ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

În vreme ce Se afla în cetatea Sa, Capernaum, Mântuitorului nostru I se aduce un om paralizat, întins într-un pat din care nu se putea ridica. Ca și boala lui Lazăr din Betania, ,,această boală nu era spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea, Fiul lui Dumnezeu să se slăvească’’ (Ioan 11, 4). Fiind în această stare de teribilă neputință, a trebuit să fie purtat cu patul de patru oameni. Aceștia arată, prin fapta lor, neclintita Credință în puterea Mântuitorului Hristos. Din fapta lor, văzând Credința lor, Domnul Iisus a spus slăbănogului: ,,Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!,, (Matei 9, 23). Credința lucre faptele cele bune, după cum ne încredonțează și ne cere Sfântul Apostol Iacov (2, 23). Limpede vedem, din cuvintele Scripturii, cum Credința unora este de folos spre mântuire altora, în cazul de față slăbănogului. Tot așa și Credința nașilor este spre luminarea și mântuirea pruncilor pe care-I aduc la Taina Sfântului Botez. Celor care se bizuiesc pe logica lor și spun că pruncul trebuie să ajungă matur și să aibă credință spre a fi botezat, le răspundem că gândurile lor nu sunt ca gândurile lui Dumnezeu (Isaiia 55, 8) și că pruncul se botează în Biserică pe temeiul Credinței nașilor care, împreună cu părinții copilului vor avea grijă ca acesta să adauge Sfântului Botez Credința sa, până la sfârșitul vieții sale pământești.

Psalmistul David a scris: ,,Tu ești Cel Ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele. Spre Tine m-am aruncat de la naștere, din pântecele maicii mele, Tu ești Dumnezeul meu,, (Psalmul 21, 9-10). Sfântul Prooroc Isaiia (49, 1). spune, de asemenea: ,,Domnul m-a chemat de la nașterea mea, din pântecele maicii mele mi-a spus pe nume,,. La fel consună și cuvintele Sfântului Prooroc Ieremia (1, 5): ,,Domnul m-a chemat de la nașterea mea, din pântecele maicii mele mi-a spus pe nume,,. Un alt mare Prooroc al lui Dumnezeu reproduce cuvintele lui Dumnezeu: ,,Înainte de a te urzi în pântece, te-am cunoscut, și înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit Prooroc pentru popoare,, (Ieremia 1, 5).

Așadar, Dumnezeu nu așteaptă, precum sectarii cei nesăbuiți, ca omul să ajungă la maturitate pentru a alege. Între ce să aleagă? Între Dumnezeu și diavolul? Îi lăsăm această opțiune, bine știind că Dumnezeu ne alege pe fiecare din pântecele maicii noastre spre mântuire? De vreme ce Dumnezeu este Creatorul și Stăpânul nostru, înțelept lucrează Sfânta Biserică atunci când botează pruncii în Numele Preasfintei Treimi și-i povățuiește să rămână toată viața credincioși slujitori ai Celui Atotputernic.

Înțelepțește au lucrat și cei patru oameni, când l-au încredințat puterii și milostivirii lui Dumnezeu pe acel slăbănog. Doctorul sufletelor și al trupurilor știa pricina bolii acestuia: păcatul. De aceea s- și îngrijit, înainte de toate, de sufletul său, de înlăturarea cauzei care l-a slăbănogit, de iertarea păcatelor sale. Vindecarea sufletului i-a adus și tămăduirea trupească, prin puterea cuvântului Domnului ,,Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta,, (Matei 9, 6).

Când omul, în boala sa, se încredințează lui Dumnezeu și cere sfatul preotului, și acesta, asemenea Mântuitorului, îl cercetează sufletește în Taina Sfintei Spovedanii, îi dă dezlegare de păcate și canon, apoi îl împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului ,,spre iertatea păcatelor și spre viața de veci,,. Apoi îl îndeamnă la dreaptă viețuire în Hristos, îl pomenește la Sfânta Liturghie știind că ,,rugăciunea Credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica,, (Iacov 5, 15). De multe ori s-a văzut că un păcat ascuns pricinuiește boală îndelungată, iar după mărturisirea acestuia, Dumnezeu dă sănătate celui neputincios.

Binele făcut de Mântuitorul n-a bucurat însă și pe cărturarii cei îndărătnici. Fără să arate prin fapte ori vorbe, aceștia cugetau: ,,Acesta hulește. Cine poate să ierte păcatele decât numai Unul Dumnezeu?,, (Marcu 2, 7). Vedeți câtă întunecime în mințile iudeilor, care refuzau să creadă că Dumnezeu Însuși Se afla printre ei și se apleca asupra neputințelor omenești, le ierta păcatele și le dăruia sănătate. Și chiar mai mult, a dat sfințiților slujitori ai Bisericii puterea de a ierta păcatele oamenilor (Matei 9, 8).

Evanghelia de azi ne arată binele pe care Bunul Dumnezeu l-a semănat în lume. Fie că ne merge bine, fie că suntem în grele încercări, Dumnezeu este aproape de noi în toată vremea. ,,Ca izvor al vieții și al iubirii, Dumnezeu Se apleacă și Se descoperă continuu oamenilor. El nu este niciodată prea sus sau prea departe, pentru că El sălășluiește în inimile noastre’’ (Învățătura de Credință Creștin Ortodoxă, EIBMO, București, 1952, p. 5-6).

Cărturarii iudei, împuținați la minte cum erau, se ridicau împotriva Mântuitorului întotdeauna când acesta aducea binele în mijlocul lor. Cărturarii nebuni ai veacului acestuia, fii ai diavolului (I Ioan) se insinuează și astăzi printre noi, Îl tăgăduiesc pe Mântuitorul lumii, rostesc blasfemii la adresa Maicii Domnului, a Sfinților, batjocoresc Biserica și cele sfinte, seamănă necredință. Îndoială, și confuzie, săvârșesc faptele întunericului, spre pierzarea lor și a celor care-i ascultă. Pe aceștia avem datoria să-I aducem la cunoașterea Adevăratului Dumnezeu, iar dacă stăruie în rătăcirea lor, să ne depărtăm de ei.

Fie ca Bunul Dumnezeu să ne dea sănătate și putere pentru a-I sluji în această viață, iar la Dreapta Judecată să ne spună și nouă: Îndrăznește fiule! Iertate sunt păcatele tale,,. Amin.

Presbiter Iovița Vasile

Fără nicio introducere inutilă. Am văzut un film bine făcut, am extras din el, am transcris și vă înștiințez despre cele ce urmează.

1.Credința în Dumnezeu va fi clasificată ca boală psihică (Antena 3).

2.Un neurolog spune că religia este o boală mintală (Digi 24).

3.Șapte motive pentru care religia a fost considerată boală psihică (Nationaliștii.ro):

(1) Halucinatii – persoana religioasã are prieteni invizibili, insistând cã acestia ar fi reali, vorbind cu acestia zilnic, desi nimeni nu-i poate vedea sau auzi.
(2) Iluzii – pacientul crede cã prietenii invizibili au puteri magice pentru a-i îmbogãti, pentru a-i vindeca, pentru a aduce pacea pe Pãmânt, dacã vor fi rugati.
(3) Negarea/Inabilitatea de a învãta – desi rugãciunile pentru pacea mondialã au rãmas fãrã rãspuns, chiar si dupã multe sute de ani, pacienții persistã cu rugãciunile, de fiecare datã aºsteptând alte rezultate.
(4) Inabilitatea de a distinge fantezia de realitate – credințele se bazeazã pe vechi mitologii, ce sunt acceptate ca fapte istorice.
(5) Paranoia – credinþa cã oricine nu împãrtãseste conceptul supernatural al realitãtii este ,,malefic”, ,,diavol”, ,,agent al Satanei”.
(6) Abuz emotional – ¬ conceptele religioase ca pãcat, iad, cauzeazã sentimente de vinã, rusine, fricã și alte stãri care pot rãni psihicul pentru totdeauna.
(7) Violentã – multi pacienti insistã cã si altii sã le împãrtãseascã iluziile, chiar cu folosirea violentei.
Acum depinde de decizia fiecaruia. Cine e gata sa deschida ochii si sa vada realitatea este sanatos. Daca nu poti sa vezi si sa realizezi de fapt simptomele acestei boli si continui sa spui ca exista o divinitate, te sfatuim sa mergi de urgenta la psihiatru pentru un control. – Articol de Ionut Marian
4.Au stabilit și nume de boli: Complexul Mesia. Ziși oameni de știință de la Harvard s-au pronunțat asupra unor personae ca: Mantuitorul, Avraam, Moise, Apostolul Pavel, concluzionînd că aceștia ar fi fost nebuni, bolnavi psihic.
5.Starea mintală a lui Iisus din Nazaret. Blasfemie nemaiauzită, plămădită în străfundurile iadului și preluată de viitorii cetățeni ai acestuia.
Nu vă temeți, iubitori de Hristos. Mărturisiți-L pe Mantuitorul pînă la ultima voastră suflare. Nu vă încredeți în promisiunile antihriștilor, ca nu cumva să vă lepădați de Binefăcătorul vostru și să pierdeți Împărăția. În cîteva secunde se poate dobîndi mîntuirea sau se poate pierde.
Cine este dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?

