Către Maria Petrovna Kolîceva

Iată, vă scriu spre ţinere de minte din cartea Sfântului Isaac:
„Nu Duhul lui Dumnezeu petrece în cei ce trăiesc în tihnă… Fiii lui Dumnezeu se deosebesc de ceilalţi tocmai prin aceea că vieţuiesc în necazuri, pe când lumea se mândreşte cu belşugul şi cu odihna – fiindcă n-a binevoit Dumnezeu ca iubiţii Lui să se odihnească atâta timp cât sunt în trup, ci a vrut ca ei, cât sunt în această lume, să petreacă în necazuri, în greutăţi, în osteneli, în lipsuri, în golătate, în singurătate, în nevoie, în boli, în defăimare, în ocări, în zdrobirea inimii, în trup istovit, în lepădare de către rude, în gânduri întristătoare, având loc de vieţuire care nu seamănă cu cel omenesc obişnuit: locuinţa călugărească cea sihăstrească nu are nimic care să atragă privirile omeneşti şi nu cuprinde nimic din cele ce-l veselesc pe om în această lume.
Monahii plâng, pe când lumea râde. Ei suspină, pe când lumea se veseleşte. Ei postesc, pe când lumea se desfată. Ei se ostenesc ziua, iar noaptea se cufundă în nevoinţe, fiind strâmtoraţi şi împovăraţi. Unii dintre ei petrec în necazuri de bunăvoie, alţii – în osteneli, luptându-se cu patimile lor, alţii sunt prigoniţi de oameni, alţii sunt necăjiţi de draci, şi aşa mai departe: şi unii au fost alungaţi, alţii – omorâţi, şi aşa mai departe. Şi s-a împlinit asupra lor cuvântul Domnului: în lume necazuri veţi avea, dar bucuraţi-vă întru Mine (In 16, 33). Domnul ştie că cei ce vieţuiesc în odihna trupului nu au cum să rămână întru dragostea Lui, şi de aceea i-a oprit de la această odihnă şi desfătare. Hristos, Mântuitorul nostru, a Cărui dragoste biruie morţile trupeşti, să ne arate nouă tăria dragostei Sale. Amin.

Calea lui Dumnezeu este crucea de zi cu zi, şi se cunoaşte că Dumnezeu îi poartă de grijă omului atunci când îi trimite pururea întristare. Nu se cuvine ţie a te bucura când eşti la lărgime, iar când eşti în necazuri a te posomori şi a socoti străin această cale dumnezeiască, pentru că din veac şi din neam în neam ea este cale a crucii şi a necazurilor. Au nu pe urmele sfinţilor vrei să umbli? Sau vrei să-ţi întocmeşti altă cale, pe care să umbli fără de pătimire?”
Ziua toate sunt la vedere, pe când noaptea e întuneric şi nu se vede nimic. Hristos este lumină, iar lumea e întuneric. Cei ce voiesc să petreacă în întuneric numesc întunericul lor lumină, şi lumina lui Hristos nu îi mai luminează.

Cuviosul Gheorghe din Zadonsk, Sfaturile unui rugător pentru întreaga lume, Editura Sophia, Sursa: crestinortodox.ro

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Pe Popa Ioan, alias Irineu, de la Craiova l-a ajuns, dintr-o dată, dragostea de carte. Ce s-a gândit dumnealui, să-i pună pe Ieromonahii de la Frăsinei să-și completeze studiile Teologice la nivel universitar. Bieții de ei, nu se știe dacă au absolvit liceul, Părintele Ioanichie Popescu în mod cert n-a avut această posibilitate. Să-l pui acuma, la 89 de ani, să dea admitere la Facultatea de Teologie din Craiova și apoi, vreme de patru ani să frecventeze cursurile, e o neghiobie fără seamăn. Iar dacă nu se conformează, va fi  scos în afara legii și acuzat de exercitarea fără drept a unei profesii – pentru ei preoția e profesie, nu misiune – și i se poate întocmi un dosar penal, întocmai cum i-a făcut Savu Teofan Părintelui Ioan Ungureanu. Câtă câinoșenie la oamenii aceștia!

În 1974, Popa Ioan a intrat ca frate în obștea Mănăstirii Frăsinei, după ce reușise să termine zece clase. Atât s-a putut, și nu-i nimic rău în asta, doar și Părintele Cleopa ciobănea, dar se și îmbogățea duhovnicește păzind oile Mănăstirii, fără multă școală. Numai că Popa Ionică al nostru s-a săturat repede de stat la coada vacii. Securitatea de-atunci l-a recrutat și l-a împins pe un drum la capătul căruia se afla exact ce-și dorea: postul de arhiepiscop și mitropolit al Olteniei, din care, cum vedem, taie și spânzură, împlinindu-și juramântul făcut cu ani în urmă, că va ajunge diriguitor al Mănăstirii Frăsinei. Și distrugător al ei

Studiile le-a făcut cum a putut, cum se făceau pe vremuri la Ștefan Gheorghiu. Nimeni nu poate verifica parcursul academic al acestui impostor. Suficient să spunem că a adunat o sumă de titluri funcții și calități oficiale, la care nici n-ar putut visa atunci când a intrat pe poarta Mănăstirii. Să încercăm să le contabilizăm: Academician Arhiereu Profesor Doctor Irineu Popa, decan al Facultății de Teologie din Craiova, angajat și în postul de arhiepiscop și mitropolit al Olteniei. Impresionant! Te și mir cum nu e strivit sub greutatea atâtor titluri. Nu e, pentru că toate sunt de paie.

