Trezeste-te, popor al Învierii !


Ai fost aruncat în cea mai crunta erezie și tu lâncezești in ea. Te complaci in ea, coabitezi cu erezia, ti- a devenit o a doua fire. Ti- a fost furată Biserica, Credința, Ființa, Neamul și tu te faci că nu știi, nu vezi și nu auzi. Precum ierarhia,tace și poporul. Nu mai vedem Adevărul ? Atunci am pierdut și Biserica. Biserica fără Adevăr nu exista. Biserica este acolo unde se propovăduiește Adevărul. Ortodoxia este Credința în Adevăr! Noi nu căutăm o alta ” biserică” ; noi rămânem în Una ,Sfânta, Sobornicească și Apostolească Biserică, intru Adevărul lui Hristos.
Nimeni și nimic nu ne garantează că , urmând propovăduitorilor unor erezii, vom rămâne în Biserică.

Fr. Mihai Dinculescu

Bartolomeu este cel mai mare eretic al tuturor timpurilor

În timp ce regretatul Nikolaos Sotiropoulos l-a numit pe pseudo-patriarhul Bartolomeu cel mai mare eretic al tuturor timpurilor, acesta își continuă, ca un alt veritabil papă răsăritean, lucrarea sa ecumenistă…

Trist este că metoda urmată de ereticul papă Francisc și Bartolomeu este absolut identică și asta îl face pe Patriarhul Ecumenic, Papă al Orientului. Așadar, ca doi Papi, neiubitori și adversari veritabili ai Ortodoxiei, despotici samavolnici nedrepți fața de Mărturisitorii și Mucenicii Ortodoxiei, ei lucrează asiduu pentru panerezia ecumenismului.

Regretatul Nikolaos Sotiropoulos, teolog binecunoscut si apreciat, (fiu duhovnicesc al Mitropolitului Augustin de Florina)a spus într -un interviu: „ Voi spune ceva ce nu ar trebui să îl considerați excesiv. Îmi cântăresc bine cuvintele sau aș fi la închisoare. Bine. Dintre toți ereticii – citim istoria Bisericii – până în secolul prezent, secolul XXI, nu a existat un eretic la fel de mare ca Bartolomeu. De ce:

El aprobă ereziile și le numește „biserici”, în timp ce Biblia spune că o singură Biserică a întemeiat Hristos, Cea care are Adevărul. Și nu mărturisim acest lucru în Crez? „Cred într-Una Sfântă Sobornicească și Apostolică Biserică ”.
El aprobă botezurile heterodocșilor, ereticilor, în timp ce Pavel spune despre botez. Și ceea ce spune Crezul? Mărturisesc Un botez. Bartolomeu consideră botezurile ereticilor, la fel cu ale ortodocșilor.
Îi disprețuiește pe Părinții Bisericii, pe cei mari Sfinți, pe Făcătorii de minuni, ale căror Sfinte Moaște pline de Mir, vindecător se găsesc pretutindeni. Și ce declară ; Că Sfinții Părinți… sunt lipsiti de iubire, că au fost fanatici, au fost fundamentaliști și au rătăcit din idealurile lor, și acum sunt răsplătiți pentru aceaste căderi lamentabile.
Și acum vin ei, acești părinți moderni, care au multă dragoste, îi iubesc pe cei răi și îi urăsc pe ortodocși, să îndrepte lucrurile și să facă o societate creștină ideală! Bine. Este împotriva Părinților Bisericii,.. Se vorbește de teologie post-patristică sau teologie antipatristică.
Și acest Bartolomeu merge până unde nu a mers niciun eretic din trecut…
El admite și celelalte religii, care sunt creații ale demonilor, despre care spune Sfânta Biblie, ca sunt zeii popoarelor, idolii națiunilor. Este de acord cu alte religii și ce spune? Că și celelalte religii sunt „respectabile”, cuvântul este al lui, sunt „respectabile”, și sunt căi de mântuire, prin urmare toate celelalte religii duc și ele la mântuire. În timp ce Evanghelia spune că numai Hristos și credința în Hristos asigură mântuirea. Și spune că același Dumnezeu este adorat de toate popoarele, de toate religiile lumii, doar în alt fel în comparație cu Ortodoxia.
Ei bine, nimeni nu a spus niciodată toate astea. El este cel mai mare eretic al tuturor timpurilor, cu mult mai mare decât toți ceilalți eretici. Ecumenismul merge mână în mână cu noua eră, noua ordine a lucrurilor, globalizarea și așa mai departe”.

https://katanixi.gr/oi-dyo-papes-kai-giati-o-vartholomaios-einai-o-megalyteros-airetikos-olon-ton-aionon/

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Scrisoare deschisă către minciuno- ierarhii români

Această scrisoare a fost alcătuită spre a fi trimisă la toate centrele eparhiale din țară și diaspora. Fiind considerată nepotrivită, a fost pusă deoparte și în locul ei s-a ales o variantă de catifea, parfumată, siropoasă, plină de temenele în fața ereticilor, pe care am semnat-o și eu, pentru că n-am vrut să fac notă discordantă. Socotesc că față de pseudo-ierarhii români trebuie să fim politicoși și civilizați, dar fermi, atunci când Adevărul este înăbușit ori ascuns, iar Sfânta Credință Ortodoxă, singura mântuitoare, este batjocotită și negată tocmai de cei care au datoria de a o apăra, chiar cu prețul vieții. Înțelegeți că vorbesc de,,oamenii lor’’, nu ai noștri, nu ai Bisericii.

