ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

De când au căzut din slava cerească, demonii şi căpetenia lor nu fac altceva decât să caute zădărnicirea mântuirii tuturor oamenilor. Prin urmare, orice om trăitor pe pământul acesta este asaltat de aceste puteri ale întunericului. Dacă le ignoră, ori nu are ştiinţa luptei cu demonii, omul le cade victimă ceea ce înseamnă o biruinţă a porţilor iadului. Dumnezeu însă nu ne lasă în neştiinţă şi, pentru că El voieşte ca toţi oameni să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (I Timotei 2, 4), ne dă putere şi ştiinţă şi ajutor în războiul cel nevăzut pe care suntem datori a-l purta până la sfârşitul vieţii noastre. Aşa bunăoară, Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a îngăduit a fi ispitit în trei rânduri în pustie de diavolul pentru învăţarea noastră. De aceea a şi rânduit Preabunul Dumnezeu ca descrierea acestei ispitiri să fie aşezată în paginile Scripturilor Sfinte, ca să o putem citi oricând şi să înţelegem cum ne putem face şi noi, cu ajutorul Lui Dumnezeu, biruitori în multele ispite ce ne vin de la cel rău.

Pentru învăţarea noastră a scris Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei despre vindecarea unui tânăr în care intraseră duhul necurat şi care îl chinuiau cumplit, aruncându-l adesea în foc şi adesea în apă (Matei 17, 15). Mântuitorul a certat demonul iar copilul s-a vindecat îndată. Răspunzând nedumeririi Sfinţilor Apostoli i-a învăţat, şi ne învaţă şi pe noi, că ,,acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post’’ (Matei 17, 21). Pentru binele femeii cananeence şi a fiicei ei Domnul Iisus Hristos a scos şi alungat demonul, iar pentru învăţarea noastră a rânduit Sfinţilor Evanghelişti Matei şi Marcu să aşeze descrierea acestei minuni Dumnezeieşti în paginile Noului Testament, pentru ca şi noi să credem că Iisus este Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă să avem în numele Lui (cf. Ioan 20, 31).

Pentru binele şi învăţarea lumii întregi a trecut Mântuitorul prin ţinutul Gadarenilor. Ca oriunde în lume, şi aici era de mare trebuinţă să fie prezent Fiul Lui Dumnezeu, pentru că demonii cei cumpliţi se înstăpâniseră în doi din locuitorii acelui ţinut. Aceştia, desigur, fuseseră oameni întergi la minte, până când demonii au intrat în ei şi i-au adus în acea stare teribilă de ne-oameni, cu manifestări violente ,,încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea’’ (Matei 8, 28). Imediat ce S-a apropiat de acei oameni, demonii s-au înfricoşat şi au început să strige: ,,Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul Lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?’’ (Matei 8, 29). Înţelegem din aceste cuvinte chinul cel mare pricinuit de prezenţa Mântuitorului în acel loc. Dar de ce înainte de vreme? Pentru că diavolul şi toţi demonii săi ştiu prea bine că vor fi aruncaţi în adâncimile iadului pentru veşnicie atunci când Domnul Iisus va veni pe pământ a doua oară pentru judecata ce mare. Chinul de-acum le aduce aminte de chinul cel veşnic ceea ce-i face să se cutremure! Dar aţi văzut că demonii Îl mărturisesc pe Domnul Iisus ca Fiu al Lui Dumnezeu, spre deosebire de mulţi alţi oameni care Îi tăgăduiesc existenţa, sau Îl socotesc a fi un om ca oricare altul. Nu trebuie să primim mărturia demonilor, chiar când spun adevărul. N-avem nevoie de marturia demonilor pentru a crede în Dumnezeirea Mântuitorului. Avem Descoperirea Dumnezeiască cea vrednică de toată crezarea, avem Sfânta Învăţătură a Bisericii noastre care ne dă tot adevărul necesar mântuirii noastre. Aşa ne-a lăsat scris şi Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Dar Hristos, arătând că pe omul virtuos tirania pântecelui nu-l poate sili să facă ceva din cele ce nu se cuvin, stă flămând şi nu ascultă de porunca diavolului, învăţându-ne ca în nimic să nu ascultăm pe diavol. Pentru că primul om, prin ascultarea de diavol, a păcătuit faţă de Dumnezeu şi a călcat legea, Hristos te învaţă cu prisosinţă să nu asculţi de diavol nicin când îţi porunceşte să faci o faptă care nu este călcare de poruncă. Dar pentru ced vorbesc de călcare de lege? Chiar de ţi-ar spune demonii să faci ceva folositor, nu le da ascultare! De pildă Hristos a închis gura acelor demoni care-L predicau Fiu al Lui Dumnezeu. Pavel iarăşi la fel a certat pe demonii care strigau, deşi spusele lor erau cuvinte de folos; ci, mustrându-i cumplit şi oprind viclenia lor, i-a alungat, cu toate că predicau învăţături mântuitoare, închizându-le gurile şi poruncindu-le să tacă’’ (Omilia XIII, II, în vol. Omilii la Matei, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994, p.156).

Demonii, de cele mai multe ori, vin în vieţile noastre în chip nevăzut, de aceea sunt numiţi în rugăciunile Bisericii, vrăjmaşi nevăzuţi. Dar dacă ei sunt nevăzuţi, nu acelaşi lucru îl spunem despre răul pa care ei îl pricinuiesc pretutindeni în lume. Oriunde vedem sau auzim că se întâmplă o nenorocire, un eveniment nedorit, o faptă păcătoasă, putem fi siguri că acolo este mâna cea rea a diavolului. Demonii îşi manifestă răutatea numai în lăuntrul hotarelor puse de Dumnezeu. Dincolo de acestea, sunt neputincioşi. De aceea au şi fost asemuiţi unor câini turbaţi care pot face răul numai atât cât le îngăduie lanţul cu care sunt legaţi. Dumnezeu Cel Atotputernic a pus hotar răutăţii lor tocmai spre a-i împiedica să săvârşească răul în intensitatea şi proporţiile pe care le-ar dori ei. Ne spune acest lucru şi relatarea Sfântului Evanghelist Matei atunci când reproduce cuvintele demonilor: ,,Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci’’ (Matei 8, 31). Aşadar, aveau nevoie de îngăduinţa Lui Dumnezeu pentru a întra în turma de porci! Ar mai fi cerut ei permisiunea de a intra în porci, dacă ar fi putut face acest lucru? Desigur, nu. Primind îngăduinţă, au intrat imediat în turma de porci, pricinuindu-i pierzarea prin aceea că s-a aruncat în mare. Iată, oriunde sunt prezenţi demonii îşi arată răutatea.

Dacă au pierdut turma de porci, cu atât mai mult sunt ei dornici a pierde Turma cea cuvântătore a Lui Hristos: Sfânta Sa Biserică. Dar nu este cu putinţă pentru că Păstorul acestei Turme este Însuşi Mântuitorul, Care o apără şi o îngrădăşte cu Sfintele Sale Învăţături cuprinse în dogmele cele fără mutare pe care ni le-a dat. De aceea scrâşneşte diavolul cu neputinţă şi ură împotriva Bisericii. De aceea şi slujitorii lui dintre oameni se înverşunează cu răutate satanică asupra Turmei, răcnindu-şi minciunile şi calomniile prin toate mijloacele aservite lor.

Pieirea turmei de porci s-a făcut cunoscută în cetate. Locuitorii acesteia au venit în grabă la locul întâmplării. Ce-ar fi trebuit să facă ei? Desigur, să se bucure de venirea Mântuitorului în hotarele lor. Să se bucure de vindecarea celor doi oameni, acum întregi şi sănătoşi la minte. Să se bucure de biruinţa Domnului asupra celui rău. Dar nu! Ei L-au rugat să treacă din hotarele lor (Matei 8, 34). Ei n-aveau trebuinţă ca Fiul Lui Dumnezeu să mai stea printre ei. Pentru ei ,,binele’’ era să trăiască în aceleaşi păcate de până atunci. Un vrednic păstor al Bisericii Lui Dumnezeu, Sfântul Iustin Popovici afirma nu cu multă vreme în urmă: ,,Fraţii mei, în vremurile noastre această discuţie în contradictoriu a luat sfârşit. Hristos a plecat din Europa, precum odinioară din ţinutul Gadarenilor, la poftirea acelora, Dar, îndată ce a plecat, a venit război, urgie spaimă, ruină, distrugere. S-a întors în Europa barbaria de dinainte de creştinism: a avarilor, a hunilor, a longobarzilor, a africanilor, numai că de o sută de ori mai înfricoşătoare. Hristos Şi-a luat Crucea şi binecuvântarea şi a plecat. A rămas în urmă întuneric şi putoare. Iar voi hotărâţi-vă acum cu cine vreţi să fiţi: cu întunecata şi puturoasa Europă, sau cu Hristos?’’ (Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, Mănăstirea Sfinţii Arhangheli – Petru Vodă, 2002, p. 133). Si quis habet aures audiendi, audiat.

Cercetând Scripturile Sfinte, vom constata, iubiţi credincioşi, că în toate confruntările dintre Hristos şi diavolul, Fiul Lui Dumnezeu a ieşit biruitor, fără umbră de îndoială. Dar Mântuitorul a dat putere Sfintei Sale Biserici de a birui, la rândul ei, pe acest neîmpăcat vrăjmaş al nostru: ,,Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi’’ (Matei 10, 8). De la începuturile ei Biserica n-a încetat să exercite puterea de a alunga demonii din oameni, locuri sau case. Ea singură are autoritatea, puterea şi datoria de a scoate demonii. În afara Bisericii nu există forme valide şi eficiente de luptă cu duhurile întunecate. Sfinţii Apostoli au folosit puterea dată lor, tămăduind atâţia şi atâţia oameni chinuiţi de duhuri rele. Vieţile Sfinţilor stau mărturie statornică privind puterea Sfinţilor Lui Dumnezeu de a birui pe demonii care-i vătămau pe oameni. Cărţile bisericeşti cuprind toate rânduielile şi rugăciunile trebuitoare sfinţiţilor slujitori, episcopi şi preoţi, pentru a lucra spre binele semenilor şi spre înfrângerea diavolului şi a slujitorilor săi. Încă de la Sfântul Botez, pruncul ori omul matur se leapădă de satana şi de toate lucrurile lui, şi de toţi slujitorii lui, şi de toată slujirea lui, şi de toată trufia lui. Acestei lepădări îi urmează unirea cu Hristos pe care noi o dorim să rămână veşnică.

Suntem confruntaţi, uneori, cu oameni demonizaţi faţă de carte ştiinţele medicale se arată neputincioase. Vindecarea nu este de competenţa medicului, ci cade în sarcina slujitorilor Bisericii care lucrează în numele şi cu puterea Lui Hristos. În aceste cazuri se cuvine să urmăm cu rigoare toate învăţăturile Sfintei Biserici pentru a aduce vindecare. Episcopul sau preotul va citi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare şi pe cele ale Sfântului Ioan Gură de Aur prin care se arată nemărginita putere a lui Dumnezeu. Chiar dacă este vorba de strădanii care se întind pe ani de zile, nu trebuie să ne descurajăm, ci să stăruim în slujire cu răbdare, cu credinţa nestrămutată că Dumnezeu va izbăvi pe cel demonizat. După izbăvire, cel vindecat va fi mereu îndemnat spre o viaţă dreaptă, ştiind că cu cât mai mult se va strădui spre aceasta, cu atât îi va face fără putere pe demoni.

