Trebuie să mulţumeşti pentru toate. Aici să-ţi fie îndrumător Sfântul Pavel, care porunceşte: „În toate mulţumiţi” (1 Tes. 5, 18).
De asemenea, cuviosul Isaac, care zice: „Mulţumirea celui ce primeşte, stârnește pe cel ce a dat să dea daruri şi mai mari decât cele dinainte. Cine nu mulţumeşte pentru cele mai mici, va fi nerecunoscător (mincinos) şi nedrept şi în cele mai mari”. Şi: „Ceea ce călăuzeşte darul lui Dumnezeu spre om este inima ce se mişcă spre mulţumire neîncetată. Iar ceea ce călăuzeşte ispita spre suflet, este gândul de cârtire care se mişcă pururea în inimă”.

Inima care mulţumeşte lui Dumnezeu este o inimă deschisă Lui. De aceea în ea se revarsă alte şi alte daruri. Cea care cârtește e o inimă închisă în sine. Ea nu vede darurile primite şi de aceea nu primeşte, în fond, nimic de la Dumnezeu, sau de la altă persoană. Reducând toate la nimic, rămâne cu nimic, căci ea nimiceşte prin critică şi ceea ce primeşte.

(Calist și Ignatie Xanthopol, Metoda sau cele 100 de capete, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”, vol. VIII, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Osteneşte-te să întăreşti credinţa din tine. Cu vremea vei simţi nevoia să te rogi. Credinţa ta nu-i tare, de aceea încă nu te mână la rugăciune. Am văzut odată cum pe o roată de moară cădea puţină apă. Şi roata rămânea nemişcată. Apoi a venit apă multă, şi roata s-a pus în mişcare. Credinţa e putere duhovnicească. Puţina credinţă nu mişcă nici mintea spre cugetarea la Dumnezeu, nici inima spre rugăciune către Dumnezeu.

Credinţa mare mişcă şi mintea, şi inima, şi tot sufletul omului. Cât dăinuieşte în om o credinţă mare, ea îi mişcă sufletul, prin puterea ei, către Dumnezeu. Ai citit, spui tu, cuvintele Mântuitorului: ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă mai înainte de rugăciunea voastră, şi din ele ai tras încheierea că rugăciunea nu foloseşte, îndeobşte, la nimic. Într-adevăr, ştie Dumnezeu dinainte tot ce ne trebuie, şi totuşi El vrea să ne rugăm Lui. Lucrul acesta e mai uşor de explicat unor părinţi decât ţie, om necăsătorit. Uite, şi părinţii ştiu dinainte ce le trebuie copiilor, şi totuşi aşteaptă ca aceştia să-i roage – fiindcă părinţii ştiu că ruga înmoaie şi înnobilează inima copiilor, că îi face mai supuşi, smeriţi, blânzi, ascultători, milostivi şi nobili.

Vezi câte scântei cereşti iscă rugăciunea în inima omenească? Am citit că un oarecare călător s-a oprit lângă o casă de lângă drum. În acea casă muncitorii ţineau o întrunire. Pe dată se făcu linişte în casă. Muncitorii îngenuncheară la rugăciune – iar unul dintre ei ieşi şi începu să umble prin faţa casei. Călătorul îl întrebă ce se face înăuntru. Păi, se roagă lui Dumnezeu. Iar mie mi-e ruşine, aşa că am ieşit.

Călătorul tăcu şi aşteptă. Pe cine aştepţi? – îl întrebă muncitorul. Aştept să iasă cineva ca să-l întreb de drum. Dar de ce nu mă întrebi pe mine? Şi eu pot să-ţi arăt. Călătorul dădu din cap şi îi răspunse: Cum ar putea să arate calea dreaptă cel ce se ruşinează de Dumnezeu şi de fraţii săi? Eu cred că la tine nu este ruşine de rugăciune, ci pur şi simplu credinţă slabă, îngrijeşte, aşadar, îngrijeşte pruncul din tine. Când va creşte şi va ajunge viteaz, îţi va răsplăti însutit osteneala. Credinţa vitejească va pune în mişcare roata lăuntrică a fiinţei tale, şi vei dobândi o viaţă nouă.
Pace ţie de la Dumnezeu şi binecuvântare!

Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Editura Sophia

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Caz unic în justiție – Preot caterisit readus în biserică de judecători, în baza unei decizii CEDO

Surpriză de proporții într-o dispută religioasă care a ajuns să fie tranșată în instanță. Caterisit de Mitropolia Moldovei și Bucovinei (MMB), fostul preot Ioan Ungureanu de la Parohia „Schimbarea la Față a Domnului” din satul Schit Orășeni, comuna Cristești, a fost achitat de magistrații Judecătoriei Botoșani în dosarul penal în care era acuzat de exercitarea fără drept a unei profesii. Motivul invocat de judecători – faptele nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.

„În temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală achită pe inculpatul Ungureanu Ioan, trimis în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, prev. de art. 348 Cod penal rap. la art. 23 alin. 4 din Legea nr. 489/2006”, se arată în decizia instanței.

Pronunțată astăzi, hotărârea Judecătoriei Botoșani nu este definitivă și poate fi atacată cu apel. Decizia reprezintă însă o premieră pentru justiția din Botoșani și arată că judecătorii nu consideră că Biserica Ortodoxă Română (BOR) ar trebui să dețină un monopol religios, iar enoriașii dintr-o anumită parohie au dreptul la libertate şi conştiinţă religioasă.

Conflict izbucnit în 2016

Preot de zeci de ani în satul Schit Orășeni, Ioan Ungureanu a fost dat afară din rândul clericilor după un conflict izbucnit în vara lui 2016. Totul a început după un Sinod pan-ortodox de la Creta, unde s-ar fi semnat o serie de documente care nu au fost acceptate de toţi preoţii. Acuzând că deciziile luate acolo ar fi în contradicţie cu vechile dogme bisericeşti, părintele Ioan Ungureanu nu l-a mai pomenit în slujbe pe ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei.

Ulterior, preotul a fost acuzat de reprezentanții Mitropoliei de schismă, neascultarea faţă de feţele bisericeşti, de contrazicerea publică a poziţiei bisericii, de insultă, calomnie, defăimare şi clevetirea în public, dar şi de instigare la atitudini şi fapte negative şi de săvârşirea Sfintelor Taine cu nerespectarea prevederilor tipiconale. Rând pe rând, Ioan Ungureanu a fost sancţionat cu dojană arhierească, oprit de la slujire şi trimis în faţa Consistoriul eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor, care a decis caterisirea.

Observator

Reafirm cu toata responsabilitatea : in perioada in care ne aflam, minciuno-mitropolitul Olteniei, Irineu Popa, isi sustine probele practice ale examenului de ocupare a functiei de Patriarh al B.O.R.! Pe cele teoretice le-a absolvit de mult timp, cu brio! De fapt, Mitropolia Olteniei se comporta de facto ca si cand ar fi o Biserica Autocefala, desprinsa de Patriarhia Romana, iar arhiconul de la Craiova se comporta ca si cand ar fi deja Patriarh! Cu aprobarea explicita a asa-zisului purtator de cuvant al Administratiei Patriarhale de la Bucuresti, Vasile Banescu, cel care a laudat public ultimele infractiuni anti-ortodoxe ale academicianului cu 10 clase! Semnal inechivoc al directiei inspre care se merge!