Numai că în cv-ul dumnealui e o mare lacună: s-a oprit la jumătatea drumului și n-a absolvit Liceul! E o lacună ce trebuie musai înlăturată, mai ales acum când se dă de ceasul morții să-i trimită pe acei Ieromonahi pe băncile Facultății. Nimic nu e atât de convingător ca puterea exemplului personal, așa încât să facă bine Popa Irineu să se înscrie în clasa a XI-a, cursuri de zi, să parcurgă cei doi ani, iar la sfârșit să susțină examenul de bacalaureat, cum îi stă bine unui academician. Va avea, astfel posibilitatea să-și înscrie Liceul la secțiunea ,,studii post-universitare’’ caz unic în lume. Nu ne-ar mira, deoarece știm despre omonimul tată al ministrului Alexandru Rafila – da, da, criminalul acela – care a trecut din clasa a IV-a direct pe băncile Facultății de Medicină de unde a ieșit medic și medic a murit.

Presbiter Iovița Vasile

Știre

La Mănăstirea Sihăstria Putnei a izbucnit ieri un puternic incendiu, incât au fost necesare opt echipaje de pompieri pentru stingerea lui. Cu câteva luni în urmă, o adunătură de sodomiți, printre care și Constantin Necula de la Sibiu, au descins in acest locaș închinat lui Dumnezeu, l-au spurcat, și-au desfășurat nelegiuirile și au plecat .Ticăloșia a avut loc cu încuviințarea celor doi, Teofan și Pimen, cu complicitatea neisprăvitului stareț Nectarie Clinci. Vor înțelege aceștia grozăvia faptelor lor și semnul dat de Dumnezeu? Mă îndoiesc.

În închisoare, purtam asupra mea o bucățică din Sfânta Împărtășanie, păstrată pentru momente limită. O păstram într-o batistă curată, înfășurată și înnodată, fie legată cu o sforicică în jurul gâtului, fie chiar în buzunar, pentru a-mi fi la îndemână în momentele critice. În timpul perchezițiilor, n-o ascundeam. Aveam credință că ea se apără singură și mă apără și pe mine. Așa se întâmpla.

Când îmi venea rândul să fiu percheziționat, eram dezbrăcați și la pielea goală. Hainele și lenjeria, batistele, prosoapele și orice îmi aparținea erau pipăite la toate încheieturile și cusăturile și aproape totdeauna tăiate și descusute. După ce milițianul îmi spunea să-mi iau boarfele, mă aplecam să le ridic și găseam batista cu Sfânta Împărtășanie deasupra lor, fie printre ele, neatinsă, nedezlegată, necălcată în picioare, așa cum aveau obicei să facă cu orice găseau asupra celui percheziționat.

O singură dată m-a întrebat la Jilava un milițian:
– Ce ai în batistă?
– Sfânta Împărtășanie! i-am răspuns fără să mă tem.
– Ia-ți bagajul și treci la cameră!

Mai mult de 15 ani am purtat la mine Minunea lui Dumnezeu, Minunea Minunilor Lui, Trupul și Sângele Fiului Său, în mâinile mele păcătoase de om pământean: și am ieșit cu această Minune afară!

Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată, Ed. Babel, 2012

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Ce măreție este Dumnezeiasca Liturghie! Cât de mult cinstește Dumnezeu pe om! Vine împreună cu cetele îngerești la fiecare Dumnezeiască Liturghie și-l hrănește pe om cu Preasfântul Său Trup și Sânge! Dumnezeu ne-a dăruit totul! Ce lucru trupesc sau duhovnicesc, stricăcios sau nestricăcios, ne lipsește? Nici unul! Dacă ne dăruiește zilnic îndumnezeitorul Său Trup și Sânge, ce poate fi superior acestora? Sigur că nimic! În ce taine l-a învrednicit Dumnezeu pe omul pământesc să slujească! O, iubire cerească neprețuită! O picătură de iubire dumnezeiască este mai mult decât toată iubirea de pe pământ, trupească și lumească!

Păcatul protopărinților a fost începutul și rădăcina tuturor evenimentelor dramatice de până astăzi și de până la sfârșitul veacurilor. O singură neascultare, ca o sămânță în pântecele Evei, a zămislit și a transmis moartea trupească și sufletească neamului omenesc care s-a născut din aceasta. De unde să-și închipuie sărmana Eva că neînsemnatul gust al fructului oprit avea sa producă așa o catastrofă și așa un iad, încât să fie nevoie de „sfatul” Sfintei Treimi de a trimite o Persoană din sânul Treimii celei dătătoare de viață în lume și să sufere din partea lucrului mâinilor Sale, din partea omului, loviri, biciuiri, scuipări și tot felul de necinstiri și să fie răstignită pe Cruce ca un blestem: „Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn!” (Galateni 3, 13).

În fiecare Dumnezeiască Liturghie este actualizată pătimirea pe Cruce și Învierea cea aducătoare de viață a Domnului nostru Iisus Hristos, dulcea noastră izbăvire, lumina sufletelor noastre întunecate prin care este curățit orice suflet păcătos. Cât de mare este iubirea lui Hristos pentru noi!

Arhimandrit Efrem Filoteitul, în Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea dumnezeieștii Liturghii, Ed. Bizantină, București, 2005

Chiar dacă obosesc la rugăciune în înfățișarea mea înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă nu‑L cunosc pe Dumnezeu, chiar dacă moțăi, sau nu înțeleg, sau îmi fug cuvintele rugăciunii, sau trăiesc în mii de întunecimi, sunt sigur că în această neștiință a mea, în orbecăiala mea, în acest întuneric al meu, Dumnezeu este prezent, Dumnezeu mă aude, Dumnezeu mă vede, Dumnezeu este de față.