Presbiter Iovița Vasile

Când un obiect se atinge de foc, el se schimbă: ori arde, ori se călește. La fel și omul, când se atinge de Dumnezeu, ori piere, ori se mântuiește. Focul este întotdeauna foc! Dar vedem că din atingerea de el rezultă fie cenușă, fie oțel, în funcție de ceea ce se atinge. La fel se întâmplă și cu omul, și totul depinde de ce anume va aduce el focului dumnezeiesc, adică în ce stare este omul când se atinge de Dumnezeu. Dacă se ține ca fierul, atunci puterea fierului va deveni de oțel. Dar dacă se coboară până la slăbiciunea paielor, va fi mistuit.
Fiecare om, mai devreme sau mai târziu, este în mod inevitabil adus la Dumnezeu și vai lui dacă nu se va pregăti pentru această întâlnire. Lev Tolstoi s-a apropiat de Dumnezeu cu neglijență, plin de sine, fără frică de Dumnezeu, s-a împărtășit cu nevrednicie și a ajuns apostat. Va veni ceasul când ne vom atinge de puterea lui Dumnezeu, indiferent dacă vrem sau nu acest lucru.
Trebuie să știm că vine Judecata de Apoi și să ne raportăm cum se cuvine la acea zi și la acel eveniment. Trebuie să ne curățim sufletele și să ne rugăm. Trebuie să ne raportăm la acel eveniment în mod limpede și conștient, iar nu ca o jivină care-și ascunde capul ca să nu vadă primejdia.

(Sfântul Ioan Maximovici, Predici și îndrumări duhovnicești, Editura Sophia, București, 2001,

Ascultarea de duhovnicii noştri înseamnă ascultare faţă de Dumnezeu, căci a spus Mântuitorul: ,,Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cel Care M-a trimis pe Mine’’ (Luca 10, 16).

Despre Sfântul Lavrentie de Cernigov se spune că a fost vizitat de o copilă de numai zece ani. Când a văzut-o, Părintele spus celor de faţă: ,,O vedeţi? Ea va cânta şi va dirija un cor’’. Cu trecerea vremii, aceste cuvinte s-au împlinit. Fiind însă cam zvăpăiată şi neascultătoare, i-a fost dat să treacă prin grele încercări. Părintele a trimis-o acasă, însă fata n-a ascultat, alegând să mai petreacă o vreme în mănăstire. Când a ajuns acasă, a fost chemată de autorităţi. A mers iarăşi la Sfântul Lavrentie şi el a mustrat-o cu blândeţe: ,,De ce nu m-ai ascultat la timpul potrivit, de ce nu m-ai ascultat?’’ Atunci i-a descoperit că va fi deportată şi i-a dat aceste sfaturi: ,,Tu eşti slabă, dar de felul tău eşti bună; să fii atentă: dacă îţi va propune un bărbat ceva, să nu te dai de bună voie. Să fii atentă că îţi va propune multe, dar să nu cedezi sub nicio formă, căci dacă nu e de bună voie, Dumnezeu va judeca altfel’’. Şi spunând acestea, a binecuvântat-o.

După trei zile a fost chemată şi a fost deportată la mare distanţă de casă, unde a început munca. După o vreme, un bărbat s-a apropiat de ea şi i-a propus să se căsătorească. Amintindu-şi de poveţele Sfântului Lavrentie, nu s-a învoit. Totuşi, a rămas însărcinată fără voia ei, exact cum i s-a spus. Când s-au sfârşit cei opt ani de deportare, s-a întors acasă şi şi-a adus aminte de ceea ce-i spusese cândva Părintele: ,,Vei fi măicuţă!’’ Cuvintele-i păreau fără noimă, de vreme ce nu se putuse păzi ca soră de mănăstire.

Când a trecut pragul Sfântului Lavrentie, acesta i-a spus: ,,Bine că totul a fost fără voia ta. Este ceva neplăcut, dar bine că te-ai întors. Tu, bogăţia mea, eu vreau ca Dumnezeu să te ierte’’. I-a poruncit să ducă copilul ce i se născuse la părinţi, apoi să se întoarcă în mănăstire. A primit binecuvântare de la episcopul locului şi a fost tunsă în monahism. De toate acestea îşi aducea aminte monahia de care este vorba şi se gândea cât a trebuit să plătească pentru că a neglijat sfatul duhovnicului, care bine o învăţa (După Sfântul Lavrentie, Viaţa, învăţăturile şi minunile, Ed. Credinţa strămoşească, Iaşi, 2003).

De aceea a scris şi Sfântul Apostol Pavel: ,,Ascultaţi pe cârmuitorii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea seamă de ele’’ (Evrei 13, 17).

Presbiter Iovița Vasile

Precum în armată, în poliție, în jandarmerie, în masonerie.

Cand încă eram activ, adică nepensionat, aveam directive clare să cumpărăm pentru Parohii un anumit model de veșminte preoțești. Scumpe, ca preț, dar nu puteai obiecta. Trebuia să te faci luntre-punte, să faci rost de bani și să te conformezi directivelor pseudo-episcopului. Altfel… ,,Părinte, sunt atîția care așteaptă să primească o parohie, așa că dacă nu ești în stare…’’ Dintr-o dată erai în stare. Era o mafie bine organizată, din care cîștiga producătorul dar, mai ales, sfanta episcopie.

La opt ani după pensionare, mă uit pe site-ul Episcopiei Sălajului la diversele evenimente unde apare Petroniu cel Vopsit, veșnic tînăr și ferice. Preoții se asortează cu veșmintele lui Petroniu of Sălaj, pentru că de multă vreme sunt obligați să cumpere modelele de veșminte preoțești pe care acesta le agreează și le impune. Acestea se asortează cu veșmintele lui Petroniu.

N-ar fi niciun bai, numai că de pe aceste veșminte a dispărut Semnul Sfintei Cruci! Acesta a fost acoperit de tot felul de ornamente, i s-au alăturat atîtea elemente fără rost, încît Crucea nici nu mai există. Hai să vorbim de pretinsa cruce cu trei brațe orizontale. Zic dumnealor că e crucea voievodală. Mințiți! Cum să-ți faci acest semn al crucii, și să spui ,,în numele Tatălui…

Uitați-vă la crucea zisă patriarhală, care se acordă celor cu merite deosebite în înălțarea de ziduri, nu pentru lucrarea asupra sufletelor credincioșilor. Un număr de cruci așezate și alăturate într-un amalgam, un romb, care nu e Sfanta Cruce..

Uitați-vă la oricare pseudo-episcop roman cum simulează însemnarea cu Sfanta Cruce. Veți fi dezamăgiți. Au mîinile legate de diavolul. Mîinile care au semnat ereziile din Creta nu vor putea niciodată să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci.

Uitați-vă la pseudo-patriarhul Bisericii noastre, Daniel Ciobotea. Nu se însemnează cu semnul Sfintei Cruci. Mîna lui cea dreaptă, parcurgînd spațiul de la umărul drept spre cel stîng, se oprește la linia mediană a pieptului său. Nu mai atinge umărul stîng. Deci nu e Sfanta Cruce. Și Daniel are mîna legată, cum spunea Părintele Cleopa.

Cu niște ani în urmă, atrăgeam atenția starețului Mina Pletosul de la Mănăstirea Bobota, care e și exarh al Mănăstirilor din Episcopia Sălajului: Părinte, faceți semnul Sfintei Cruci corect, că-i smintiți pe credincioși! Urmarea? Mina Pletosul nu se mai însemnează cu Semnul Sfant, cel puțin cum se poate vedea din înregistrările video.

Sfanta Cruce trebuie înlăturată, cu orice preț, din viața Bisericii noastre și din toată lumea! Minciuno-episcopii romani s-au aliniat conștiincioși acestui comandament antihristic. Este un Semn Sfant care-l împiedică pe blestematul antihrist să se proclame, uzurpator, stăpîn al lumii acesteia.

Crucea e a lui Hristos și a noastră. Nu vor reuși, în încercările lor demențiale!

Presbiter Iovița Vasile


Precum în armată, în poliție, în jandarmerie, în masonerie.

Cand încă eram activ, adică nepensionat, aveam directive clare să cumpărăm pentru Parohii un anumit model de veșminte preoțești. Scumpe, ca preț, dar nu puteai obiecta. Trebuia să te faci luntre-punte, să faci rost de bani și să te conformezi directivelor pseudo-episcopului. Altfel… ,,Părinte, sunt atîția care așteaptă să primească o parohie, așa că dacă nu ești în stare…’’ Dintr-o dată, erai în stare. Era o mafie bine organizată, din care cîștiga producătorul dar, mai ales, sfanta episcopie.

La opt ani după pensionare, mă uit pe site-ul Episcopiei Sălajului la diversele evenimente unde apare Petroniu cel Vopsit, veșnic tînăr și ferice. Preoții se asortează cu veșmintele lui Petroniu of Sălaj, pentru că de multă vreme sunt obligați să cumpere modelele de veșminte preoțești pe care acesta le agreează și le impune. Acestea se asortează cu veșmintele lui Petroniu.

N-ar fi niciun bai, numai că de pe aceste veșminte a dispărut Semnul Sfintei Cruci! Acesta a fost acoperit de tot felul de ornamente, i s-au alăturat atîtea elemente fără rost, încît Crucea nici nu mai există. Hai să vorbim de pretinsa cruce cu trei brațe orizontale. Zic dumnealor că e crucea voievodală. Mințiți! Cum să-ți faci acest semn al crucii, și să spui ,,în numele Tatălui…

Uitați-vă la crucea zisă patriarhală, care se acordă celor cu merite deosebite în înălțarea de ziduri, nu pentru lucrarea asupra sufletelor credincioșilor. Un număr de cruci așezate și alăturate într-un amalgam, un romb, care nu e Sfanta Cruce.

Uitați-vă la oricare pseudo-episcop roman cum simulează însemnarea cu Sfanta Cruce. Veți fi dezamăgiți. Au mîinile legate de diavolul. Mîinile care au semnat ereziile din Creta nu vor putea niciodată să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci.

Uitați-vă la pseudo-patriarhul Bisericii noastre, Daniel Ciobotea. Nu se însemnează cu semnul Sfintei Cruci. Mîna lui cea dreaptă, parcurgînd spațiul de la umărul drept spre cel stîng, se oprește la linia mediană a pieptului său. Nu mai atinge umărul stîng. Deci nu e Sfanta Cruce. Și Daniel are mîna legată, cum spunea Părintele Cleopa.