Irineu Popa le arata faptic stapanilor lui pana unde este dispus sa actioneze cu distrugerea Ortodoxiei si in ce anume este capabil sa o transforme. Le arata, de asemenea, in ce mod tiranic-deiscretionar va conduce B.O.R.-ul, daca il vor introniza pe Colina Bucuriei. Dovedindu-si deplina obedienta fata de acestia, precum si faptul ca nu se va da in laturi de la nici o ticalosie si de la nici o blasfemie! Dictatura lui se vadeste si prin aceea ca este singurul mitropolit roman care nu are vicar, iar Eparhii Episcopiilor sufragane ale Mitropoliei Olteniei sunt papusi de decor! Confirmarea ultima a venit la Sinodul Mitropolitan din 26 ianuarie 2023, cand respectivii Eparhi au semnat fara sa carteasca deciziile sale luciferice. Deci, s-au facut pe ei insisi impreuna-lucratori ai acestor decizii!

Semnalez o chestiune peste care ar trebui sa nu se treaca prea usor cu vederea : in comunicatul sus-pomenitului Sinod Mitropolitan din 26 ianuarie 2023, membrii acestuia reconfirma necesitatea respectarii hotaririlor Sinaxei Staretilor si Staretelor, organizata la Manastirea Tismana, in data de 6 octombrie 2011.Or, la acea Sinaxă  au luat parte si : Episcopul Caransebesului, Episcopul Devei si Hunedoarei (astazi decedat, insa inlocuit cu unul care ii urmeaza calea neabatut! ), Episcopul romanilor ortodocsi din Ungaria, si actualul vicar al Arhiepiscopiei Aradului, la vremea respectiva vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului. Asadar, toti acestia sunt subordonati minciuno-mitropolitului Irineu de cel putin 12 ani! Prin urmare, „jurisdictia”  lui reala depaseste granitele canonice ale teritoriului pe care se presupune ca ar trebui sa il pastoreasca! Iata cata putere institutional-ecclesiala concentreaza in realitate lupul asta in mainile sale!

Referitor strict la Manastirea Frasinei, apar elemente noi ale actiunii de distrugere. In afara faptului cunoscut inca de acum 3 saptamani ca Biserica ei din vale va fi inchisa definitiv si ca „va beneficia” de „o lucrare monumentala”, amplasata chiar langa Altar, mai aflam inca doua aspecte halucinante. Primul : ca vor fi dati afara din Manastire  calugarii care au produs sminteala prin neascultare si sperjur, si vor fi trimisi la „canonisire”, la alte Manastiri! O asemenea afirmatie ar fi trebuit obligatoriu sa fie insotiata de precizari si explicatii : 1. Cine sunt, nominal, acesti calugari ? ; 2. Cui au produs sminteala ? ; 3. Ce/pe cine nu au ascultat ? ; 4. Cum au comis sperjur si fata de ce/cine ? ; 5. Cine si cum a constatat sperjurul ? ; 6. Alungarea acestora este definitiva ? ; 7. Daca este definitiva, vor fi „canonisiti” pana la moarte, fara sa aiba voie sa iasa din Manastirea de „canonisire” ? ; 8. Daca nu vor fi „canonisiti” pana la moarte, atunci cand se vor putea intoarce la Frasinei, in ce conditii, si cine stabileste si constata indeplinirea respectivelor conditii ? Dar poate ca cea mai importanta intrebare ar fi : Ce sunt Manastirile de „canonisire”, care sunt nominal acestea, ce statut au „canonisitii” in cadrul lor si in ce consta propriu-zis „canonisirea” ?

Al doilea aspect halucinant : toti ieromonahii Manastirii vor fi nevoiti sa isi completeze studiile cu Licenta in Teologie! Da, ati auzit bine : exact asa a hotarit in-luciferizatul Irineu! Adica Parintii sexagenari, septuagenari si octogenari, cu zeci de ani de vietuire monahala, in care au stat in slujbe, in rugaciuni si au calauzit si tamaduit duhovniceste mii si mii de oameni din toate colturile tarii si din strainatate, vor fi obligati ca de acum inainte sa isi lase lucrarile, randuiala si linistea si sa se duca la Facultatea de Teologie din Craiova, al carui decan este insusi arhiconul, si sa fie reeducati acolo pana vor deveni agenti de nadejde ai ecumenismului! Dar oare nu cumva tocmai cu pretextul ca vrei sa le prezervi lucrarile, randuiala si linistea calugarilor ai inchis, precum ateii bolsevici, Biserica din vale a Manastirii Frasinei, anti-hristule Irineu? Iar cu Parintii care vor refuza asemenea batjocorire ce vei face? Ii vei „canonisi”? Si in locul lor pe cine vei aduce? Pe unii deja reeducati?

Apropo : il vei trimite si pe Parintele Ioanichie, la 89 de ani, la facultate? Ar merita o atare umilinta, caci el este cel care te-a „clocit” cand a „garantat” pentru tine in fata autoritatilor comunisto-securiste, si a trecut peste hotaririle Staretului Neonil si ale cvasiunanimitatii Parintilor de atunci, de a nu ii permite calfei de cioban/vacar sa plece la studii! Ar merita si pentru ca a uzurpat Staretia dupa adormirea Parintelui Neonil, ar merita si pentru ca a semnat documente de adeziune la hotaririle adunaturii talharesti din Creta din iunie 2016, ar merita si pentru ca i-a prigonit pe marturisitorii anti-cretani! Dar cel mai mult ar merita pentru ca invatatura lui de baza din ultimii 7 ani  a fost ca toata lumea sa faca ascultare neconditionata de ierarhi! De ierarhi, nu de Hristos! Ei bine, a venit timpul ca el insusi sa o traiasca pe propria piele! Oh, si cat de multe i-a daruit Hristos acestui om!

Va mai marturisesc si altceva : ma doare cumplit sufletul pentru Parintele Ioanichie! Pentru ca omul acesta a suferit cumplit in timpul comunismului si pentru ca, repet, Dumnezeu a lucrat Minuni de nedescris printr-insul! In plus, a adus catre Hristos mii de oameni! Dar, in acelasi timp, printr-un paradox pe care mintea mea este incapabila sa il desluseasca, a si prigonit cumplit pe destui dintre cei care lupta pentru Dreapta Credinta si impotriva legiunilor infernale! Ai zice ca un om atat de firav, de delicat si de bland nu poate fi capabil de asa ceva! Ei bine, este! Si este cu asupra de masura! Are o vina teribila in distrugerea Manastirii Frasinei! Asa incat aura lui de marturisitor si de anti-ecumenist, pe care multi credinciosi i-au confectionat-o, din necunostiinta, este de fapt o mare prestidigitatie satanica!Sigur, tartorul principal ramane in-luciferizatul Irineu, secondat de Varsanufie! Daca ar sti oamenii ce afaceri au astia doi, cu cine le fac si ce sume invart! Daca ar sti ce apartenente oculte au! Insa nemernicia lor cea mai mare ramane misiunea de dez-ortodoxizare a Bisericii si de pregatire a „unirii”! Ceva ce un suflet cu adevarat cautator de Hristos nici nu poate concepe!