Domnilor înveșmântați în odăjdii arhierești,

Ați participat la sinodul tâlhăresc din Creta, unde L-ați trădat pe Hrisos și ați batjocorit Biserica Sa. V-ați ascuns trădarea sub cuvinte pompoase. Ați atacat fățiș Sfânta Dogmă Ecleziologică, așa cum a fost formulată și introdusă în Simbolul Credinței de Sfinții Părinți de la Sinoadele I și II Ecumenice. Ați batjocorit Sfintele Canoane, după ce ați jurat că le veți păzi, îngăduind însoțiri nelegiuite între credincioși ortodocși și eretici. Ați introdus cancerul ecumenismului blestemat în Trupul neprihănit al Bisericii. Ați șters hotarele dintre Dreapta Credință și mulțimea ereziilor, pentru a netezi calea spre o unire mincinoasă, împotriva firii, dintre Adevăr și minciună. Știm că această unire este poruncită de vrăjmașii Mântuitorului Iisus Hristos, spre a constitui religia unică a viitorului, cea în care, în gândirea lor bolnăvicioasă, Dumnezeul Adevărului va fi înlocuit cu blestematul antihrist. Ați tăcut atunci când Bartolomeu din Constantinopol a batjocorit Sfânta Biserica a Ucrainei, acordând o autocefalie mincinoasă unor bande de derbedei mireni. Acum sunteți complici la toate monstruozitățile și crimele îndreptate împotriva Bisericii păstorite de ÎPS Onufrie. În toate acțiunile voastre, disimulate cu grijă, luptați împotriva lui Dumnezeu, având ca misiune dărâmarea Sfintei Biserici din interior. Sunt adevăruri pe care, oricât vă străduiți nu le puteți ascunde ori înăbuși. Poporul Ortodox al lui Dumnezeu simte și s-a detașat de voi, încât ați ajuns să faceți ,,pastorație’’ cu autorul jandarmilor și a gardurilor de protecție.

Știm, vedem bine că vă pregătiți să să desființați ceea ce au hotărât Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic în privința Sărbătorii Învierii Domnului. V-ați și pronunțat public și cu entuziasm în această privință, conformându-vă cerințelor vrăjmașilor lui Hristos. Vă prevenim: să nu cutezați să comiteți această fărădelege și să schimbați data Sfintelor Paști! Vă cerem imperativ, încă de-acum, să părăsiți scaunele episcopale în care ați fost așezați de puterea lumească, împotriva Sfintelor Canoane. Este singurul bine pe care-l mai puteți face Bisericii noastre.

Avem puterea primită. de la Hristos Mântuitorul de a lega și dezlega pe pământ, și ne vom folosi de ea pentru a vă lega cu legături nedezlegate, pentru a vă împiedica să mai comiteți aceste adevărate crime împotriva Adevărului.

Știm bine că vă pregătiți să intrați sub ascultarea ereticului și diabolicului papă, în 2025, împreună cu ereticul și schismaticul Bartolomeu din Constantinopol. Dumnezeu să vă stea împotrivă! Nu mai vorbiți în numele Bisericii noastre, pentru că nu mai aveți nicio legitimitate. Vom cere Poporului Dreptcredincios, prin toate mijloacele, să nu vă urmeze în calea voastră piezătoare de suflete.

Parte a Poporului Ortodox Român

Presbiter Iovița Vasile

Demnitatea de creștin

Pentru Martirii primelor veacuri ale creştinismului, demnitatea de creștin valora mai mult decât viața și de aceea se dădeau pe sine torturii şi morţii dornici să-L imite pe Iisus. Îndumnezeirea omului este demnitatea supremă posibilă nouă datorită iubirii lui Dumnezeu pentru noi.  Sfântul Vasile cel Mare ne spune că „pentru desăvârşirea vieţii este necesară imitarea lui Hristos.” (Despre duh, cap. XV) De asemenea, Sfântul Apostol Pavel ne avertizează: ,,Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Epistola către Evrei 12:14) Iar Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să-Mi urmeze Mie” (Evanghelia după Luca 9:23)

Observăm că în ultima vreme se dau legi care ne pun în pericol demnitatea de creștini. Hristos ne-a cerut să ne lepădăm de egoismul nostru și să ne supunem stăpânirii dacă stapânirea se supune lui Dumnezeu. Dacă stăpânirea nu se supune lui Dumnezeu, atunci ni se cere să ne apărăm demnitatea de creștini spre slava numelui Său, știind că nu putem sluji la doi domni: ,,Cu preț ați fost cumpărați; Nu vă faceți robi oamenilor.” (I Corinteni, 7, 23) Așadar, am fost cumpărați cu PREȚUL jertfei Mântuitorului.