Liturghia noastră, dragii mei, este o logodnă cu Hristos, o nuntă. Ne duce în împărăția Lui. Apoi vom ieși din nou ca să mergem la casa noastră cu patimile noastre, cu păcatele noastre, cu mizeriile noastre. N‑are nicio importanță! Vom merge iarăși la Liturghie, Îl vom răpi iarăși pe Hristos, ne va îndumnezei din nou.

Și astfel, printr‑o luptă continuă, printr‑o călătorie continuă, înainte fiind preotul, iar înapoia lui noi, vom ajunge în Împărăția cerurilor.
Mergem la Liturghie cu acest dor? Atunci ne‑am asigurat Împărăția cerurilor.

(Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri şi Cateheze – Vol.I, Editura: Sfântul Nectarie, 2020)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Fost lucrător în serviciile secrete, fost șef al propagandei regimului de la Kiev și o adevărată eminență cenușie a acestuia, Arestovici este cu mult mai mult decât un fost consilier, frustrat pentru că a fost obligat să demisioneze în urma unei gafe. Înainte de începutul războiului, Arestovici era văzut ca un viitor lider – premier sau chiar președinte. Deci un posibil rival pentru Zelenski. Fostul consilier al lui Zelenski, și șef al propagandei de la Kiev, Arestovici, anunță catastrofa pentru țara sa. În acest interviu el afirmă nu doar că Ucraina are foarte mici șanse să câștige războiul, dar și că ar putea să dispară ca țară (ActiveNews)

1.Războiul din Ucraina a fost planificat în Occident, încă din 2019.  Mai exact în Statele Unite, în înțelegere cu aliații europeni. Ca să planifici un război, să-l pregătești și să-l declanșezi, ai nevoie ca oamenii tăi, ai sistemului antihristic să fie instalați în punctele cheie. În Rusia, omul potrivit, Vladimir Putin, era de multă vreme la cârmă. Dacă Putin era un adversar al Occidentului, al sistemului antihristic, cum ne sugerează propaganda mincinoasă, credeți că SUA și aliații ar fi contat pe el, sau nu l-ar fi schimbat cu mulți ani înainte, cum obișnuiesc americanii? Fiindcă Donald Trump nu s-a încadrat în planurile lor, antihriștii au fraudat grosolan alegerile și au instalat la Casa Albă o momâie comică și senilă. Președintele Bolsanaro al Braziliei a fost înlăturat tot prin fraudă, pentru că s-a opus exterminării populației prin asa zisul vaccin. Trei președinți africani au fost asasinați din același motiv.

2.Argumente în favoarea tezei potrivit căreia Putin e parte a sistemului sionist-globalist antihristic:

-Participă la reuniunile ,,dumnezeilor lumii’’ care pretind că au menirea și puterea de a hotătî în numele tuturor făpturilor lui Dumnezeu de pe planetă.

-A avut o contribuție majoră la dislocarea masivă a populației musulmane asiatice și dirijarea ei spre Europa, cu scopul descreștinării acesteia, urmată de islamizarea ei. Sfântul Iustin Popovici vorbea de alungarea lui Hristos din Europa.

-Supunerea Poporului Ortodox Rus la campania mondială de pretinsă vaccinare, cu scopul precis de a extermina o mare parte a acestuia.

-Putin a impus și-l menține ca patriarh al Rusiei pe ecumenistul Kiril, cu rol major în lupta împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse.

-Cel mai puternic argument în favoarea acestei teze este vizibil, ușor de înțeles, adică faptul că Putin a declanșat războiul, îl duce cu o ferocitate animalică și împlinește întru totul planul americanilor.

2.De ce propaganda antihristic-globalistă a creat un val de ură îmotriva lui Putin și a rușilor, în general?Simplu de înțeles: pentru ca omenirea să nu vadă cine sunt autorii din umbră ai războiului, antihriștii americani. Putin e făcut răspunzător de toate relele lumii și oferă satanistului Zelenski un minunat pretext de prigoană și distrugere a Bisericii Ortodoxe Canonice din Ucraina, prin metodele și mijloacele pe care le vedem. Până și Sfinții ruși au fost inteziși în Ucraina.

3.De ce sioniștii globaliști au impus la președenția Ucrainei un măscărici satanist evreu, numit V. Zelenski? Pentru că, așa cum vedem, e omul potrivit care își joacă cu exactitate rolul și împlinește cu rigoare planurile celor care au planificat războiul. Evreu însemnă automat anticreștin, persoană care urăște cu sălbăticie pe Hristos și Biserica Sa. Or, știm cu exactitate că acest război e menit să distrugă Biserica Ortodoxă Canonică a Ucrainei, care e o piedică majoră în calea aducerii lui antihrist la cârma lumii. Arestov spunea fără ocolișuri, înainte de alegerea lui Zelenski ca președinte, că războiul a făcut parte de la bun început din „mandatul” echipei din spatele președintelui-actor.Ce vreți mai clar? Odată ,,ales’’ în 2019, sioniștii sataniști aveau cei doi criminali care să declanșeze războiul împotriva Bisericii Ucrainene, de fapt împotriva Bisericii Ortodoxe de pe toată planeta, pentru că acesta e planificat să fie extins și in alte țări Ortodeoxe. Vă dau un amănunt, nu lipsit semnificație: Rusia amenință direct Republica Moldova: Va deveni următoarea Ucraină. România și Polonia, următoarele pe listă.Iată ce frumos titrează ActiveNews, în 2 februarie 2023.