Se implineste sub ochii nostri transformarea vietii ortodoxe in balci, in muzeu, in maimutareala. Si, vai noua!, in scoala ideologica anti-hristica! Iar ochii nostri continua sa ramana inchisi! Privim si nu ne vine a crede! In halul asta ne-a inlantuit satana : sa il vedem, dar sa urlam cu vehementa ca nu exista!

Mihai Dinculescu

“Sârguieşte-te, deci, ca să te pocăieşti şi te vei mântui. Gata este Dumnezeu spre milă şi spre vindecare, grabnic spre ajutor, osârdnic spre izbăvire, celor ce cer le dă şi celor ce bat le deschide, celui ce se roagă îi dă iertare, tinde daruri celui ce-i trebuie şi nu le cruţă pentru acela ce caută, nu respinge pe cei căzuţi, ci spre mântuire îi trage. Dăruieşte dezlegare celor ce cer, ceartă pe cei ce nu ascultă.

Poticnitu-te-ai, deşteaptă-te; ai căzut, scoală-te; roagă-te şi cere; cazi, năzuieşte, caută pe Cel ce voieşte să te mântuiască, trezeşte-te, ca să nu cazi iarăşi, iar de vei şi cădea, să te scoli din nou. Doborât fiind, îndreptează-te, iar de ai greşit, întoarce-te. Iar după ce te-ai vindecat, poartă-te sănătos totdeauna, şi dacă te-ai mântuit, fereşte-te de boala de care ai fost biruit, ca să nu te ardă focul pe care abia l-ai stins. Să nu cazi în spurcăciunea din care te-ai ridicat. Să nu te asemeni porcilor, care se bucură de spurcăciune. Să nu te asemeni câinilor, care îşi mănâncă murdăriile. Că nimeni, punându-şi mâinile pe plug şi căutând înapoi, nu va fi îndreptat în Împărăţia cerurilor. Nimeni, după ce se spală şi iarăşi aleargă la spurcăciune, nu se face curat.

Unul este Hristos, una Credinţa, unul este darul, una este patima, una moartea, una Învierea. Şi nu se cade Celui ce S-a junghiat, iarăşi să se mai jertfească, nici altă izbăvire să se mai facă pentru tine. Slobozitu-te-ai, apoi nu te mai face rob prin voia ta. Spălatu-te-ai, nu te mai spurca iarăşi. Peste fire, în păcate aflându-te, să nu deznădăjduieşti nicidecum, fără numai să te pocăieşti şi te vei mântui. Întru Iisus Hristos, Domnul nostru, a Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin”.

Sursa: Cele sapte plânsuri ale Sfantului Efrem Sirul, Editura Bizantina – fragment

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

În 2022, grangurii lumii i-au interzis ortodoxului sârb Novak Djokovic să participe la Australian Open. Motivul? A refuzat vaccinul ucigaș și exista riscul ca acesta să infecteze toți locuitorii planetei cu virusul răspândit de criminalii lumii. De aceia care se socotesc ,,dumnezeii lumii,,. Blocându-i participarea, au netezit drumul vaccinistului Rafael Nadal să câștige cel de-al 22-le titlu de grand șlem. Și Nadal a câștigat. S-a exprimat foarte urât și critic la adresa ortodoxului Djokovici. Fie sănătos, dar nu prea e!

A venit Australian Open din 2023. Dumnezeu nu le-a îngaduit sataniștilor să-i intezică lui Djokovoc participarea. A jucat minunat, a trecut toate obstacolele, și în cele din urmă a ridicat trofeul deasupra capului. El, ortodoxul, care a refuzat să se inoculeze cu substanța ucigașă, căreia criminalii lumii i-au zis ,,vaccin,, , sigur, eficient, salvator și gratuit. Globaliștii, sioniștii, vacciniștii, sataniștii, sorosistii, ecumeniștii, papistașii, schwabiștii, bideniștii, trudeau-iștii, macroniștii, zelenkiștii, putiniștii, pfizeriștii… și aș putea înșirui multe ale spurcăciuni, dar nu vreau să provoc greața, au primit un picior în posterior cum nimeni nu le-a dat până acum. Acum li l-a dat Djocovic, ca nimeni altul.

Vaccinatul Rafael Nadal a fost penibil, a pierdut din primul tur și a plecat acasă. Vorbind deapre acest specimen, vă spun că e terminat ca jucător de tenis. Nadal nu mai contează, cum nu contează nici Simona Halep și mulți alți tenismeni și tenismene, care au plecat urechea la spusele unor criminali, care le-au promis binele lumii.

Nu vreau să transfer în plan sportiv valorile din Tezaurul Sfintei Ortodoxii. Lupta cu puterile întunericului de duce în plan duhovnicesc. Cei dornici de mântuire, care se vor angaja în această luptă, cu dragoste pentru Fiul lui Dumnezeu, Întrupat în istorie, vor fi biruitorii. Împreună cu Hristos!

Presbiter Iovița Vasile

Ceea ce ati scris dumneavoastra la raspunsul meu, necesita inca cateva precizari. Initial mi-ati pus o intrebare cu privire la acel interviu luat Parintelui Theodor Zisis si doresc sa discutam strict legat de subiect fara a extinde tema spre ,,partasia la erezie,, sau rezolutiile preotilor nepomenitori din Romania, Sinaxele Roman-Botosani cu disputele lor,etc.

1.Din interviu eu nu am retinut ca Parintele Theodor Zisis ar fi spus ca iconomia trebuie dusa la nesfarsit. Nu! ..… eu, am adus in prim planul discutiei atitudinea Sfantului Theodor Studitul, foarte relevanta, care arata ca pana la condamnarea sinodala a ereziei se lucreaza dupa iconomie.Odata cu condamnarea ei de catre un sinod (atentie nu de grupuri de crestini sau clerici ci Sinod ) atunci se aplica acrivia. Adica tinerea la distanta a ereziei pe toate fronturile. La Altar, in casa si la masa. Asa rezulta  din Epistola 39 catreTeofil a Sfantului Theodor Studitul. Acestea sunt de fapt invatatura si hotararile canonice ale Sinoadelor Ecumenice, ale Sinoadelor Locale si ale unor Sfinti Parinti ai Bisericii. Timpul nu -l stabilim noi, ci Biserica prin Sinod. Asa sunt Canoanele pe care trebuie sa le respectam.