Prin acordarea CNP, am fost numiți ,,persoane fizice” și ne-am obișnuit să ne considerăm așa… Sistemul face abstracție de sufletele noastre, dar Hristos ne-a creat să fim PERSOANE DEPLINE, cu suflet chemat la mântuire și cu trup. Așadar, acordarea CNP a constituit un atac dur la adresa demnității noastre creștine, deși nu l-am perceput la timp ca atare. După CNP, a apărut cartea de identitate în care CNP a devenit mai important decât numele, deoarece calculatorul lucrează cu numere, nu cu nume… Am acceptat și așa ceva, deși trecerea de la nume la număr este o problemă cu urmări grave pe plan duhovnicesc, așa cum scrie în Apocalipsă, capitolele 13 și 14, de care se fac răspunzători toți cei implicați, toți cei care trebuia să vorbească și au tăcut.

Trecerea la documente electronice agravează situația, deoarece NUMĂRUL de om primește SEMN (666). Vaccinarea oamenilor a adus cu sine codul MAC, un alt număr, care se poate depista și în rândul celor decedați, din cimitire. Încet și sigur Sistemul găsește modalități de a atribui numărul de om pe mână sau pe frunte…

Deja se fac legi care ne fac total dependenți de FIARĂ, adică de inteligența artificială care ar putea decide dacă trăim sau nu, dacă și cu ce să ne hrănim, dacă și unde călătorim, ce cumpărăm, ce medicamente are voie să ne prescrie medicul etc. Ni se răpește astfel nu doar demnitatea de creștin, ci libertatea și posibilitatea de a ne mântui.

Toate aceste măsuri apar pe fondul îndepărtării creștinului de Dumnezeu. Păcate mari precum avorturile și homosexualitatea au fost legiferate fără o reacție consecventă din partea creștinilor. Desfrânarea și vrăjitoria de asemenea au atins cote alarmante. Neamul românesc se complace în păcate de moarte pentru care plătește scump: ,,Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când își urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu; când Îl trădează, să se gătească de pedeapsă.” (Arsenie Boca)

Și, uite-așa,creștinul poate deveni o persoană fizică lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân pentru care muncește, adică sclav. Spre deosebire de sclavia din primele veacuri creștine, sclavia antihristică pune stăpânire și pe sufletele oamenilor prin controlul minților acestora. Aceasta este sclavia despre care în Apocalipsă, capitolul 14, ni se spune: ,,Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.”( Versetele 9-11)

Numai întoarcerea acestui neam la pocăință mai poate amâna pedeapsa divină care ne așteaptă. Numai postul și rugăciunea mai pot slăbi puterea dușmanilor văzuți și nevăzuți care deja se cred stăpâni pe sufletele și pe trupurile noastre. Nu întâmplător Stareții din Optina se rugau împotriva pecetluirii astfel:

,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzește-ne de înșelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, și ne izbăvește de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe noi și pe toți dreptmăritorii creștini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica lui Dumnezeu și să ne depărtăm de Tine și de Biserica Ta cea sfântă. Dă-ne, Doamne, mai bine să pătimim și să murim pentru sfânt Numele Tău și Credința cea adevărată, decât să ne lepădăm de Tine și să primim semnul mârșavului Antihrist și să ne închinăm lui. Dă-ne nouă, zi și noapte, lacrimi să plângem greșalele noastre și îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Înfricoșătoarei Tale Judecăți.Amin.”

Sora Pelaghia

Primăvara Învierii


O poezie dedicată mărturisitorilor și mucenicilor care au pătimit în temnițele comuniste!


Ninge, Doamne, ninge florile de măr,
Dalbe lăcrimare pentru cei ce mor!
Să le faci un giulgiu cu miresme dulci,
Și la pieptul tău, Doamne, Tu să-i culci!

Ninge, Doamne, ninge flori de liliac,
Peste răstigniții ultimului veac!
Să se-așeze tainic, cu sfios suspin,
Peste locul unde-s rănile de spin!

Să trimiți din ceruri un alai de îngeri,
Să ne strângă-n cupe ale noastre plângeri!
Să ne pomenească sfinții-n rugăciune
Și să ne cădească gropile comune!

Să alungi tristețea mamelor cernite,
Să le-mbraci feciorii în odăjdii sfinte!
Să-Ți slujească-n ceruri Sfântă Liturghie
Fiindcă i-au născut spre mucenicie!

,,Să-Ți așterni Lumina, Doamne, peste noi,
Să ne-mbrace trupul fiindcă suntem goi!
Strajă de arhangheli să ne pui la uși
Și să ne desfacă lanțuri și cătuși!

Primită de la Ieromonahul Gherman

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului: Când ceilalți ne rănesc, Hristos mângâie inima noastră


Aşadar, tristeţea şi mâhnirea nu ne-au fost date ca să suferim când ne moare o persoană apropiată, când pierdem bani sau când suntem încercaţi de vreo nenorocire, ci ca să ne ajute în lupta noastră duhovnicească. Să ne întristăm nu pentru răul pe care ni-l pricinuieşte aproapele, ci pentru păcatele noastre, cu care Îl întristăm pe Dumnezeu. Păcatele Îl alungă pe Dumnezeu, pe când supărările pe care ni le pricinuiesc ceilalţi Îl aduc aproape de noi, ca să ne apere.
Şi oricum ar fi, să ştii că de tristeţi, chinuri, ispite şi supărări nu scapi în viaţa de pe Pământ. Trebuie să dai piept cu toate acestea fără teamă, înarmat fiind cu credinţă, nădejde şi răbdare. Să îţi doreşti să nu cazi niciodată în ispită. Dar când Dumnezeu îngăduie că cazi, să nu te superi, nici să nu te tulburi în inima ta. Fă în schimb tot ce poţi, ca un ostaş vrednic al lui Hristos.