4.De ce forțele NATO stau la granițele Ucrainei și urmăresc cu atenție războiul, în condițiile în care nu au nicio obligație de apărare a acesteia? Pentru ca acesta să se desfășoare conform scenariului scris de americani. Miliarde de euro sau dolari pompate regimului criminal al lui Zelenski, armamentul cel mai ucigător, propagandă mincinoasă dezlănțuită, nimic nu este cruțat când e vorba ca războiul să fie prelungit, să suprime cât mai multe vieți, să bombardeze sistematic orașele și infrastructura, într-un cuvânt să distrugă Ucraina Ortodoxă.

5.O afirmație ale lui Arestov: Ucraina are foarte mici șanse să câștige războiul, dar și că ar putea să dispară ca țară. „Ce credeți, că declarația făcută de președintele Duda al Poloniei despre lunile decisive (care urmează) și că nu se știe dacă Ucraina va supraviețui ca țară, au fost doar niște vorbe în vânt sau spunea despre asta pe baza unor informații?” Înțelegeți că nu e vorba de dispariția Ucrainei ca țară, antihriștii vizează dispariția Bisericii Ortodoxe Canonice și înlocuirea ei cu bandele de asasini ale lui Epifanie Dumenko, combinate cu papistașii ziși greco-catolici.

6.Fumigene aruncate pentru a ascunde realitatea:

-Putin este bolnav, e măcinat de un cancer în fază terminală. Nu mai crede nimeni.

-Se pregătește un atentat împotriva lui Putin.

-Putin are un sistem de apărare dispus pe trei cercuri concentrice.

-Occidentul a impus sancțiuni drastice împotriva Rusiei. Pe ruși îi doare-n cot.

7.Arestov: ,,Faptul că războiul era planificat să înceapă exact în perioada „plandemiei” dovedește (dacă mai era nevoie) că ambele fac parte din același scenariu al marii resetări’’.Fără comentarii!

8.Un posibil conflict NATO – Rusia.Ideea e vehiculată cu multă stăruință. Nu e exclus ca acesta să izbucnească, după ce Ucraina va fi zdrobită, în viziunea globalistilor, iar războiul să fie mutat pe teritoriul Rusiei și să aibă ca obiectiv distrugerea Bisericii Ortodoxe Ruse, cu complicitatea satanistului Putin. Nebunii aceștia au mințile atât de întunecate, încât nu e exclus ca și acest scenariu să fie pus în practică. Ce mai contează niște milioane de vieți. în condițiile în care exterminarea cîtorva miliarde de oameni – obiectiv declarat al sataniștilor care, zice-se, conduc lumea. Nu o conduc, o aruncă în haosul din care vor să tragă foloase pentru ei. Vor fi atrase în război România, Belarus și Moldova. Se vor folosi armele nucleare selectiv, în anumite regiuni și numai după ce sataniștii se vor pune la adăpost.

9.China are în acest moment o atitudine oarecum oscilantă, insuficient definită. Fiți siguri că Xi și șleahta lui de la conducere sunt oamenii sistemului antihristic. Răspândirea virusului de pe teritoriul chinez e un argument mai mult decât suficient. Cu certitudine, există un scenariu în care China va avea un rol determinant. Cât va îngădui Dumnezeu.

10.E timpul să aflăm și Cine va ieși Învingător din acest război: Mântuitorul nostru Iisus Hristos, laolaltă cu Biserica Sa. Să n-aveți nicio îndoială. Atunci vom înțelege adevăratul cuvintelor Sale ,,nici porțile iadului nu o vor birui’’. Amin.

Presbiter Iovița Vasile

Să ne păstrăm pacea lăuntrică cu orice preț. Omul trebuie să se supună voii lui Dumnezeu, după cum îi este lui rânduit. Să fie mulțumit, să dea slavă lui Dumnezeu pentru toate. Dacă cere de la sine prea mult, atunci omul se chinuie singur. Nu trebuie să ceară prea mult, ci să primească totul ca din mâinile lui Dumnezeu. Imediat ce se liniștește, iată mântuirea lui.

Omul se încarcă singur cu gânduri care nu-i sunt de folos, căci el nu poate face nimic. El poate să cugete asupra binelui, dar a face bine fără Dumnezeu, nu poate. Numai cu puterea dumnezeiască putem face binele, căci singur Dumnezeu este bun. În El se află toată bunătatea și milostivirea. Slavă lui Dumnezeu, că Domnul este pretutindeni prezent și ajută pe fiecare, pe cel slab și pe cel tare.

Totul este cu putință cu ajutorul lui Dumnezeu. Când omul se adresează din inimă lui Dumnezeu, aceasta este o energie incredibilă cu care el poate să pună în mișcare tot ceea ce există. Poate opri soarele. Poate face minuni. Este de necrezut. Căci Dumnezeu este pretutindeni prezent.

Selectie si editare: Sora Gabriela Naghi

Ştefan Zaharopulos a povestit că altădată au mers patru kurzi la Hagi-efendi ca să-l prade. În acea vreme părintele stătea pe piele şi citea. I-a văzut pe hoţi cum au deschis uşa sa, dar nu le-a vorbit deloc. Aceia au intrat în chilie şi căutau în dreapta şi în stânga, crezând că vor găsi lire. Părintele Arsenie îşi continua citirea sa, fără să le vorbească. După ce în cele din urmă n-au găsit nimic, hoţii au vrut să plece şi unul din kurzi a luat cele două ţoale pe care le avea părintele împăturite într-un colţ. Acestea erau toată averea lui.