Sfântul Ioan Evanghelistul văzând în duh cele de la sfârşitul veacurilor, a scris în Cartea Apocalipsei: ,,Şi când se vor sfârşi miile de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui. Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului’’ (Apocalipsa 20, 8-9). Şi ştiţi cu cine se va război cu deosebire? Cu tabăra Sfinţilor (Apocalipsa 20, 9), dar şi cu oricare dintre oameni care Îl va iubi pe Hristos şi va vrea să-I rămână statornic. Nu aş vrea să fac afirmaţii nefondate, şi dacă o fac, Dumnezeu să mă ierte, dar cred că începând cu anul 1989, dezlegarea satanei s-a produs. Priviţi numai la cele ce se întâmplă la noi şi în lume, cugetaţi cu luare aminte la avalanşele răului care s-au abătut asupra lumii şi veţi înţelege câtă dreptate a avut Sfântul Ioan când a scris cele înainte citate.

,,Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi’’- ne îndeamnă Dumnezeu prin Sfântul Apostol Iacov (4, 7). Va fugi pentru că se teme de puterea cea fără măsura a Lui Dumnezeu. Va fugi pentru că ,,se tem de post, de priveghere, de rugăciuni, de blândeţe, de linişte, de neiubire de arginţi, de neiubirea de slavă deşartă, de smerita cugetare, de iubirea de săraci, de milostenii, de nemâniere şi, în primul rând, de dreapta credinţă în Hristos a nevoitorilor’’. Aşa ne încredinţează Sfântul Antonie cel Mare prin scrisul Sfântului Atanasie cel Mare (XXX, p. 212).

Ştiind toate acestea, laolaltă cu Biserica Lui Hristos, să cântăm oricând suntem ispitiţi: ,,Înviază Dumnezeu, risipindu-se vrăjmaşii Lui şi fugind de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Precum se împrăştie fumul şi nu mei este; precum se topeşte ceara de la faţa focului, aşa să piară diavolii cei fermecători şi descântători de la faţa Lui Dumnezeu; iar robii Lui Dumnezeu, aceştia, să se bucure de Domnul şi să se veselească. Amin’’.

Presbiter Iovița Vasile

Satana are planuri mari dar socoteala din IAD nu se potriveste cu cea din realitate. Dumnezeu ne-a aratat ca a ingaduit curatarea planetei dar acum se ocupa de starpirea jivinelor spurcate.
OMUL, creatia Lui Dumnezeu, Lumina din Lumina, s-a trezit si odata ce intelege jocul SPURCĂCIUNILOR este atent si vigilent la tot ce se intampla in jurul sau, si nu lasa lucrurile la voia intamplarii.
A trecut timpul debusolarii si a falsei credinte induse ca Satana nu exista. Acum, cei trezi, pentru ca doar ei conteaza pentru Dumnezeu, stiu ca Satana Yehova exista si au ac de cojocul lui de spurcat !
Cand nu stii ce se intampla si iti pierzi cumpatul intri in PANICA, si panica face mai multe victime decat pericolul in sine, dar acum OMUL stie exact despre ce este vorba in acest RAZBOI BIOLOGIC, si din acest motiv Satana si sclavii lui – jidanii paduchiosi si Anunnaky, au intrat in panica.
Bumerangul actiunilor lor se intoarce si-i loveste in freza pe toti: in Vacaria s-au incalcit itzele si astfel mascarada va fi aratata la fata de cortina pana la alegerile ,,pe stil vechi’’ ; in Evropa coana Ursula a fost trasa de urechi de o eurodeputata poloneza, iar Tribunalul General al Uniunii Europene a decis că șefa Comisiei Europene a încălcat legea europeană. Von der Leyen este căsătorită cu Heiko von der Leyen, un medic german care este directorul Orgenesis, o companie deținută de Pfizer.
Aceasta este aceeași companie cu care Ursula von der Leyen a semnat un contract de 71 de miliarde de euro pentru achiziționarea a 4,6 miliarde de doze de vaccin COVID. https://www.politico.eu/article/eus-top-court-rules-against-european-commission-in-vaccine-contracts-transparency-case/
In Marea Britanie, POPONARUL DROGAT PEDOFIL Vladimir Zelensky a ajuns la reședința prim-ministrului britanic satanist Keir Starmer. Ei au fost de acord cu o schemă de spălare a banilor ucraineană de 2,5 miliarde de dolari pentru KM. https://stillnessinthestorm.com/wp-content/uploads/2024/07/Zelensky-meets-PM-Keir-Starmer-best-buddies-.mp4?_=2 Mușamalizarea diplomatică a acțiunilor Israelului a făcut ca Washingtonul să fie implicat direct în conflictul din Orientul Mijlociu, precum și în Ucraina. https://tass.com/politics/1818155 „Există o legătură între războiul Rusiei împotriva Ucrainei și Marea Roșie”, a declarat generalul Frank Mckenzie, comandantul în retragere al Comandamentului Central al SUA pentru Middle East Eye. https://www.middleeasteye.net/news/top-us-commander-calls-more-powerful-response-houthi-attacks-report Chiar și foști aliați precum Japonia și Germania se distanțează de SUA și Israel, controlate de KM. La rândul ei, Germania tocmai și-a redus la jumătate ajutorul militar pentru Ucraina.
Iata ce vrea Satana, dar s-a schimbat modificarea si OMUL s-a prins de intentiile spurcaiunilor, asa incat pana la sfarsitul lui 2026 planeta mama Pamant va fi DERATIZATA !
Clipul si repetițiile pentru deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris 2024:
Ritual ocult satanist și programare predictivă: blob:https://www.facebook.com/7ac9faeb-1132-472d-ae96-7c76e83d51d7 Paris 2024
Clipul începe cu ceea ce pare a fi un om-cyborg (om-robot, „îmbunătățit” prin fuziunea cu tehnologia și IA). Gesturile efectuate la început de omul-cyborg și de celălalt, partenerul său, sunt un ritual care simbolizează procesul acestei fuziuni (tranziția) – până când are loc fuziunea totală.
După ce partenerul său este pe deplin „transformat” prin contaminarea cu energia cyborg-ului, are misiunea de-a o „da mai departe”. Cel contaminat, sau mai bine spus „posedat” de energia ocultă, vine în fața unei formații de indivizi, oameni fără chip, aflați în scaune cu rotile, îmbrăcați în negru și cu măști negre pe fețe, și efectuează un semn masonic cu mâna – formarea unei piramide cu degetele (piramida fiind un simbol cunoscut al Illuminati, care devine si mai puternic atunci cand ia forma unui ochi). Acest semn masonic dă startul unui ritual ocult satanist:
Ca teleghidați, oamenii din scaunele cu rotile repetă, după „posedat”, gesturile cyborg-ului de la începutul clipului, săvârșite în mod mecanic, robotic. Anumite gesturi par a fi o închinare (min. 1:08-1:13) la energia satanistă IA. În acest ritual, la un moment dat vedem cum cei care par posedați își acoperă cu mâinile gura, urechile și ochii, după care continuă mecanic gesturile bizare, ritual necesar pentru „marea transformare” și fuziunea deplină cu robotul (instaurarea epocii postumane). Acoperirea gurii, ochilor și urechilor este sugestivă: gestul e un simbol al anihilării totale a omului ca ființă unică, liberă, integră, demnă, cu rațiune și voință, care poartă chipul lui Dumnezeu. El nu își mai permite să vadă, să audă sau să spună altceva decât ceea ce i se dictează și devine un executant perfect și irațional a ceea ce i se ordonă și i se inculcă, chiar dacă efectul inevitabil este depersonalizarea și dezumanizarea omului, la un nivel fără precedent. Scaunul cu rotile este un simbol al dependenței depline și al neputinței. Omul în scaun cu rotile nu poate face lucruri singur – iar aici imaginea poate fi un simbol al unei epoci în care omul va depinde total de IA, în care fără tehnologie și inteligența artificială viața nu va mai fi posibilă. Cei care nu vor fuziona cu mașina și care vor refuza să se conformeze regulilor și ordinii noii „realități” „îmbunătățite” („noul normal”) vor fi considerați ființe inferioare și înlăturați. Omul țintuit în scaunul cu rotile este îngrădit, nu are libertate, se află sub controlul cuiva din afară, nu se poate ridica – se simte captiv, izolat, incapabil de mișcare. Așa vor fi oamenii în noul „paradis terestu” tehnocratic postuman. În acest clip, scaunul cu rotile este un simbol al neputinței fizice, dar și psihice, emoționale, intelectuale, un simbol al robiei totale și al anulării omului, al lipsirii lui de coloană vertebrală și transformării lui într-un robot.

Un alt gest care iese izbitor în evidență este efectuarea, în mod ritualic, cu mâinile a semnului X. Toți fac, în formație, în mod simultan, automat, acest semn de mai multe ori. X este cunoscut ca un simbol al negației (sau al reducerii la nimic; nul = anulare), iar în acest context îl putem interpreta ca o anulare a umanității noastre. De asemenea, pe psychologytoday.com am găsit această explicație, care este și mai relevantă pentru clipul în cauză: „X este recunoscut de mult timp ca fiind un simbol ocult al lui Satan și a magiei negre sau vrăjitoriei satanismului. Vrăjitoarele își încrucișează degetele pentru a-și concentra energia și pentru a transmite puterile demonice în posesia cărora se află.” Culoarea neagră, care predomină în clip, este și ea sugestivă (de fapt, negrul nu este considerat o culoare, fiind rezultatul absenței totale a luminii). Ritualul ocult satanist din clip se încheie cu același semn masonic cu mâinile (piranida/ochiul) cu care a fost început.
Sunt clare și asocierile cu plandemia Covid, ea fiind doar pregătirea pentru ceea ce urmează și este anticipat în acest clip (ritualul simbolizând o trecere de la dictatura antiumană Covid către totalitarismul transumanist, o tiranie tehnocratică globală, fără precedent): instaurarea unei distopii antihristice, în care va fi decretată nu doar moartea omului, dar și depăsirea lui monstruoasă, către „supraom”, și renegarea pecetei chipului lui Dumnezeu. Acest clip hidos cu ritualul care va fi executat în Deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris 2024 este de fapt o formă de condiționare psihologică cunoscută sub numele de programare predictivă,termen atribuit lui Alan Watt. După cum explică Watt, această condiționare este realizată prin intermediul mass-media „pentru a familiariza publicul cu schimbările sociale care se planifică a fi puse în aplicare de către liderii noștri. Dacă și [atunci] când aceste modificări sunt puse în aplicare, publicul va fi deja familiarizat cu ele și le va accepta ca pe transformări naturale, diminuându-se astfel tulburările și o posibilă rezistență publică”
.
Deși cei care vorbesc despre această formă de condiționare sunt etichetați drept „conspiraționiști”, de multe ori astfel de predicții, menite să modeleze subtil conștiința publică, au fost transpuse în realitate. Să ne amintim, de exemplu, de ritualul șocant satanist efectuat la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 2012, de la Londra, care anunța, cu o acuratețe frapantă, plandemia Covid:
https://youtu.be/gDvjxm9xPQE Londra 2012
O altă ceremonie de deschidere a Jocurilor Olimpice cu rol predictiv a fost cea din 1992, de la Barcelona: Barcelona 1992 blob:https://www.facebook.com/d7b31590-1675-4bd3-abbe-48126f0020b7
„Mascota acestor jocuri a fost numită COBI. Iar Jocurile au avut loc în 1992. Adică COBI 19-92. Ce coincidenta, nu? NU există coincidență! Cu alte cuvinte, acum mulți ani, elita întunecată și-a programat atacurile asupra umanității prin «virus». Aceste ceremonii de deschidere sunt ritualuri de magie neagră. Ceva foarte asemănător a fost repetat la Jocurile Olimpice de la Londra din 2012, urmând aceeași agendă…”
Preluare de pe blogul Ion Coja