(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, pp. 251-252)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Cinci calități și cinci reguli de viață pentru a trăi în armonie cu tine însuți


Dr. KONSTANTIN V. ZORIN teolog
Oamenii înțelepți ne sfătuiesc să ne ghidăm după următoarele cinci reguli:
1. Curățește-ți viața de ură: învață să ierți.
2. Eliberează-ți inima de tulburări: cele mai multe sunt deșarte.

3. Du o viață mai simplă și prețuiește ceea ce ai.
4. Dă mai mult decât iei.
5. Așteaptă mai puțin și vei primi mai presus de așteptări.
Iată acum esența unei alte parabole interesante: ca să trăiești în armonie cu tine însuți, ai nevoie să ai cinci calități.
Prima: vei face fapte mari dacă Îl vei lăsa pe Dumnezeu să te țină în mâna Sa.
Ai încredere în pronia Lui și simte mâna Lui.
A doua: din când în când te vor „strunji” în mod dureros diferite probleme și ispite.
Rabdă durerea, dacă ea te înnobilează și îți transfigurează duhul.
A treia: a te îndrepta este adesea singurul mijloc de a rămâne pe calea dreaptă.
Recunoscând și înlăturând greșelile pe care le-ai făcut, vei crește ca profesionist și ca om.
A patra: cea mai importantă parte a ta, la fel ca grafitul de la creion, se află în interior. Observă întotdeauna cu atenție intențiile și trăirile sufletului.
A cincea: roadele sufletului sunt faptele tale, care lasă urme pe pământ. Chibzuiește fiecare pas pe care-l faci.
Din păcate, nu ne pricepem să fim fericiți! Deosebit de greu e să accepți durerea ca pe un medicament împotriva patimilor. De aceea ne și rugăm să fim izbăviți de tot necazul, mânia și nevoia, pentru sfârșit creștinesc, fără durere, în pace. Cerem de la Domnul să ne dea nu după dreptate și după meritele noastre, ci după mila și îngăduința Lui față de neputința omenească, fiindcă El este bun cu cei nemulțumitori și răi (Luca 6, 35). În această smerenie este nădejdea de mântuire.
Atunci când dragostea de Dumnezeu și de aproapele ne vindecă de orgoliul nostru rănit, războiul cu noi înșine se va încheia prin biruința păcii și armoniei lăuntrice. Cine a dobândit această comoară neprețuită nu se va lăsa amăgit de tentațiile rafinate ale lumii.
(Konstantin V. Zorin, Dacă puterile sunt pe sfârșite. Războiul și pacea omului cu el însuși, traducere din limba rusă de Eugen Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2015, pp. 159-160)

Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtați la întâmplare


Sfântul Teofan Zăvorâtul


Pentru rugăciune nu există un timp aparte: ea trebuie săvârșită tot timpul, în tot ceasul și în orice clipă.
Când lucrul nu vă permite să vă săvârșiți pe deplin pravila de rugăciune, săvârșiți-o pe scurt. Dar niciodată nu trebuie să vă grăbiți. Dumnezeu este pretutindeni. Dimineața să-I dați mulțumire și să-I cereți binecuvântare cu cuvintele voastre, făcând câteva metanii și este de ajuns! Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtați la întâmplare. Ci întotdeauna cu mare evlavie. El nu are nevoie nici de metaniile noastre, nici de rugăciunile noastre lungi. Un strigăt din inimă scurt și puternic, iată ce este de folos! Iar aceasta se poate face din mers! Prin urmare, puteți să vă rugați neîncetat. De aceasta să vă îngrijiți și în această direcție să îndreptați tot ce faceți.
Sfântul Epifanie a fost întrebat: „Cum să împărțim timpul?”. Timpul?! Pentru rugăciune nu există un timp aparte: ea trebuie săvârșită tot timpul, în tot ceasul și în orice clipă. Sfântul Vasile cel Mare a fost întrebat: „Ce înseamnă a ne ruga neîncetat?”. Iar el a răspuns: „Să ai în inimă starea de rugăciune și te vei ruga neîncetat. Cu mâinile să lucrezi, iar mintea să o înalți la Dumnezeu”. Apostolii au înconjurat tot pământul și câte osteneli au săvârșit?! Dar în același timp s-au rugat neîncetat. Și porunca aceasta ei au scris-o. Duhul credinței, al nădejdii și al lăsării în voia lui Dumnezeu, iată ce trebuie să aprindem în inimă.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Editura Egumenița, pp. 38-39)

