nu moare mă! Nu moare!… Nu vrea să moară!…În spatele Crematoriului, maşina se opri. Undeva mai pe dreapta, o uşă dosnică ce duce în incintă. Mecanicul de serviciu Ion Cerchez o deschise:

– Actele de…

– Care acte? – îi tăie repezit întrebarea unul din agenţi. N-are nevoie dă ele un’ să duce… Cară-te…

– Da, dar ştiţi, corpul trebuie înregistrat…

– S-a făcut de delegaţii Prefecturii: Siguranţa Statului. Ştim noi ce trebuie… Cară-te de-aici…

Pus în faţa autorităţilor „statului”, mecanicul deschise larg uşa şi se dă într-o parte, lăsându-i să intre – vrând-nevrând – pe cei doi asasini: Pavel Patriciu, Comisarul Prefecturii de Poliţie din Bucureşti şi agentul Iuliu Horvath.

Torturată şi arsă de vie la crematoriul din Bucureşti

Sacul atârna greu… Roşit de sângele pierdut al victimei, l-au apucat cu grijă de colţuri, să nu se murdărească, şi au intrat în crematoriu, cotind la stânga, pe culoarul palid luminat.

– Stai aşa!… Las-o jos că m-am pătat. Să schimb mâna…

Sacul fu trântit pe podeaua de beton, ca o povară apăsătoare şi, în cădere, gura legată i se deschise. Capul Nicoletei se revărsă înafară, la viaţă parcă. Horcăia în sânge încercând să respire şi ochii priveau straniu la cele trei personagii, înmărmurite la vederea ei încă în viaţă… Era aproape de ora 23…

Puţin mai apoi, în cuptorul cu nr. 1, rezervat permanent victimelor legionare, focul o cuprinse, în gemete apocaliptice de durere. Refuza, refuza să moară, parcă în ciuda călăilor…

Dintr-odată, nu se mai auzi nimic. Se făcu linişte, o linişte mormântală şi apăsătoare… Pe obrazul mecanicului de la Crematoriu, Ion Cerchez, se prelinse pe nesimţite o lacrimă şi încercă iute să şi-o ascundă cu mâna.

– A murit!… Ai văzut?!… Ţi-am spus eu…

Din coşul cuptorului cu nr. 1, fumul albăstrui se răspândeşte ca o perdea subţire deasupra oraşului cufundat în noapte, vestind mişelia cea mare… O viaţă de cruciată se stinsese în flăcări, pe rug… Din cer, stropi de ploaie încep să se reverse deasupra pământului ca la o comandă şi trăsnetele lui Dumnezeu încep să biciuie văzduhul cu fulgerări mânioase; dar focul iudelor, ascuns, pâlpâie neatins corpul martirei…” (fragmente din cartea „Martirii ne veghează din ceruri” de Nicolae Niţă).

Scriitorul Ciprian Voicilă evoca, în cuvântul rostit la conferinţa dedicată Sfinţilor Închisorilor din martie 2013, sfârşitul cutremurător al Nicoletei Nicolescu, descris de vechea sa prietenă, Sofia Cristescu, în textul autobiografic intitulat „Cetăţui sfărâmate”:

„Au dus-o cu o maşină în afara Bucureştiului şi, trăgând pe dreapta, au împuşcat-o. Au învelit-o într-o pătură şi au pornit din nou maşina. Au dus-o la crematoriu. Au ars-o, însă Bunul Dumnezeu a făcut ca cenuşa ei, ca de altfel şi a unor băieţi arşi acolo (echipa lui Miti Dumitrescu) să fie pusă în loc sigur de un suflet de creştin. El scrisese pe eticheta pusă în urnă: Necunoscută adusă în noaptea de 10 iulie din ordinul Siguranţei. Pentru că ne întrebam dacă este cenuşa ei cu adevărat, Bunul Dumnezeu a făcut ca atunci când am răsturnat borcanul într-un săcuşor de pânză verde şi l-am legat cu tricolor, să sune ceva: erau înşirate pe un ac de siguranţă o iconiţă cu Maica Domnului şi una cu Sfântul Nicolae, pe care le purta prinse dedesubt şi care erau acum corojite, dar destul de clare.”

Oferta diavolului
De doi ani și jumătate, niște diavoli, vă tot spun, măi românilor, că sunteți proști, nespălați, idioți, cretini, că nu știți să aveți grijă de voi și de ce e al vostru!