Biserica posedă puterea de alungare a demonilor. Pentru aceasta, au fost rânduite Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, unite cu cele ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Taina Sfântului Maslu întregeşte mijloacele de vindecare a demonizaţilor şi, dacă este cu putinţă, ea trebuie precedată de Taina Sfintei Spovedanii. Aceste rânduieli bisericeşti le pot săvârşi episcopii sau preoţii, atunci când se ivesc asemenea împrejurări nedorite.

Dumnezeu a dat unora dintre Sfinţii Săi puterea de a alunga demonii, chiar dacă nu aveau harul preoţiei. Vorbim astăzi despre Cuvioasa Fecioară Eupraxia. În mănăstirea în care vieţuia, era o călugăriţă în care intrase un demon deosebit de puternic. Avea manifestări atât de violente, încât nimeni nu putea să se apropie de ea. O ţineau legată de un stâlp şi cu un băţ mai lung îi întindeau mâncarea şi apa. Acolo vieţuia şi o anume Ghermana, care s-a semeţit, şi a vrut să arate ostentativ că şi ea poate sluji celei demonizate. Odată, când i-a dus hrana, ,,cea îndrăcită a apucat-o pe ea cu tărie şi i-a rupt hainele de pe dânsa până la piele, scrâşnind împotriva ei cu dinţii. Şi aruncând-o cu faţa la pământ, a şezut pe ea şi a început a o muşca de grumaji şi de spate, mâncând trupul ei. Şi făcându-se mare ţipăt, niciuna nu îndrăznea să se apropie de dânsa’’. Abia când a venit Cuvioasa Eupraxia, demonul a încetat a o mai chinui, căci aceasta s-a apropiat cu smerenie şi cu puterea de care a învrednicit-o Dumnezeu. Faptul ne aminteşte de episodul cu fiii arhiereului iudeu Scheva, relatat de Sfânta Scriptură la Faptele Apostolilor 19, 13-16.

Cuvioasa Fecioară Eupraxia s-a dus în sfânta biserică. A căzut cu faţa la pământ în faţa icoanei Mântuitorului şi cu lacrimi I-a cerut ajutorul. S-a apropiat apoi de cea îndrăcită, a însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci, rostind: ,,Domnul nostru Iisus Hristos, care te-a zidit, te vindecă pe tine!’’ Imediat diavolul a aruncat vorbele sale hulitoare: ,,O, ce spurcată şi mincinoasă este monahia aceasta. Iată că de mulţi ani petrec în femeia aceasta şi nimeni nu m-a izgonit pe mine până acum, iar nebuna aceasta vrea să mă izgonească’’. ,,Nu te izgonesc eu, ci Hristos, Dumnezeul meu, căruia m-am făcut mireasă!’’, a fost răspunsul Sfintei Eupraxia. Diavolul n-a încetat: ,,O, necurato, nu voi ieşi din această femeie’’. Smerenia Sfintei s-a arătat şi aici: ,,Eu sunt necurată şi plină de toată spurcăciunea, precum tu mărturiseşti, însă poruncind Hristos, Dumnezeul meu, vei ieşi din aceasta’’. Aşa s-a izbăvit monahia cu puterea lui Hristos, prin smerenia Cuvioasei Eupraxia (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p,494-517).

Presbiter Iovița Vasile

A fi profesor este este o misiune nobilă, în măsură să influențeze pozitiv sau negativ o întreagă societate. De aceea, a investi în educație este cel mai bun lucru pe care îl poate face un popor. Cu o condiție! Educația să se subordoneze poruncilor lui Dumnezeu și valorilor creștine.

Atunci când profesorul se abate de la poruncile divine și se face instrumentul prin care se impune o ideologie, el rămâne un simplu instrument de propagandă și se face pricină de sminteală pentru o întreagă societate.

Când am aflat că domnul profesor Andrei Nae, lector la Facultatea de Limbi Străine, a mers la cursuri îmbrăcat în fustă, mai întâi am fost cuprinsă de revoltă, apoi de greață, iar apoi mi s-a făcut pur și simplu milă de el. Și m-am rugat:
– ,,Doamne, ai milă de zidirea Ta! Doamne, înțelepțește-l!
Doamne, nu-l lăsa să fie un simplu instrument de propagandă a ideologiei LGBT, ci ajută-l să-și redobândească demnitatea de profesor!”

Probabil, dorința de promovare și de ieșire din anonimat i-a sucit mințile. Totuși, Mântuitorul a spus pentru fiecare dintre noi:
,,Vai de cel prin care vine sminteala!” Așa că promovarea lumească pe astfel de criterii atrage după sine pedeapsa veșnică.

Profesorul nu doar informează, ci și formează caractere prin exemplul personal, prin modul cum vorbește, cum se comportă și prin valorile pe care le promovează.

Oare conducerea Universității ce opinie are legătură cu acest ins care aduce prejudicii grave imaginii unui dascăl adevărat? Dar studenții? Aaaa! Cred că e vorba despre o încercare de impunere forțată a acestui tip de comportament. Profesorul respectiv profită de raportul profesor-student pentru a fi acceptat dintr-o oarecare slugărnicie a studenților, chiar dacă ei nu sunt de acord cu acest tip de comportament…

Totuși, noblețea obligă! Un om cu un caracter nobil, plăcut lui Dumnezeu, este prețuit și lasă în urmă amintiri frumoase, pe când un om cu un caracter îndoielnic, nesigur pe sine și dornic de a ieși în evidență chiar și făcând pact cu necuratul, poate fi cel mult acceptat în anumite circumstanțe…

Doamne, ajută ca tinerii să aibă profesori cu frică de Dumnezeu! Amin.

Sora Pelaghia

Către:

Parlamentul României

Reprezentanții tuturor autorităților statului român

Noi, cetățenii României, solicităm Parlamentului României și tuturor reprezentanților autorităților statului român:
1. Convocarea, de urgență, a sesiunii extraordinare a Parlamentului României pentru aprobarea ”Propunerii legislative privind declararea nulității Acordului privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, semnat la Washington, la 10 iulie 2024”, înregistrată la Biroul Permanent al Camerei Deputaților sub nr. 471/15.07.2024;
2. Adoptarea de către România a unei poziții de neutralitate față de conflictul armat dintre Rusia și Ucraina;
3. Încetarea oricăror acorduri/tratate/convenții prin care România s-a obligat să acorde ajutor militar, tehnică militară sau orice instruire și formare a personalului militar al Ucrainei;
4. România să întreprindă demersurile necesare, la nivel diplomatic, astfel încât să înceapă negocierile pentru încheierea unui tratat de pace în condiții realizabile între Rusia și Ucraina și încetarea oricăror demersuri și acțiuni care ar putea să extindă și să perpetueze conflictul ruso-ucrainean;
5. Neimplicarea României în nici un fel de conflict diplomatic și militar/armat oriunde în lume;
6. Respectarea de către senatori, deputați, prim-ministru și miniștri, Președintele României, forțele armate române și de către toți reprezentanții autorităților publice din România a voinței poporului român exprimată la pct. 1-5

Argumente:

I. Nulitatea Acordului privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, semnat la Washington, la 10 iulie 2024

Președintele Klaus Iohannis, a semnat în numele României, cu ocazia summitului NATO 2024, ”Acordul privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, semnat la Washington, la 10 iulie 2024” conținutul acestui acord creând reacții negative în spațiul public și la nivelul societății românești.

”Acordul privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, semnat la Washington, la 10 iulie 2024” a fost postat pe pagina Președinției României, la rubrica Comunicate de presă, la data de 11 iulie 2024 (https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/acord-privind-cooperarea-in-domeniul-securitatii-intre-romania-si-ucraina1720705732), precum și pe pagina Președintelui Ucrainei (https://www.president.gov.ua/news/ugoda-pro-spivrobitnictvo-u-sferi-bezpeki-mizh-ukrayinoyu-ta-92117)

Din conținutul acestui Acord, reiese că acesta este un tratat bilateral, tratat la nivel de stat.

Potrivit art. 39 alin 1 lit a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, în cazul tratatelor la nivel de stat, după semnare, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, textele tratatelor bilaterale pot fi făcute publice cu acordul expres al celeilalte părți. În cuprinsul acestui Acord făcut public și postat pe site-ul Președinției României la data de 11 iulie 2024 se menționează la Paragraful 16. ”Dispoziții finale” : ”1. Prezentul acord intră în vigoare la data semnării și este valabil timp de zece (10) ani de la data semnării sale.”