Selecție și editare Sora Gabriela Naghi

Despre cum oamenii aflați întru îndestulare nu asculta de Legea lui Dumnezeu

Sfantul Nicolae Velimirovici


Graiat-am catre tine intru indestularea ta si tu ai zis: „Nu voi asculta” !
(Ieremia 22:21)
Domnnul Puterilor a ridicat acesta plangere impotriva lui Ioachim si impotriva norodului Iudeii.
Oare graiurile acestea nu pot fi rostite si astazi tuturor si fiecaruia dintre noi?
Cand ne simtim indestulati, IL uitam pe Dumnezeu in umbra, iar cuvintele Sale le banalizam.
Dar, de indata ce necazurile ne impresoara cu aripile lor intunecate, ne intoarcem la Dumnezeu si strigam la Hristos Dumnezeul-Om dupa ajutorul harului Lui.
In suparari, poruncile lui Dumnezeu ne sunt ca mierea de dulci, dar intru desfatari ne par amare ca niste leacuri.
Oare nu este necazul mai bun decat sporul lucrurilor? Necazul intru care IL cautam pe Hristos Dumnezeul-Om nu este mai mantuitor decat desfatarea intru care uitam de Dumnezeu?<br />
O, pamantule, pamantule! Auzi cuvintele Domnului! (Ieremia 22, 29), striga prorocul cel nemincinos al lui Dumnezeu.
Omul este pamantul, iar cuvantul Domnului este viata rasadita in pamantul acesta.
Voi-va pamantul sa ramana pustiu de roade si sa fie blestemat sau va pazi roadele ce i s-au incredintat, ca sa fie blagoslovit?
O, cat de urata este tarina pustie mocirloasa si fara roade si cat este de frumoasa tarina lucrata si plina de spice bogate! O, omule, tu esti si una, si alta!
Alege: sau viata sau moartea! Niciun stapan nu pune pret pe vreo tarina daca nu aduce roade. Este cu putinta ca Dumnezeu sa fie mai putin intelept decat un stapan de rand si sa puna pret pe o tarina care nu aduce roade din fiecare samanta ce a fost sadita intr-insa?
Ce va fi omului care, intru indestularea sa, nu asculta cuvintele lui Dumnezeu?
Ci el va fi ingropat ca un magar
(Ieremia 22:19).
Asa graia prorocul catre Regele Ioachim si graiurile sale s-au implinit. Cand caldeii au rapit Ierusalimul, ei l-au ucis pe Ioachim. Au tras trupul lui dincolo de portile cetatii si l-au aruncat la caini.
O, omule, o, pamantule!
Ia aminte la cuvantul Domnului, ce vine la buna-vreme, ca nu cumva urgia Domnului tarinii sa se reverse peste tine ca peste o tarina neroditoare si sa sfarsesti asemenea unui magar!
O, Indelung-Rabdatorule Doamne Iisuse, izbaveste-ne de impietrirea inimii si de intunecarea mintii, aceste doua amarnice boli, urmarile cele ticaloase ale acelor ceasuri din viata noastra pe care oamenii le socotesc indestulate.
O, Doamne al Puterilor, mantuieste-ne si ne miluieste pe noi cu harul Tau!
Tie se cuvine slava si multumirea in veci. Amin.

Selecție și editare: Felix

ÎPS Onufrie al Kievului și al Întregii Ucraine: „Cel care are răutate miroase a moarte !”

Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al Întregii Ucraine a vizitat locul de rugăciune al credincioșilor, care stau zi și noapte în fața Lavrei Peșterilor din Kiev. Preafericitul, după ce i-a binecuvântat și felicitat pe credincioși, s-a rugat împreună cu ei pentru pacea și încheierea războiului în Ucraina. De asemenea, adresându-se lor, a declarat:

„Ieri, în timpul Dumnezeieștii Liturghii, ne-am rugat pentru soldații noștri, care și-au pierdut viața, dar și pentru cei care au fost răniți; așa încât Dumnezeu să îi însuflețească și să-i binecuvânteze să se facă sănătoși. Ne-am rugat și pentru întregul popor ucrainean, pentru autorități, pentru pământul ucrainean și pentru întreaga lume. Cerem de la Dumnezeu să împăciuiască inimile oamenilor, pentru că atât pacea, cât și războiul încep din inimă. Din acest motiv, pacea trebuie să împărățească în familii și în stat și în toată lumea !” – a adăugat Preafericitul Mitropolit Onufrie.

Într-un alt moment al omiliei sale, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Canonice Ucrainene a mulțumit credincioșilor pentru manifestările lor de iubire creștină și de respect față de patrie, față de autorități și a vorbit cu respect chiar și despre cei care se comportă într-un mod necuviincios, strigând și jignind ca niște huligani:

„Mă rog ca Dumnezeu să-i ierte, pentru că într-adevăr nu știu ce fac! Voi, însă, să fiți creștini și să vă comportați după cum se cade a se comporta adevăratul creștin !” – a adăugat Preafericitul.

În sfârșit, Mitropolitul Onufrie a subliniat:

„Dragostea este viață, dar mânia este moarte ! Cel care iubește miroase a viață, dar cel care are răutate miroase a moarte ! Prin urmare, însăși viața să răspândească parfum în jurul nostru, pentru că Viață este Dumnezeu!”

https://www.romfea.gr/ekklisies-ts/ekklisia-tis-oukranias/56733-mitropolitis-onoyfrios-aftos-pou-exei-kakia-myrizei-thanato

Text editat de Sora Gabriela Naghi

Epigrame – lichidare de stoc. K.W. Iohannis (I)

În iulie 2020, augustul președinte Iohannis spunea despre românii care nu se supuneau înțeleptelor sale directive, că sunt proști sau inconștienți. Eu m-am recunoscut printre proști și nu m-am vaccinat. El fiind neamț, firește, nu este nici prost, nici inconștient și s-a vaccinat cu apă chioară. Fiind mare mahăr peste România, nu-l poți atinge nici măcar cu o floare. Atunci m-am gândit să-l ating cu niște epigrame, cu speranța că aceia care-i sunt consilieri îl vor ajuta să le și înțeleagă. Așadar;

Fie Hansi cât de mare,

Spune-o vorbă din Ardeal.