Dar ce au păţit? Voind să plece, nu mai puteau găsi uşa să iasă, ca şi cum ar fi orbit. Umblau roată prin chilie, dar nu vedeau uşa. Fiindcă îl deranjau şi nu putea citi, Părintele Arsenie le-a arătat uşa ca să iasă, dar aceia nu o puteau vedea şi continuau să se învârtă prin chilie. Atunci Părintele s-a ridicat, a apucat pe unul dintre kurzi şi i-a spus:
‒ Iată uşa pe unde ies hoţii şi se duc în iad.
Numai atunci au putut pleca, pocăindu-se şi cerând iertare. Părintele Arsenie i-a iertat şi aceia au plecat. După aceea au spus şi celorlalţi kurzi ceea ce au păţit:
‒ Aman, aman! La Hagi-efendi să nu mergeţi să furaţi, pentru că deşi veţi intra în chilia sa, după aceea nu veţi mai putea afla uşa ca să plecaţi.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Sfântul Arsenie Capadocianul, Editura Evanghelismos, 2006, p. 99)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Cuviosul Părinte Emilianos Simonopetritul: O imagine duhovnicescă a Rugăciunii lui Iisus. Numele lui Iisus, rugăciunea noetică, spun sfinții Părinți, este un vas de mir. Îl deschizi, îl înclini și mirul se revarsă, umplând camera de parfum. Tu strigi: „Doamne Iisuse Hristoase”, iar parfumul Duhului Sfânt emană din toate simțurile și din fiecare celulă a corpului tău; primești „Pogorârea Duhului Sfânt”.

Sfântul Cuvios Părinte Efrem Katunakiotul: Rugăciunea este cel mai important lucru. Sfinții Părinți proclamă că cel mai important lucru din viața fiecărui creștin este rugăciunea.

Vrei să-ți pui viața în ordine? Roagă-te. Vrei să fii mantuit? Roagă-te.

Toate rugăciunile sunt bune și sfinte, dar rugăciunea noetică este regina lor. „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Această mică, dar atotputernică rugăciune, a călăuzit toată viața pe Sfinții Părinți, care au devenit stele strălucitoare ale Bisericii. Spuneți neîncetat această mică rugăciune cât puteți, zi și noapte, și vă va învăța ceea ce doriți, ceea ce nu cunoașteți.

Umblați oriunde, oricând cu această mică rugăciune!

Sursa: https://www.orthodoxwitness.org/the-jesus-prayer-11-quotations-from-the-saints

Traducere: Sora Gabriela Naghi

,,Bucură-te cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule Drepte, cel ce ai primit în braţe pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel Care ne-a daruit nouă şi învierea’’. Aceasta este cântarea, cu care Biserica lui Hristos Îl cinsteşte pe Pruncul Iisus, Cel de patruzeci de zile, adus la templul din Ierusalim spre împlinirea Dumnezeieştilor rânduieli, căci spune Legea Sfântă: ,,Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţească de sângele ei; de nimic sfânt să nu se atingă şi în locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei… După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotul la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat; preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţa şi curată va fi de curgerea sângelui ei’’(Levitic 12, 2-7).

În această zi s-au împlinit cele patruzeci de zile de la Naşterea Mântuitorului  nostru Iisus Hristos. Despre necurăţie nu poate fi vorba când vorbim de Preacurata Fecioară Maria, căci ea a fost fecioară înainte de Naştere, în vremea Naşterii şi după Naştere, adică în vecii vecilor. Cărţile noastre bisericeşti o numesc ,,mai curată decât strălucirile soarelui’’. Dar din smerenie şi din dragoste pentru Legea lui Dumnezeu, a adus pe Pruncul Iisus spre a-L închina Domnului. Nu a adus jertfa celor bogaţi, mielul de un an, ci o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, cum obişnuiau cei mai săraci, pentru că săracă era Fecioara şi în sărăcie a crescut şi Pruncul Iisus.

La templu, aştepta această zi sfântă Dreptul Simeon, cel încărcat de ani mulţi, pentru că lui i se vestise că nu va muri până când nu va ţine în braţele sale pe Mântuitorul lumii. Ce privilegiu, ce cinste i s-a dat acestui om! L-a luat în braţe pe Prunc, a binecuvântat pe Dumnezeu şi L-a rugat să-i facă dezlegarea din trup, cu cuvintele: ,,Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor’’(Luca 2, 29-31).

La templu s-a rânduit de Dumnezeu să fie şi Ana Proorociţa, cea care ,,de templu nu se depărta, slujind ziua şi noaptea în post şi în rugăciuni’’(Luca 2, 37).

Din vremea binecredinciosului împărat Iustinian, Biserica are această zi sfântă de Sărbătoare, căci cinstind după cuviinţă Întâmpinarea Domnului, au încetat molima şi cutremurul ce se abătuseră asupra Bizanţului şi Antiohiei.

Presbiter Iovița Vasile

Să dai dovada de cuget mucenicesc, acolo unde este arena ta zilnica, in casa ta, faţă de soţul şi soţia ta! Atunci când bărbatul vine de la muncă obosit şi îţi vorbeşte cu grosolănie, tu să nu te mânii. Când el te ocarăşte, tu nu-i răspunde; nu te certa cu el. Arată-i iubire, înţelegere. Rabdă. Dacă soţia ta ţi-a ars mâncarea, tu nu striga la ea. Mănâncă ce-a gătit. Pune puţină lămâie, ca să fie mai gustoasă, şi spune-i soţiei tale că-i bună mâncarea, încât să nu-şi dea seama că i s-a ars.