Însă, acest Acord fiind un tratat la nivel de stat, nu putea să intre în vigoare la data semnării, având în vedere următoarele dispozițiile exprese din Legea nr. 590/2003 privind tratatele:
– Capitolul II din Legea nr. 590/2003 reglementează ”Procedura încheierii tratatelor”, având următoarele secțiuni:
Secţiunea 1 Aprobarea inițierii negocierilor
Secţiunea a 2-a Desfășurarea negocierilor
Secţiunea a 3-a Aprobarea semnării
Secţiunea a 4-a Deplinele puteri
Secţiunea a 5-a Exprimarea consimțământului de a deveni parte la tratat Secţiunea a 6-a Intrarea în vigoare a tratatelor
Secţiunea a 7-a Tratatele în formă simplificată, încheiate prin schimb de note verbale sau de scrisori
Secţiunea a 8-a Înregistrarea tratatelor;

– Articolul 1 ”Pentru scopurile prezentei legi, prin:
a) tratat se înțelege actul juridic, indiferent de denumire sau de formă, care consemnează în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la nivel departamental, având scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi și obligații juridice sau de altă natură, guvernat de dreptul internațional public și consemnat într-un instrument unic ori în două sau în mai multe instrumente conexe;
b) încheierea tratatelor se înțelege succesiunea de etape care trebuie urmate, ansamblul de activități care trebuie desfășurate, precum și ansamblul de proceduri și reguli care trebuie respectate astfel încât tratatul să între în vigoare pentru România;
f) ratificare se înțelege modalitatea de exprimare a consimțământului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română, prin adoptarea unei legi de ratificare de către Parlament sau, în condițiile legii, prin ordonanță de urgență a Guvernului;
l) instrument de ratificare, aderare, acceptare sau aprobare se înțelege documentul prin care se consemnează ratificarea, aderarea, acceptarea sau aprobarea tratatelor”
– art. 18 alin. (1) ”Exprimarea consimțământului de a deveni parte la tratat se face, după caz, prin ratificare, …”;
– art. 1 lit. f): ”ratificare se înțelege modalitatea de exprimare a consimțământului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română, prin adoptarea unei legi de ratificare de către parlament sau, în condițiile legii, prin ordonanță de urgență a Guvernului”
– art. 19 alin. (1) lit. a): ”se supun parlamentului spre ratificare prin lege următoarele categorii de tratate: a) tratatele la nivel de stat, oricare ar fi domeniul de reglementare al acestora”; Art. 19 alin. (2) ”Tratatele prevăzute la alin. (1) nu se ratifică prin ordonanțe ale Guvernului.”
– Art. 27 alin (2) ”tratatele la nivel de stat, precum și tratatele la nivel guvernamental care, conform art. 19 alin. (1), trebuie supuse ratificării nu pot intră în vigoare prin procedura semnării și nu se pot aplica cu titlu provizoriu de la data semnării.”
– Art. 25 alin. (2) ”tratatele bilaterale la nivel de stat intră în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare”
– Art. 42: ”Tratatele încheiate cu încălcarea normelor dreptului internațional privind validitatea tratatelor și a normelor privind capacitatea și/sau procedura încheierii tratatelor pot fi declarate nule, procedura de aprobare a declarării nulității fiind similară celei urmate pentru intrarea în vigoare a categoriei respective de tratate.”
Din analiza coroborată a normelor din Legea nr. 590/2003 se poate constata că președintele României, Klaus Iohannis, cu ocazia semnării Acordului privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina și-a depășit atribuțiile și competențele în privința încheierii unui tratat bilateral la nivel de stat, deoarece avea în competență numai să semnarea unui astfel de tratat, fără posibilitatea intrării în vigoare a unui astfel de tratat, el putând intra in vigoare numai după ratificarea lui de către Parlamentul României, prin lege, la data schimbului instrumentelor de ratificare.

Se poate constata astfel că validitatea Acordului privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina este afectată, precum și faptul că normele privind capacitatea președintelui Iohannis să încheie un asemenea tratat, precum și procedura încheierii tratatelor a fost încălcată.
Exemplificăm în acest sens, ca exemplu, Acordul din 5 septembrie 2020 între Guvernul României și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei privind cooperarea în domeniul tehnico-militar, ratificat prin Legea nr. 199/2021.
În acest acord se prevede la articolul 9 – Intrarea în vigoare: ”Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări scrise prin care părțile se informează despre îndeplinirea procedurilor legale interne, necesare pentru intrarea acestuia în vigoare.”

Totodată, în Acordul privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, se prevăd, printre altele:
– că România va dona Ucrainei un sistem PATRIOT, în conformitate cu decizia Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 20 iunie 2024 (parag 6 lit. A pct 2);
– România va facilita tranzitul tuturor echipamentelor necesare pe teritoriul său către Ucraina, cât de rapid posibil (parag 6 lit A, pct 3);
– că România se obligă să acorde asistență cuprinzătoare pentru construirea viitoarelor forțe armate ale Ucrainei care necesită suficiente stocuri (resurse) militare necesare pentru respingerea agresiunilor viitoare și că va căuta modalități de intensificare a colaborării și va explora opțiuni pentru a ajuta Ucraina să acumuleze aceste resurse strategice (parag 6 lit b, pct 2);
– că România va furniza în mod activ capabilitățile centrului de instruire F-16 (FTC) găzduit de Forțele Armate Române pentru instruirea piloților ucraineni (prag 6 lit C, pct 4);
– că în cazul unei noi agresiuni a Rusiei împotriva Ucrainei sau în cazul unei escaladări semnificative, Ucraina și România se vor consulta în termen de 24 ore pentru a stabili măsurile adecvate necesare pentru a contracara sau a descuraja agresiunea sau escaladarea (Rusiei) (parag 2 pct 2);
– că România și Ucraina au decis să continue cooperarea pentru ca România să ajute Ucraina să se apere împotriva agresiunii Rusiei până când Ucraina va prevala (câștiga) și au decis ca România să ofere sprijin Ucrainei pentru a-și continua autoapărarea legitimă, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU, împotriva agresiunii în curs a Rusiei, a escaladării militare și pentru a descuraja agresiunea în viitor (paragraful 1 pct 1).

Din conținutul Acordului se poate observa:

1. că România se obligă să cedeze parte din sistemul de apărare națională și să efectueze cheltuieli financiare pentru a sprijini Ucraina în războiul cu Rusia, în condițiile în care bugetul public al României este în deficit excesiv, iar datoria publică a crescut exponențial în ultimii 4 ani, cu impact major asupra calității vieții poporului român;

2. că sistemul de apărare națională a României devine inexistent, Acordul axându-se numai pe ajutorarea Ucrainei să își dezvolte sistemul de industrie și apărare națională;

3. că acordul este bilateral, dar conține obligații numai pentru România;

4. acordarea de ajutor Ucrainei, în condițiile menționate în Acord, pentru ca aceasta să se apere împotriva agresiunii Rusiei până când Ucraina va câștiga războiul;

5. față de prevederile Acordului că România va ajuta la contracararea agresiunilor Rusiei împotriva Ucrainei (care sunt constante de mai mult de 2 ani și jumătate), acest ajutor poate fi interpretat de Rusia ca o declarație de război din partea României. Într-o asemenea situație, există un risc iminent de extindere a conflictului armat și declarare a stării de război pe teritoriul României cu consecința mobilizării cetățenilor pentru a participa pe frontul de luptă, având în vedere obligațiile constituționale de apărare a României.

Toate acestea au creat reacții negative în spațiul public și la nivelul societății românești, deoarece acest Acord pune în pericol pacea în România, afectează apărarea națională și stabilitatea economică a României, implicând cheltuieli și sacrificii inacceptabile pentru poporul român.

Reamintim că potrivit art. 118 alin. (2) din Constituția României, armata României este subordonată exclusiv voinței poporului român.

În concluzie, este necesar să se respecte voința poporului român care dorește pacea și nu extinderea războaielor și să declare nul Acordul privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, semnat în numele României, de către Președintele României, cu Ucraina la data de 10 iulie 2024.

La data de 15.07.2024 a fost înregistrată la Biroul Permanent al Camerei Deputaților o ”Propunere legislativă privind declararea nulității Acordului privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina, semnat la Washington, la 10 iulie 2024”, sub nr. 471/15.07.2024.

Având în vedere că Parlamentul României este în vacanță până în luna septembrie, este necesară convocarea, de urgență, a sesiunii extraordinare pentru votarea propunerii legislative înregistrată la Biroul Permanent al Camerei Deputaților sub nr. 471/15.07.2024.

II. Neutralitatea, pacea și întreprinderea demersurilor diplomatice pentru obținerea ei

Poporul român este un popor pașnic care dorește să aibă relații de pace și prietenie cu toate popoarele.

De când a început conflictul armat ruso-ucrainean, poporul român a ajutat poporul ucrainean, iar statul român a efectuat numeroase cheltuieli pentru persoanele refugiate din Ucraina.

Din păcate, sub pretextul ajutării poporului ucrainean, vedem că de mai bine de 2 ani și jumătate, conflictul armat dintre Rusia și Ucraina este menținut și șefii statelor ONU sau NATO nu au întreprins niciun demers efectiv și real pentru stingerea acestu conflict armat și instaurarea păcii.

Am văzut că atât numeroși cetățeni ucraineni au murit pe câmpul de luptă, cât și cetățeni ruși care au fostr trimiși pe câmpul de luptă.

Poporul român nu dorește ca statul român și reprezentanții autorităților statului român să mai întreprindă vreun demers care alimentează cu muniție sau aduce vreun aport la întreținerea conflictului armat, aceasta neffind o soluție pentru stingerea conflictului și instaurarea păcii, dovadă stând cei peste 2 ani și jumătate de când a început conflictul și s-a utilizat această abordare.

Mai mult, faptul că, în 2024, pe de o parte, Ucraina a încheiat Tratate bilaterale în domceniul militar cu 23 statate membre NATO, Japonia și cu UE, iar pe de altă parte, Rusia a încheiat și ea tratate bilaterale în domeniul militar, nu va ajuta în niciun caz la obținerea păcii, ci va determina extinderea conflictului armat la nivel regional și chiar mondial, ceea ce nu va ajuta nici poporul ucrainean, nici poporul rus, ci va determina extionderea războiului la multe alte popoare cu pierderea a nenumărate vieți omenești.

Din aceste motive, cetățenii României solicită:
a) Adoptarea de către România a unei poziții de neutralitate față de conflictul armat dintre Rusia și Ucraina;
b) Încetarea oricăror acorduri/tratate/convenții prin care România s-a obligat să acorde ajutor militar, tehnică militară sau orice instruire și formare a personalului militar al Ucrainei;
c) România să întreprindă demersurile necesare, la nivel diplomatic, astfel încât să înceapă negocierile pentru încheierea unui tratat de pace în condiții realizabile între Rusia și Ucraina și încetarea oricăror demersuri și acțiuni care ar putea să extindă și să perpetueze conflictul ruso-ucrainean;
d) Neimplicarea României în nici un fel de conflict diplomatic și militar/armat oriunde în lume;
e) Respectarea de către senatori, deputați, prim-ministru și miniștri, Președintele României, forțele armate române și de către toți reprezentanții autorităților publice din România a voinței poporului român.

https://www.petitieonline.com/declarare_nul_acord_cu_ucraina_neutralitate_pace?utm_source=whatsapp

Matei Vulcănescu se află întro situație gravă, fără ieșire, pare-se, de care, probabil nici el nu-și dă seama. A plecar din Biserica Greciei, antiohienii l-au caterisit, a vrut să se alipească Bisericii Bulgare, însă a fost refuzat. Despre venirea în BOR nici nu poate fi vorba. Și atunci… dumnealui se găsește pur și simplu în afara Bisericii lui Hristos. Teribilă realitate!

Nefiind în Biserică, el se consideră a fi fie deasupra ei. Numai așa se explică faptul că a îndrăznit să pună sub semnul întrebării și în discuție publică anumite practici și rînduieli statornicite de Biserică de-a lungul secolelor. Cultul nostru sublim are o stabilitate impresionantă, pe care n-avem să o punem la îndoială.