2.Ziceti dumneavoastra  in zeflemea ,,Pr. Zisis, este ,,mare profesor universitar de renume mondial recunoscut si de protestanti si greco-catolici…,,etc. Fratilor, trebuie sa luam aminte ca Parintele Theodor Zisis nu a scris invataturi eretice sau favorabile ereticilor. El nu a scris in scop ecumenist, ci in lucrarile sale a scris despre Învatatura Ortodoxa a Bisericii. Daca cei din lumea protestanta sau catolica au apreciat ceea ce a spus el, bravo!, inseamna ca a biruit Ortodoxia.Vezi, ca si Parintele Staniloaie este apreciat ca teolog in intreaga lume.

3.La final vorbim de problema ,,cugetului orthodox ,,cand este el si cum se arata.Daca ati urmarit cu atentie interviul, chiar Parintele Theodor Zisis spune despre cugetul ortodox ca trebuie sa fie asumat, adica marturisit public. Ati amintit si de parintele (N)  cu care eu nu conslujesc, dar care se stie ca are cuget ortodox. Da, asa este pentru ca parintele respectiv are cuget ortodox dar nu marturiseste public adevarul, de aceea l-am avertizat si am interupt slujirea cu el. Ca sa fim pe baricada dreapta a Ortodoxiei, trebuie sa vedem lucrurile mai in profunzimea lor, cum ar fi aceasta actiune de  intrerupere a pomenirii. Ea nu este ,,un act in sine,,obligatoriu,, ci este o consecinta a cugetului ortodox si a marturisirii lui publice. Nepomenirea urmeaza acestui proces intern al clericului in cauza. Daca nu exista cugetul si marturisirea, nu exista nici nepomenirea. Este strict legata una de alta, iar Parintele Theodor Zisis arată chiar esenta problemei. Nepomenirea urmeaza dupa cele doua. Cugetul si apoi marturisirea. In tara nici nu se prea cunosc cazuri, in care preotul sa marturiseasca public impotriva ecumenismului si sa nu intrerupa pomenirea. In Grecia sunt probabil astfel de cazuri, cum este cel al parintelui Matei Vulcanescu la care face referire Parintele Zisis.

Că ordinea lor in Traditia Ortodoxa este asa, ne arata si cazul Sfantului Meletie al Antiohiei, care a fost episcop hirotonit de arieni. Dar el a marturisit public chiar de la inceput, Credinta sa Ortodoxa. Acest Sfant Ierarh Meletie prin cuget si marturisirea publica a adevarului ortodox a devenit un Sfant al Bisericii, care se praznuieste pe 12 februarie (vezi Strajerii Ortodoxiei, pag.60).

Deci ,o concluzie clara ar trebui sa fie pentru toata lumea, ca erezia nu este ca ,,râia porcina sau ciuma  bubonică ,,ce se transmite la cel mai mic contact cu cel contaminat, ci este un proces integru, interior in care principalul rol alaturi de cunoastere si vointa il joaca constiinta omului. Acesta este liberul arbitru al omului cu care a fost inzestrat de Dumnezeu si face diferenta dintre om si animal.

Timpul acordat iconomiei de Sfintii Parinti ai Bisericii prin canoane este pana la condamnarea  si anatemizarea ereziei. Pana atunci oricine are sansa de a se inoarce la calea dreapta.Dupa aceea se pot da epitimii, dar cu anumite cosecinte, mai ales pentru clerici.

O idee pertinent mentionata si de Parintele Theodor Zisis pentru rezolvarea acestui conflict in Ortodoxie este momentul in care Fanarul cu Roma, vor semna uniatia. Acest act nelegiuit va clarifica lucrurile si vor desparti apele. Voia Domnului!

Inca o concluzie : ingradirea de erezie este cea mai buna solutie, de fapt unica, pentru ca alta, nici nu exista. Dar nu este buna exacerbarea efectelor ei; judecarea altora, increderea prea mare in sine si propria intelepciune, care ii transforma pe cei ingraditi de erezie in super eroi ai Ortodoxiei. Aici este inselarea de care trebuie sa fugim, daca vrem sa avem folos de toata straduinta noastra. Amin!

Ajunul Bobotezei  2023                                                  Preot Nicolae Strizu

Problematica   ecumenista a unei  devalmasii  crestine cu titlul de ,,biserici,,  provocata de Sinodul din Creta in 2016, a dus  la  efecte  dezastruase  asupra  unitatii  Bisericii Ortodoxe Universale. S-a  distins atunci  lupta  antiecumenista ,dar a fost divizata la randul ei  de  atitudinea clericilor ,legata de aplicarea  unei iconomii de inceput sau de acrivia momentului, fara  condamnarea sinodala  a ereziei .

A  aparut astfel  si o reactie  radicala  din partea unor crestini ,care cer aplicarea directa  a acriviei in relatia cu ceilalti oameni, mai acerb  chiar  decat  Sfintii Parinti, de la care  au luat doar fascicole de Invatatura, conducand  inevitabil  prin  maximizare  la izolarea si  ruperea comuniunii cu  toti oamenii.

Pentru ca erezia este un crez, o credinta gresita, evident, ea trebuie cautata mai întâi  in  interiorul omului, in constiinta lui, in gandurile si vointa sa, iar mai apoi in manifestarile  exterioare. Ca atare interpretarea  gresita  a manifestarii ei ca un automatism molipsitor, nu trebuie sa devina  un mod de gandire si de judecata intre crestini, ci  dimpotriva intoteauna este necesar de urmarit  raportul dintre erezie si constiinta omului.

Intr-un interviu  postat pe  Youtoube https://youtu.be/EbafcD8-xz4, Parintele  Theodor Zisis arata  calea de urmat. Dar unii crestini excentrici il acuza  pe Parintele Zisis fara temei, ca  s-ar abate de la calea Sfintilor Parinti. Acestora le-am dat urmatorul raspuns : 

Mi-ati cerut imperios sa va spun punctul meu de vedere cu privire la invataturile Parintelui Theodor Zisis, cuprinse in interviul acordat de acesta, preotului Matei Vulcanescu, publicat cu ceva timp in urma, cu mentiunea ca daca raspunsul nu este pe placul vostru, atunci nu o sa mai veniti la Biserica noastra din Foeni. De la inceput, trebuie spus ca a vorbi si a interpreta dupa Parintele Theodor Zisis, este aproape o impietate, sa pui la indoiala si sa reinterpretezi spusele marelui dascal al Biserici Universale, teolog renumit in intreaga lume. Pe langa aceasta Parintele Theodor Zisis, este un barbat adevarat al Bisericii lui Hristos, care nu odata prin cuvant si fapta si-a periclitat cariera de preot si profesor universitar pentru marturisirea adevarului si a fost in final caterisit pe nedrept. Ceea ce dumneavoastra cautati sa readuceti in discutie este o mai veche problema care a dezbinat Biserica; si anume ingradirea de erezia ecumenismului prin nepomenire si modul de aplicare a iconomiei si acriviei.

Referitor la interviul acordat de Parintele Theodor Zisis, se pot desprinde cateva idei.

1.Exista Biserici care nu au fost in Creta si ca urmare episcopii lor „drept invata cuvantul adevarului”. Ca atare nepomenitorii pot sa aiba comuniune cu Bisericile care nu au fost in Creta.