Să-mpărăţească dragostea în casă! Când vezi că tovarăşul tău de viaţă te nedreptăţeşte, nu protesta că ai dreptate. Nu are importanţă dacă ai sau nu dreptate. Nu contează cine e cel corect, ci ceea ce îl odihneşte pe celălalt. Leapădă-ţi egoismul, renunţă la sinele tău. Pune-l pe primul plan pe celălalt. Asta-i mucenicie!

Într-o zi, mă grăbeam să vin la mănăstire, din Sfântul Munte, ca să vorbesc şi am luat taxiul ca să ajung la timp. Pe drum, îl întreb pe şofer: “Se întâmplă să mănânci vreodată împreună cu soţia ta, la prânz sau seara?” Ştiţi, sărmanii taximetrişti au o astfel de muncă încât nici ei înşişi nu ştiu când ajung acasă. “În fiecare zi”, – îmi spune- “ la prânz şi seara”. “Şi cum reuşiţi ?! La ce oră mâncaţi?” “Masa de prânz începe de la 10 şi poate ajunge până la 4 după-amiază, iar cea de seară de la 6 după-amiază până la 2 noaptea…” Adică de la 10 dimineaţa femeia lui avea mâncarea pregatită şi îl aştepta, la orice oră ar fi venit, ca să mănânce împreună! Iar seara, de la ora 6 îl aştepta de multe ori până la ora…2 noaptea!

Nu vă impresionează acest lucru? Asta înseamnă mucenicie în viaţa de familie! Viaţa plină de iubire!

(Extras din Familia Ortodoxa, Colecția Anului 2011, Editura OrtodoxPress, 2012)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Trebuie să mulţumeşti pentru toate. Aici să-ţi fie îndrumător Sfântul Pavel, care porunceşte: „În toate mulţumiţi” (1 Tes. 5, 18).
De asemenea, cuviosul Isaac, care zice: „Mulţumirea celui ce primeşte, stârnește pe cel ce a dat să dea daruri şi mai mari decât cele dinainte. Cine nu mulţumeşte pentru cele mai mici, va fi nerecunoscător (mincinos) şi nedrept şi în cele mai mari”. Şi: „Ceea ce călăuzeşte darul lui Dumnezeu spre om este inima ce se mişcă spre mulţumire neîncetată. Iar ceea ce călăuzeşte ispita spre suflet, este gândul de cârtire care se mişcă pururea în inimă”.

Inima care mulţumeşte lui Dumnezeu este o inimă deschisă Lui. De aceea în ea se revarsă alte şi alte daruri. Cea care cârtește e o inimă închisă în sine. Ea nu vede darurile primite şi de aceea nu primeşte, în fond, nimic de la Dumnezeu, sau de la altă persoană. Reducând toate la nimic, rămâne cu nimic, căci ea nimiceşte prin critică şi ceea ce primeşte.

(Calist și Ignatie Xanthopol, Metoda sau cele 100 de capete, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”, vol. VIII, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Osteneşte-te să întăreşti credinţa din tine. Cu vremea vei simţi nevoia să te rogi. Credinţa ta nu-i tare, de aceea încă nu te mână la rugăciune. Am văzut odată cum pe o roată de moară cădea puţină apă. Şi roata rămânea nemişcată. Apoi a venit apă multă, şi roata s-a pus în mişcare. Credinţa e putere duhovnicească. Puţina credinţă nu mişcă nici mintea spre cugetarea la Dumnezeu, nici inima spre rugăciune către Dumnezeu.

Credinţa mare mişcă şi mintea, şi inima, şi tot sufletul omului. Cât dăinuieşte în om o credinţă mare, ea îi mişcă sufletul, prin puterea ei, către Dumnezeu. Ai citit, spui tu, cuvintele Mântuitorului: ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă mai înainte de rugăciunea voastră, şi din ele ai tras încheierea că rugăciunea nu foloseşte, îndeobşte, la nimic. Într-adevăr, ştie Dumnezeu dinainte tot ce ne trebuie, şi totuşi El vrea să ne rugăm Lui. Lucrul acesta e mai uşor de explicat unor părinţi decât ţie, om necăsătorit. Uite, şi părinţii ştiu dinainte ce le trebuie copiilor, şi totuşi aşteaptă ca aceştia să-i roage – fiindcă părinţii ştiu că ruga înmoaie şi înnobilează inima copiilor, că îi face mai supuşi, smeriţi, blânzi, ascultători, milostivi şi nobili.

Vezi câte scântei cereşti iscă rugăciunea în inima omenească? Am citit că un oarecare călător s-a oprit lângă o casă de lângă drum. În acea casă muncitorii ţineau o întrunire. Pe dată se făcu linişte în casă. Muncitorii îngenuncheară la rugăciune – iar unul dintre ei ieşi şi începu să umble prin faţa casei. Călătorul îl întrebă ce se face înăuntru. Păi, se roagă lui Dumnezeu. Iar mie mi-e ruşine, aşa că am ieşit.

Călătorul tăcu şi aşteptă. Pe cine aştepţi? – îl întrebă muncitorul. Aştept să iasă cineva ca să-l întreb de drum. Dar de ce nu mă întrebi pe mine? Şi eu pot să-ţi arăt. Călătorul dădu din cap şi îi răspunse: Cum ar putea să arate calea dreaptă cel ce se ruşinează de Dumnezeu şi de fraţii săi? Eu cred că la tine nu este ruşine de rugăciune, ci pur şi simplu credinţă slabă, îngrijeşte, aşadar, îngrijeşte pruncul din tine. Când va creşte şi va ajunge viteaz, îţi va răsplăti însutit osteneala. Credinţa vitejească va pune în mişcare roata lăuntrică a fiinţei tale, şi vei dobândi o viaţă nouă.
Pace ţie de la Dumnezeu şi binecuvântare!

Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Editura Sophia

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Caz unic în justiție – Preot caterisit readus în biserică de judecători, în baza unei decizii CEDO

Surpriză de proporții într-o dispută religioasă care a ajuns să fie tranșată în instanță. Caterisit de Mitropolia Moldovei și Bucovinei (MMB), fostul preot Ioan Ungureanu de la Parohia „Schimbarea la Față a Domnului” din satul Schit Orășeni, comuna Cristești, a fost achitat de magistrații Judecătoriei Botoșani în dosarul penal în care era acuzat de exercitarea fără drept a unei profesii. Motivul invocat de judecători – faptele nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.

„În temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală achită pe inculpatul Ungureanu Ioan, trimis în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, prev. de art. 348 Cod penal rap. la art. 23 alin. 4 din Legea nr. 489/2006”, se arată în decizia instanței.

Pronunțată astăzi, hotărârea Judecătoriei Botoșani nu este definitivă și poate fi atacată cu apel. Decizia reprezintă însă o premieră pentru justiția din Botoșani și arată că judecătorii nu consideră că Biserica Ortodoxă Română (BOR) ar trebui să dețină un monopol religios, iar enoriașii dintr-o anumită parohie au dreptul la libertate şi conştiinţă religioasă.

Conflict izbucnit în 2016

Preot de zeci de ani în satul Schit Orășeni, Ioan Ungureanu a fost dat afară din rândul clericilor după un conflict izbucnit în vara lui 2016. Totul a început după un Sinod pan-ortodox de la Creta, unde s-ar fi semnat o serie de documente care nu au fost acceptate de toţi preoţii. Acuzând că deciziile luate acolo ar fi în contradicţie cu vechile dogme bisericeşti, părintele Ioan Ungureanu nu l-a mai pomenit în slujbe pe ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei.

Ulterior, preotul a fost acuzat de reprezentanții Mitropoliei de schismă, neascultarea faţă de feţele bisericeşti, de contrazicerea publică a poziţiei bisericii, de insultă, calomnie, defăimare şi clevetirea în public, dar şi de instigare la atitudini şi fapte negative şi de săvârşirea Sfintelor Taine cu nerespectarea prevederilor tipiconale. Rând pe rând, Ioan Ungureanu a fost sancţionat cu dojană arhierească, oprit de la slujire şi trimis în faţa Consistoriul eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor, care a decis caterisirea.

Observator

Reafirm cu toata responsabilitatea : in perioada in care ne aflam, minciuno-mitropolitul Olteniei, Irineu Popa, isi sustine probele practice ale examenului de ocupare a functiei de Patriarh al B.O.R.! Pe cele teoretice le-a absolvit de mult timp, cu brio! De fapt, Mitropolia Olteniei se comporta de facto ca si cand ar fi o Biserica Autocefala, desprinsa de Patriarhia Romana, iar arhiconul de la Craiova se comporta ca si cand ar fi deja Patriarh! Cu aprobarea explicita a asa-zisului purtator de cuvant al Administratiei Patriarhale de la Bucuresti, Vasile Banescu, cel care a laudat public ultimele infractiuni anti-ortodoxe ale academicianului cu 10 clase! Semnal inechivoc al directiei inspre care se merge!

Irineu Popa le arata faptic stapanilor lui pana unde este dispus sa actioneze cu distrugerea Ortodoxiei si in ce anume este capabil sa o transforme. Le arata, de asemenea, in ce mod tiranic-deiscretionar va conduce B.O.R.-ul, daca il vor introniza pe Colina Bucuriei. Dovedindu-si deplina obedienta fata de acestia, precum si faptul ca nu se va da in laturi de la nici o ticalosie si de la nici o blasfemie! Dictatura lui se vadeste si prin aceea ca este singurul mitropolit roman care nu are vicar, iar Eparhii Episcopiilor sufragane ale Mitropoliei Olteniei sunt papusi de decor! Confirmarea ultima a venit la Sinodul Mitropolitan din 26 ianuarie 2023, cand respectivii Eparhi au semnat fara sa carteasca deciziile sale luciferice. Deci, s-au facut pe ei insisi impreuna-lucratori ai acestor decizii!

Semnalez o chestiune peste care ar trebui sa nu se treaca prea usor cu vederea : in comunicatul sus-pomenitului Sinod Mitropolitan din 26 ianuarie 2023, membrii acestuia reconfirma necesitatea respectarii hotaririlor Sinaxei Staretilor si Staretelor, organizata la Manastirea Tismana, in data de 6 octombrie 2011.Or, la acea Sinaxă  au luat parte si : Episcopul Caransebesului, Episcopul Devei si Hunedoarei (astazi decedat, insa inlocuit cu unul care ii urmeaza calea neabatut! ), Episcopul romanilor ortodocsi din Ungaria, si actualul vicar al Arhiepiscopiei Aradului, la vremea respectiva vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului. Asadar, toti acestia sunt subordonati minciuno-mitropolitului Irineu de cel putin 12 ani! Prin urmare, „jurisdictia”  lui reala depaseste granitele canonice ale teritoriului pe care se presupune ca ar trebui sa il pastoreasca! Iata cata putere institutional-ecclesiala concentreaza in realitate lupul asta in mainile sale!