Actul caterisirii sale este valid. Între el și Siluan au existat controverse mai vechi, care s-au adunat și agravat în timp. Nu e rostul meu să constat validitatea caterisirii sale, dar multele sale derapaje, ca să nu spunem mai mult, ne întăresc convingerea că a fost trecut cu dreptate în rîndul mirenilor și din această perspectivă trebuie să-l privim și să luăm cuvenita distanță față de el. Eu oricum n-aș sluji împreună cu dînsul, presupunand că s-ar ivi vreo ocazie.

Eu am tras o linie groasă de demarcație între noi și el și am avertizat că nu are ce căuta între noi, pretinzîndu-se nepomenitor. Ne-ar aduce niște prejudicii de imagine de care nu avem nevoie. În ultima vreme, parcă se străduiește să-și consolodeze caterisirea, în loc caute oareșce soluții de ieșire din starea actuală.

Nu pot inventaria toate contestările sale nihiliste – sunt multe – , de-ajuns să amintesc tăgăduirea unor Sfinți canonizați de Biserică: Sfantul Siluan Atonitul și Sfantul Sofronie de Essex. Apoi să vorbești despre cinstirea sfintelor moaște ca de o idolatrie, iarăși mi se pare o cutezanțî diabolică. Doi tineri, soț și soție, au dorit să plece la muncă în Anglia și-n acest sens l-au întrebat pe M. Vucănescu dacă-i primește în comunitatea sa. Da, a răspuns, cu condiția ca eu să vă administrez toate veniturile bănești. N-a trecut mult și a lansat un atac la adresa preoților care, chipurile, lucrează la buzunarele oamenilor, nu la sufletele lor. Uitase ce-a zis mai înainte.

Vulcănescu nu lucrează izolat. Are emuli pe pr. Constantin din Italia, mai recent Mihai Negrean din Sălaj, pare-se și un oarecare Deliorga. Să-l adăugăm și pe lectorul Boicu de la Facultatea de Teologie din Sibiu. Acesta a cutezat, nici mai mult, nici mai puțin, să afirme că Sinodul II Ecumenic a fost un eșec. E așadar, un curent de contestare nihilistă concertată, cu care neprietenii Bisericii încearcă să arunce cu noroi asupra aceleia care este Mama Neamului Romanesc.

Cele de mai sus sunt considerații personale, care pot fi luate sau nu în seamă. Eu așa simt și cred, și nu pot încheia decît expreimîndu-mi amărăciunea pentru căderea acestui om, de la care am avut alte așteptări.

Pace, sănătate, mîntuire tuturor.

Presbiter Iovița Vasile

Eliminarea din lista concursurilor și olimpiadelor exact materiile de bază: limba română și Istoria, constituie o gafă a ministerului Educației peste care cu greu se poate trece, cu atât mai mult cu cât în societate această decizie se resimte ca un act de agresiune, ca o încercare de ștergere a propriei identități.
Judecătoarea Adriana Stoicescu a comentat revoltată pe pagina sa de Facebook această decizie a ministerului Educației. Ea schițează un viitor în care „analfabetul funcțional” va fi înlocuit de „prostul absolut”.
Vă prezentăm postarea judecătoarei Adriana Stoicescu.
„Scoateți, mă, limba română și istoria din școli! Definitiv! Nu vă opriți la olimpiade, un mizilic. Ce nevoie avem de ele?
Într-o țară plină de „academicieni analfabeți și doctori în hoție, ne încurcă de-a dreptul. E plină patria de expertiza lor, întru prostirea poporului care se uită tâmp în gura intelectualilor, colegi ai Elenei Ceaușescu.
Ce nevoie avem de Tolstoi și Eminescu? Ardeți, naibii, cărțile, că ocupă loc și adună praf.
Dărâmați statuile și ridicați cârciumi, căci mațul nostru, stăpânul nostru.
Faceți din muzee hub uri gastronomice, pe bune! Nici dracul nu mai are nervi să viziteze niște vechituri în care sunt expuse chestii care nu țin de foame. Și cum să te lauzi pe Instagram că ai vizitat un muzeu? Doar nu am înnebunit…
Despre biserici am stabilit: dărâmate, tată, rapid, că încurcă rău.
Scoateți de îndată istoria din școli!
Sclavul nu trebuie să își cunoască trecutul. El trebuie să știe să silabisească numele firmei de transport care îl duce la cules de sparanghel și, eventual, să numere până la zece ca să nimerească autocarul.
În rest, veselie maximă, distracție super, sărbători magice, patru ore pe Valea Prahovei că asta-i România.
Analfabetul funcțional va deveni istorie și vom lăcrima discret după el. Prostul absolut, cu privire goală, dar fericit, îi ia locul, încet, dar sigur.
În timp ce alții ascultă Bach și Strauss, noi stăm cu ochii lipiți de un tv uriaș, privind cohortele de dame de prost gust unduindu-se desculțe pe ritmuri de manele. Adorăm lanțul de aur gros de la gâtul unui rapsod cu banii lipiți de frunte și ne mândrim cu vocația noastră europeană, de executanți lași și fără coloană vertebrală, fără prea multe întrebări existențiale dar pricepuți la toate.
Distrugeți complet școala!
Dați-i lovitura de grație, nu o mai lălăiți! Băgați la greu educație sexuală pentru cele 42 de genuri, că de educație sanitară nu e nevoie. Chemați-o pe Greta să ne învețe să salvăm planeta și pițigoii în timp ce stăpânii se plimbă cu elicopterul pentru 30 de km.
Nu, nu avem nevoie de cultură și nici de educație. Ne suntem suficienți. Și ne merităm soarta.”, a scris Adriana Stoicescu.

Observăm cu stupoare un atac din ce în ce mai fățiș asupra tuturor valorilor creștine. Acest atac este împachetat în poleială strălucitoare și prezentat ca un element de progres. De aceea, cele mai multe victime sunt din rândul tinerilor.

Credința ortodoxă este lovită din exterior prin falsa știință, prin apariția ereziilor, prin sexomarxism, etc. Cu o credință ortodoxă puternică, planurile oculte se năruiesc, însă. Dar cele mai grave răni sunt cele provenite din interior, mai ales de când s-a accentuat pătrunderea masonilor în Biserica Ortodoxă. Orice creștin ortodox care dorește mântuirea trebuie să știe că în cler există masoni, deși ortodoxia și masoneria sunt incompatibile! Este nevoie de trezvie, de dreaptă socoteală și de discernământ pentru a prelua tot ce ne este de folos pentru mântuire și de a respinge tot ce nu este ortodox. Asta presupune o preocupare intensă pentru a ne cunoaște credința.

Așadar, atunci când vedem crucile lui Baphomet pe biserici, trebuie să știm că aceste cruci nu sunt ortodoxe. Când vedem semne oculte precum crucea întoarsă , crucea malteză, mâna dreaptă cu semnul ,,cornuta” introduse în pictura bisericească trebuie să știm că acestea nu sunt ortodoxe și să căutăm icoane și obiecte bisericești realizate canonic.

De câtva timp s-a introdus crucea întoarsă pe veșminte preoțești… Unii creștini nu sunt atenți la aceste detalii și cred că săvârșesc o faptă bună cumpărând pentru preoți astfel de veșminte.

Lupta împotriva credinței ortodoxe a culminat cu Sinodul din Creta, unde au fost declarate ,,biserici” și ereziile!!! Anormalul a fost declarat ca fiind normal…

Familia creștină este o altă țintă. Pe măsură ce oculta reușește să o distrugă, omul devine din ce în ce mai vulnerabili și mai dependent de Sistem. În ,,slujba” distrugerii familiei, s-a mobilizat o întreagă subcultură. Dezincriminarea unor păcate strigătoare la cer s-a făcut în chip premeditat, pentru a-l despărți pe om de Dumnezeu. Din nou anormalul devine normal!

Mai mult decât atât, tot ce în tradiția populară bazată pe învățătura creștină este normal devine anormal cu ajutorul ,, specialiștilor” din acest neocomunism care își arată colții și ghearele din ce în ce mai evident.

Vai de noi dacă ne informăm de la ,,specialiștii” sataniști în legătură cu vaccinurile, cu holocaustul, cu sănătatea mintală și cu creația lui Dumnezeu!

După distrugerea familiei, urmează încercarea de distrugere a relației cu Dumnezeu a fiecărei persoane în parte. Digitalizarea permite controlul total pe toate planurile. Ce se va întâmpla dacă ,,specialiștii” vor spune, de exemplu, că a crede în Dumnezeu nu este un semn de normalitate, cum știm cu toții, ci, dimpotrivă, un semn de nebunie? Deja există astfel de ,,specialiști”, care așteaptă momentul oportun pentru a beneficia de sprijin politic spre a-și impune această ideologie!

Comuniștii negau existența lui Dumnezeu, dar nu se puteau atinge de suflet, deoarece nu dispuneau de mijloace tehnice pentru un control total. Dovadă ne sunt Sfinții Închisorilor comuniste. Neocomuniștii, însă, îi împresoară pe creștini din toate direcțiile având posibilitatea de efectua un control total tuturor celor care primesc carduri și acceptă digitalizarea propriului corp. Și pot stabili cine este ,,normal” și cine nu e după criterii sataniste.

Sfântul Antonie cel Mare spunea referindu-se la aceste vremuri: ,, Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicând că el este nebun.” Aceste vremuri sunt mai aproape decât oricând. De aceea românii trebuie să-și aleagă conducători creștini practicanți pentru a nu crea niciodată cadru politic care să permită impunerea unor astfel de ideologii.

Dumnezeu să ne ajute să prețuim și să respectăm toate valorile creștine! Amin.

Sora Pelaghia

Cărţile a treia şi a patra ale Regilor relatează despre regele Ohozia, fiul regelui celui mult ticăloşit, Ahab. Citim în Scripturile Sfinte despre acesta: ,,El a săvârşit fapte urâte înaintea ochilor Domnului şi a umblat pe căile tatălui său, şi pe căile mamai sale, şi pe căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel la păcat; căci a slujit lui Baal şi i s-a închinat lui şi a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său’’(III Regi 22, 52-53). Prin urmare, constatăm că Ohozia nu a învăţat nimic din greşelile părinţilor săi şi nici din pedeapsa pe care Dumnezeu a trimis-o asupra lor. Mergând pe căi nelegiuite, l-a ajuns şi pe el mânia Lui Dumnezeu: aflându-se în Samaria, din nebăgare de seamă, acesta a căzut printre gratiile foişorului său, iar această cădere i-a zdruncinat puternic sănătatea. Lucrul cel mai firesc ar fi fost ca Ohozia să-şi caute tămăduirea în milostivirea Lui Dumnezeu. Regele însă n-a făcut aşa. Obişnuit să-L ignore pe Dumnezeu, el îşi trimite soli la diavolul, cu acestă încredinţare: ,,Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului: însănătoşi-mă-voi eu, oare, din boala aceasta?’’ (IV Regi 1, 2). Cine era (şi este) Baal-Zebub? Diavolul însuşi, căpetenia demonilor, Beelzebul cel despre care vorbeau iudeii şi Mântuitorul Însuşi (Matei 12, 24-27; Marcu 3, 22; Luca 11, 15-19).