Dar cu câtă minte are,

Urcă-n vale, de pe deal

(Am spus Hansi, nu Iohann, ispitit fiind de-un an).

––––––––––––––––––

Nalt cum e, de trântă-i bun.

Trântește tot ce-i stă în drum:

Uși, miniștri și guverne – toate cu mult spor.

Lumea-l vede și exclamă: Doamne, ce trântor!

––––––––––––––––

Merge-ncet, cu multă lene,

Cugetă puțin și-alene.

Este mare orator,

E slugă și diktator.

–––––––––––––––––––-

Apropo de zicerea ,,scumpul mult dă, leneșul mai mult aleargă’’:

Scumpul nostru președinte

Vinde tot ce-i stă nainte.

Când e vorba de alergat,

Nu-l siliți, dați-i un pat.

Presbiter Iovița Vasile

„Iertaţi-mă, am greşit” – soluţia pentru a scăpa din toate prăbuşirile pricinuite de diavol

– Egoul este de multe ori caracterizat în literatura duhovnicească drept un adversar versat şi oportunist, în stare să întoarcă o întreagă situaţie în avantajul lui, în tentativa lui de a ne abate din progresul nostru duhovnicesc. Care este, după opinia sfinţiei voastre, cea mai importantă calitate a celui ce ne poate ajuta să biruim în războiul împotriva abilului ego, care este în permanentă schimbare?

– Pocăinţa. Să ne recunoaştem greşelile şi păcatele este lucrul cel mai important pe care îl putem face. Şi nu să ne recunoaştem păcatele pentru a reuşi altceva ci, pur şi simplu, pentru a vedea adevărul cu privire la noi.

Sfântul Isaac, marele mistic al Bisericii, spune că cel ce îşi acceptă, înţelege, recunoaşte păcatul dinaintea Domnului este, în realitate, deasupra tuturor. Acesta este mai mare decât cel ce a câştigat lumea toată, decât cel ce hrăneşte pe toată lumea, decât cel ce face minuni, decât cel ce învie morţii. Omul acesta este primul, este mai mare, întrucât el nu poate să cadă niciodată. El are o stabilitate, un nivel, un loc în care Îi poate vorbi Domnului. Are un sălaş în care Îl poate invita pe Domnul cu lacrimi, cu pocăinţă, cu înţelegerea faptului că a făcut rău. Şi îndată se luminează. Răspândeşte lumină. Acesta devine un medic duhovnicesc, un învăţător sau un părinte, căci nu-i este teamă să-şi recunoască păcatele. Pentru el nu este o problemă să zică: „Iertaţi-mă, am greşit”. Aceasta este soluţia pentru a scăpa din toate prăbuşirile pricinuite de diavol.

– Ar fi nimerit să considerăm această calitate pe care o descrieţi – această voinţă de a te privi cu onestitate – drept smerenie?

– Nu smerenie. Smerenia este rezultatul. Ar fi de preferat să vorbim despre „înţelepciune”. Noi ne înverşunăm să ne smerim. Însă, a-mi recunoaşte greşelile – ce are a face aceasta cu smerenia? Trebuie să fiu smerit pentru a-mi recunoaşte greşelile? Nu. Trebuie ca eu să le văd. Este neapărată nevoie de aceasta. Este felul meu de a fi pentru veacul ce va să fie. Cum pot eu exista cu defectele mele în timpul vieţii ce va să fie? Dinaintea cui? Cum pot, oare, sălăşlui dimpreună cu greşelile, păcatele mele dinaintea mea? Trebuie, pur și simplu, să zic: „Eu am făcut-o!”.

Dostoievski exprimă bine aceasta în Crimă şi Pedeapsă. Personajul principal, Raskolnikov, omoară pe cineva şi aproape imediat înţelege ce a făcut. Nu recunoaşte singur, ci cu ajutorul cuvintelor foarte severe ale unei prostituate, Sonia, care îi spune: „Uite ce ai făcut”. Ea îl aduce în mijlocul pieţei, dinaintea poporului, ca să spună ce a făcut el. Şi el o face. Mărturiseşte. Spune că de nu mărturiseşte, nu ar putea exista, că a săvârşit mult mai mult şi din ce în ce mai multe crime. Şi acceptă sentinţa tribunalului, anume, să meargă pentru cel puţin douăzeci de ani în cea mai dură dintre închisori. Şi se duce, şi acolo simte el leacul inimii lui. Şi ia acest medicament. Noi avem probleme în viaţă pentru că nu vrem să ne acceptăm, nici să ne recunoaştem păcatele. Şi aici este cheia problemei. Ce altceva avem de oferit celorlalţi? Aur, argint, urări de bine, hrană? Viaţă lungă? Nu, doar să ne recunoaştem păcatele şi astfel avem, pe dată, o nouă lume.

