Nu la multă vreme de la începerea Postului Mare, un eveniment tragic a marcat știrile pe multe canale media care anunțau că decanul Facultății de Teologie din Sibiu, Daniel Buda, prezent la o conferință interconfesională în Germania pe 23 februarie a suferit un accident cerebral hemoragic, fiind în comă de mai bine de o lună de zile, solicitându-se astfel acoperirea cheltuielilor de spitalizare și tratament recuperatoriu prin donații publice.
Pe lângă empatia firească avută pentru acest caz nefericit, mi-am pus atunci legitim câteva întrebări, văzând toată această campanie media extrem de susținută, ce a avut loc pe toate canalele, întru ajutorarea decanului de la Sibiu aflat într-o situație de sănătate cu adevărat disperată. Acțiunea este lăudabilă indiferent de cine este vorba, însă nimeni cât timp a fost sănătos nu și-a pus oficial întrebări referitor la problematica și toxica lui prezență profesorală și duhovnicească la conducerea Facultății de Teologie din Sibiu.
Am fost coleg cu el la teologie master, părintele Jivi Aurel i-a fost îndrumător, mie doar profesor, am participat împreună la seminarile acestuia, fiind printre puținii, dacă nu unicul dascăl care organiza dezbateri deschise la aceste cursuri la vremea aceea. În cunosc bine așadar lui Daniel orientările și poziționările, realizând la un moment dat că este un om pregătit de globaliști ecumeniști pentru infiltrarea Bisericii Ortodoxe cu agenți care să le servească interesele, aceștia fiind racolați chiar din mijlocul studenților teologi, toți fără excepție după anul pregătitor de limbă germană de la liceul german, fiind trimiși la studii în instituții eterodoxe (un termen teologic political corect pentru kakodoxie sau erezie). Evoluția lui, dacă ne aplecăm asupa CV-ului confirmă din plin acest lucru. A lucrat la Consiliul Mondial al Bisericilor ca secretar executiv dar a avut și alte funcții pe perioada celor zece ani de prezență acolo, fiind un înverșunat ecumenist și globalist, fapt pentru care a și fost prezent la un moment dat la Forumul Economic Mondial de la Viena, un loc unde nu ajunge oricine, lucru mărturisit chiar de el într-un interviu din turnulsfatului.ro din 24 dec 2013.
În public nu se sfia să spună că are neamuri în Israel, unde își mai petrecea și vacanțele ca student, în CV-ul lui fiind consemnat că vorbește și ebraica modernă (ivrit). Desigur că nu avem nimic împotriva unui asemenea detaliu, Biserica având evrei creștini exemplari, însă ne rezervăm dreptul de a fi mai circumspecți la anumite aspecte din activitatea lui în consonanță cu acest lucru, întrebându-ne cât de sincer convertit este în adâncul sufletului lui și cât a aderat cu adevărat la valorile creștine.
Acum exact un an a avut loc un conflict între decanul Daniel Buda și câțiva studenți din căminul studențesc teologic din pricina unei protejate, studentă și ea la drept, transferată, se pare, din pricini dubioase de la Cluj, unde figura la Teologie Sacră, în urma dezvăluirilor din presa locală (vezi spynews.ro în linkul de mai jos), care a ajuns să le facă colegilor ei de cămin (teologic) tot felul de mizerii, prin reclamarea lor frecventă la decanat, pentru motive care mai de care mai neîntemeiate, profilul ei de primadonă și fotomodel neînțeles și neapreciat cerând permanent astfel de acțiuni împotriva celor care nu o apreciau suficient. În conflictul creat, decanul a ținut necondiționat parte acestei fete dubioase care se așeza cu dezinvoltură în fotoliul decanului, atunci când studenții împricinați erau chemați la decanat pentru lămurirea lucrurilor. Studenții pârâți au fost mai mulți, pe câțiva dintre ei cunoscându-i foarte bine personal, printre care și o studentă la Sociologie, șefă de an, și alți doi studenți la teologie cu rezultate și purtare fără reproș, care mi-au relatat în amănunt sub ce teroare și presiuni au fost supuși de către decan.
Cu toate demersurile și intervențiile profesorilor ce au dat o bună mărturie pentru studenții impricinați pe nedrept de către decan, acesta i-a dat afară din cămin fără drept de apel, fiind pur și simplu aruncați în stradă în mijlocul anului universitar, fiind obligați astfel să-și caute gazdă într-un oraș deloc ieftin la cazări, punând astfel presiune financiară pe familiile lor modeste ca posibilități financiare, iar toate acestea doar pentru a-i da satisfacție protejatei.
Cunoscând CV-ul decanului m-am tot întrebat, dar i-am intrebat și pe colegii lui, cum de a ajuns Daniel Buda decan, propulsat brusc după un periplu de ”succes” pe parcursul unui deceniu doar prin organisme bisericești internaționale, când afară de patalamale pompoase nimic nu-l recomanda ca experiență sau linie duhovnicească ortodoxă?