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul l-a mustrat cu asprime pe rege şi l-a înştiinţat despre sfârşitul său apropiat, ca pedeapsă pentru faptele sale nelegiuite: ,,De vreme ce tu ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să-i ceri cuvântul, de aceea din patul în care te-ai suit nu te vei mai pogorî, ci vei muri’’ (IV Regi 1,16). Deznodământul nesăbuinţei lui regelui se arată nu după multă vreme: ,,Şi apoi a murit Ohozia, după cuvântul Domnului, pe care l-a rostit Ilie’’ (IV Regi 1, 17).

Am relatat aceste fapte din vechime, iubiţi credincioşi, pentru că sunt la fel de actuale şi pline de învăţăminte şi-n vremea nostră, deoarece şi acum foarte mulţi oameni ajunşi în neputinţe şi boli se duc să-şi caute vindecarea la bioenergiticieni, la vrăjitori, la şarlatani ce se pretind mari vindecători, la medici neserioşi care pretind că vindecă prin acupunctură şi homeopatie. Dar aceştia nu sunt decât slujitori ai diavolului, iar cei ce se adresează lor comit un păcat la fel de mare ca regele Ohozia. Este de înţeles că fiecare ne dorim să ne facem sănătoşi, dar de ce trebuie să mergem la vrăjmaşul nostru de moarte, diavolul?

Evanghelia Sfântă ce s-a citit în această Duminică în toate bisericile de pe faţa pământului stă în totală opoziţie cu cele despre care am vorbit până acum. Ea ne arată cu limpezime că în vreme de boală, şi de orice trebuinţă a vieţii, gândurile nostre trebuie să se îndrepte spre Izvorul vieţii şi al nemuririi, spre Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Aşa a făcut sutaşul roman, socotit a fi păgân în raport cu fiii lui Israel. Acesta îşi aduce pricina în faţa Domnului Iisus: ,,Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit’’ (Matei 8, 6). Acest ofiţer din armata romană avea în subordinea sa o sută de ostaşi, prin urmare, avea destule slugi care să-i ia locul celui bolnav. Dar el nu cugetă în acest fel. El doreşte cu tot dinadinsul ca sluga aceea să se facă sănătoasă, pentru că înainte de a fi slugă era semenul, era aproapele său. Fără îndoială, sutaşul împărtăşea durerea slugii, şi suferea sufleteşte alături de el. Acesta era ,,păgânul’’ despre care vorbim, însă vom vedea cât de relative şi înşelătoare sunt, uneori, judecăţile noastre privitoare la oameni.

,,Venind, îl voi vindeca’’ (Matei 8, 7), a fost răspunsul Mântuitorului. Ceea ce urmează este mult pilduitor pentru noi toţi care zicem că suntem creştini: ,,Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face’’(Matei 8, 8-9). O minunată stare de smerenie, logică şi bun simţ! Cu adevărat omul acesta se simţea copleşit de măreţia slavei Dumnezeieşti a Domnului nostru Iisus Hristos şi de cinstea cea mare de a-L primi în casa lui. Cine n-ar dori ca Fiul lui Dumnezeu să-i treacă pragul şi să poposească în casa lui? Nu este acesta un lucru prea-frumos, la care nici nu îndrăznim să cugetăm? Şi totuşi, ne spune Sfânta Scriptură, Domnul Hristos este la uşa fiecăruia: ,,Iată, Eu stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine’’ (Apocalipsa 3,20). Mântuitorul este Cel Care ne caută întâi, după nemincinoasele Sale cuvinte: ,,Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut’’ (Luca 19, 10).

Am spus mai înainte că acest sutaş era păgân prin apartenenţa sa la un popor păgân, cel roman. Aşa-l considerau iudeii, cum de altfel îi socotesc pe toţi ne-iudeii, implicit pe creştini, drept goimi, vrednici de tot dispreţul, fiinţe care nu gândesc! Sutaşul se ridică mult peste condiţia de iudeu. El ajunge, prin credinţă şi smerenie, la starea de om bineplăcut înaintea Lui Dumnezeu, ceea ce-L face pe Mântuitorul să exclame admirativ: ,,Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă’’ (Matei 8, 10). Fiul Lui Dumnezeu a venit spre a adduce mântuirea tuturor oamenilor, dar nu toţi L-au primit şi nu L-au primit în primul rând iudeii cei în mijlocul cărora S-a întrupat. ,,Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai Lui Dumnezeu’’ – ne încredinţează Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (1, 12). Vedeţi modul de exprimare, corect şi elocvent, al Scripturii: nu spune că i-a făcut fii ai Lui Dumnezeu, ci că le-a dat putere să se facă fii ai Lui Dumnezeu, adică le-a deschis drumul spre această mare demnitate la care pot ajunge numai cu ajutorul Lui Dumnezeu, unit cu strădaniile proprii. Nu sunt fii, după har, cei din poporul ales Israel, ci aceia care Îl primesc şi cred în numele Lui, cei din neamurile zise păgâne. A spus-o chiar Mântuitorul: ,,Zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei (evreii necredincioşi) vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor’’ (Matei 8, 11-12).

Sfârşitul întrevederii dintre Mântuitorul şi sutaşul roman înseamnă arătarea puterii Dumnezeieşti a Mântuitorului, dar şi răsplata pentru buna credinţă, buna cuviinţă, Dumnezeiasca smerenie şi înţelepciunea de a căuta tămăduire pentru aproapele la Doctorul sufletelor şi al trupurilor: ,,Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela’’ (Matei 8, 13). Acuma să ne gândim ce prăpastie stă între nebunia regelui Ohozia şi înţelepciunea sutaşului din armata romană. Cel dintâi, rege peste poporul Lui Dumnezeu, care ar fi trebuit să alerge la Dumnezeu pentru tămăduirea sa, şi-a căutat vindecarea la diavolul şi în locul ei a găsit moartea; sutaşul şi-a îndreptat toată nădejdea spre Dumnezeul adevărului şi a tot binelui şi a dobândit sănătate pentru sluga sa. Vedeţi cu câtă simplitate şi limpezime ni se înfăţişează Dumnezeieştile învăţături? Până şi un copil înţelege cât de păgubitor este să mergi, pentru orice trebuinţă, la vrăjmaşul cel mare al Lui Dumnezeu şi nu la Cel de la Care ne vine ,,toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit’’. Oamenii maturi însă nu înţeleg şi nu ştiu. Nu ştiu pentru că, iată, în loc să fie aci în Sfânta Biserică, stau acasă şi se ocupă cu lucruri de nimic. Şi atunci când sunt în boală ori altă neputinţă, se duc la slujitorii diavolului, la cei cu bioenergia, la vrăjitori, la şarlatani ce se zic vindecători.

De Dumnezeu avem nevoie în fiece clipă a vieţii noastre, şi atunci când suntem sănătoşi şi toate ne merg bine. Când însă ajungem la vreme de beteşug, ne este deschis drumul spre preotul nostru care, oricât ni s-ar părea de nevrednic, este slujitorul Lui Dumnezeu, cel care aduce jertfe pentru păcate şi pentru poporul Lui Dumnezeu, şi pentru sine, după cum ne încredinţează Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Biserica dintre evrei (5, 1-4). ,,El (preotul) poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune’’, dar slăbiciunile lui le împlineşte Dumnezeu, deoarece în numele Său săvârşeşte preotul orice lucrare sfântă, orice rugăciune, toate Sfintele Taine. Chiar şi atunci când rosteşte cuvânt de învăţătură, o face în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, spre deosebire de ceilalţi care vorbesc în nume propriu învăţături răstălmăcite şi pierzătoare de suflete. Preotul lucrează la sufletul omului şi, cu toată nevrednicia lui, ştie ce-i este de trebuinţă fiecărui om în parte, ştie să dea un sfat bun şi ştie îndruma pe oricare om spre o dreaptă vieţuire. Unde se observă o scădere oarecare, Dumnezeu vine, cum am spus, şi împlineşte acea scădere. Toate acestea le ştie foarte bine şi vrăjmaşul diavol, de aceea, prin slujitorii lui dintre oameni caută să stârnească ură şi neîncredere faţă de preot, ca astfel săi poată ademeni mai uşor pe cei nestatornici şi neîntăriţi în dreapta credinţă.

Asemenea sutaşului roman, să ne rugăm şi noi, rostind minunata Rugăciune a Sfântului Ioan Gură de Aur: ,,Doamne, Dumnezeul meu, ştiu că nu sunt vrednic, nici în stare, ca să intri sub acoperămnântul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu şi surpat şi nu afli în mine loc potrivit ca să-Ţi pleci capul. Ci precum din înălţime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te şi acum spre smerenia mea. Şi precum ai binevoit a Te culca în peşteră şi în ieslea necuvântătoarelor, aşa binevoieşte a intra şi în ieslea necuvântătorului meu suflet, şi în întinatul meu trup. Şi precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra şi a cina împreună cu păcătoşii în casa lui Simon cel lepros,aşa binevoieşte a intra în casa smeritului, leprosului şi păcătosului meu suflet. Şi precum n-ai îndepărtat pe desfrânata cea păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit şi s-a atins de Tine, aşa Te milostiveşte şi de mine păcătosul, care vin şi mă ating de Tine. Şi precum nu Te-ai scârbit de întinata şi necurata ei gură, ce Te-a sărutat, aşa nu Te scârbi nici de întinata şi mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele întinate şi pângărite, şi de limba mea cea cu totul necurată. Amin’’.

Presbiter Iovița Vasile

Sfântul Prooroc Ilie a trăit în vremuri deosebit de grele, din pricina tiranilor regi Ahab şi Izabela, dar şi a relelor purtări ale poporului evreu care se depărtase de Dumnezeu. Cei doi tirani căutau să ia viaţa Proorocului Ilie, şi acesta a fost nevoit să fugă în pustie, unde, cuprins de mare mâhnire, îşi ruga moartea: ,,Mi-ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul, că nu-s eu mai bun decât părinţii mei!’’ (III Regi 19, 4). Dumnezeu avea să-i încredinţeze mai multe misiuni, de aceea îl îndeamnă să se întărească şi să meargă la Muntele Horeb. Aici i s-a arătat în chip minunat, pe măsura puterii sale de cuprindere şi înţelegere, în adierea de vânt ce a urmat după o vijelie năprasnică, un cutremur teribil şi un foc mistuitor (III Regi 19, 11-12). Cercetat fiind iarăşi de Domnul, Sfântul Prooroc îşi arată pricina întristării sale: ,,Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale, şi pe Proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul meu!’’ (III Regi 19, 14).