Referitor strict la Manastirea Frasinei, apar elemente noi ale actiunii de distrugere. In afara faptului cunoscut inca de acum 3 saptamani ca Biserica ei din vale va fi inchisa definitiv si ca „va beneficia” de „o lucrare monumentala”, amplasata chiar langa Altar, mai aflam inca doua aspecte halucinante. Primul : ca vor fi dati afara din Manastire  calugarii care au produs sminteala prin neascultare si sperjur, si vor fi trimisi la „canonisire”, la alte Manastiri! O asemenea afirmatie ar fi trebuit obligatoriu sa fie insotiata de precizari si explicatii : 1. Cine sunt, nominal, acesti calugari ? ; 2. Cui au produs sminteala ? ; 3. Ce/pe cine nu au ascultat ? ; 4. Cum au comis sperjur si fata de ce/cine ? ; 5. Cine si cum a constatat sperjurul ? ; 6. Alungarea acestora este definitiva ? ; 7. Daca este definitiva, vor fi „canonisiti” pana la moarte, fara sa aiba voie sa iasa din Manastirea de „canonisire” ? ; 8. Daca nu vor fi „canonisiti” pana la moarte, atunci cand se vor putea intoarce la Frasinei, in ce conditii, si cine stabileste si constata indeplinirea respectivelor conditii ? Dar poate ca cea mai importanta intrebare ar fi : Ce sunt Manastirile de „canonisire”, care sunt nominal acestea, ce statut au „canonisitii” in cadrul lor si in ce consta propriu-zis „canonisirea” ?

Al doilea aspect halucinant : toti ieromonahii Manastirii vor fi nevoiti sa isi completeze studiile cu Licenta in Teologie! Da, ati auzit bine : exact asa a hotarit in-luciferizatul Irineu! Adica Parintii sexagenari, septuagenari si octogenari, cu zeci de ani de vietuire monahala, in care au stat in slujbe, in rugaciuni si au calauzit si tamaduit duhovniceste mii si mii de oameni din toate colturile tarii si din strainatate, vor fi obligati ca de acum inainte sa isi lase lucrarile, randuiala si linistea si sa se duca la Facultatea de Teologie din Craiova, al carui decan este insusi arhiconul, si sa fie reeducati acolo pana vor deveni agenti de nadejde ai ecumenismului! Dar oare nu cumva tocmai cu pretextul ca vrei sa le prezervi lucrarile, randuiala si linistea calugarilor ai inchis, precum ateii bolsevici, Biserica din vale a Manastirii Frasinei, anti-hristule Irineu? Iar cu Parintii care vor refuza asemenea batjocorire ce vei face? Ii vei „canonisi”? Si in locul lor pe cine vei aduce? Pe unii deja reeducati?

Apropo : il vei trimite si pe Parintele Ioanichie, la 89 de ani, la facultate? Ar merita o atare umilinta, caci el este cel care te-a „clocit” cand a „garantat” pentru tine in fata autoritatilor comunisto-securiste, si a trecut peste hotaririle Staretului Neonil si ale cvasiunanimitatii Parintilor de atunci, de a nu ii permite calfei de cioban/vacar sa plece la studii! Ar merita si pentru ca a uzurpat Staretia dupa adormirea Parintelui Neonil, ar merita si pentru ca a semnat documente de adeziune la hotaririle adunaturii talharesti din Creta din iunie 2016, ar merita si pentru ca i-a prigonit pe marturisitorii anti-cretani! Dar cel mai mult ar merita pentru ca invatatura lui de baza din ultimii 7 ani  a fost ca toata lumea sa faca ascultare neconditionata de ierarhi! De ierarhi, nu de Hristos! Ei bine, a venit timpul ca el insusi sa o traiasca pe propria piele! Oh, si cat de multe i-a daruit Hristos acestui om!

Va mai marturisesc si altceva : ma doare cumplit sufletul pentru Parintele Ioanichie! Pentru ca omul acesta a suferit cumplit in timpul comunismului si pentru ca, repet, Dumnezeu a lucrat Minuni de nedescris printr-insul! In plus, a adus catre Hristos mii de oameni! Dar, in acelasi timp, printr-un paradox pe care mintea mea este incapabila sa il desluseasca, a si prigonit cumplit pe destui dintre cei care lupta pentru Dreapta Credinta si impotriva legiunilor infernale! Ai zice ca un om atat de firav, de delicat si de bland nu poate fi capabil de asa ceva! Ei bine, este! Si este cu asupra de masura! Are o vina teribila in distrugerea Manastirii Frasinei! Asa incat aura lui de marturisitor si de anti-ecumenist, pe care multi credinciosi i-au confectionat-o, din necunostiinta, este de fapt o mare prestidigitatie satanica!Sigur, tartorul principal ramane in-luciferizatul Irineu, secondat de Varsanufie! Daca ar sti oamenii ce afaceri au astia doi, cu cine le fac si ce sume invart! Daca ar sti ce apartenente oculte au! Insa nemernicia lor cea mai mare ramane misiunea de dez-ortodoxizare a Bisericii si de pregatire a „unirii”! Ceva ce un suflet cu adevarat cautator de Hristos nici nu poate concepe!

Se implineste sub ochii nostri transformarea vietii ortodoxe in balci, in muzeu, in maimutareala. Si, vai noua!, in scoala ideologica anti-hristica! Iar ochii nostri continua sa ramana inchisi! Privim si nu ne vine a crede! In halul asta ne-a inlantuit satana : sa il vedem, dar sa urlam cu vehementa ca nu exista!

Mihai Dinculescu