Cu niște ani în urmă, atrăgeam atenția starețului Mina Pletosul de la Mănăstirea Bobota, care e și exarh al Mănăstirilor din Episcopia Sălajului: Părinte, faceți semnul Sfintei Cruci corect, că-i smintiți pe credincioși! Urmarea? Mina Pletosul nu se mai însemnează cu Semnul Sfant, cel puțin cum se poate vedea din înregistrările video.

Sfanta Cruce trebuie înlăturată, cu orice preț, din viața Bisericii noastre și din toată lumea! Minciuno-episcopii romani s-au aliniat conștiincioși acestui comandament antihristic. Este un Semn Sfant care-l împiedică pe blestematul antihrist să se proclame, uzurpator, stăpîn al lumii acesteia.

Crucea e a lui Hristos și a noastră. Nu vor reuși, în încercările lor demențiale!

Presbiter Iovița Vasile

,,Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: N-am nicio plăcere de ei!…’’ (Ecleziast 12, 1).

Iubite cititorule! Acest îndemn Dumnezeiesc este urmat de prea puţini tineri. Cei mai mulţi aleg să-şi trăiască anii copilăriei şi ai tinereţii în desfătările păcătoase ale lumii, cu gândul că au suficientă vreme să se gândească la Dumnezeu şi la mântuirea sufletelor lor, la anii bătrâneţii. Din păcate, unii nu mai ajung aceşti ani… Ceilalţi trăiesc aşa cum s-au obişnuit la tinereţe şi viaţa se iroseşte pe nesimţite.

Astăzi facem pomenirea Sfântului Evdochim, alături de ceilalţi Sfinţi ai zilei, dragi nouă. Ce ne spun cărţile bisericeşti despre viaţa lui? ,,Acest fericit copil, fiind dat de părinţi la învăţătura cărţii, n-a avut trebuinţă de frica şi de bătăile dascălilor, ca să fie îndemnat la învăţătură, ci însuşi din firea sa avea pornire spre a se îndemna la aceasta şi se silea cu toată sârguinţa, ziua şi noaptea, mai ales la citirea Dumnezeieştilor Scripturi… Preumblarea sa era să meargă la Dumnezeieştile biserici, să asculte Sfintele Slujbe şi cuvintele Dumnezeieşti şi cu totul se sârguia să se facă locaş curat al Dumnezeului Celui Viu… Vrăjmaşul adevărului îndemna pe mulţi tineri de o vârstă cu Evdochim să-l silească a merge la petreceri îndulcitoare, la vânătoare şi la veselii. Însă de-a pururi pomenitul avea o singură desfătare şi plăcere – să se roage şi să se silească la citirea cărţilor folositoare de suflet’’.

Acesta i-a fost felul de vieţuire în pruncie şi apoi, la tinereţe, tot aşa a trăit, până la sfârşitul vieţii sale sfinte. Dumnezeu i-a făcut cunoscut sfârşitul, dar el nu s-a tulburat, deoarece a cugetat la moarte. Doar gândul că mama lui nu va fi de faţă la trecerea sa îl întrista. A cerut cu asprime să fie îngropat cu aceleaşi haine şi să nu-i facă nimic împotriva dorinţei sale. Înainte de despărţire, a cerut să fie lăsat singur, şi cei de-aproape au auzit această smerită rugăciune: ,,Doamne, Dumnezeul meu, precum n-am voit să se arate petrecerea mea cât am trăit, astfel mă rog ca şi sfârşitul meu să se facă fără nici un dar. Nici să socotească cineva că Ţi-am bineplăcut Ţie!’’ Şi în acest fel şi-a încredinţat sufletul său în mâinile Ziditorului tuturor.

Facerile sale de bine pentru oameni n-au încetat nici după trecerea sa din viaţa aceasta. Mulţi veneau la mormântul său şi se izbăveau de demoni şi de boli. Pentru sfintele sale rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.608-615).

Presbiter Iovița Vasile

Cînd am deslușit imensa, planetara batjocură la adresa lui Dumnezeu, cea de la jocurile olimpice de la Paris, primul gînd care mi-a venit: aici e mînă de jidan. Pentru că numai un jidan, secondat de ovreiașii lui, se putea ridica cu atîta nebunie asupra ,,Făcătorului cerului și al pămîntului’’. Nu voi putea niciodată înțelege cum un popor, cel numit ales, se poate ridica turbat cu atîta ură împotriva Marelui lor Binefăcător, Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Această ură se perpetuează, de mai bine de două mii de ani, în rîndul jidanilor și este într-o creștere care pare fără de sfîrșit.

Cum e posibil?

Este, pentru că Atotputernicul Dumnezeu l-a așezat pe Israel exact în locul care i se cuvine. Vă rog să citiți măcar începutul proorociei lui Isaia: ,,Boul își cunoaște stăpînul și măgarul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu Mă pricepe’’ (Isaia 1,3). Cînd Însuși Dumnezeu îți pune această etichetă, așezată în Sfanta Scriptură, toate se explică, toate capătă un sens, din păcate, diavolesc.

Că regia desciderii J.O. de la Paris a stat în mînă de jidan, este confirmat la scurt timp. Citiți articolul de pe blogul lui Ion Coja, și vă veți convinge. Dicolo de războaiele care se poartă astăzi în lume, suntem în război cu diavolul și puterile sale întunecate. Diavolul și-a cîștigat supuși peste tot, care au ajuns să ocupe pozițiile cheie ale lumii acesteia, și de-aici batjocoresc tot ce este sfant în lume. De-aici pornește războiul împotriva lui Dumnezeu și a făpturilor Sale. De ce a spus Mantuitorul că Biserica Sa nu va fi biruită nici de porțile iadului? Biruința se dobîndește în urma unui război, nu e proclamată, pur și simplu. Războiul dintre Dumnezeu și satana e în plină desfășurare. Deznodămîntul nu-l punem la îndoială. Dumnezeu va birui, Biserica Sa – de asemenea – iar noi, dacă vom rămîne credincioși Creatorului și ne vom apăra Credința mîntuitoare și Biserica. Altfel… nu mă interesează aceste jocuri, care stau sub pecetea diavolului.

Nu ne surprinde reacția palidă din Dealul Patriarhiei, prin comunicatorul Agachi. Am fi preferat să auzim vocea tunătoare a lui Daniel Ciobotea, și încă 58 de glasuri episcopale, care să condamne această fărădelege planetară. Nu-i vom auzi niciodată. Pentru că în urechile lor sună glasul care spune: eu te-am făcut episcop, eu…

Presbiter Iovița Vasile

Sfântul Paisie Aghioritul povestea că în copilărie era foarte bun la alergare. Când se organizau întreceri, îi întrecea pe toți. Mama Sfinției Sale a privit duhovnicește lucrurile și l-a sfătuit să nu-și cultive slava deșartă. După aceea îi lăsa pe alții să câștige bucurându-se în taină pentru bucuria lor.

Slava deșartă este un păcat sufletesc care trece adesea neobservat. Judecând lumește, ni se pare normal să participăm la competiții, ne bucurăm când suntem premiați sau lăudați…Totuși, privind duhovnicește lucrurile, vedem că acest păcat face multe victime, deoarece generează multe alte păcate care ne pun în pericol dobândirea Duhului Sfânt: trufie, invidie, disprețuirea sau idolatrizarea aproapelui etc. Numai cei care percep slava deșartă ca pe un păcat își dau seama cât de grea este lupta cu aceasta. Căci slava deșartă ne încearcă pe fiecare…

Jocurile Olimpice, mai nou, ,, valorifică” dorința oamenilor de slavă deșartă. Astfel, de câtva timp, acestea se transformă în prilejuri de etalare a planurilor oculte și nu numai… Deși grotescul ia locul frumosului, sportivii se înghesuie să participe la aceste competiții.

În acest an, organizatorii ne-au dat de înțeles că vor să lupte fățiș împotriva… lui Dumnezeu!!! Cu toate ,,armele”. Mai întâi, prin etalarea ostentativă a LGBT-ului, ne-au arătat ideologia pe care vor să o impună lumii, sfidând astfel învățătura creștină. Nu mai este vorba doar despre obținerea unor drepturi, ci despre încercarea de impunere a acestei ideologii pentru a-i despărți pe oameni de Dumnezeu. Ni se cere să-i tolerăm, dar ei nu se mulțumesc doar cu atât…

Apoi observăm blasfemierea unor simboluri creștine! Cina cea de Taină este un moment sacru mai ales al ortodocșilor, care știu sau ar trebui să știe ce este Sfânta Împărtășanie. Dacă ar exista mai multă misiune ortodoxă, am simți mult mai acut umilința la care au fost supuși creștinii cu acest prilej. Nu există cuvinte pentru a exprima abjecția umană prezentată la deschiderea Jocurilor Olimpice drept act cultural. Nu se observă nicidecum că LGBT- iștii ar avea vreo urmă de respect față de creștini.

De asemenea, slugile necuratului au prezentat, prin simboluri oculte, dorința lor de a extinde războiul…

Și totuși nimeni nu a plecat acasă de acolo. Ar fi fost cel mai bun protest. Ei au mers acolo mai ales pentru slavă deșartă, pentru a arăta lumii ce calități sportive au… Între Dumnezeu și gloria efemeră, ei au ales-o pe cea de-a doua… Acestea sunt compromisuri care au importanță, deoarece se fac părtași la păcate străine.

Organizatorii profită de impactul social al unor astfel de competiții pentru a transmite și mesaje care nu au nicio legătură cu sportul. Președintele Franței s-a arătat încântat de ,,spectacolul” oferit de către aceștia.