Într-adevăr, starea de atunci a poporului şi regilor săi era generatoare de mari nelinişti şi tristeţi, şi Proorocul trăia această dramă naţională cu toată intensitatea. Ce nu ştia el, era faptul că nu era singurul care rămăsese credincios lui Dumnezeu, Care a avut grijă să păstreze neprihănirea câtorva mii de oameni, rămaşi neclintiţi în credinţa şi slujirea Lui. Acest fapt i se dezvăluie ca o mângâiere şi întărire în misiunile Dumnezeieşti ce avea să le primească: ,,Eu însă mi-am oprit dintre israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!’’ (III Regi 19, 18).

În toate timpurile Dumnezeu are planurile Sale tainice şi acolo unde mintea omenească nu mai întrezăreşte vreo nădejde, vine Dumnezeu şi aduce lumini nebănuite. Aşadar, iubite cititorule, având atâtea pilde ale purtării de grijă a lui Dumnezeu, să nu cădem în deznădejde nici în aceste vremuri cumplite când oamenii se înstrăinează de Dumnezeu prin lepădarea de Credinţă şi păcate necurmate. Buna nădejde va veni cum nici ne putem noi închipui. Aşa să fie! Amin.

Presbiter Iovița Vasile

,,O, Timotei, păzeşte ceea ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase, pe care unii, mărturisind-o, au căzut de la Credinţă’’ (I Timotei 6, 20-21). Acest îndemn era de mare folos Episcopului Timotei al Bisericii din Efes, cum de mare folos ne este şi nouă, celor de astăzi. Oamenii din vremurile noastre au făcut din ştiinţa lor mincinoasă un concept ,,infailibil’. Astfel, orice este ştiinţific, orice este ,,demonstrat’’ cu ajutorul ştiinţei este socotit mai presus de orice îndoială şi nu suportă discuţii contestatare. Ştiinţa mincinoasă stă împotriva oricărui adevăr descoperit de Dumnezeu, Îl tăgăduieşte pe Însuşi Creatorul a tot ce există, elaborează teorii fanteziste care vor fi contrazise de altele, într-o succesiune ce pare că nu se mai sfârşeşte.

În ultima vreme, mai-marii Bisericii noastre s-au angajat într-un dialog, cu exponenţii ştiinţei mincinoase şi ai filozofiei. N-am reuşit să înţeleg până în ziua de astăzi care ar putea fi beneficiul acestui dialog, căci şi filozofia are multe faţete, unele de-a dreptul nebuneşti. Scopul este acela de a pune pe picior de egalitate aceste concepte şi a crea un amalgam în care religia (sau Teologia) să fie un fel de cenuşăreasă, slujind celorlalte două.

Adevărata ştiinţă sau cunoaştere porneşte de la realităţile Credinţei propovăduite de Biserica noastră. Ce ştiinţă poate fi aceea care face abstracţie de existenţa lui Dumnezeu Creatorul a tot ce există? Ce ştiinţe pot fi psihologia şi psihiatria care neagă existenţa diavolului ca entitate a răului? Spre lauda lor, anumiţi medici, cu frică de Dumnezeu, îşi dau seama că demonizările ies din sfera ştiinţei medicale şi ţin de domeniul Credinţei, prin care se tămăduiesc relele pricinuite de demoni. Ce fel de ştiinţă poate fi aceea care susţine că viaţa s-a autocreat din materia inertă? Doamne, cum îşi poate cineva închipui că ne tragem din maimuţă, şi nu suntem lucrarea mâinilor Tale? Ştim că nici Darwin n-a crezut în teoria evoluţionistă pe care a elaborat-o, dar a fost silit să o susţină şi s-o pună în circulaţie, pentru a oferi un argument nebunilor care clamează că nu este Dumnezeu.

Plandemia, provocată de marii criminali ai lumii, a stat și ea sub semnul științei mincinoase. Eu am încredere în știință, îi auzeai pe unii spunînd, și se supuneau orbește directivelor venite de la niște scelerați. Numai Dumnezeu știe cîte milioane de făpturi zac astăzi în morminte, în saci negri, pentru că au avut nesăbuința să asculte de exponenții diavolului, travestiți în binefăcători.

Primejdia de a ne lăsa ademeniţi de ştiinţa mincinoasă este imensă: rătăcirea de la Credinţă, cum ne avertizează Sfântul Apostol Pavel. Ceea ce s-a încredinţat Episcopului Timotei, ni s-a încredinţat şi nouă, aşadar şi noi avem datoria, iubite cititorule, de a păzi Sfânta Credinţă Ortodoxă, singura mântuitoare, împotriva a tot ce născocesc nebunii lumii. Este comoara noastră, pecetluită cu mărturia şi sângele a mii şi mii de Sfinţi Mucenici. Doamne, ajută!

Presbiter Iovița Vasile

SUNTEM, OFICIAL, COMBATANȚI. Printr-un gest de transparență necaracteristic, președintele Iohannis a publicat integral ”Acordul privind cooperarea în domeniul securității între Ucraina și România”. Documentul a fost semnat de șefii celor două state în marja summit-ului NATO de la Washington.

Pe scurt, începând de ieri, România participă oficial la războiul ruso-ucrainean. Deocamdată fără soldați trimiși pe front. În rest, absolut toate instituțiile statului sunt mobilizate exemplar pentru a servi ireproșabil regimul Zelensky cu tot ceea ce este necesar: armament, muniție, bani, motorină, curent electric (apropo, de asta avem cele mai mari facturi din UE?), informații din zona serviciilor speciale, antrenament pentru piloți și alte cadre militare, servicii medicale de urgență, rute de transport produse alimentare. Și așa mai departe.

La Cotroceni și la Palatul Victoria nu există o prioritate mai mare decât sprijinirea regimului Zelensky. Vorbim despre un efort uman și financiar imens, derulat departe de ochii publicului. Un efort decis în spatele ușilor închise, de către administrația Cotroceni și Deep State-ul conectat direct la telefoanele Pentagonului.

Românii nu au fost întrebați dacă doresc un parteneriat strategic cu Ucraina pe timp de război. Și nici nu vor fi chestionați vreodată. Românii doar vor fi chemați la arme, atunci când escaladarea conflictului va face imposibilă orice altă variantă. Iată paragraful din acordul de securitate care anunță inevitabilul: ”În cazul unei noi agresiuni ruse împotriva Ucrainei sau în cazul unei escaladări semnificative, la cererea oricăruia dintre participanți, participanții se vor consulta în termen de douăzeci și patru (24) de ore, bilateral sau prin intermediul altor canale pe care ambii le consideră adecvate, pentru a stabili măsurile adecvate necesare pentru a contracara sau descuraja agresiunea sau escaladarea.”

Această frază este aparent inutilă dacă lecturăm acordul cap-coadă. Tot ceea ce România ar putea face ”mai mult” în cazul escaladării se referă la trimiterea trupelor combatante în Ucraina. O situație de acest fel ar surveni, spre exemplu, odată cu tentativa de cucerire a Odesei sau printr-o ofensivă puternică a rușilor spre vestul Ucrainei.

România nu are alte mijloace de a ”descuraja agresiunea sau escaladarea” (în afară de cele deja puse în practică) decât preconizata trimitere pe front a unor detașamente de soldați, în calitate de carne de tun. De altfel, MApN le-a solicitat recent medicilor de familie informații despre tinerii cu vârste între 18 și 35 de ani care suferă de afecțiuni incompatibile cu efectuarea stagiului militar.

Faptul că iresponsabilul Iohannis și generalii-marionetă de la Cotroceni ne-au băgat în război aproape pe nesimțite este, începând de ieri, de netăgăduit. Ne putem aștepta, de aici încolo, la orice fel de repercusiuni din partea Rusiei. Ca atare, ar fi bine să controlăm mai des cutia poștală, în căutarea ordinului de încorporare.

Iată ce spune și Andrew A. Michta, unul dintre consilierii Pentagonului specializat în propagandă: ”Avem nevoie de o viziune a victoriei în acest război și să o comunicăm în termeni de bun simț, astfel încât fiecare cetățean să înțeleagă clar încotro ne îndreptăm și ce se așteaptă de la el. Numai atunci se poate pune o democrație pe picior de război și – în cazul în care descurajarea eșuează – să fie capabilă să câștige.”

Va urma o perioadă foarte tulbure, pe fondul alegerilor prezidențiale din SUA. Iar ulterior vom ști cu relativă exactitate cât mai avem până la mobilizarea generală.

(Text preluat)

Cu oarecare vreme în urmă, ereticul Teofan al Savului, uzurpator al tronului episcopal de la Iași, a tipărit o broșură ecumenistă și o răspîndește prin Parohii, prin preoții obedienți care gîndesc cu călcîiele, prin care caută să răstoarne învățătura biblică a Sfinților Părinți, a Sfintelor Sinoade Ecumenice și Locale, privitoare la Trupul Tainic al Mantuitorului, Sfanta Biserică Ortodoxă de pretutindenea. Așa aflăm că Mîntuitorul nu a întemeiat o singură Biserică, Sfantă, Sobornicească și Apostolească, ci mai multe: biserica papistașă, cea protestantă sau anglicană, și puzderia de secte. Să mai amintim că o grupare de sataniști și una de sodomiți au fost primite în cmb, consiliul mondial babilonic, alături de care se așează uzurpatorii scaunelor episcopale ale Bisericii noastre. Fără jenă, fără rușine, fără frică de Dumnezeu.

Nu-i vrem răul lui Teofan, nu ne otrăvim sufletele cu ură împotriva lui, nu-l judecăm, doar constatăm fărădelegile acestui impostor nerușinat, care se ascunde sub veșminte arhierești. Dacă la vîrsta și pregătirea lui nu înțelege că se îndreaptă vertiginos spre iad, nu mai avem ce-i face. Noi, nevrednici slujitori ai lui Hristos, avem datoria de a semnala toate aceste monstruozități diavolești, menite să schimbe Sfanta Credință Ortodoxă.

Ordinul e ordin, se execută, nu se discută. Așa gîndește Teofan. Avem o zicere celebră: eu te-am făcut mitropolit, eu te dezmitropolesc. Decît să ajungă acolo și să-și piardă privelegiile mitropolitane, vremelnice și iluzorii, mai bine se supune stăpînilor care l-au făcut (pseudo-) mitropolit și rămîne în scaun. Nu pentru multă vreme, sperăm.

Broșura despre care vorbim se găsește peste tot, la pangarele parohiilor și mănăstirilor. La această fărădelege se asociază toți pseudo-episcopii sufragani, cu o mențiune specială pentru Ignatie de la Huși. ,,Vai de părinții care pierd și împrăștie oile Turmei Mele, zice Domnul’’ (Ieremia 23, 1).

Din păcate, ,,părinții’’ sunt lupi îngrozitori (Fapte 20, 28-30), care și-au pus deasupra piei de oaie, adică veșminte episcopale.