2.Acolo unde sunt preoti care au cuget ortodox si care marturisesc public impotriva ecumenismului si a Sinodului din Creta, din iconomie putem avea comuniune cu acestia. Parintele Theodor Zisis invoca aici invatatura Sfantului Nicodim Aghioritul care spune ca prin iconomie putem sluji cu un preot care are cuget ortodox.Aceasta se completeaza si cu canonul 3 al Sfantului Atanasie cel Mare, care hotaraste primirea clericilor care au fost in erezia ariana, daca nu au crezut in ea, motivul acceptari ei fiind teama. Chiar daca nu o spune direct, Canonul 3 da deci posibilitatea manifestarii constiintei omului, asa cum a fost inzestrat de Dumnezeu.

De asemenea s-a vorbit mult de lupta Sfantului Teodor Studitul unul dintre cei mai acrivisti Parinti ai Bisericii. Lupta sa este intemeiata si dreapta. Dar totusi la inceput nici Sfantul Teodor Studitul n-a aplicat acrivia. Si el a avut un timp al iconomiei si asteptarii, asa cum invata Canoanele Bisericii. De aceea vom gasi scris in Epistola 39 adresata Egumenului Teofil, cuvinte lamuritoare. Spune Sfantul Teodor: „…sa fugi de erezie, adica de eretici, incat nici sa te impartasesti, nici sa-i pomenesti la Dumnezeasca Liturghie,…si daca ar zice cuviosia ta cum de nu am spus aceasta mai inainte de robie, ba ca si noi i-am pomenit pe cei din Bizant, aceea sa stie ca atunci nu fusese sinod, nici era pronuntata anatema si dogma cea rea. Si mai inainte de aceastea nu era sigur daca trebuia sa ne departam cu totul de cei fara de lege sau numai sa fugim de impartasirea pe fata cu ei, dar sa-i pomenim totusi printr-o iconomie cuvenita, pana la o vreme. Dar cand necredinta eretica a iesit limpede pe fata si a fost data la aratare prin sinod, trebuie de acum sa-ti arati pe fata evlavia ta, impreuna cu toti ortodocsii, prin faptul de a nu te impartasi cu cei rău credinciosi, nici sa pomenesti pe vreunul din cei aflati in sinodul cel adulter, sau care cugeta la fel cu el.”(am incheiat citatul).

Ieromonarhul Evghenie, in lucrarea sa „invatatura Sinoadelor Ecumenice despre intinarea prin erezie si validitatea Sfintelor Taine” analizand iconomia Sfantului Teodor Studitul, conchide ca „iconomia are caracter terapeutic” si ca ” iconomia se exercita pentru neputinta oamenilor. „Ea vrea sa il ajute pe om incet-incet si indepartarea lui de acrivie sa o vindece prin iconomie.”(Citat din Sfantul Teodor Studitul).

Asadar pana la judecarea sinodala a ereziei si condamnarea ei Sfintii Parinti au folosit iconomia pentru a da posibilitatea indreptarii celor in cauza prin cunoasterea adevarului si marturisirea lui. Or, aceasta este exact si masura Canoanelor Bisericii Ortodoxe.

In concluzie ceea ce spune Parintele Theodor Zisis, se afla in deplina concordanta cu invatatura Sfintiilor Parinti si Canoanele Bisericii Ortodoxe. Pentru cine vrea sa vada calea de urmat sunt suficiente aceste argumente.

Pe de alta parte sa luam aminte ca ” Zelul fara cunostinta ” manifestat de unii crestini in interpretarea raportului dintre iconomie si acrivie „ajutati” si de manipularea ideilor pe internet, nu este benefica pentru Biserica, datorita dezbinarilor si schismelor pe care le provoaca.

Asadar, Dumnezeu sa va lumineze voua pasii si sa va aduca la limanul Bisericii Sale. Amin!

Preot Nicolae Strizu            31 decembrie 2022

(Mâine, al doilea Răspuns dat creștinilor)

În data de 26 ianuarie 2023, membrii Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei s-au întrunit în şedinţă de lucru, la Facultatea de Teologie din Craiova, pentru stabilirea mai multor hotărâri în vederea organizării optime a vieţii bisericeşti din mănăstirile oltene în general, şi din Mănăstirea Frăsinei, în mod particular, după cum urmează:

1. Au fost reafirmate vechile rânduieli de vieţuire călugărească, alese şi fixate de Sfântul Ierarh Calinic, la Sfânta Mănăstire Frăsinei. În acest sens, s-a hotărât „respectarea vechilor rânduieli athonite” şi „întărirea Legământului Sfântului Ierarh Calinic, potrivit canoanelor sale”. Totodată, membrii Sinodului Mitropolitan au decis că Documentul redactat de Consiliul Duhovnicesc al Sfintei Mănăstiri Frăsinei, în data de 10 ianuarie 2023, „constituie o lămurire canonică în termeni bisericești a Legământului Sfântului Ierarh Calinic”. Astfel, în acord cu Rânduiala monahală, s-a stabilit ca obligație pentru monahii din obşte să nu coboare și să nu participe la slujbe în „biserica de jos” sau în altă parte, în afara mănăstirii. Excepţie fac în acest sens părinţii duhovnici ai obştii, care vor fi prezenţi cu binecuvântarea Chiriarhului locului, după programul liturgic stabilit, la Mănăstirea Bistriţa Vâlceană.

În contextul situaţiei tensionate de la Mănăstirea Frăsinei, generate în special de atitudinea morală neconformă şi de comportamentul necanonic al unor vieţuitori din obşte, care au adus grave prejudicii de imagine Bisericii şi au generat sminteli și tulburare în rândul credincioşilor, Sinodul Mitropolitan a hotărât ca „monahii și ieromonahii care au încălcat rânduiala călugărească și au produs sminteală prin neascultare și sperjur, să fie excluși din obștea Sfintei Mănăstiri Frăsinei și canonisiţi la alte mănăstiri din Arhiepiscopia Râmnicului”. De asemenea, toţi monahii din Mitropolia Olteniei (hirotoniţi sau simpli vieţuitori în obşte) „care vor încălca de acum înainte rânduiala canonică, jurămintele și voturile călugărești, vor fi sancționați conform Sfintelor Canoane, Rânduielilor Bisericești și Regulamentului vieții monahale”.

Membrii Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei au hotărât, de asemenea, în unanimitate ca piatra de „Legământ” pusă de Sfântul Ierarh Calinic, ctitorul și ocrotitorul duhovnicesc al Mănăstirii Frăsinei, ridicată anterior de la locul ei în condiții de constrângere comunist-atee, să fie reașezată la locul inițial. Se va executa de asemenea „o lucrare monumentală care va sublinia importanța și istoria acestui Legământ al Sfântului Ierarh Calinic, a evenimentelor care îi justifică actualitatea și care s-au desfășurat până în prezent”.

Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei a reafirmat că potrivit statutului BOR „în baza autonomiei bisericești, problemele de la nivel local sunt analizate la nivel eparhial sau mitropolitan”.