Ar fi bine de știut care este reacția președintelui României față de acest ,,spectacol”. Este la cârma unei țări majoritar ortodoxe, totuși…

Sora Pelaghia

Noi, cei ce nu ne conformăm ereticilor din patriarhia de Constantinopol, suntem asediați și agresați fizic. Ecumenismul a fost motivul pentru care am întrerupt orice legătură canonică cu patriarhul eretic Atenagora , iar după el cu Dimitrie și cu actual neo-papistul Bartolomeu , care îl proclamă pe Papa Francisc fratele „suprem” al „ortodoxiei”.
Bine, noi nu avem legătură cu ei , însă vreau să spun un fapt concret – in timp ce hulitorul de Dumnezeu Papa este salutat de către acest mason și trădător, noi cei ce nu ne conformăm cu ereticii din patriarhia de Constantinopol suntem asediați și agresați fizic de către autoritățile politice, doar pentru că dorim să păstrăm Ortodoxia nealterată și neschimbată. Deși avem testament de drept în această mănăstire, suntem ignorați de forța politica a acestei lumi diavolești. Ne mirăm că mai suntem aici după atâtea persecuții care au năvălit asupra noastră din partea celor care, cel puțin ar trebui să ne fie apărători , dar nu e așa, știm și suntem convinși că misiunea noastră este și voia Maicii Domnului de a rămâne ca un stâlp al Ortodoxiei autentice în acest Munte sfânt.
Dacă ecumenismul eretic al Constantinopolului pledează pentru „iubire” de ce suntem așa de persecutați ? De ce ? E o iubire doar de fațadă una emoțională artificiala, deoarece Dumnezeu nu există în această mișcare pseudo-religioasă. Ecumenismul nu face decât să lovească în Duhul Sfânt care este patronul Bisericii lui Hristos.
Ecumenismul nu este doar o erezie sau o colecție de erezii, ci și duhul și planul New Age, este religia lui antihrist, și dacă e așa cum procedăm ? Rămânem în acest duh înșelător demonic ? De aceea suntem persecutați de vrăjmașii Credinței chiar din interiorul Ortodoxiei. N-au fost așa Sfinții Părinți din trecut, nu, n-au fost așa … Sfantului Maxim Mărturisitorul i s-a tăiat limba și mâna dreaptă pentru că mărturisea împotriva ierarhilor apostați care înaintau în monotelism. Sfantul Fotie al Constantinopolului a luptat fățiș împotriva latinilor papistași. Sfantul Ierarh Grigorie Palama a luptat împotriva latinilor papistași și împotriva ereticului Varlaam. Sfântul Marcu al Efesului a rupt comuniunea cu toți ereticii care au semnat la Ferrara Florența. Sfantul Teodor Studitu spune : cel ce are măcar un prieten eretic sa fie afurisit de la cele sfinte .
Așadar cui urmăm noi ? Cezarului sau lui Dumnezeu ? Pot oare dracii sa fie puși alături de Hristos ? Să ne ajute bunul Dumnezeu și Maica Domnului nostru Iisus Hristos să ieșim biruitori din aceasta luptă care se datorează păcatelor și necredinței noastre.
Cu drag,
Metodie, Starețul Mănăstirii Esfigmenu (Sfantul Munte Athos), Metodie

De când au căzut din slava cerească, demonii şi căpetenia lor nu fac altceva decât să caute zădărnicirea mântuirii tuturor oamenilor. Prin urmare, orice om trăitor pe pământul acesta este asaltat de aceste puteri ale întunericului. Dacă le ignoră, ori nu are ştiinţa luptei cu demonii, omul le cade victimă ceea ce înseamnă o biruinţă a porţilor iadului. Dumnezeu însă nu ne lasă în neştiinţă şi, pentru că El voieşte ca toţi oameni să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (I Timotei 2, 4), ne dă putere şi ştiinţă şi ajutor în războiul cel nevăzut pe care suntem datori a-l purta până la sfârşitul vieţii noastre. Aşa bunăoară, Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a îngăduit a fi ispitit în trei rânduri în pustie de diavolul pentru învăţarea noastră. De aceea a şi rânduit Preabunul Dumnezeu ca descrierea acestei ispitiri să fie aşezată în paginile Scripturilor Sfinte, ca să o putem citi oricând şi să înţelegem cum ne putem face şi noi, cu ajutorul Lui Dumnezeu, biruitori în multele ispite ce ne vin de la cel rău.

Pentru învăţarea noastră a scris Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei despre vindecarea unui tânăr în care intraseră duhul necurat şi care îl chinuiau cumplit, aruncându-l adesea în foc şi adesea în apă (Matei 17, 15). Mântuitorul a certat demonul iar copilul s-a vindecat îndată. Răspunzând nedumeririi Sfinţilor Apostoli i-a învăţat, şi ne învaţă şi pe noi, că ,,acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post’’ (Matei 17, 21). Pentru binele femeii cananeence şi a fiicei ei Domnul Iisus Hristos a scos şi alungat demonul, iar pentru învăţarea noastră a rânduit Sfinţilor Evanghelişti Matei şi Marcu să aşeze descrierea acestei minuni Dumnezeieşti în paginile Noului Testament, pentru ca şi noi să credem că Iisus este Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă să avem în numele Lui (cf. Ioan 20, 31).

Pentru binele şi învăţarea lumii întregi a trecut Mântuitorul prin ţinutul Gadarenilor. Ca oriunde în lume, şi aici era de mare trebuinţă să fie prezent Fiul Lui Dumnezeu, pentru că demonii cei cumpliţi se înstăpâniseră în doi din locuitorii acelui ţinut. Aceştia, desigur, fuseseră oameni întergi la minte, până când demonii au intrat în ei şi i-au adus în acea stare teribilă de ne-oameni, cu manifestări violente ,,încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea’’ (Matei 8, 28). Imediat ce S-a apropiat de acei oameni, demonii s-au înfricoşat şi au început să strige: ,,Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul Lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?’’ (Matei 8, 29). Înţelegem din aceste cuvinte chinul cel mare pricinuit de prezenţa Mântuitorului în acel loc. Dar de ce înainte de vreme? Pentru că diavolul şi toţi demonii săi ştiu prea bine că vor fi aruncaţi în adâncimile iadului pentru veşnicie atunci când Domnul Iisus va veni pe pământ a doua oară pentru judecata ce mare. Chinul de-acum le aduce aminte de chinul cel veşnic ceea ce-i face să se cutremure! Dar aţi văzut că demonii Îl mărturisesc pe Domnul Iisus ca Fiu al Lui Dumnezeu, spre deosebire de mulţi alţi oameni care Îi tăgăduiesc existenţa, sau Îl socotesc a fi un om ca oricare altul. Nu trebuie să primim mărturia demonilor, chiar când spun adevărul. N-avem nevoie de marturia demonilor pentru a crede în Dumnezeirea Mântuitorului. Avem Descoperirea Dumnezeiască cea vrednică de toată crezarea, avem Sfânta Învăţătură a Bisericii noastre care ne dă tot adevărul necesar mântuirii noastre. Aşa ne-a lăsat scris şi Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Dar Hristos, arătând că pe omul virtuos tirania pântecelui nu-l poate sili să facă ceva din cele ce nu se cuvin, stă flămând şi nu ascultă de porunca diavolului, învăţându-ne ca în nimic să nu ascultăm pe diavol. Pentru că primul om, prin ascultarea de diavol, a păcătuit faţă de Dumnezeu şi a călcat legea, Hristos te învaţă cu prisosinţă să nu asculţi de diavol nicin când îţi porunceşte să faci o faptă care nu este călcare de poruncă. Dar pentru ced vorbesc de călcare de lege? Chiar de ţi-ar spune demonii să faci ceva folositor, nu le da ascultare! De pildă Hristos a închis gura acelor demoni care-L predicau Fiu al Lui Dumnezeu. Pavel iarăşi la fel a certat pe demonii care strigau, deşi spusele lor erau cuvinte de folos; ci, mustrându-i cumplit şi oprind viclenia lor, i-a alungat, cu toate că predicau învăţături mântuitoare, închizându-le gurile şi poruncindu-le să tacă’’ (Omilia XIII, II, în vol. Omilii la Matei, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994, p.156).

Demonii, de cele mai multe ori, vin în vieţile noastre în chip nevăzut, de aceea sunt numiţi în rugăciunile Bisericii, vrăjmaşi nevăzuţi. Dar dacă ei sunt nevăzuţi, nu acelaşi lucru îl spunem despre răul pa care ei îl pricinuiesc pretutindeni în lume. Oriunde vedem sau auzim că se întâmplă o nenorocire, un eveniment nedorit, o faptă păcătoasă, putem fi siguri că acolo este mâna cea rea a diavolului. Demonii îşi manifestă răutatea numai în lăuntrul hotarelor puse de Dumnezeu. Dincolo de acestea, sunt neputincioşi. De aceea au şi fost asemuiţi unor câini turbaţi care pot face răul numai atât cât le îngăduie lanţul cu care sunt legaţi. Dumnezeu Cel Atotputernic a pus hotar răutăţii lor tocmai spre a-i împiedica să săvârşească răul în intensitatea şi proporţiile pe care le-ar dori ei. Ne spune acest lucru şi relatarea Sfântului Evanghelist Matei atunci când reproduce cuvintele demonilor: ,,Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci’’ (Matei 8, 31). Aşadar, aveau nevoie de îngăduinţa Lui Dumnezeu pentru a întra în turma de porci! Ar mai fi cerut ei permisiunea de a intra în porci, dacă ar fi putut face acest lucru? Desigur, nu. Primind îngăduinţă, au intrat imediat în turma de porci, pricinuindu-i pierzarea prin aceea că s-a aruncat în mare. Iată, oriunde sunt prezenţi demonii îşi arată răutatea.

Dacă au pierdut turma de porci, cu atât mai mult sunt ei dornici a pierde Turma cea cuvântătore a Lui Hristos: Sfânta Sa Biserică. Dar nu este cu putinţă pentru că Păstorul acestei Turme este Însuşi Mântuitorul, Care o apără şi o îngrădăşte cu Sfintele Sale Învăţături cuprinse în dogmele cele fără mutare pe care ni le-a dat. De aceea scrâşneşte diavolul cu neputinţă şi ură împotriva Bisericii. De aceea şi slujitorii lui dintre oameni se înverşunează cu răutate satanică asupra Turmei, răcnindu-şi minciunile şi calomniile prin toate mijloacele aservite lor.