(Bătrânul Dionisios: „Vrăjmaşul lăuntric, egoul”)
Sursa: Orthodoxe Ordinaire

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Duhul Adevărului și duhul lumii

În Crezul Ortodox,  mărturisim că credem ,,Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, Care a grăit prin Proroci”. Această mărturisire ar trebui să ne provoace un dor aprins după Duhul Sfânt. Sfântul Serafim de Sarov spunea că ,,Scopul viețuirii creștine este dobândirea Duhului Sfânt.” Tot Sfântul Serafim de Sarov ne spune din proprie experiență cât de important este ca un povățuitor să fie călăuzit de Duhul Sfânt atunci când dă sfaturi. Orice patimă, orice păcat sufletesc, orice gând nepotrivit poate alunga Duhul Sfânt și atunci povățuitorul dă sfaturi după logica lumească, nu sfaturi inspirate de Duhul Sfânt.

În rugăciunea ,,Împărate ceresc”, Îi cerem Duhului Sfânt să Se sălășluiască întru noi. Aceasta este prima dintre rugăciunile începătoare, dar adeseori se întâmplă să tratăm cu superficialitate importanța acestei cereri. Atunci când invităm un împărat lumesc la noi, facem curățenie desăvârșită, pregătim bucate alese, invităm oaspeți de seamă… Cred că la fel ar trebui să procedăm și atunci când Îl invităm pe Împăratul Ceresc să intre în casa sufletului nostru. E Împăratul Ceresc, totuși, nu e oricine. Nici împăratul lumesc și nici Împăratul Ceresc nu intră într-o casă murdară, mirosind a bucate arse ori alterate și nu rămâne în compania unor oaspeți nepotriviți.

Despre Duhul Sfânt mai mărturisim în Crez că ,,a grăit prin Proroci”. Prin proroci, nu prin fariseii și cărturarii de rând! Mă întreb de ce fariseii și cărturarii nu L-au înțeles pe Iisus, ci unii L-au hulit chiar. Cred că ei erau stăpâniți de duhul lumesc care îi făcea orbi și surzi la tot ce pentru Sfinții Apostoli devenea evident. Așadar, ca să înțelegem ce informație ni se livrează trebuie să dobândim Duh Sfânt, așa cum ne sfătuiesc Sfinții Părinți:

,,Dacă nu vom avea rugăciune cu străpungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru că au metode nevăzute de reeducare a minţii. Astăzi mi se pare că nepăsarea este cel mai greu păcat. Nu mai simţim nimic la rugăciune, nu avem lacrimi de pocăinţă. Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simţi harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău. Cu mintea omenească va fi cu neputinţă de ales între bine şi rău. Vor fi mari înșelări și numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbăvi de ele. Așadar, rugaţi-vă, rugaţi-vă să nu cădeţi în ispita înşelării! Pentru că numai prin rugăciune putem primi harul lui Dumnezeu.” https://locurisacre.ro/vor-veni-vremuri-in-care-numai-cei-ce-vor-simti-harul-lui-dumnezeu-vor-putea-distinge-binele-de-rau/

Sfântul Lavrentie de Cernigov  că pe Antihrist ,,îl vor vedea toţi şi îl va auzi lumea întreagă. Pe oamenii săi el îi va ştampila cu semnul său. Însă pe adevăraţii creştini, care i se vor opune, are să-i urască cu ură mare. Atunci va începe ultima şi cea mai mare prigoană a creştinilor care vor refuza ştampila satanei (semnul 666). Prigoana va începe îndată de pe pământul Ierusalimului iar apoi se va extinde pe tot globul şi se va vărsa ultima picătură de sânge în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre voi, copiii mei, mulţi veţi ajunge aceste vremuri îngrozitoare. Ştampila lui satana (666) va fi de aşa natură încât toţi vor vedea dacă a primit omul sau nu semnul satanicesc. Creştinul care nu va primi semnul satanei (666) nu va putea nici să vândă şi nici să cumpere nimic. Dar nu vă pierdeţi nădejdea şi nu vă descurajaţi, că Dumnezeu nu-Şi va părăsi turma Sa. Să nu vă fie frică, nu cumva să vă deznădăjduiţi!”

(https://saccsiv.wordpress.com/2010/06/14/profetia-sfantului-lavrentie-de-cernigov-despre-antihrist/comment-page-2/)

Deja se observă că persoanele vaccinate au coduri MAC și acestea se pot identifica și după ce persoana a decedat. Așadar nu mi se pare corect să subestimăm rolul nanotehnologiei introduse în corpurile umane în vederea pecetluirii. O serie de legi ne anunță că vor urma și alte ,,vaccinuri”, iar refuzarea acestora poate fi folosită drept motiv pentru separarea unui copil de familie!!! În aceste condiții, buletinul electronic constituie o amenințare serioasă pentru creștini. Refuzarea ,,vaccinurilor” următoare poate avea consecințe dezastruoase pentru orice adult  și, mai ales, pentru orice creștin. Atunci când buletinul electronic oferă autorităților informația că creștinul nu are schema completă de ,,vaccinare” sau alte informații incorecte politic, i se pot restrânge o mulțime de drepturi.