2.Pentru „întărirea disciplinei monahale în Mitropolia Olteniei”, membrii Sinodului Mitropolitan au decis ca toţi monahii şi monahiile din cuprinsul eparhiilor păstorite să respecte în mod desăvârşit: „Sfintele Canoane, Regulile monahale ale Sfinților Părinți, Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și a Regulamentului pentru organizarea vieții monahale și funcționarea administrativă și disciplinară a mănăstirilor, Hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Regulile Sfântului Calinic”. Totodată, în acord cu specificul local al zonei, membrii Sinodului Mitropolitan au reconfirmat necesitatea respectării „hotărârilor Sinaxei Stareților și Starețelor, organizată la Mănăstirea Tismana, în data de 6 octombrie 2011”.

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Craiovei

Observații

-Sfintele Canoane sunt bune atunci când trebuiepedepsiți călugării incomozi, care nu se supun orbește ereticilor.

-Călugării au datoria să respecte Sfintele Canoane, sataniștii – nu! Propunem călugărilor să înceapă cu Canonul 31 Apostolic și 15 I II Constantinopol și să se îngrădească de pseudo-episcopii eretici și sataniști, prin nepomenire.

-Aceștia tocmai au călcat în picioare Sfintele Canoane, cu prilejul săptămânii de spurcăciune ecumenistă.

-După toate ticăloșiile, minciunile și blestemele proferate, Irineu și gașca acuză călugării că ,,au adus grave prejudicii de imagine Bisericii şi au generat sminteli și tulburare în rândul credincioşilor!’’

-De zeci de ani, sataniștii țin, în sediul Mitropoliei și la toate sediile Eparhiale, niște muieri în straie monahale. Afară cu ele! Sfintele Canoane interzic cu asprime prezența lor printre sataniștii de parte bărbătească. Ai auzit, ciorângule academician Irineu? Uitasem să vă spun că dumnealui e și… academician! Cu zece clase.

Presbiter Iovița Vasile

CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) s-a angajat într-o luptă fățișă împotriva lui Hristos.  Acest organism internațional este din ce în ce mai preocupat să acorde mai multe drepturi persoanelor care trăiesc în concubinaj și, bineînțeles, cuplurilor LGBT! Când omul aude cuvântul ,,drepturi”, este tentat să se bucure, firește! Însă vedem că lucrurile nu stau chiar așa, ci este vorba despre o luptă dusă împotriva lui Hristos și a familiei creștine. Practic, femeia este încurajată să aleagă rolul de amantă sau chiar de prostituată în locul celeia de mamă într-o familie creștină.

Un mod pervers de a inocula ideile LGBT și cele antihristice este literatura pentru copii și tineret în care autorii corecți politic promovează personaje gay și destrăbălarea în general. Chiar basmele tradiționale sunt adaptate de către unii autori pentru a avea astfel de personaje! În etapa a doua, se fac presiuni asupra editurilor să tipărească astfel de scrieri pentru a nu discrimina persoanele LGBT!  În etapa a treia, se fac presiuni asupra școlilor să le recomande elevilor, tot din același motiv! CEDO nu se opune scrierii unor astfel de cărți, ci, cel mult, recomandă să fie însoțite de avertismentul ,,potențial dăunătoare pentru copiii sub 14 ani”, așa cum s-a întâmplat în Lituania. (https://evz.ro/cedo-decide-ca-propaganda-lgtbi-pentru-copii-sub-14-ani-nu-poate-fi-considerata-daunatoare.html)

În basmele tradiționale, exista o opoziție clară între bine și rău și se vedea clar că naratorul este de partea binelui. În cele mai multe cazuri, personajul masculin și cel feminin (care întruchipau idealuri de frumusețe fizică și morală) se căsătoreau, deci arta promova și ea valorile creștine și lupta pentru desăvârșire. Pervertirea minților tineretului în mod deliberat prin cărți care se opun moralei creștine ar trebui să fie sancționată într-o țară ortodoxă.

Din perspectiva unei femei creștine, observăm că societatea cu tot CEDO al ei se arată neputincioasă în a-i oferi mai multe drepturi decât i-a lăsat Iisus Hristos.  Dreptul de a fi mamă creștină este cel mai frumos drept. Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare și mulți alți sfinți au avut în primul rând mame cu adevărat creștine. Toate cărțile de pe lume ar trebui să încurajeze femeia să fie mamă, dar nu orice fel de mamă, ci mamă creștină ortodoxă. Și toate cărțile din lume ar trebui să-i ajute pe oameni să se iubească sincer, cu iubirea lui Hristos, iar Hristos să fie MODELUL.

Dacă ne plângem că în multe  domenii de activitate nu avem specialiștii pe care ni-i dorim, acest lucru se datorează atât educației primite, cât și mediului în care aceștia trăiesc. Distrugerea reperelor morale se face pe toate căile posibile, de aceea creștinul trebuie să aibă trezvie maximă. Încet și sigur femeia ,,cu drepturi mai multe decât i-a lăsat Mântuitorul” este transformață într-un obiect sexual.

Ca să nu fie ,,discriminați”, și unii bărbați ,,cu drepturi mai multe decât cele lăsate de Iisus Hristos” pot și ei să fie transformați în obiecte sexuale!

Pe lângă Decalog, Hristos ne-a lăsat două porunci importante: iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Infirmitatea sufletească se observă atunci când ne dovedim incapabili să respectăm aceste porunci. Bombardarea tineretului cu idei antihristice și egoiste îl face infirm sufletește. Astfel  apare o societate satanizată, egoistă și plină de mândrie, trufie și slavă deșartă care răstoarnă valorile tradiționale pentru a-și câștiga ,,dreptul” de a mânca din roșcovele porcilor!

Atragerea tineretului în masonerie se opune poruncii iubirii lui Dumnezeu. Indiferent ce rol au în societate, până la urmă, pentru a-și demonstra fidelitatea față de superiorii din lojă, masonii Îl pălmuiesc sau chiar Îl răstignesc pe Hristos din semenii lor.

Întoarcerea la valorile creștine este singura cale care poate salva România și lumea în general. Acesta ar fi cel mai important obiectiv pentru CEDO!

 Dumnezeu să ne ajute pe toți să înțelegem acest lucru! Amin.