Niște diavoli, ce poartă diferite culori, care se numesc culori politice! Toți diavolii din iad, au golit acel loc de întuneric fără speranță și au ieșit la suprafață pentru bătalia finală.

Conform unui plan bine stabilit, de 33 de ani, diavolii „repartizați” acestui stat, acestui loc, acestui pământ numit România, au năvălit mai abitir peste noi, din clipa în care, un bătranel îmbracat în alb (papa?), a coborât dintr-un avion, a îngenunchiat și a sărutat pământul! Atunci, bătrânul a spus ceea ce se mai spusese în ortodoxia noastră, după cum amintea Patriarhul Teoctist: „Sărut acest pământ, căci aici e Grădina Maicii Domnului!”.

Din clipa aceea, diavolii s-au năpustit peste acest pământ, pârjolind totul în cale! De la păduri, la resurse, la copii, tineri, bătrâni, minți luminate, întelepciune, aproape tot! Au distrus sistematic tot ce creștea frumos pe aceste plaiuri! S-au îmbracat în costume scumpe, și-au arogat funcții înalte, s-au făcut „oameni politici”, specialiști, președinți de țară, premieri și mai ales „luptători” pentru democrație! Au făcut planuri, au înființat televiziuni, și-au „făcut” influenceri, și-au arogat dreptul de a fi „lideri de opinie”.

După aceea, au început, încet, încet, insidioși precum șarpele care a generat Căderea din Rai, să promită marea cu sarea, către un neam, cu frică de Dumnezeu! Întâi au început să povestească cum e cu drepturile omului, cum e cu statul de drept, cum e cu respectarea valorilor și egalității de șanse, cum e cu meritocrația și cum e cu „binele” pe care îl fac ei zi și noapte acestui neam! Planul diavolesc se desfășura sub ochii neamului, însă nimeni nu înțelegea ce se întâmplă.

Ca sa fie siguri, au vărsat atât de multă ură, încât nația asta, s-a împărțit în două: au început să se urască unii pe alții, au început să se înjure unii pe alții, au început să se întoarca spate în spate, unii cu alții.

În felul ăsta, diavolii erau siguri, că oamenii, nu-și vor mai vedea inimile! S-au întors unii împotriva altora, părinți contra părinților, copii contra părinților, frate împotriva fratelui, prieteni împotriva prietenilor! În acest fel, sfărâmarea neamului e mult mai ușoară, mai lesne de făcut. Unii au luat calea singurătății, alții au plecat în pribegie, alții au devenit abrutizați de greutăți și câțiva, au devenit obscen de bogați peste noapte, fără a avea vreodată vreun merit!

Au reușit să distrugă generații, au reușit să distrugă bunul simț, tradițiile de mii de ani, au reușit să verse mizeria morală, viclenia, minciuna, propaganda, crima și cel mai mare instrument al diavolului: Frica!

Diavolii întotdeauna ca să te cumpere îți flutură pe sub nas, ceea ce-ți place ție cel mai mult: visul cel mai ascuns al tău! Pentru unii înseamnă averea fără muncă, pentru alții înseamna puterea absolută! Pentru câțiva înseamnă și una și alta! Pe ăștia din urmă, i-a împărțit în doua: pe unii i-a făcut diavoli politici, pe alții i-a făcut diavoli de televiziune! Câtorva dintre ei, le-a cântat în struna și i-a făcut specialiști! Din toate domeniile vieții!

Aceste trei divizii de diavoli, au conlucrat mână-n mână, ca să pregatească bătălia finală! Aceasta bătălie, se dă pe acest pământ de 2,6 ani. Acerb, fără nici o regulă, fără nici o lege, fără bariere și fără șansă, poate pentru ei!

Bătălia finală dintre diavoli și oamenii simpli cu credinta în Maica Domnului și Fiul ei. Ți-au pregatit-o președinții țării de 33 de ani, te-au vărât pe tine neam creștin, dintr-o „luptă” în alta! De la „lupta” pentru democrație, pentru „statul de drept”, la „lupta” împotriva „corupției”, la „lupta” pentru „sănătate”, corupția însemnând camarila lor politică în totalitate, de la stânga la dreapta, timp în care omul ce se vroia un „jucator” iți flutura pe sub nas o cărticică ce se chema Constituție! Cu ea te amagea de fiecare dată și iți spunea că ce scrie acolo trebuie „imperativ” respectat! Doar de tine, romanule! Nu de ei! Dupa un dezastru absolut de 10 ani, camarila omului, s-a transformat precum șerpii care-și schimbă pielea, în altă camarilă, de altă culoare! Și acum, sub o armată de alt neam, „luptă” ca tu să fii „sănătos”, să faci „economie”, să mănânci gândaci și să-ți omori animalele din ogradă! Să nu mai ai casă, masă, familie, nimic.