Nu întâmplător Sfântul Paisie Aghioritul ne sfătuia să evităm vaccinul prin care se va realiza pecetluirea și buletinul electronic. Nu întâmplător acest sfânt arată că doar pocăința generală este în măsură să amâne acele vremuri. Profețiile par a se bate cap în cap și există riscul unor dispute asemănătoare cu cele despre cei Trei Ierarhi. Unii nu cred că nanotehnologia introdusă prin serurile experimentale este pecetluire, alții nu văd niciun pericol pentru mântuire în buletinul electronic… Când luciferaza din ,,vaccinuri” va fi evidentă, oare ce vor spune aceștia? Treaba noastră este să dobândim Duh Sfânt pentru a putea da sfaturi inspirate de El și pentru a-L putea deosebi de duhul lumii. De restul se ocupă Dumnezeu. Oare Cel Care a oprit valurile mării nu poate opri valul apostaziei și nu poate amâna planurile antihristice? Nu există oare tineri capabili lupte cu deșertăciunea unei vieți lipsite de șansa mântuirii? Dacă există o șansă cât de mică pentru o revigorare spirituală a lumii, aceasta ar trebui încurajată. Iar ierahii, preoții pomenitori și nepomenitori și creștinii care pricep ce se întâmplă ar trebui să-și unească eforturile pentru a salva sufletele creștinilor de la veșnica pierzare.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Cel ce pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin

Sora Pelaghia

Sfântul Ambrozie de Optina: Dumnezeu este Unic, Credința mântuitoare este unică, Biserica lui Hristos este unică

Am descoperit ca Biserica Ortodoxa a pazit intreaga si a aparat de orice inovatie invatatura de credinta pe care i-a dat-o Domnul nostru Iisus Hristos prin mijlocirea Apostolilor Sai si a urmasilor lor, episcopii si conducatorii turmei lui Hristos, ca si prin Sinoadele Ecumenice. De asemenea am descoperit ca in afara acestei Bisericii, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, care se numeste cu dreptate Biserica Ortodoxa; si care este cu adevarat.

Mantuirea pe care o ofera celelalte confesiuni este extrem de indoielnica si de nesigura, caci Apostolul Pavel afirma clar in epistola catre Efeseni: „Un Domn, o credinta” (Efeseni 4, 5). Aceste cuvinte arata clar ca numai credinta adevarata este Una: sub toate raporturile, celelalte confesiuni sunt deci in afara Adevarului si sunt false.
Numai adevarata Biserica este Una, aceasta Biserica pe care Insusi Domnul a intemeiat-o la inceput prin Apostolii Sai si prin episcopii care i-au urmat, aceasta Biserica despre care Hristos spune in Evanghelie: „voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).
Astfel, deci, este foarte clar ca Mantuitorul nostru a intemeiat Biserica Soborniceasca Cea Una, Trupul lui Hristos, si nu mai multe Biserici divizate. Si ce semnificatie au aceste cuvinte pe care Domnul le-a adaugat: „Si portile iadului nu o vor birui” ?
Interpretarile dumnezeiesti inspirate de Sfintele Scripturi arata ca Domnul nostru stia ca Dumnezeu, ca in vremile de apoi, oamenii trufasi ingamfandu-se cu mintea nu vor dori sa asculte invatatura dumnezeiasca si sa se supuna Bisericii Sobornicesti Celei Una, zidita de Insusi Dumnezeul-Om.
Hristos stia ca poftele de stapanire si marire si sofismele omenesti ii vor starni pe oameni sa inventeze noi feluri de credinte, si anume ca ei vor banaliza adevarata cale a mantuirii in Trupul Bisericii Sobornicesti si ca vor merge pana la a fi adversarii Bisericii Celei Una. Iata pentru ce a adaugat Domnul: „si portile iadului nu o vor birui”: cei care s-au despartit de Trupul Bisericii prin mandrie, aceia sunt sub infuenta puterilor intunericului si sunt negresit „portile iadului”, deoarece prin schisma sau erezie abuzeaza de mintile neexperimentate si le conduc pana in adancurile iadului.

Toti cei care nu au comuniune euharistica cu Trupul Bisericii Celei Una, toti cei care sunt separati etans de Biserica, sa examineze cu atentie spusa Apostolului Iuda care numeste pe toti cei care sunt separati de unicitatea credintei ortodoxe, a Bisericii, straini sau lipsiti de Duhul Adevarului: „in vremile de pe urma vor fi batjocoritori, umbland dupa pofele lor nelegiuite. Acestia sunt cei ce s-au osebit (despartit) de credinta (Biserica), oameni firesti care sunt lipsiti de Duhul” (Iuda 18, 19). Acestia sunt lipsiti de succesiunea apostolica:
„Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostrii, caci de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu sunt toti de-ai nostri, de aceea s-au despartit” (I Ioan 2, 19). Trufia duhului si iubirea de slava desarta au dus vreodata pe cineva la Adevar?
Roada acestora sunt desarta parere si incredere in sine, ratacirea, amagirea!

Domnul spune „ca cine nu va asculta nici de Biserica (nu de gloata) sa-ti fie tie ca un pagan si vames” (Matei 18, 17). Astfel orice credincios adevarat trebuie sa apartina mai intai Bisericii vazute, Trupului Bisericii Sobornicesti, prin comuniune euharistica si marturisirea dreptei credinte. Biserica Soborniceasca este luptatoare pe pamant si triumfatoare in cer. De accea cei care gandesc altfel s-au despartit de Biserica si alearga clar spre pericolul de a ramane afara din Biserica ca fecioarele cele nebune, deoarece le va lipsi ungerea Duhului (untdelemnul) absolut necesara si asta din pricina incapatanarii lor impotriva Bisericii.

Selecție și editare: Felix