Sora Pelaghia

Dacă ,,Sfântul și Marele” Sinod din Creta are meritul de a ne descoperi ecumeniștii și extremiștii din Biserică, plandemia are calitatea de a-i arăta pe trădătorii de neam și țară, pe iudele și criminalii acestor vremuri de pe urmă! Nu este greu de identificat potrivnicii lui Dumnezeu și dușmanii de neam! Toți cei care calcă în picioare așezămintele dumnezeiești și legile constituționale se fac vinovați de apostazie, genocid și trădare, înaintea lui Dumnezeu și a poporului român! Pentru cei care vor să cunoască ce conțin serurile experimentale, există informații științifice verificabile, provenite din studii de genetică, biologie moleculară, virusologie, economie, politologie, relații internaționale, epidemiologie, medicină de familie etc., și nu din teorii ale conspirației așa cum mint cei care ne vor pieirea! La fel și în domeniul teologiei, pentru a înțelege lucrarea apostaziei în Biserică (2 Tes. 2, 3-4) și legiferarea ecumenismului (pandemia spirituală), există descoperiri ale Sfintelor Scripturi, ale Sfintelor Canoane și Dogme, învățăturile Sfinților Părinți și ale Duhovnicilor. Cine caută sincer mântuirea este luminat de Dumnezeu! Rămâne ca fiecare dintre noi să înțelegem faptul că apostazia conduce la plandemonie și la pervertirea celor trei puteri sufletești, printr-o trăire în ,,închipuire pripită, poftă fără de minte și mânie fără de judecată”, după cum spune Părintele Cleopa Ilie! Pecetluirea poate fi urmarea firească a unui mod de existență potrivnic voii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cele trei puteri sufletești (rațiunea, pofta și mânia), pervertite și nelucrătoare spre binele ființial propus de Dumnezeu omului, ajung să fie pecetluite mai întâi la nivel duhovnicesc de puterea celui rău și apoi trupește (frunte sau mâna dreaptă) prin mijlocirea tehnologiei. Am văzut pe foarte mulți creștini că se opun pecetluirii doar din perspectiva tehnologiei, fără a ține cont și de aspectul duhovnicesc (despătimirea și dobândirea virtuților, iubirea semenilor, milostenia, rugăciunea curată, îndepărtarea ereziei și mărturisirea Adevărului etc). Și duc o luptă după o strategie pur lumească, fără a ține cont de importanța dimensiunii duhovnicești a acestei lupte. Nu spun că toți care duc această ofensivă neglijează aspectul duhovnicesc, ci că există ispita de a se insista doar pe coordonatele configurării unei dictaturi electronice. La fel și în lupta împotriva ecumenismului. Toată ofensiva pare a fi îndreptată spre apărarea dogmei ca formulare a experienței Sfinților, fără a lua în serios ceea ce este mult mai important: experiența în sine a Sfinților care a condus la formularea dogmelor pentru a apăra Biserica de erezie și, totodată, a arăta modul corect în care se face vindecarea în Ortodoxie!

Motto: „Duhurile întunericului stăpânesc acum pe oameni, dar să nu vă temeți, Hristos este aproape, cercetează lumea; iar lumea are nevoie de multă suferință… Dușmanii cred că am fost învinși, dar ei neagă lucrarea lui Dumnezeu în istorie și nu cunosc căile Lui…’’

În seara liniștită a Crăciunului anului 1951, în care muribunzii din camera 4 Spital vibrau la tot ce era nepământesc în atmosfera creștină a sărbătorii, Ioan Ianolide se oferă să vegheze peste noapte la căpătâiul bolnavilor. Într-un ungher al aceleiași macabre camere, Vasilescu, torționarul starețului Iscu de la Canal. ajuns și el victimă al „dreptății comuniste” și adus la Târgu Ocna ca să moară „umanitar”, se zbuciumă între caznele bolii și chinurile remușcărilor de conștiință.

Richard Wurmbrand își amintește: „Patul meu era între al starețului și al tânărului Vasilescu, alt fel de victimă a Canalului. Condamnat de drept comun, fusese repartizat la brigada preoților. Îi bătea până cădeau în nesimțire. Dar, cine știe de ce, colonelul Albon îl luase la ochi și fusese la rândul lui bătut atât de crunt, încât era și el pe moarte. Tuberculoza lui avansase mult. Acum, Vasilescu regreta toate acestea și-și plângea singur de milă. Îmi povestea mereu grozăviile pe care le săvârșise la Canal. Nu-l cruțase nici pe stareț. Era vizibil că se afla pe moarte și încercam să-i aduc puțină consolare, dar el nu-și găsea liniștea. Sufletul lui se chinuia în ghearele morții”.

Cu ultimele rămășițe de vlagă, sprijinit de alți doi deținuți, părintele Gherasim se îndreaptă spre patul torționarului său și-l mângâie pe cap. Pe Richard Wurmbrand gestul cutremurător de iubire îl zguduie lăuntric pentru tot restul vieții: „Nu voi uita niciodată această mișcare! Un om schingiuit continuă să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea. Putea găsi o mângâiere pentru acela. Apoi preotul zise către acel om: «Ești tânăr, nu știai ce făceai. Te iubesc din toată inima mea». Dar nu a rostit așa simplu aceste cuvinte. Poți zice «iubesc» și să fie un simplu cuvânt de șase litere. Acesta însă zicea cu adevărat: «Te iubesc din toată inima mea». Apoi a continuat: «Dacă eu, care sunt păcătos, pot să te iubesc așa de mult, închipuiește-ți pe Hristos, Care este Iubirea întrupată, cât de mult te iubește! Și toți creștinii pe care i-ai chinuit, să știi, te iartă, te iubesc și Hristos te iubește. Îți dorește mântuirea ta cu mult mai mult decât ți-o dorești tu însuți. Te îndoiești dacă este cu putință să ți se ierte păcatele… El dorește să-ți ierte păcatele mai mult decât tu însuți dorești să fii iertat. Dorește să fii cu El în Rai, mai mult decât vrei tu să fii în Rai cu El. El este numai iubire. Dar trebuie să te întorci spre El ca să te pocăiești». În această celulă a închisorii, unde nu mai era posibil să fie secrete, am auzit mărturisirea ucigașului înaintea propriei sale victime. S-au rugat împreună, s-au îmbrățișat unul cu altul. După ce a primit spovedania lui Vasilescu și i-a dat Sfânta Împărtășanie, a fost ajutat să ajungă la patul său”.

Cu doar câteva clipe înainte să treacă pragul către tărâmul veșniciei, Părintele Gherasim „a deschis iarăși ochii adânci, duși în fundul orbitelor. «Să vă mai privesc o dată, dragii mei, copiii mei, frații mei, părinții mei!» a spus el stins”[17]. Înștiințat de sosirea ceasului despărțirii de lume, Părintele Gherasim își primenește atât haina sufletului, cât și pe cea a trupului de humă: „În noaptea asta trec dincolo. Te rog, spală-mă un pic pe față și, dacă ai cu ce, taie-mi și unghiile. Nu vreau să las aici un corp neîngrijit”[18]. „Apoi a tușit și în fine, a adăugat: «Plec! Dumnezeu să vă binecuvinteze!»”[19].

Osemintele acestui mare martir al Bisericii Ortodoxe Române zac și acum, neștiute de nimeni, aruncate în groapa comună din cimitirul penitenciarului Târgu Ocna. Nici până astăzi oficialitățile din România nu au luat nicio măsură de reabilitare a acestor martiri ai neamului, luptători anticomuniști, stâlpi de demnitate pe care se reazemă această națiune. Dimpotrivă, ei sunt și azi defavorizați în fața intereselor diverselor minorități străine ce se străduiesc să îngroape și să întineze memoria eroilor și valorilor noastre naționale.