Dar ei, diavolii sunt aceeași! O singură față cu mii de chipuri! Ca să fie și mai ascunsă lucrarea, te-a lăsat pe tine române, pe mâna unor diavoli de alt neam și altă credință decât a ta, ca să poată să-ți dea lovitura finală! Te-au mințit toți, continuu, fluturându-ți pe sub nas, libertatea de a fi „cetățean european”, de a te plimba pe unde dorești tu! Ai făcut-o, tu fiind de bună credință, neștiind că pentru toate firimiturile aruncate, vei plăti prețul: viața ta, a copiilor tăi, a bătrânilor tăi, cu tot ce decurge de aici! Ca să strigi că „vrei o țară ca afară!”.

Azi, tu neam creștin, ești în fața ultimei tale bătălii:
Bătălia dintre Diavoli și Lumină! Diavolul și-a mărit rândurile oștilor, aruncând în prima linie „specialiștii”, de orice fel, diavolii de presă și mincinoșii autentici! Rândurile Oștirii Luminii sunt puține, cei care discern încă Adevărul de Minciună, Binele de Rău și Dreptatea față de Nedreptate!

Tu, Oștire de Lumină ești un pic buimacă, căci nu te așteptai să fii chiar tu Oastea care va fi împuternicită să ducă Bătălia dintre Bine și Rău! Abia de aici înainte ochii minții tale se vor deschide larg, și vei vedea că „binele” pe care ți-l bagă pe gât un neamț, un musulman etc., și toată camarila de diavoli care sunt la ordinele Fiarei, cu toată armata lor de „oameni politici”, în costume scumpe cu averi imense și interese ascunse pentru păstrarea puterii absolute, în slujba unor degenerați și dezaxați, care sunt în diferite „instituții internaționale” ți-au făcut o Ofertă de nerefuzat! Iți spun că vor să fii sănătos cu orice preț, să devii „ecologist”, mințindu-te cu nerușinare diavoleasca „că iți vor binele”! Iadul întotdeauna a fost pavat cu bunele intentii! Ale altor diavoli mai mici! Ceea ce urmeaza este dincolo de puterea noastra de a înțelege și mai ales de a intui.

Un război crâncen pe viață și pe moarte, pentru viața fiecaruia dintre noi!
Am ajuns în punctul în care se va declanșa acest război nevăzut! Dincolo de puterile noastre, dincolo de numărul Oștirilor Luminii, dincolo de tot ceea ce ne imaginăm!

Și acest Război nevăzut a început în toată lumea!

Nu știu cum va fi la alții, dar la noi, se va duce sub un Drapel al Luminii îmbrăcat în cele trei culori ale strămoșilor căzuți pentru credință, libertate și demnitate. Acest Drapel va fi cu Chipul Maicii Domnului și Crucea Invierii! Este singurul Steag sub care Romania poate învinge diavolii!

Să fim biruitori, cu credință mare și să nu uităm ca în vremuri de grele încercari Harul Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul Lumii lucrează cel mai mult și cel mai ascuns! A venit vremea să ridicăm Steagul!

.

Filantropul și omul de afaceri Gigi Becali a participat duminică după-amiază la o procesiune organizată pe același traseu pe care a fost organizat marșul de propagandă homosexualistă cu o zi în urmă, informează RTV.

În timpul procesiunii, Gigi Becali a spus rugăciuni și a stropit cu apă sfințită străzile Bucureștiului pentru a le curăța de dâra lăsată de „mândrii” păcătoși exhibiționiști sâmbătă, prin centrul Capitalei României, în văzul tuturor copiilor.

Filantropul a fost însoțit de mai mulți preoți și monahi ortodocși și alți participanți la slujba de sfințire, inclusiv de la Frăția Ortodoxă, care au purtat icoane și steaguri tricolore și au spus rugăciuni.

Alesandru Anghel  (Preluare de pe ActiveNews)