Pieirea turmei de porci s-a făcut cunoscută în cetate. Locuitorii acesteia au venit în grabă la locul întâmplării. Ce-ar fi trebuit să facă ei? Desigur, să se bucure de venirea Mântuitorului în hotarele lor. Să se bucure de vindecarea celor doi oameni, acum întregi şi sănătoşi la minte. Să se bucure de biruinţa Domnului asupra celui rău. Dar nu! Ei L-au rugat să treacă din hotarele lor (Matei 8, 34). Ei n-aveau trebuinţă ca Fiul Lui Dumnezeu să mai stea printre ei. Pentru ei ,,binele’’ era să trăiască în aceleaşi păcate de până atunci. Un vrednic păstor al Bisericii Lui Dumnezeu, Sfântul Iustin Popovici afirma nu cu multă vreme în urmă: ,,Fraţii mei, în vremurile noastre această discuţie în contradictoriu a luat sfârşit. Hristos a plecat din Europa, precum odinioară din ţinutul Gadarenilor, la poftirea acelora, Dar, îndată ce a plecat, a venit război, urgie spaimă, ruină, distrugere. S-a întors în Europa barbaria de dinainte de creştinism: a avarilor, a hunilor, a longobarzilor, a africanilor, numai că de o sută de ori mai înfricoşătoare. Hristos Şi-a luat Crucea şi binecuvântarea şi a plecat. A rămas în urmă întuneric şi putoare. Iar voi hotărâţi-vă acum cu cine vreţi să fiţi: cu întunecata şi puturoasa Europă, sau cu Hristos?’’ (Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, Mănăstirea Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2002, p. 133). Si quis habet aures audiendi, audiat.

Cercetând Scripturile Sfinte, vom constata, iubiţi credincioşi, că în toate confruntările dintre Hristos şi diavolul, Fiul Lui Dumnezeu a ieşit biruitor, fără umbră de îndoială. Dar Mântuitorul a dat putere Sfintei Sale Biserici de a birui, la rândul ei, pe acest neîmpăcat vrăjmaş al nostru: ,,Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi’’ (Matei 10, 8). De la începuturile ei Biserica n-a încetat să exercite puterea de a alunga demonii din oameni, locuri sau case. Ea singură are autoritatea, puterea şi datoria de a scoate demonii. În afara Bisericii nu există forme valide şi eficiente de luptă cu duhurile întunecate. Sfinţii Apostoli au folosit puterea dată lor, tămăduind atâţia şi atâţia oameni chinuiţi de duhuri rele. Vieţile Sfinţilor stau mărturie statornică privind puterea Sfinţilor Lui Dumnezeu de a birui pe demonii care-i vătămau pe oameni. Cărţile bisericeşti cuprind toate rânduielile şi rugăciunile trebuitoare sfinţiţilor slujitori, episcopi şi preoţi, pentru a lucra spre binele semenilor şi spre înfrângerea diavolului şi a slujitorilor săi. Încă de la Sfântul Botez, pruncul ori omul matur se leapădă de satana şi de toate lucrurile lui, şi de toţi slujitorii lui, şi de toată slujirea lui, şi de toată trufia lui. Acestei lepădări îi urmează unirea cu Hristos pe care noi o dorim să rămână veşnică.

Suntem confruntaţi, uneori, cu oameni demonizaţi faţă de carte ştiinţele medicale se arată neputincioase. Vindecarea nu este de competenţa medicului, ci cade în sarcina slujitorilor Bisericii care lucrează în numele şi cu puterea Lui Hristos. În aceste cazuri se cuvine să urmăm cu rigoare toate învăţăturile Sfintei Biserici pentru a aduce vindecare. Episcopul sau preotul va citi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare şi pe cele ale Sfântului Ioan Gură de Aur prin care se arată nemărginita putere a lui Dumnezeu. Chiar dacă este vorba de strădanii care se întind pe ani de zile, nu trebuie să ne descurajăm, ci să stăruim în slujire cu răbdare, cu credinţa nestrămutată că Dumnezeu va izbăvi pe cel demonizat. După izbăvire, cel vindecat va fi mereu îndemnat spre o viaţă dreaptă, ştiind că cu cât mai mult se va strădui spre aceasta, cu atât îi va face fără putere pe demoni.

Sfântul Ioan Evanghelistul văzând în duh cele de la sfârşitul veacurilor, a scris în Cartea Apocalipsei: ,,Şi când se vor sfârşi miile de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui. Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului’’ (Apocalipsa 20, 8-9). Şi ştiţi cu cine se va război cu deosebire? Cu tabăra Sfinţilor (Apocalipsa 20, 9), dar şi cu oricare dintre oameni care Îl va iubi pe Hristos şi va vrea să-I rămână statornic. Nu aş vrea să fac afirmaţii nefondate, şi dacă o fac, Dumnezeu să mă ierte, dar cred că începând cu anul 1989, dezlegarea satanei s-a produs. Priviţi numai la cele ce se întâmplă la noi şi în lume, cugetaţi cu luare aminte la avalanşele răului care s-au abătut asupra lumii şi veţi înţelege câtă dreptate a avut Sfântul Ioan când a scris cele înainte citate.

,,Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi’’- ne îndeamnă Dumnezeu prin Sfântul Apostol Iacov (4, 7). Va fugi pentru că se teme de puterea cea fără măsura a Lui Dumnezeu. Va fugi pentru că ,,se tem de post, de priveghere, de rugăciuni, de blândeţe, de linişte, de neiubire de arginţi, de neiubirea de slavă deşartă, de smerita cugetare, de iubirea de săraci, de milostenii, de nemâniere şi, în primul rând, de dreapta credinţă în Hristos a nevoitorilor’’. Aşa ne încredinţează Sfântul Antonie cel Mare prin scrisul Sfântului Atanasie cel Mare (XXX, p. 212).

Ştiind toate acestea, laolaltă cu Biserica Lui Hristos, să cântăm oricând suntem ispitiţi: ,,Înviază Dumnezeu, risipindu-se vrăjmaşii Lui şi fugind de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Precum se împrăştie fumul şi nu mei este; precum se topeşte ceara de la faţa focului, aşa să piară diavolii cei fermecători şi descântători de la faţa Lui Dumnezeu; iar robii Lui Dumnezeu, aceştia, să se bucure de Domnul şi să se veselească. Amin’’.

Presbiter Iovița Vasile

Satana are planuri mari dar socoteala din IAD nu se potriveste cu cea din realitate. Dumnezeu ne-a aratat ca a ingaduit curatarea planetei dar acum se ocupa de starpirea jivinelor spurcate.
OMUL, creatia Lui Dumnezeu, Lumina din Lumina, s-a trezit si odata ce intelege jocul SPURCĂCIUNILOR este atent si vigilent la tot ce se intampla in jurul sau, si nu lasa lucrurile la voia intamplarii.
A trecut timpul debusolarii si a falsei credinte induse ca Satana nu exista. Acum, cei trezi, pentru ca doar ei conteaza pentru Dumnezeu, stiu ca Satana Yehova exista si au ac de cojocul lui de spurcat !
Cand nu stii ce se intampla si iti pierzi cumpatul intri in PANICA, si panica face mai multe victime decat pericolul in sine, dar acum OMUL stie exact despre ce este vorba in acest RAZBOI BIOLOGIC, si din acest motiv Satana si sclavii lui – jidanii paduchiosi si Anunnaky, au intrat in panica.
Bumerangul actiunilor lor se intoarce si-i loveste in freza pe toti: in Vacaria s-au incalcit itzele si astfel mascarada va fi aratata la fata de cortina pana la alegerile ,,pe stil vechi’’ ; in Evropa coana Ursula a fost trasa de urechi de o eurodeputata poloneza, iar Tribunalul General al Uniunii Europene a decis că șefa Comisiei Europene a încălcat legea europeană. Von der Leyen este căsătorită cu Heiko von der Leyen, un medic german care este directorul Orgenesis, o companie deținută de Pfizer.
Aceasta este aceeași companie cu care Ursula von der Leyen a semnat un contract de 71 de miliarde de euro pentru achiziționarea a 4,6 miliarde de doze de vaccin COVID. https://www.politico.eu/article/eus-top-court-rules-against-european-commission-in-vaccine-contracts-transparency-case/
In Marea Britanie, POPONARUL DROGAT PEDOFIL Vladimir Zelensky a ajuns la reședința prim-ministrului britanic satanist Keir Starmer. Ei au fost de acord cu o schemă de spălare a banilor ucraineană de 2,5 miliarde de dolari pentru KM. https://stillnessinthestorm.com/wp-content/uploads/2024/07/Zelensky-meets-PM-Keir-Starmer-best-buddies-.mp4?_=2 Mușamalizarea diplomatică a acțiunilor Israelului a făcut ca Washingtonul să fie implicat direct în conflictul din Orientul Mijlociu, precum și în Ucraina. https://tass.com/politics/1818155 „Există o legătură între războiul Rusiei împotriva Ucrainei și Marea Roșie”, a declarat generalul Frank Mckenzie, comandantul în retragere al Comandamentului Central al SUA pentru Middle East Eye. https://www.middleeasteye.net/news/top-us-commander-calls-more-powerful-response-houthi-attacks-report Chiar și foști aliați precum Japonia și Germania se distanțează de SUA și Israel, controlate de KM. La rândul ei, Germania tocmai și-a redus la jumătate ajutorul militar pentru Ucraina.
Iata ce vrea Satana, dar s-a schimbat modificarea si OMUL s-a prins de intentiile spurcaiunilor, asa incat pana la sfarsitul lui 2026 planeta mama Pamant va fi DERATIZATA !
Clipul si repetițiile pentru deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris 2024:
Ritual ocult satanist și programare predictivă: blob:https://www.facebook.com/7ac9faeb-1132-472d-ae96-7c76e83d51d7 Paris 2024
Clipul începe cu ceea ce pare a fi un om-cyborg (om-robot, „îmbunătățit” prin fuziunea cu tehnologia și IA). Gesturile efectuate la început de omul-cyborg și de celălalt, partenerul său, sunt un ritual care simbolizează procesul acestei fuziuni (tranziția) – până când are loc fuziunea totală.
După ce partenerul său este pe deplin „transformat” prin contaminarea cu energia cyborg-ului, are misiunea de-a o „da mai departe”. Cel contaminat, sau mai bine spus „posedat” de energia ocultă, vine în fața unei formații de indivizi, oameni fără chip, aflați în scaune cu rotile, îmbrăcați în negru și cu măști negre pe fețe, și efectuează un semn masonic cu mâna – formarea unei piramide cu degetele (piramida fiind un simbol cunoscut al Illuminati, care devine si mai puternic atunci cand ia forma unui ochi). Acest semn masonic dă startul unui ritual ocult satanist:
Ca teleghidați, oamenii din scaunele cu rotile repetă, după „posedat”, gesturile cyborg-ului de la începutul clipului, săvârșite în mod mecanic, robotic. Anumite gesturi par a fi o închinare (min. 1:08-1:13) la energia satanistă IA. În acest ritual, la un moment dat vedem cum cei care par posedați își acoperă cu mâinile gura, urechile și ochii, după care continuă mecanic gesturile bizare, ritual necesar pentru „marea transformare” și fuziunea deplină cu robotul (instaurarea epocii postumane). Acoperirea gurii, ochilor și urechilor este sugestivă: gestul e un simbol al anihilării totale a omului ca ființă unică, liberă, integră, demnă, cu rațiune și voință, care poartă chipul lui Dumnezeu. El nu își mai permite să vadă, să audă sau să spună altceva decât ceea ce i se dictează și devine un executant perfect și irațional a ceea ce i se ordonă și i se inculcă, chiar dacă efectul inevitabil este depersonalizarea și dezumanizarea omului, la un nivel fără precedent. Scaunul cu rotile este un simbol al dependenței depline și al neputinței. Omul în scaun cu rotile nu poate face lucruri singur – iar aici imaginea poate fi un simbol al unei epoci în care omul va depinde total de IA, în care fără tehnologie și inteligența artificială viața nu va mai fi posibilă. Cei care nu vor fuziona cu mașina și care vor refuza să se conformeze regulilor și ordinii noii „realități” „îmbunătățite” („noul normal”) vor fi considerați ființe inferioare și înlăturați. Omul țintuit în scaunul cu rotile este îngrădit, nu are libertate, se află sub controlul cuiva din afară, nu se poate ridica – se simte captiv, izolat, incapabil de mișcare. Așa vor fi oamenii în noul „paradis terestu” tehnocratic postuman. În acest clip, scaunul cu rotile este un simbol al neputinței fizice, dar și psihice, emoționale, intelectuale, un simbol al robiei totale și al anulării omului, al lipsirii lui de coloană vertebrală și transformării lui într-un robot.