Nădăjduim însă ca statul român să reușească să aloce un minim buget pentru a face demersurile necesare identificării eroilor și luptătorilor anticomuniști, morți fără nume și fără cruce în gropile comune din penitenciarele comuniste și astfel poate va exista o zi în care vom putea să ne închinăm și cinstitelor oseminte ale Mucenicului Sfințit, Gherasim Iscu.

fragment
[16]Ioan Ianolide, op. cit., pag. 326.
[17] Idem, pag. 289.
[18] Victor Stoica, Memorii. Petre Țuțea la verticală, Editura Fides, Iași, 1998, pag. 93-94.
19] Ioan Ianolide, op. cit., pag. 289.

(Articol preluat din Revista Atitudini Nr. 42)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Sconcșii  cei spurcați (ierați pleonasmul!) au ieșit iarăși din vizuini. Poate nu toți știți ce sunt aceste ființe dezgustătoare, sunt acelea care-și aruncă dejecțiile lor grețoase peste tot ce este curat și se află în apropiere. Cu aceștia nu-i de glumit, dacă un strop din spurcăciunile lor ajunge pe o haină, pe mâna unui om, pute îngrozitor și persista chiar și două săptămâni. Deci, nu e de glumit, feriți-vă de ei.

Acum au o țintă precisă, indicată de antihriștii autohtoni, la fel de pestilențiali: Înalt-Preasfințitul Părinte Mitropolit Longhin. Primul dintre ei e unul, Mircea Cărtărescu, secondat de mulți alții, care nu merită să-i scriem pe pomelnic. Vă dați seama până unde vor sa-și arunce spurcăciunile? Aceste ființe nu sunt în stare de nimic alceva, se gudură pe lângă puternicii zilei , așteptând poruncile, și apoi sunt rasplătiți cu purcoaie de bani murdari, cum murdare le sunt sufletele, despre care nici nu știu că le au, necum să caute mântuirea lor. Azi așa, mâine la fel, și nemernicia se perpetuează, ne lovim în fiecare zi de ea. Aceste târâturi târâtoare par de nestârpit. Biete ființe vândute, care stârnesc până și greața stăpânilor lor, care se debarasează cu silă de ele, în momentul când nu le mai sunt de folos.

Marș în vizuinile voastre, scârnăvii ce sunteți!

Presbiter Iovița Vasile

Atâta vă rog: să fiţi uniţi şi să nu daţi copiii la moarte. Credinţa noastră Ortodoxă nu ne dă voie să ne omorâm unii pe alţii. Pentru interesele politice, pentru cei care-şi apără businessul lor, care-şi apără scaunele lor de conducere, vor să omoare lumea noastră, care trăieşte în pace şi-n Dumnezeu. Dragii mei, nu aveţi voie să împuşcaţi, să omorâţi. Dumnezeu dă viaţă, Dumnezeu o ia. Conducătorii Ucrainei au spus: „Credinţa Ortodoxă este cel mai mare vrăjmaş al Ucrainei”. Aşa le-au dictat străinii, care nu pot suporta adevărul, pentru că sunt orbi.

Cum pot ridica arma şi împuşca făptura lui Dumnezeu? Are şi el mamă, soţie, copil, ca şi voi. De ce impun, cu de-a sila, să omorâm? Va ieşi adevărul la suprafaţă: sunt mii şi zeci de mii care au murit şi ei vorbesc de sute. Eu nu dau binecuvântare să mergeţi la război.

Noi vă îndemnăm la pace. Sunt circa 10.000 de soldaţi ucişi, de care nici mamele lor nu ştiu că nu mai sunt în viaţă. Nu fac politică, ci spun cu durere că nu-i război împotriva vrăjmaşului, ci e războiul cel dintre noi. Când blestemaţii apără Statele Unite, vor să vadă cum se omoară ortodocşii, cum se împuşcă ortodocşii, şi ei stau şi beau, mănâncă şi se veselesc, şi se bucură de sângele care se varsă pe un pământ sfânt.

Greu vor plăti sângele care curge pe mâinile şi pe hainele lor. Acestea le-a făcut o Europă blestemată, de care Sfinţii Părinţi au spus „să nu vă închinaţi fiarelor” şi americanii, care în ce ţară s-au băgat, numai vrajbă şi vărsare de sânge au adus. S-au dat la o parte şi se bucură de sângele creştinilor noştri. Simţim cu toţii, fraţilor, că suntem în pragul celui de-al treilea război mondial.De aceea, vă spuneam, pocăiţi-vă! Noi nu dăm copiii la moarte!

https://www.youtube.com/embed/RsQlahqCcIA Niciodată nu voi pomeni la Sfânta Liturghie pe aceşti conducători blestemaţi ai ţării noastre. Niciodată pe aceşti conducători necredincioşi, fără frică de Dumnezeu, care stau în fotolii şi arată cu degetul zicând: omorâţi! Doar o singură rugăciune:

Dacă mai poţi, Doamne, luminează-i, că i-a cuprins ,,lumina,, întunericului şi iadul este peste ei. Nu vor altceva decât să curgă sânge şi asta este plăcerea lor. Satanişti! Slugile satanei sunt! Dacă nu se vor opri, îi va opri Dumnezeu, dar va fi jale mare”.

�

,,Păzeşte-te, fiule, de cei cu credinţa strâmbă şi de toate discuţiile lor, căci şi pământul nostru s-a umplut de ei! Păziți-vă de cei cu credința strâmbă!

Mărturisiți ORTODOXIA! Numai cel ce trăieşte în Credinţa Ortodoxă îşi va mântui sufletul. Fiindcă nu există o altă credinţă mai bună, decât curata şi Sfânta noastră Credinţă Ortodoxă…

De asemenea, fiule, nu se cade să lauzi o credinţă străină. Cine laudă o credinţă străină face la fel ca şi cel care-şi huleşte propria credinţă. Cine laudă credinţa sa şi pe cea străină e un făţarnic şi apropiat de erezie …

Dacă cineva îţi spune: ‘Credinţa noastră şi a voastră este de la Dumnezeu,’ atunci, fiule, răspunde-i aşa: ‘Făţarnicule! Cum pot fi amândouă de la Dumnezeu? Nu ştii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singura Credinţă, un singur Botez. (Efeseni 4, 5)

Aşadar, fiule, fereşte-te de aceştia şi întotdeauna apară-ţi credinţa ta! Nu te înfrăţi cu ei, ci fugi de ei şi întăreşte-te în Credinţa ta prin fapte bune! …

Fiule, chiar dacă va trebui să mori pentru Credinţa ta Sfântă, du-te cu îndrăzneală la moarte! Aşa au murit şi Sfinţii pentru Credinţă, iar acum vieţuiesc întru Hristos”.

(Sfântul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073), Patericul peşterilor de la Kiev, 1806).

Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Păziți-vă de cei cu credința strâmbă! Mărturisiți ORTODOXIA! https://www.aparatorul.md/paziti-va-de-cei-cu-credinta-stramba-marturisiti-ortodoxia/