În consonanță cu aceste aspecte, ar merita reținută mărturisirea rară a părintelui profesor Jivi, un om deloc tradiționalist în orientări, ci un ecumenist fără tăgadă, cu multiple legături bisericești internaționale, și care într-o pauză dintre cursuri, pe holurile facultății, fiind asaltat cu întrebările unora dintre noi mai insistenți, ne-a mărturisit cum masoneria a făcut presiuni asupra lui să devină mason, fapt pe care l-ar fi refuzat, nefiind deloc încurajat de prezența altor preoți și ierarhi în această organizație. Aproape toți studenții apropiați și suținuți de acest profesor erau propulsați în străinătate pe la facultăți evanghelice și catolice pentru studii de pregătire, după care se întorceau în țară unde ajungeau să ocupe diverse poziții în învățământ. Amintesc doar cazul uneia dintre colegele noastre care după toate aceste studii inițiatice ecumeniste a ales public să treacă la luteranism, devenind profesor în Germania. Referitor la masonerie ca organizație cu caracter esoteric și ocult este știută incompatibilitatea ei cu credința ortodoxă, existând interdicții clare în acest sens date de Sindul BOR în perioada interbelică, mergând până la caterisire în caz de încălcare a acestora.
Chiar nu se înțelege că aceste compromisuri sfârșesc prost, mai ales când le faci cu Necuratul, chiar și așa deghizat în organizații filantropice și religioase internaționaliste. Lucrătorii întunericului nu fac decât să se folosească de oamenii Bisericii împotriva credinței, șantajându-i și lepădându-i pe cei care au ales să-și trădeze menirea și chemarea ortodoxă atunci când nu mai au nevoie de ei.
Revenind la linia și atmosfera impusă de decan la nivel de facultate pe direcția globalismului religios, studenții mi-au relatat că acesta le-a cerut să-i cerceteze bine pe cei chemați la conferințe duhovnicești, ca nu cumva să aibă viziuni antiecumeniste pe care să și le exprime deschis în fața studenților.
În final îi doresc însănătoșire grabnică lui Daniel, cel care mă tachina cu ”cei mai fac legionarii ori naționaliștii?” atunci când mă vedea, el considerându-se un democrat și un open mind la vremea respectivă, dar care m-a rugat de îndată ce a plecat în occident să nu-i mai trimit mailuri informative, având în vedere parcursul lui globalist, pe care nu și-l voia periclitat în niciun fel, nici chiar la nivel de mailuri primite, mai ales cu mesaje naționaliste ori ortodoxiste, așa cum le considera pe cele venite de la unul ca mine.
Îi mai doresc lui Daniel, iar aceasta în primul rând, să-i dea Domnul pocăință și luminare, iar sfinții mărturisitori ai credinței să nu-i mai îngăduie lui sau altuia ca el să ajungă decan vreodată la teologie, întrucât îi va fi spre pierzare atât lui cât și celor care îl susțin, dar mai ales celor din jurul său, expuși contaminării cu duhul apostat și eretic al instituțiilor religioase mondiale pe care le reprezintă. Cel mai probabil, dacă n-ar fi fost în coma acum ar fi avut semnătura pe Petiția ecumeniștilor schismatici.
Este foarte posibil ca problemele lui actuale de sănătate să aibă de a face și cu vaccinarea lui împotriva covidului, un act cu totul neînțelept și lipsit de prevedere din punctul meu de vedere și al altora mult mai avizați decât mine.
Să nu uităm că la aceeași facultate a mai murit un student de anul doi care s-a vaccinat, instituția prin reprezentanții ei, vezi decanul Daniel și prodecanul Necula, neavând o poziționare corectă față de campania de vaccinare, susținând-o prin declarații publice ori cel puțin prin pasivitate, netrăgând niciun semnal de alarmă la vremea respectivă printre studenții pe care erau chemați, cel puțin din punct de vedere moral și al adevărului, să-i îndrume corect, ca să nu mai vorbim de faptul că sunt plătiți cu salarii „babane” de universitari să facă acest lucru, chiar de către părinții acestor copii, prin contribuțiile lor la bugetul de stat.
Amintesc că am ales să scriu aceste lucruri cu durere, atât pentru familia lui Daniel greu încercată dar și pentru starea de fapt din această facultate în care multe suflete stau să cadă din pricina unor rău sfătuitori sau conducători. Fără un adevăr spus la vremea potrivită nu avem nicio șansă să exorcizăm răul și minciuna din jurul și din viața noastră, ci vom perpetua în instituțiile bisericești compromisul la nesfârșit, dând tot mai multe drepturi celui rău asupra noastră, pecetluidu-ne astfel în chip tragic veșnicia.
Ovidiu Lăzărescu
(Preluare de pe ActiveNews)