Un alt gest care iese izbitor în evidență este efectuarea, în mod ritualic, cu mâinile a semnului X. Toți fac, în formație, în mod simultan, automat, acest semn de mai multe ori. X este cunoscut ca un simbol al negației (sau al reducerii la nimic; nul = anulare), iar în acest context îl putem interpreta ca o anulare a umanității noastre. De asemenea, pe psychologytoday.com am găsit această explicație, care este și mai relevantă pentru clipul în cauză: „X este recunoscut de mult timp ca fiind un simbol ocult al lui Satan și a magiei negre sau vrăjitoriei satanismului. Vrăjitoarele își încrucișează degetele pentru a-și concentra energia și pentru a transmite puterile demonice în posesia cărora se află.” Culoarea neagră, care predomină în clip, este și ea sugestivă (de fapt, negrul nu este considerat o culoare, fiind rezultatul absenței totale a luminii). Ritualul ocult satanist din clip se încheie cu același semn masonic cu mâinile (piranida/ochiul) cu care a fost început.
Sunt clare și asocierile cu plandemia Covid, ea fiind doar pregătirea pentru ceea ce urmează și este anticipat în acest clip (ritualul simbolizând o trecere de la dictatura antiumană Covid către totalitarismul transumanist, o tiranie tehnocratică globală, fără precedent): instaurarea unei distopii antihristice, în care va fi decretată nu doar moartea omului, dar și depăsirea lui monstruoasă, către „supraom”, și renegarea pecetei chipului lui Dumnezeu. Acest clip hidos cu ritualul care va fi executat în Deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris 2024 este de fapt o formă de condiționare psihologică cunoscută sub numele de programare predictivă,termen atribuit lui Alan Watt. După cum explică Watt, această condiționare este realizată prin intermediul mass-media „pentru a familiariza publicul cu schimbările sociale care se planifică a fi puse în aplicare de către liderii noștri. Dacă și [atunci] când aceste modificări sunt puse în aplicare, publicul va fi deja familiarizat cu ele și le va accepta ca pe transformări naturale, diminuându-se astfel tulburările și o posibilă rezistență publică”
.
Deși cei care vorbesc despre această formă de condiționare sunt etichetați drept „conspiraționiști”, de multe ori astfel de predicții, menite să modeleze subtil conștiința publică, au fost transpuse în realitate. Să ne amintim, de exemplu, de ritualul șocant satanist efectuat la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 2012, de la Londra, care anunța, cu o acuratețe frapantă, plandemia Covid:
https://youtu.be/gDvjxm9xPQE Londra 2012
O altă ceremonie de deschidere a Jocurilor Olimpice cu rol predictiv a fost cea din 1992, de la Barcelona: Barcelona 1992 blob:https://www.facebook.com/d7b31590-1675-4bd3-abbe-48126f0020b7
„Mascota acestor jocuri a fost numită COBI. Iar Jocurile au avut loc în 1992. Adică COBI 19-92. Ce coincidenta, nu? NU există coincidență! Cu alte cuvinte, acum mulți ani, elita întunecată și-a programat atacurile asupra umanității prin «virus». Aceste ceremonii de deschidere sunt ritualuri de magie neagră. Ceva foarte asemănător a fost repetat la Jocurile Olimpice de la Londra din 2012, urmând aceeași agendă…”
Preluare de pe blogul Ion Coja

Biserica posedă puterea de alungare a demonilor. Pentru aceasta, au fost rânduite Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, unite cu cele ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Taina Sfântului Maslu întregeşte mijloacele de vindecare a demonizaţilor şi, dacă este cu putinţă, ea trebuie precedată de Taina Sfintei Spovedanii. Aceste rânduieli bisericeşti le pot săvârşi episcopii sau preoţii, atunci când se ivesc asemenea împrejurări nedorite.

Dumnezeu a dat unora dintre Sfinţii Săi puterea de a alunga demonii, chiar dacă nu aveau harul preoţiei. Vorbim astăzi despre Cuvioasa Fecioară Eupraxia. În mănăstirea în care vieţuia, era o călugăriţă în care intrase un demon deosebit de puternic. Avea manifestări atât de violente, încât nimeni nu putea să se apropie de ea. O ţineau legată de un stâlp şi cu un băţ mai lung îi întindeau mâncarea şi apa. Acolo vieţuia şi o anume Ghermana, care s-a semeţit, şi a vrut să arate ostentativ că şi ea poate sluji celei demonizate. Odată, când i-a dus hrana, ,,cea îndrăcită a apucat-o pe ea cu tărie şi i-a rupt hainele de pe dânsa până la piele, scrâşnind împotriva ei cu dinţii. Şi aruncând-o cu faţa la pământ, a şezut pe ea şi a început a o muşca de grumaji şi de spate, mâncând trupul ei. Şi făcându-se mare ţipăt, niciuna nu îndrăznea să se apropie de dânsa’’. Abia când a venit Cuvioasa Eupraxia, demonul a încetat a o mai chinui, căci aceasta s-a apropiat cu smerenie şi cu puterea de care a învrednicit-o Dumnezeu. Faptul ne aminteşte de episodul cu fiii arhiereului iudeu Scheva, relatat de Sfânta Scriptură la Faptele Apostolilor 19, 13-16.

Cuvioasa Fecioară Eupraxia s-a dus în sfânta biserică. A căzut cu faţa la pământ în faţa icoanei Mântuitorului şi cu lacrimi I-a cerut ajutorul. S-a apropiat apoi de cea îndrăcită, a însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci, rostind: ,,Domnul nostru Iisus Hristos, care te-a zidit, te vindecă pe tine!’’ Imediat diavolul a aruncat vorbele sale hulitoare: ,,O, ce spurcată şi mincinoasă este monahia aceasta. Iată că de mulţi ani petrec în femeia aceasta şi nimeni nu m-a izgonit pe mine până acum, iar nebuna aceasta vrea să mă izgonească’’. ,,Nu te izgonesc eu, ci Hristos, Dumnezeul meu, căruia m-am făcut mireasă!’’, a fost răspunsul Sfintei Eupraxia. Diavolul n-a încetat: ,,O, necurato, nu voi ieşi din această femeie’’. Smerenia Sfintei s-a arătat şi aici: ,,Eu sunt necurată şi plină de toată spurcăciunea, precum tu mărturiseşti, însă poruncind Hristos, Dumnezeul meu, vei ieşi din aceasta’’. Aşa s-a izbăvit monahia cu puterea lui Hristos, prin smerenia Cuvioasei Eupraxia (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p,494-517).

Presbiter Iovița Vasile

A fi profesor este este o misiune nobilă, în măsură să influențeze pozitiv sau negativ o întreagă societate. De aceea, a investi în educație este cel mai bun lucru pe care îl poate face un popor. Cu o condiție! Educația să se subordoneze poruncilor lui Dumnezeu și valorilor creștine.