Presbiter Iovița Vasile

“Stiu ca multi ii cinstesc pe iudei si socot ca vietuirea lor de acum este plina de buna-cuviinta. Acest lucru ma face sa smulg din radacina o astfel de parere!
Am spus ca intru nimic nu-i mai bun teatrul decat sinagoga. Si o voi dovedi cu spusele profetului. Doar nu sunt iudeii mai vrednici de credinta decat profetii! Ce spune dar Profetul? „ Fata de desfranata ti s-a facut fata! Fara de rusine te-ai facut tuturor!” . Iar casa in care sta desfranata este casa de desfrau. Dar, mai bine spus, sinagoga nu este numai casa de desfrau si teatru, ci si pestera de talhari, si locuinta de fiare salbatice. „Pestera de hiena a ajuns pentru Mine casa voastra” , spune Profetul. Casa lor n-a ajuns locuinta unei fiare oarecare, ci locuinta unei fiare necurate. Si mai spune Profetul: „ Am lasat casa Mea, am parasit mostenirea Mea”. Iar cand Dumnezeu paraseste casa, ce nadejde de mantuire mai poate fi? Cand Dumnezeu paraseste casa, locul acela ajunge locuinta draceasca.

Dar, negresit, mi se va spune ca si iudeii se inchina lui Dumnezeu. Doamne fereste! Sa nu se spuna una ca asta! Nici un iudeu nu se inchina lui Dumnezeu.
– Cine spune asta?
– Fiul lui Dumnezeu! „Daca ati sti pe Tatal Meu, spune El, M-ati sti si pe Mine; dar nici pe Mine nu Ma stiti, nici pe Tatal Meu nu-L stiti” . Ce marturie mai vrednica de credinta decat aceasta sa-ti aduc?
Mai indrazneste cineva dar sa spuna ca sinagoga nu-i locas de inchinare la idoli, odata ce iudeii nu-L cunosc pe Tatal, odata ce iudeii L-au rastignit pe Fiul, odata ce iudeii au respins ajutorul Duhului? In sinagoga lor nu I se slujeste lui Dumnezeu, Doamne fereste! Sinagoga lor e locas de slujire idoleasca.
Cu toate acestea, unii crestini privesc sinagogile ca pe niste locuri vrednice de cinste. Si asta n-o spun de la mine, ci o stiu din experienta. Acum trei zile (credeti-ma, nu mint) am vazut cum o femeie libera, o crestina, cu buna-cuviinta in imbracaminte si purtari, era silita de un ticalos si un nesimtitor, dupa infatisare crestin – n-as spune ca un om care a indraznit o astfel de fapta poate fi crestin adevarat – sa intre in sinagoga evreilor si sa jure acolo pentru o pricina pusa de la el la indoiala. Femeia, apropiindu-se de mine, m-a chemat in ajutor si mi-a cerut sa impiedic silnicia cea nelegiuita, caci nu-i era ingaduit ei, care se impartasise de Dumnezeiestile Taine, sa intre in sinagoga.
Aprins de manie si inflacarat, n-am ingaduit sa fie tarata sa savarseasca nelegiuirea aceea si am smuls-o din mainile lui. L-am intrebat pe siluitor daca e crestin. Cand mi-a marturisit ca e crestin, l-am mustrat cu asprime; l-am facut smintit si neghiob; i-am spus ca nu-i cu nimic mai bun decat un dobitoc, daca el, care spune ca se inchina lui Hristos, taraste pe un altul in pesterile iudeilor, cei care L-au rastignit pe Hristos. I-am vorbit mult. Mai intai l-am invatat din Dumnezeiestile Evanghelii ca unui crestin nu-i este deloc ingaduit sa jure si nici nu-i este ingaduit sa sileasca pe altul sa jure. Apoi i-am spus ca nu trebuie sa sileasca sa jure nu doar pe un crestin, dar nici pe un necrestin. Dupa ce cu multe si lungi cuvinte i-am scos din suflet parerea cea ratacita, l-am intrebat de ce a lasat deoparte biserica si a tarat-o pe femeia aceea in sinagoga evreilor. Mi-a raspuns ca i-au spus multi ca juramintele facute in sinagoga au mai multa putere, sunt mai infricosatoare.
La auzul acestor cuvinte, am oftat, m-am aprins de manie si apoi am ras iarasi. Am suspinat cand am vazut cata putere are viclenia diavolului ca sa-i induplece pe oameni! M-am aprins de manie cand m-am gandit la trandaveala celor inselati. Si am ras, iarasi, cand am vazut cat de mare si cat de cumplita este prostia celor inselati.

V-am spus si v-am istorisit acestea, pentru ca nu va induioseaza, nici nu va doare de crestinii care sufera si savarsesc astfel de fapte. Cand vedeti ca unul dintre fratii vostri cade in niste nelegiuiri ca acestea, socotiti ca nenorocirea este a altuia, nu a voastra. Daca va tine cineva de rau, credeti ca va aparati spunand: „ ce ma priveste!” , „ce legatura am eu cu el!” . Nu! Cel ce graieste asa graieste cuvinte pline de cea mai cumplita ura de oameni, pline de cruzime diavoleasca. Ce spui? Esti om, esti si tu de aceeasi fire cu el, dar, mai bine spus, daca trebuie sa vorbesc de fire, ai un singur Cap, pe Hristos, si mai indraznesti sa spui ca n-ai nici o legatura cu madularele tale? Cum mai marturisesti atunci ca Hristos este Capul Bisericii? Capul in chip firesc alatura toate madularele, le aduna si le leaga bine unele cu altele. Iar daca n-ai nici o legatura cu madularul tau, atunci n-ai nici o legatura nici cu fratele tau si nici nu-L ai cap pe Hristos. Ca pe niste copii mici va infricoseaza iudeii, si nu simtiti. Dupa cum multe slugi rele provoaca haz mult cand ii sperie pe copii cu masti infricosatoare si caraghioase caci mastile prin ele insele nu sunt infricosatoare, ci par asa din pricina simplitatii mintii copiilor, tot astfel si iudeii ii infricoseaza pe crestinii care nu sunt destul de tari in credinta. Cum poate fi infricosatoare sinagoga iudeilor, cand ea este plina de rusine si de ras, cand iudeii sunt niste izgoniti, niste invinsi, niste osanditi?

… Dar, mai bine spus, sinagoga este mai necinstita chiar decat crasma! Sinagoga nu este numai locuinta de talhari si de crasmari, ci locuinta de demoni. Dar, mai bine spus, nu numai sinagogile ci chiar si sufletele iudeilor. Si asta voi incerca s-o arat la sfarsitul cuvantului.
Ce iertare vei avea cand esti crestin pe jumatate? Credeti-ma, imi voi da mai degraba viata decat sa trec cu vederea pe unul pe care il stiu ca are o astfel de boala…
De este amestecat printre voi unul de alt neam, faceti-l cunoscut! nu ca sa-l omoram, cum sunt omorati tradatorii in armata, nici ca sa-l muncim si sa-l pedepsim, ci ca sa-l scapam de ratacire si necredinta, ca sa-l facem cu totul al nostru.
Daca nu vreti sa faceti asa, ci-l ascundeti, desi il stiti, cunoasteti bine ca veti suferi aceeasi pedeapsa ca si el. Pavel supune la chin si la pedeapsa nu numai pe cei ce savarsesc raul, ci si pe cei care ii incuviinteaza. Iar profetul David da aceeasi pedeapsa nu numai celor ce fura, ci si celor care alearga cu ei. Si pe buna dreptate; caci cel care il stie pe cel ce face raul si-l doseste si-l ascunde, ii da prilej sa ajunga si mai nepasator si-l face sa savarseasca raul cu mai multa libertate.
Eu tocmai pentru asta mai cu seama urasc sinagoga si imi provoaca dezgust, pentru ca iudeii ii au pe profeti, dar nu cred in profeti, pentru ca citesc cartile, dar nu primesc marturiile. Iar fapta aceasta este mai cumplita decat ocara! Spune-mi, daca ai vedea ca un om cu viata sfanta, stralucit si vestit ar fi tarat intr-o crasma sau intr-o pestera de talhari, si acolo ar fi ocarat si lovit, si ar suferi cea mai grozava batjocura, spune-mi, ai admira crasma sau pestera pentru ca sta acolo batjocorit acel mare si minunat barbat? N-o cred! Dimpotriva, tocmai pentru aceasta ai uri mai mult locul acela si ai fugi de el! Gandeste la fel si despre sinagoga. Iudeii i-au luat acolo cu ei pe profeti si pe Moise nu ca sa-i cinsteasca, ci ca sa-i ocarasca si sa-i necinsteasca. Ce ocara mai mare pot aduce acestor sfinti decat spunand ca ei nu stiu de Hristos si nici n-au spus ceva despre venirea Lui!, decat invinuindu-i ca nu cunosc pe Stapanul lor si zicand ca au aceeasi necredinta ca si ei?
Spune-mi, nu-i oare loc de necredinta, chiar daca nu-s idoli acolo, locul in care locuiesc demoni? Nu-i oare mai mare vatamarea sufleteasca in locul acela unde se aduna ucigasii lui Hristos, unde este izgonita Crucea, unde este hulit Dumnezeu, unde nu se cunoaste Tatăl, unde se ocarăște Fiul, unde se leapada harul Sfantului Duh, dar, mai bine spus, unde sunt chiar demonii? In templul idolilor necredinta e vadita si descoperita; nu poate momi cu usurinta si nici nu poate insela pe un om cu minte si intelept; in sinagoga iudeii spun ca se slujeste lui Dumnezeu, ca sunt urati idolii, ca sunt cinstiti profetii; prin aceste cuvinte pregatesc momeala si ii prind in laturile lor pe crestinii simpli si nepriceputi.
Prin urmare, sunt la fel de necredinciosi si iudeii, si paganii, dar inselaciunea savarsita de iudei e mai cumplita. In sinagoga lor se afla un jertfelnic, jertfelnic nevazut de inselaciune! Pe el nu se jertfesc oi si tauri, ci suflete de oameni.

Este insa timpul sa arat ca si demonii locuiesc acolo nu numai in sinagoga, ci chiar in sufletele iudeilor…
Cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur despre iudei: popor blestemat ce se inchina satanei, iar sinagoga lor este casa de desfrau
Preluare de pe blogul Ion Coja

,,Ar trebui să avem câte un episcop la fiecare grup de 40-50 preoți, ca în Grecia, iar aceștia să viziteze bisericile, pentru slujbe și predici, să stabilească legături cu familiile credincioșilor, nu să se ocupe doar de treburi de cancelarie și să trăiască ca niște domni…

Actualul sistem de conducere eparhială de la noi este profund dăunător Bisericii și, în esență, viitorului neam românesc.

Chiriarhii sunt niște domni îmbuibați, cu prea mare putere asupra preoților, iar cheltuielile administrative sugrumă cheltuielile cultural-misionare; (…)

Având de toate și fiind aleși pe viață, chiriarhii noștri ajung curând niște îngâmfați, se comportă cu preoții ca niște despoți, desconsiderând pe profesorii de teologie, se înconjoară de consilieri care știu doar să-i lingușească și să le aducă venituri tot mai mari de la parohii, nu mai au nicio sensibilitate pentru problemele noastre ortodoxe și românești.”