Atunci când profesorul se abate de la poruncile divine și se face instrumentul prin care se impune o ideologie, el rămâne un simplu instrument de propagandă și se face pricină de sminteală pentru o întreagă societate.

Când am aflat că domnul profesor Andrei Nae, lector la Facultatea de Limbi Străine, a mers la cursuri îmbrăcat în fustă, mai întâi am fost cuprinsă de revoltă, apoi de greață, iar apoi mi s-a făcut pur și simplu milă de el. Și m-am rugat:
– ,,Doamne, ai milă de zidirea Ta! Doamne, înțelepțește-l!
Doamne, nu-l lăsa să fie un simplu instrument de propagandă a ideologiei LGBT, ci ajută-l să-și redobândească demnitatea de profesor!”

Probabil, dorința de promovare și de ieșire din anonimat i-a sucit mințile. Totuși, Mântuitorul a spus pentru fiecare dintre noi:
,,Vai de cel prin care vine sminteala!” Așa că promovarea lumească pe astfel de criterii atrage după sine pedeapsa veșnică.

Profesorul nu doar informează, ci și formează caractere prin exemplul personal, prin modul cum vorbește, cum se comportă și prin valorile pe care le promovează.

Oare conducerea Universității ce opinie are legătură cu acest ins care aduce prejudicii grave imaginii unui dascăl adevărat? Dar studenții? Aaaa! Cred că e vorba despre o încercare de impunere forțată a acestui tip de comportament. Profesorul respectiv profită de raportul profesor-student pentru a fi acceptat dintr-o oarecare slugărnicie a studenților, chiar dacă ei nu sunt de acord cu acest tip de comportament…

Totuși, noblețea obligă! Un om cu un caracter nobil, plăcut lui Dumnezeu, este prețuit și lasă în urmă amintiri frumoase, pe când un om cu un caracter îndoielnic, nesigur pe sine și dornic de a ieși în evidență chiar și făcând pact cu necuratul, poate fi cel mult acceptat în anumite circumstanțe…

Doamne, ajută ca tinerii să aibă profesori cu frică de Dumnezeu! Amin.

Sora Pelaghia

Către:

Parlamentul României

Reprezentanții tuturor autorităților statului român

Noi, cetățenii României, solicităm Parlamentului României și tuturor reprezentanților autorităților statului român:
1. Convocarea, de urgență, a sesiunii extraordinare a Parlamentului României pentru aprobarea ”Propunerii legislative privind declararea nulității Acordului privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, semnat la Washington, la 10 iulie 2024”, înregistrată la Biroul Permanent al Camerei Deputaților sub nr. 471/15.07.2024;
2. Adoptarea de către România a unei poziții de neutralitate față de conflictul armat dintre Rusia și Ucraina;
3. Încetarea oricăror acorduri/tratate/convenții prin care România s-a obligat să acorde ajutor militar, tehnică militară sau orice instruire și formare a personalului militar al Ucrainei;
4. România să întreprindă demersurile necesare, la nivel diplomatic, astfel încât să înceapă negocierile pentru încheierea unui tratat de pace în condiții realizabile între Rusia și Ucraina și încetarea oricăror demersuri și acțiuni care ar putea să extindă și să perpetueze conflictul ruso-ucrainean;
5. Neimplicarea României în nici un fel de conflict diplomatic și militar/armat oriunde în lume;
6. Respectarea de către senatori, deputați, prim-ministru și miniștri, Președintele României, forțele armate române și de către toți reprezentanții autorităților publice din România a voinței poporului român exprimată la pct. 1-5

Argumente:

I. Nulitatea Acordului privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, semnat la Washington, la 10 iulie 2024

Președintele Klaus Iohannis, a semnat în numele României, cu ocazia summitului NATO 2024, ”Acordul privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, semnat la Washington, la 10 iulie 2024” conținutul acestui acord creând reacții negative în spațiul public și la nivelul societății românești.

”Acordul privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, semnat la Washington, la 10 iulie 2024” a fost postat pe pagina Președinției României, la rubrica Comunicate de presă, la data de 11 iulie 2024 (https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/acord-privind-cooperarea-in-domeniul-securitatii-intre-romania-si-ucraina1720705732), precum și pe pagina Președintelui Ucrainei (https://www.president.gov.ua/news/ugoda-pro-spivrobitnictvo-u-sferi-bezpeki-mizh-ukrayinoyu-ta-92117)

Din conținutul acestui Acord, reiese că acesta este un tratat bilateral, tratat la nivel de stat.

Potrivit art. 39 alin 1 lit a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, în cazul tratatelor la nivel de stat, după semnare, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, textele tratatelor bilaterale pot fi făcute publice cu acordul expres al celeilalte părți. În cuprinsul acestui Acord făcut public și postat pe site-ul Președinției României la data de 11 iulie 2024 se menționează la Paragraful 16. ”Dispoziții finale” : ”1. Prezentul acord intră în vigoare la data semnării și este valabil timp de zece (10) ani de la data semnării sale.”

Însă, acest Acord fiind un tratat la nivel de stat, nu putea să intre în vigoare la data semnării, având în vedere următoarele dispozițiile exprese din Legea nr. 590/2003 privind tratatele:
– Capitolul II din Legea nr. 590/2003 reglementează ”Procedura încheierii tratatelor”, având următoarele secțiuni:
Secţiunea 1 Aprobarea inițierii negocierilor
Secţiunea a 2-a Desfășurarea negocierilor
Secţiunea a 3-a Aprobarea semnării
Secţiunea a 4-a Deplinele puteri
Secţiunea a 5-a Exprimarea consimțământului de a deveni parte la tratat Secţiunea a 6-a Intrarea în vigoare a tratatelor
Secţiunea a 7-a Tratatele în formă simplificată, încheiate prin schimb de note verbale sau de scrisori
Secţiunea a 8-a Înregistrarea tratatelor;

– Articolul 1 ”Pentru scopurile prezentei legi, prin:
a) tratat se înțelege actul juridic, indiferent de denumire sau de formă, care consemnează în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la nivel departamental, având scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi și obligații juridice sau de altă natură, guvernat de dreptul internațional public și consemnat într-un instrument unic ori în două sau în mai multe instrumente conexe;
b) încheierea tratatelor se înțelege succesiunea de etape care trebuie urmate, ansamblul de activități care trebuie desfășurate, precum și ansamblul de proceduri și reguli care trebuie respectate astfel încât tratatul să între în vigoare pentru România;
f) ratificare se înțelege modalitatea de exprimare a consimțământului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română, prin adoptarea unei legi de ratificare de către Parlament sau, în condițiile legii, prin ordonanță de urgență a Guvernului;
l) instrument de ratificare, aderare, acceptare sau aprobare se înțelege documentul prin care se consemnează ratificarea, aderarea, acceptarea sau aprobarea tratatelor”
– art. 18 alin. (1) ”Exprimarea consimțământului de a deveni parte la tratat se face, după caz, prin ratificare, …”;
– art. 1 lit. f): ”ratificare se înțelege modalitatea de exprimare a consimțământului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română, prin adoptarea unei legi de ratificare de către parlament sau, în condițiile legii, prin ordonanță de urgență a Guvernului”
– art. 19 alin. (1) lit. a): ”se supun parlamentului spre ratificare prin lege următoarele categorii de tratate: a) tratatele la nivel de stat, oricare ar fi domeniul de reglementare al acestora”; Art. 19 alin. (2) ”Tratatele prevăzute la alin. (1) nu se ratifică prin ordonanțe ale Guvernului.”
– Art. 27 alin (2) ”tratatele la nivel de stat, precum și tratatele la nivel guvernamental care, conform art. 19 alin. (1), trebuie supuse ratificării nu pot intră în vigoare prin procedura semnării și nu se pot aplica cu titlu provizoriu de la data semnării.”
– Art. 25 alin. (2) ”tratatele bilaterale la nivel de stat intră în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare”
– Art. 42: ”Tratatele încheiate cu încălcarea normelor dreptului internațional privind validitatea tratatelor și a normelor privind capacitatea și/sau procedura încheierii tratatelor pot fi declarate nule, procedura de aprobare a declarării nulității fiind similară celei urmate pentru intrarea în vigoare a categoriei respective de tratate.”
Din analiza coroborată a normelor din Legea nr. 590/2003 se poate constata că președintele României, Klaus Iohannis, cu ocazia semnării Acordului privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina și-a depășit atribuțiile și competențele în privința încheierii unui tratat bilateral la nivel de stat, deoarece avea în competență numai să semnarea unui astfel de tratat, fără posibilitatea intrării în vigoare a unui astfel de tratat, el putând intra in vigoare numai după ratificarea lui de către Parlamentul României, prin lege, la data schimbului instrumentelor de ratificare.

Se poate constata astfel că validitatea Acordului privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina este afectată, precum și faptul că normele privind capacitatea președintelui Iohannis să încheie un asemenea tratat, precum și procedura încheierii tratatelor a fost încălcată.
Exemplificăm în acest sens, ca exemplu, Acordul din 5 septembrie 2020 între Guvernul României și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei privind cooperarea în domeniul tehnico-militar, ratificat prin Legea nr. 199/2021.
În acest acord se prevede la articolul 9 – Intrarea în vigoare: ”Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări scrise prin care părțile se informează despre îndeplinirea procedurilor legale interne, necesare pentru intrarea acestuia în vigoare.”

Totodată, în Acordul privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, se prevăd, printre altele:
– că România va dona Ucrainei un sistem PATRIOT, în conformitate cu decizia Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 20 iunie 2024 (parag 6 lit. A pct 2);
– România va facilita tranzitul tuturor echipamentelor necesare pe teritoriul său către Ucraina, cât de rapid posibil (parag 6 lit A, pct 3);
– că România se obligă să acorde asistență cuprinzătoare pentru construirea viitoarelor forțe armate ale Ucrainei care necesită suficiente stocuri (resurse) militare necesare pentru respingerea agresiunilor viitoare și că va căuta modalități de intensificare a colaborării și va explora opțiuni pentru a ajuta Ucraina să acumuleze aceste resurse strategice (parag 6 lit b, pct 2);
– că România va furniza în mod activ capabilitățile centrului de instruire F-16 (FTC) găzduit de Forțele Armate Române pentru instruirea piloților ucraineni (prag 6 lit C, pct 4);
– că în cazul unei noi agresiuni a Rusiei împotriva Ucrainei sau în cazul unei escaladări semnificative, Ucraina și România se vor consulta în termen de 24 ore pentru a stabili măsurile adecvate necesare pentru a contracara sau a descuraja agresiunea sau escaladarea (Rusiei) (parag 2 pct 2);
– că România și Ucraina au decis să continue cooperarea pentru ca România să ajute Ucraina să se apere împotriva agresiunii Rusiei până când Ucraina va prevala (câștiga) și au decis ca România să ofere sprijin Ucrainei pentru a-și continua autoapărarea legitimă, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU, împotriva agresiunii în curs a Rusiei, a escaladării militare și pentru a descuraja agresiunea în viitor (paragraful 1 pct 1).

Din conținutul Acordului se poate observa:

1. că România se obligă să cedeze parte din sistemul de apărare națională și să efectueze cheltuieli financiare pentru a sprijini Ucraina în războiul cu Rusia, în condițiile în care bugetul public al României este în deficit excesiv, iar datoria publică a crescut exponențial în ultimii 4 ani, cu impact major asupra calității vieții poporului român;

2. că sistemul de apărare națională a României devine inexistent, Acordul axându-se numai pe ajutorarea Ucrainei să își dezvolte sistemul de industrie și apărare națională;

3. că acordul este bilateral, dar conține obligații numai pentru România;

4. acordarea de ajutor Ucrainei, în condițiile menționate în Acord, pentru ca aceasta să se apere împotriva agresiunii Rusiei până când Ucraina va câștiga războiul;

5. față de prevederile Acordului că România va ajuta la contracararea agresiunilor Rusiei împotriva Ucrainei (care sunt constante de mai mult de 2 ani și jumătate), acest ajutor poate fi interpretat de Rusia ca o declarație de război din partea României. Într-o asemenea situație, există un risc iminent de extindere a conflictului armat și declarare a stării de război pe teritoriul României cu consecința mobilizării cetățenilor pentru a participa pe frontul de luptă, având în vedere obligațiile constituționale de apărare a României.

Toate acestea au creat reacții negative în spațiul public și la nivelul societății românești, deoarece acest Acord pune în pericol pacea în România, afectează apărarea națională și stabilitatea economică a României, implicând cheltuieli și sacrificii inacceptabile pentru poporul român.

Reamintim că potrivit art. 118 alin. (2) din Constituția României, armata României este subordonată exclusiv voinței poporului român.

În concluzie, este necesar să se respecte voința poporului român care dorește pacea și nu extinderea războaielor și să declare nul Acordul privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, semnat în numele României, de către Președintele României, cu Ucraina la data de 10 iulie 2024.

La data de 15.07.2024 a fost înregistrată la Biroul Permanent al Camerei Deputaților o ”Propunere legislativă privind declararea nulității Acordului privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, semnat la Washington, la 10 iulie 2024”, sub nr. 471/15.07.2024.

Având în vedere că Parlamentul României este în vacanță până în luna septembrie, este necesară convocarea, de urgență, a sesiunii extraordinare pentru votarea propunerii legislative înregistrată la Biroul Permanent al Camerei Deputaților sub nr. 471/15.07.2024.

II. Neutralitatea, pacea și întreprinderea demersurilor diplomatice pentru obținerea ei

Poporul român este un popor pașnic care dorește să aibă relații de pace și prietenie cu toate popoarele.

De când a început conflictul armat ruso-ucrainean, poporul român a ajutat poporul ucrainean, iar statul român a efectuat numeroase cheltuieli pentru persoanele refugiate din Ucraina.

Din păcate, sub pretextul ajutării poporului ucrainean, vedem că de mai bine de 2 ani și jumătate, conflictul armat dintre Rusia și Ucraina este menținut și șefii statelor ONU sau NATO nu au întreprins niciun demers efectiv și real pentru stingerea acestu conflict armat și instaurarea păcii.

Am văzut că atât numeroși cetățeni ucraineni au murit pe câmpul de luptă, cât și cetățeni ruși care au fostr trimiși pe câmpul de luptă.

Poporul român nu dorește ca statul român și reprezentanții autorităților statului român să mai întreprindă vreun demers care alimentează cu muniție sau aduce vreun aport la întreținerea conflictului armat, aceasta neffind o soluție pentru stingerea conflictului și instaurarea păcii, dovadă stând cei peste 2 ani și jumătate de când a început conflictul și s-a utilizat această abordare.

Mai mult, faptul că, în 2024, pe de o parte, Ucraina a încheiat Tratate bilaterale în domceniul militar cu 23 statate membre NATO, Japonia și cu UE, iar pe de altă parte, Rusia a încheiat și ea tratate bilaterale în domeniul militar, nu va ajuta în niciun caz la obținerea păcii, ci va determina extinderea conflictului armat la nivel regional și chiar mondial, ceea ce nu va ajuta nici poporul ucrainean, nici poporul rus, ci va determina extionderea războiului la multe alte popoare cu pierderea a nenumărate vieți omenești.

Din aceste motive, cetățenii României solicită:
a) Adoptarea de către România a unei poziții de neutralitate față de conflictul armat dintre Rusia și Ucraina;
b) Încetarea oricăror acorduri/tratate/convenții prin care România s-a obligat să acorde ajutor militar, tehnică militară sau orice instruire și formare a personalului militar al Ucrainei;
c) România să întreprindă demersurile necesare, la nivel diplomatic, astfel încât să înceapă negocierile pentru încheierea unui tratat de pace în condiții realizabile între Rusia și Ucraina și încetarea oricăror demersuri și acțiuni care ar putea să extindă și să perpetueze conflictul ruso-ucrainean;
d) Neimplicarea României în nici un fel de conflict diplomatic și militar/armat oriunde în lume;
e) Respectarea de către senatori, deputați, prim-ministru și miniștri, Președintele României, forțele armate române și de către toți reprezentanții autorităților publice din România a voinței poporului român.

https://www.petitieonline.com/declarare_nul_acord_cu_ucraina_neutralitate_pace?utm_source=whatsapp

Matei Vulcănescu se află întro situație gravă, fără ieșire, pare-se, de care, probabil nici el nu-și dă seama. A plecar din Biserica Greciei, antiohienii l-au caterisit, a vrut să se alipească Bisericii Bulgare, însă a fost refuzat. Despre venirea în BOR nici nu poate fi vorba. Și atunci… dumnealui se găsește pur și simplu în afara Bisericii lui Hristos. Teribilă realitate!

Nefiind în Biserică, el se consideră a fi fie deasupra ei. Numai așa se explică faptul că a îndrăznit să pună sub semnul întrebării și în discuție publică anumite practici și rînduieli statornicite de Biserică de-a lungul secolelor. Cultul nostru sublim are o stabilitate impresionantă, pe care n-avem să o punem la îndoială.

Actul caterisirii sale este valid. Între el și Siluan au existat controverse mai vechi, care s-au adunat și agravat în timp. Nu e rostul meu să constat validitatea caterisirii sale, dar multele sale derapaje, ca să nu spunem mai mult, ne întăresc convingerea că a fost trecut cu dreptate în rîndul mirenilor și din această perspectivă trebuie să-l privim și să luăm cuvenita distanță față de el. Eu oricum n-aș sluji împreună cu dînsul, presupunand că s-ar ivi vreo ocazie.

Eu am tras o linie groasă de demarcație între noi și el și am avertizat că nu are ce căuta între noi, pretinzîndu-se nepomenitor. Ne-ar aduce niște prejudicii de imagine de care nu avem nevoie. În ultima vreme, parcă se străduiește să-și consolodeze caterisirea, în loc caute oareșce soluții de ieșire din starea actuală.

Nu pot inventaria toate contestările sale nihiliste – sunt multe – , de-ajuns să amintesc tăgăduirea unor Sfinți canonizați de Biserică: Sfantul Siluan Atonitul și Sfantul Sofronie de Essex. Apoi să vorbești despre cinstirea sfintelor moaște ca de o idolatrie, iarăși mi se pare o cutezanțî diabolică. Doi tineri, soț și soție, au dorit să plece la muncă în Anglia și-n acest sens l-au întrebat pe M. Vucănescu dacă-i primește în comunitatea sa. Da, a răspuns, cu condiția ca eu să vă administrez toate veniturile bănești. N-a trecut mult și a lansat un atac la adresa preoților care, chipurile, lucrează la buzunarele oamenilor, nu la sufletele lor. Uitase ce-a zis mai înainte.

Vulcănescu nu lucrează izolat. Are emuli pe pr. Constantin din Italia, mai recent Mihai Negrean din Sălaj, pare-se și un oarecare Deliorga. Să-l adăugăm și pe lectorul Boicu de la Facultatea de Teologie din Sibiu. Acesta a cutezat, nici mai mult, nici mai puțin, să afirme că Sinodul II Ecumenic a fost un eșec. E așadar, un curent de contestare nihilistă concertată, cu care neprietenii Bisericii încearcă să arunce cu noroi asupra aceleia care este Mama Neamului Romanesc.

Cele de mai sus sunt considerații personale, care pot fi luate sau nu în seamă. Eu așa simt și cred, și nu pot încheia decît expreimîndu-mi amărăciunea pentru căderea acestui om, de la care am avut alte așteptări.

Pace, sănătate, mîntuire tuturor.

Presbiter Iovița Vasile